Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sare în soluție (saramură) folosită în industria chimică era sau este exploatată prin sonde
de adȃncime la Slănic, Râmnicu Vâlcea, Salina Târgu Ocna, Salina Cacica și Salina Ocna Mureș.
Solvat :sare
Solvent :apa
Electroliza unei soluții de clorură de sodiu (soluție denumită și saramură) este un procedeu foarte
folositor în industrie, deoarece, în urma acestei reacții se obține soda caustică, după reacția: 2
NaCl + 2 H2O → 2 NaOH + H2 + Cl. În România, astfel s-a produs sodă caustică.
Sirop: Un sirop (din latină sirupus) este o soluție cu vâscozitate ridicată, obținută de
obicei din apă sau un suc și un procent mare de zahăr. Poate fi utilizat ca băutură răcoritoare sau
ca preparat farmaceutic.
Sirop simplu (85% zaharoză în apă purificată), poate fi utilizat ca bază pentru obținerea altor
siropuri. Siropuri aromatice (cu extract de coajă de portocale, cu pulbere de cacao, etc
Siropurile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, care ţincont de anumite
criterii, cum este modul de preparare sau după scopul în care sunt întrebuinţate.
a.După modul de preparare al siropurilor, se pot obţine prin:
-dizolvarea zahărului în:-apă
calda sau rece
-sucuri de fructe-solutii alcoolice-solutii extractive-
amestecul siropului simplu cu
:-solutii medicamentoase-solutii extractive alcoolice (tincturi, extracte)
b.După scopul în care sunt folosite
, siropurile pot fi:-siropuri aromatizate, întrebuinţate pentru corectarea gustului şimirosului,
având rolul de vehicul la obţinerea unor preparate lichide de uz intern,-siropuri
medicamentoase care au acţiune terapeutică binedefinită (purgative, expectorante, diuretice,
antidiareice), datorită prezenţeiunor anumite substanţe medicamentoase.
Solvat :zahăr
Solvent :apă
Siropul de agave are in principal zaharuri reprezentate de fructoza, cu un indice glicemic mai mic
decat glucoza. Acest lucru nu inseamna ca la un consum mai mare decat ar trebui de sirop de
agave nu vor exista repercursiuni, valorile crescute ale trigliceridelor pot conduce la aterosleroza
ce determina ingustarea arterelor, la crestere in greutate si boli de inima.
Oțet: Acidul acetic este un compus chimic organic avand formula chimica
CH3COOH. Este unul dintre cei mai simpli acizi carboxilici. Acidul acetic este un lichid incolor,
cu un miros intepator caracteristic si gust acru.
Numit și acid etanoic, acidul acetic este un lichid incolor cu miros pătrunzător și iritant. Acidul
acetic pur (anhidru) se numește acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor
formate la temperatura camerei. În soluții diluate (3% - 6%) se numește oțet și se folosește în
alimentație. Acest articol se referă la formula chimică. Pentru substanța folosită în gastronomie,
vedeți Oțet.
Acid acetic
Formula structurală
Model 3D al moleculei
Denumiri
Acidul acetic este un acid slab, cel mai simplu acid din clasa acizilor carboxilici, având
formula brută C2H4O2 și formula chimică CH3-COOH. Numit și acid etanoic, acidul acetic este
un lichid incolor cu miros pătrunzător și iritant. Acidul acetic pur (anhidru) se numește acid
acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții
diluate (3% - 6%) se numește oțet și se folosește în alimentație.
Acidul acetic este miscibil cu apa și cu majoritatea solvenților organici. Este insolubil în
sulfura de carbon. Acidul acetic are un coeficient de partiție mai mare în solvenți polari
nemiscibili care conțin apă decât în apă, din această cauză se poate extrage din soluții apoase în
eter sau acetat de etil. La rândul său, acidul acetic este un bun solvent utilizat frecvent la
dizolvarea rășinilor și a uleiurilor esențiale.
Acidul acetic joacă un rol esențial în industria chimică organică. Este utilizat atât ca
solvent, deși este puternic coroziv, cât și la prepararea unui număr mare de compuși importanți,
printre care acetanimida, anhidrida acetică, cetena, acetatul de vinil și acidul
acetilsalicilic, acetatul de celuloză, esteri utilizați în parfumerie, coloranți. Ca aditiv pentru
mâncare, are aprobarea de utilizare în multe țări, incluzând Canada [4], Uniunea Europeană[5],
Statele Unite[6], Australia și Noua Zeelandă[7].
Acidul acetic este un lichid incolor, cu un miros intepator si caracteristic. Are un punct de
topire de 16,6 grade Celsius si un punct de fierbere de 118,1 grade Celsius. Acidul acetic este
solubil in apa, alcool si eter, datorita prezentei grupului carboxil care formeaza legaturi de
hidrogen cu alte molecule [3].
