COMPUȘI ORGANICI CU FUNCȚIUNE

Bica Lorena Maria | clasa a X-a B | Colegiul Național Pedagogic ,,Gh. Lazăr”
Compus organic

• Un compus organic este un compus chimic a cărui

moleculă conține legături chimice hidrogen-carbon.
Chimia organică este știința care se ocupă de studiul
compușilor organici. Totuși, unii compuși, cum ar fi
carbonații, oxizii de carbon, cianurile, dar și carbonul ca
element chimic sunt considerați anorganici deoarece există
în natură în afara organismelor vii.
Obținere

• Grăsimile sunt sintetizate de plante din amidon (grăsimi vegetale),

iar organismele animale le preiau din plante sau le sintetizează din
zaharuri (grăsimi animale).
• Grăsimile lichide (uleiurile) se obțin din plante, prin presarea
semințelor sau extracția din solvenți.
• Grăsimile solide (seu, untură..) se obțin prin topirea țesutului
adipos animal, extracție cu solvenți sau în cazul untului,
centrifugarea laptelui.
Proprietăți fizice

• Grăsimile sunt solide, semisolide sau lichide. Nu au punct de topire

fix, deoarece sunt amestecuri eterogene de mai multe componente.
Au densități mai mici decât ale apei.
• Grăsimile sunt substanțe nepolare și de aceea sunt insolubile în apă
alătuturi de care formează emulsii; sunt solubile în solvenți
organici (nepolari): CCl4, acetonă, CHCl3, C6H5-CH3, benzină etc.
Utilizarea metanolului

• Alcoolul metilic sau metanolul(CH3OH), este cel mai simplu tip de alcool.

• Înainte metanolul se producea prin distilarea descompunătoare a lemnului, dar aproape toată
cantitatea de metanol din ziua de azi este produsă pe cale sintetică, astăzi metanolul se obține din
hidrogen si monoxid de carbon.

• Metanolul este folosit ca: agent de denaturare pentru alcoolul provenit din cereale antigel solvent
pentru cauciuc si diferite tipuri de lacuri - sinteza mai multor compuși organici.

• Când ajunge in interiorul organismului uman, fie că este inhalat sau băut, are o serie de
caracteristici distructive asupra celulelor din corp.

• Metanolul este extrem de otrăvitor.

• Metanolul se topeste la 97.8 grade Celsius, fierbe la 64.7 grade Celsius si are o gravitate specifica
de 0.7915 la 20 de grade Celsius.
Utilizarea etanolului

• Alcoolul etilic, sau etanolul (C2H2OH) este un lichid limpede si incolor, cu un gust care lasă senzație de
arsură și cu un miros specific.

• Etanolul este tipul de alcool pe care îl găsim in următoarele băuturi: bere, vin si coniac. Deoarece are un
punct scăzut de îngheț, este folosit in termometre pentru temperaturi de-40 grade Celsius (punctul de îngheț
al mercurului), si in radiatoarele mașinilor sub forma de antigel.

• Pentru a obține etanol pur de concentrație 100% se distilare. Comercial etanolul conține 95% din volumul
sau substanța pură folosește agenți de deshidratare care înlătură cantitatea de apă.

• Etanolul are punctul de topire la-114,1 grade Celsius, fierbe la 78.5 grade Celsius si are o gravitate specifica
de 0.789 la temperatura de 20 de grade Celsius.

• Etanolul poate fi amestecat cu benzină pentru a forma carburant. Este un solvent excelent pentru multe
substanțe si este folosit in producerea parfumurilor, lacurilor, si a explozivilor. Soluțiile alcoolice din
substanțele non volatile poartă denumirea de tincturi, iar soluțiile volatile poarta denumirea de spirturi.
Marea majoritate a etanolului industrial este denaturată pentru a putea fi consumată pe post de băutură.
 Utilizarea glicerinei
• Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbere situat la 290 °C, fiind în totalitate stabilă până la acest prag, doar în lipsa oxigenului
molecular din mediu (condiții anaerobe).

