Dumitru Ionut-Georgian

Georgescu Alexandra
GRUPA 1513
Gheorghe Ana-Maria
GRUPA NR.2
Ghita Gabriela-Iulia
Giuroiu Andreea-Elena
 Sãpunurile sunt sãruri alcaline ale
acizilor grasi superiori, care rezultã
prin substituirea atomului de hidrogen
din grupa carboxil – COOH, cu un metal
alcalin, în special Na sau K.

 Acizii
superiori grasi care intrã cel mai
frecvent în compozitia sãpunurilor de
sodiu si potasiu (folosite cel mai mult)
sunt acizii saturati; stearic (C18),
palmitic (C16) si dintre acizii grasi
nesaturati, acidul oleic (C18).
Stearat de sodiu:

CH3 CH2 COONa

16 Oleat de potasiu:

CH3 CH2 CH CH CH2 7

COOK
7
 Materiile prime folosite pentru procesul
tehnologic la obtinerea sapunurilor sunt:
grasimile solide bogate in acizi grasi saturati
(seul de oaie,bou, grăsimi de cocos sau
palmieri) si grasimile lichide bogate in acizi
grasi nesaturati (uleiuri vegetale).
 Genul Bacillus reprezintă un grup de microorganisme
Gram-pozitive sporulate, anaerobe. Bacilii cultivați în
bioreactoare sunt recoltați după începutul sporulării,
sunt uscați și înconjurați într-o pudră de protecție
pentru arborii fructiferi. Bacillus thermoprotheolyticus
este utilizat pentru producerea enzimelor precum
proteazele termostabile in industria sapunurilor si
detergentilor.
 Mediul de cultura este alcatuit din medii sintetice care
contin surse standardizate de carbon, azot, saruri
minerale sau mediile de cultura care pot fi medii
naturale care contin ca si surse de carbon si azot
subproduse din industria agroalimentara: srot de soia,
tarate de grau, melasa, hidrolizate cu continut de
glucide.
 Sãpunurile se pot prepara prin douã metode:

1)prin actiunea NaOH sau Na2CO3 asupra acizilor

grasi obtinuti prin hidroliza grãsimii;
2)prin saponificarea grãsimilor care se face, în
general, cu hidroxid alcalin (NaOH sau KOH).

 Pentru fabricarea sãpunului se pot

folosi cele mai diferite grãsimi, cum
sunt: grãsimile de bovine, ovine,
uleiuri vegetale etc.
 În industrie, săpunul se obţine prin încălzirea grăsimii
cu vapori de apă la 1000C, introduşi direct în grăsime.
Apoi se adaugă treptat soluţie de hidroxid de sodiu.
Săpunul rezultat este separat de apa care conţine
glicerină, prin adăugarea de sare (NaCl).
 În soluţia concentrată de clorură de sodiu, săpunul
este insolubil şi se separă la suprafaţă, iar la fund
rămâne un reziduu care conţine glicerină.
 Pentru a da săpunurilor o consistenţă mai bună, se
adaugă în masa de săpun, încă lichidă, diferite
materiale de umplutură ca: talc, colofoniu. Pentru
întrebuinţări speciale se fabrică săpunuri cu anumite
adaosuri, substanţe colorate, parfumuri.
 Săpunurile sunt utilizate în igiena
personală, deoarece au proprietăţi
tensioactive (de a modifica tensiunea
superficiala a lichidelor).
Aceste proprietăţi sunt datorate faptului
că molecula unui săpun este formată din
două părţi: una hidrofilă, reprezentată de
-
gruparea –COO , şi una hidrofobă, dată de
restul hidrocarbonat. Astfel, în apă, acestea
se orientează cu partea hidrofobă spre
murdărie, şi cu partea hidrofilă spre apă,
formând micele.
 agenţi de spălare: săpunul de sodiu, săpunul de
potasiu;
 fabricarea pastelor adezive şi a unsorilor consistente:
săpunul de plumb, de bariu, de calciu, de mangan ,etc;
 în medicină: săpunul de plumb;
 la tratarea plantelor: în compoziţia unor insecticide;
 impermeabilizarea ţesăturilor: săpunul de aluminiu
 În industrie, sãpunul se obtine prin încãlzirea
grãsimii cu vapori de apã la 𝟏𝟎𝟎𝟎 C, introdusi direct
în grãsime. Apoi se adaugã treptat solutie de
hidroxid de sodiu. Sãpunul rezultat este separat de
apa care contine glicerinã, prin adãugarea de sare.
În solutia concentratã de sare, sãpunul este insolubil
si se separã la suprafatã, iar la fund rãmâne un
reziduu care contine glicerinã. Pentru a da
sãpunurilor o consistentã mai bunã, se adaugã în
masa de sãpun, încã lichidã, diferite materiale de
umpluturã ca: talc, colofoniu etc. Pentru
întrebuintãri speciale se fabricã sãpunuri cu
anumite adaosuri,substante colorate, parfumuri etc.
Calitãtile sãpunurilor depind de doi factori:

a) de natura acidului gras superior

b) de natura metalului care substituie hidrogenul
din grupa carboxil, -COOH.