Solvent: apa
S-a demonstrat ca mentine glicemia sub control, accelereaza pierderea in greutate si chiar
amelioreaza aspectul acneei si al cicatricilor, printre alte beneficii. De asemenea, otetul de mere
poate calma arsurile solare si poate stimula sanatatea intestinelor.
Alcoolul sanitar: este o soluție pe bază de alcool etilic 70%. Se utilizează pentru uz
extern, acționând ca antiseptic față de bacterii. Timpul de contact minim recomandat este de 2
minute. Se utilizeaza ca atare, prin stergere, timpul sau de actiune fiind de 5 minute. Produs
obtinut din alcool etilic, apa dedurizata, salicilat de etil, tetra-butanol si albastru de metinel.
prezintă o concentraţie optimă de alcool etilic, care îi conferă excelente proprietăţi antiseptice şi
dezinfectante, fiind recomandat pentru uzul extern. Alcool sanitar este un produs utilizat pentru
dezinfectarea suprafetelor si obiectelor din unitatile sanitare, precum si pentru dezinfectarea
mainilor personalului medical si a pacientilor. Acesta poate fi folosit pentru a elimina germenii si
microorganismele care pot cauza infectii si boli.
Solvat: alcool
Solvent: apa
spălarea plăgilor;
eczeme infectate;
dermatite;
furuncule și abcese;
Solutia cu Rivanol 0.1% de la Bioeel pentru uz extern este indicata pentru tratarea
diverselor afectiuni dermatologice si infectii cutanate. Este antiseptica, micostatica,
bactericida, neiritanta si netoxica. Mod de utilizare: Extern, comprese umede, gargarisme,
spalaturi.
Lactatul de etacridină (denumit și acrinol și comercializat sub denumirea de Rivanol),
este un compus organic aromatic, bazat pe acridină. Denumirea IUPAC este monolactat 2-etoxi-
6,9-diaminoacridinic. Formează cristale galben-portocalii cu un punct de topire de 226 °C și are
un miros înțepător.
Formează cristale galben-portocalii cu un punct de topire de 226 °C și are un miros
înțepător. Utilizarea principala este de antiseptic în soluții de concentrație 0,1-1 la mie.
Apa oxigenată este utilizată ca antiseptic sub forma unei soluții diluate. Ea este capabilă
să elibereze oxigen gazos, echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Este indicată datorită
capacităților sale de curățire a plăgilor cutanate benigne și de asigurare a asepsiei acestora. Are și
proprietăți hemostatice (oprește sângerările) în cursul epistaxisului.[17]
Ca în toți peroxizii, atomul de oxigen din apa oxigenată tinde să fie eliberat foarte
ușor. Oxigenul este toxic pentru agenții patogeni ceea ce face ca apa oxigenată să fie foarte
eficientă în neutralizarea acestora.
Betadine este un antiseptic cu spectru larg utilizat pentru tratamentul topic sau pentru
prevenirea infectiilor plagilor minore, arsurilor pe suprafete mici si interventiilor chirurgicale
minore. Este recomandat pentru tratamentul infectiilor cutanate fungice si bacteriene si ale
ulcerelor de staza si decubit. Betadine contine iod povidona care este o substanta antiseptica cu
spectru larg, actionand impotriva bacteriilor, virusurilor, fungilor si protozoarelor (organisme
unicelulare).
extrem de toxice.
puternic toxice.
moderat toxice.
toxicitate redusă
practic netoxice.
inofensive.
Un pesticid ideal este un produs care are un spectru restrîns de acțiune, care elimină doar
organismele dăunătoare culturilor verzi, fără alte efecte nocive. Ideal ar fi rapid să se
descompună chimic sau biologic în produse care nu au efecte negative asupra proceselor
sistemelor biologice. Nu trebuie să fie mobil și să se răspîndească în mediul înconjurător. Cu
părere de rău un astfel de pesticid nu există. O mare parte dintre ele au un spectru larg de acțune,
sunt greu degradabile, sau se descompun în categorii de produse care sunt mult mai toxice decît
însăși pesticidul folosit inițial.
Insecticidele sau pesticidele sunt substanțe chimice care omoară, sau împiedică înmulțirea
insectelor dăunătoare. Ele sunt utilizate în agricultură, silvicultură și pomicultură.