• Între punctul de inflamabilitate (180 °C) și punctul de fierbere, glicerina, în prezența oxigenului (condiții aerobe), degajă cantități
variabile de acroleină, substanță toxică și poluantă. Glicerina se evaporă și îngheață greu, de exemplu soluția de 8.0% îngheață la -20,3
°C. Sub formă de esteri ai acizilor grași (gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor animale și vegetale.

• Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la fabricarea săpunului, prin fermentarea glicolică a
zaharurilor.

• Glicerina este o substanță lichidă, relativ vâscoasă, cu densitatea mai mare decât a apei, incoloră, cu gust dulce și fără miros. Este ușor
solubilă în apă și în alcool etilic. La rândul său, glicerolul este un bun solvent pentru diferite substanțe, fiind utilizat, mai ales în
gemoterapie, fitoterapie și homeopatie pentru extragerea unor principii active de origine vegetală.

• Rol metabolic

• Glicerolul din corpul uman, derivă din hidroliza enzimatică a gliceridelor din alimente (vezi digestia și absorbția lipidelor). Sub
influența unor enzime specifice (lipaze), are loc reacția de hidroliză, care fiind reversibilă, conduce atât la sinteza gliceridelor, cât și la
degradarea acestora.

• Glicerina mai este utilizată în producția de băuturi alcoolice din cauza gustului dulceag. Este un agent hidratant regăsit în nenumărate
produse cosmetice de îngrijire și igienă a pielii și părului. Facilitează reținerea apei în țesutul cutanat, este emolient și catifelat,
protejează părul de deshidratare.
SĂPUNURI SOLIDE ȘI LICHIDE

• Săpunurile– un amestec de săruri de sodiu ale acizilor graşi (C12-C18) , obţinut prin hidroliza
bazica a grăsimilor.

• Ionizarea săpunului ( în soluție apoasă):R-COONa =R-COO+ Na

• Anionul carboxilat (R-COO) prezintă în moleculă doua parți diferite, care au comportări
diferite față de apă:

• 1.Radicalul hidrocarbonat (-R)-Grupa hidrofobă(fără afinitate fața de apă)

• 2.Grupa carboxilat (-COO) ,care poate realiza legături de hidrogen cu apa –Grupa Hidrofilă
(cu afinitate fata de apa).
OBȚINEREA SĂPUNURILOR

Pentru obținerea săpunului se folosesc:

•  1.grăsimi animale– grăsimea de porc, de bou, de

oaie, etc;•

•  2.grăsimi vegetale-grăsimile de cocos, de

palmier, etc;

• Prelucrarea pastei de săpun, care se separă prin

hidroliză bazică a grăsimilor, este diferită în
funcție de compoziția ei și de destinația
săpunului (săpun de rufe, de toaleta,
medicinal)Pentru obținerea săpunului de toaleta,
pasta de săpun este decolorată, neutralizată de
excesul de sodă și condiționată prin adăugare de
parfumuri și alte ingrediente (glicerina,laolina,
coloranți, acid citric, etc).
 ROLUL SĂPUNULUI ÎN PROCESUL DE SPĂLARE:

• Moleculele de săpun vin în contact cu Utilizări:

murdăria(formată în special de substanțe
insolubile în apă – ex. grăsimi) • Săpunul de sodiu: agent de spălare (solid
și solubil în apă);
• Gruparea hidrofobă se orientează spre
substanța insolubilă în apă • Săpunul de potasiu: este moale – utilizat
în industria textila (lichide și solubile în
• Gruparea hidrofilă se orientează spre apa
apă);
• Substanța insolubilă este divizată în particule
foarte mici,înconjurate de moleculele • Săpunuri de calciu, sodiu, magneziu: în
săpunului, formând agregate numite micele. amestec cu uleiurile minerale – obținerea
unsorilor(solide și insolubile în apă);
• Micelele trec în apa formând o emulsie
relativ stabila
SURSE DE PROTEINE ȘI CARBOHIDRAȚI