De pildã, acizii grasi superiori (C12-C18) conferã

sãpunurilor cele mai bune calitãti de spãlare; acizii
grasi saturati (solizi) dau sãpunuri tari, în timp ce
acizii grasi nesaturati (lichizi) dau sãpunuri lichide si
moi.
De asemenea, sãpunurile de sodiu sunt tari, pe când
cele de potasiu sunt lichide si moi.
 Săpunuri moi şi săpunuri lichide
Săpunuri tari
Săpunurile moi, numite şi
Săpunurile tari se obţin prin săpunuri pastă sunt în
general săpunuri de potasiu
saponificarea grăsimilor cu
obţinute din grăsimi cu un
hidroxizi alcalini. conţinut mare de acizi
nesaturaţi.
Săpunuri de toaletă şi
de ras
Săpunurile de toaletă sunt
săpunuri folosite la spălarea şi
la îngrijirea pielii. Ele pot fi
solide, lichide şi în stare de
pastă. Pentru fabricarea lor se
folosesc numai grăsimi de
calitate superioară. Aceste
săpunuri sunt în
general colorate şi parfumate.
Săpunuri
medicinale
Săpunurile medicinale se
fabrică în formă de bucăţi, de
pastă, de praf şi în stare
lichidă. Ele au încorporate
anumite substanţe chimice cu
acţiune dezinfectantă care nu
suferă modificări calitative în
amestec cu săpunul
(formaldehida, acidul salicilic,
camforul, fenolii,sulful).
 Săpunuri praf
Săpunurile praf sunt utilizate mai
ales la spălarea rufăriei fine. Ele
se prepară din săpunuri de miez
care se transformă în tăiţei, se
usucă şi se macină într-o moară
specială.
Săpunuri industriale
Dintre acestea fac parte “săpunurile cu
dizolvanţi”, care au o acţiune de curăţare
mai bună, datorită capacităţii lor de a
dizolva grăsimile şi uleiurile minerale
aflate pe fibrele textile. Dizolvanţii folosiţi
în mod curent sunt: tetraclorura de
carbon, tricloroetilena, benzina, acetona.
 Sãpun clei- obtinut prin una din metodele de
preparare arãtate mai sus, din care nu a fost separatã
lesia rezidualã prin precipitare cu electroliti (NaCl);
 Sãpun de miez- sãpun tare de sodiu, obtinut prin
saponificarea acizilor grasi sau a grãsimilor, urmatã de
precipitarea sãpunului cu electroliti;
 Sãpun lichid- obtinut prin diluarea cu apã a
sãpunului pastã si adãugarea unor substante care
împiedicã gelatinizarea (glicerinã, alcool, etc.).
 Densitatea sãpunului este mai micã decât a apei.
 A-pirina − o substanţă derivată din seva răşinoasă a pinului, care este
o componentă majoră a terebentinei şi poate afecta sistemul imunitar.
 A-terpinolol – această chimicală este extrem de iritantă pentru
membranele mucusului. Expunerea frecventă sau prelungită poate
cauza edem şi deasemenea dificultăţi de respiraţie.
 Benzaldehida − supranumită şi ulei de migdale amare, este un narcotic
şi un anestezic care poate să cauzeze o depresie la nivelul sistemului
nervos central. Când este inhalat, poate produce ameţeli, vărsături şi
scaderea bruscă a tensiunii.
 Acetatul de benzil − un iritant pentru ochi şi plămâni şi un cunoscut
cancerigen.
 Etanol – apare pe lista substanţelor iritante, dăunatoare şi este folosit
în farbricarea ojei de unghii şi a diluantului. Această chimicală poate
irita căile respiratorii, poate pune in primejdie vederea si cauzează
pierderea controlului asupra muşchilor.
 LSS-ul − distruge grăsimile şi pune în pericol abilitatea pielii de a
rămâne hidratată. Este clasificat ca fiind mutagen, însemnând că
poate altera materialul genetic al celulelor.
 Triclosan – un antibacterian şi un mutagen foarte uşor absorbit prin
piele. Este un iritant pentru ochi şi cauzator de probleme la ficat.
 Biodegradabilitatea reprezinta capacitatea detergentilor aflati in apele
reziduale de a se descompune sub actiunea oxigenului si a
microorganismelor .
 Majoritatea detergentilor de pe piata sunt compusi din substante
chimice rezistente la actiunea factorilor biologici.
 Astfel, in momentul in care acesti detergenti intra in contact cu apa si
mediul inconjurator sunt foarte greu de eliminat si pot creea probleme
serioase pentru mediul acvatic.
 Deversate pe sol,rezidurile rezultate din fabricarea detergentilor
obisnuiti sunt antrenate de ploi , ajungand la adancimi foarte mari,
chiar si dincolo de panza freatica.
 Pentru cresterea performantelor detergentilor, in compozitia acestora
se adauga nitriti si fosfati, care au ca afect reducerea duritatii apei.
 Ajunsi in mediul acvatic, acestia stimuleaza inmultirea algelor, ceea ce
duce la scaderea continutului de oxigen in apa, facand imposibila viata
faunei acvatice.