Zahărul constituie unul din cele mai importante alimente, fiind un produs pe
care organismul uman îl asimilează în totalitate, caracterizat şi printr-o valoare calorică
ridicată. Procesul tehnologic de fabricare a zahărului este unul complex, format din
diverse operaţii fizice, fizico-chimice şi chimice, în urma căruia se asigură condiţiile tehnice cele
mai favorabile extragerii şi cristalizării unei părţi cât mai mari a zahărului, pe care îl conţine
sfecla de zahăr şi trestia de zahăr supuse prelucrării.
Zaharoza, principalul component al sfeclei şi produsul industriei zahărului, este un corp solid
care se topeşte la 186-188 grade C, solubilizează uşor în apă, solubilitatea crescând
cu temperatura. Ca structură zaharoza este un dizaharid, compus din două monozaharide: d-
glucoza şi d-fructoza, legate prin grupările lor glicodizice.
Ca materie primă sfecla de zahăr trebuie recoltată la maturitatea tehnologică (când a acumulat
maximum de zahăr), decoletarea să fie corect executată, rădăcinile să fie sănătoase, fără vătămări
sau rupturi, iar când este prelucrată cu mult după momentul recoltării, să fie însilozată
corespunzător.
Sutirajul reprezintă cantitatea de zeamă de difuzie ce se extrage din instalaţia de difuzie. Are
valori între 105-135 % şi se exprimă în kg, în raport cu masa de sfeclă introdusă la extracţie. Prin
sutiraj sunt influenţate pierderile de zahăr în borhot, astfel că dacă o instalaţie lucrează la nişte
parametri constanţi, prin creşterea cantităţii sutirate scad pierderile de zahăr şi invers, depăşirea
limitei de 130 % determinând însă o înrăutăţire a calităţii zemii de difuzie. Viteza zemii în
instalaţia de difuzie este o componentă de bază a hidrodinamicii difuziei şi ea trebuie astfel
aleasă încât procesul să se desfăşoare în condiţii optime.
Decantarea
Decantarea se foloseste de forta gravitatiei pentru a extrage sedimentele solide aflate în suspensie
într-un lichid. Este un proces folosit frecvent în alimentația cu apă, ca primă fază de limpezire a
apei de suprafață sau în procesul de recuperare a apelor uzate, la stațiile de epurare. Decantarea
se desfasoara in instalatii special numite decantoare. Ea are drept scop reducerea turbidităţii, a
conţinutului de substanţe organic, în vederea utilizării apei ca atare în diferite procese industriale,
sau în vederea limpezirii finale prin filtrare.
Dedurizarea
Dedurizarea este un alt proces necesar pentru obtinerea apei potabile pe care ne-o dorim. Se stie
ca apa naturala contine ioni de calciu si magneziu, ioni care formeaza saruri care se strang in
depuneri prin precipitare. Astfel se formeaza apa dura, inutilizabila pentru potabilizare din cauza
gustului neplacut. De asemenea ea nu poate fi folosita la spalarea rufelor, deoarece nu face
spuma cu sapunul, in bucatarie, deoarece nu fierbe bine legumele, plus ca deterioreaza diverse
electrocasnice care utilizeaza apa (masinile de spalat). Dedurizatoarele sunt capabile sa retina
ionii de calciu si de magneziu responsabili pentru efectele negative majore, reducand pana la
zero duritatea apei
Filtrarea
Filtrarea este acel proces de eliminare a particolelor nedorite din apa prin introducerea fortata a
lichidului ce se vrea filtrat printr-un material poros precum nisipul, pietrişul sau lutul. Sistemele
de filtrare a apei potabile disponibile acum pe piata reduc la minimum cantitatea de impuritati
din apa pe care o consumam.
Desalinizarea
Îndepărtarea sărurilor din apă, sau desalinizarea, este un alt proces care ne ajuta sa obtinem apa
potabila chiar si cand aceasta provine din medii externe. Exista aparate care pot transforma si apa
marii in apa potabila, iar daca ne gandim ca oceanele acopera mare parte a planetei, astfel de
aparate la scara larga pot aduce nenumarate beneficii. Principala tehnica pentru desalinizarea
apei este cea de osmoză inversă. Mai exact exista pompe care împing apa prin membrane care
permit moleculelor de apă să treacă, dar nu și sării din aceasta. Procesul este unul extrem de
eficient și îndepărtează 99% din sare.
Purificarea
Un alt proces de salubrizare este reprezentat de purificare. Aceasta etapa presupune indepartarea
puritatilor din apa prin procese chimice, fizice, biologice si radiatie electromagnetica. Aceste
patru tipuri de procese sunt complementare şi urmăresc tratarea apei de consum domestic cu clor,
sedimentarea şi filtrarea impurităţilor, tratarea cu anunmite bacterii şi protozoare care vor extrage
din apă particulele organice, si sterilizarea acesteia.