Solvenţi şi substanţe auxiliare folosite la prepararea medicamentelor

I.1. Hidrocarburi
Parafina lichidă, Ulei mineral, ulei de parafină, ulei de vaselină
Întrebuinţări: prepararea unor forme farmaceutice, în special
unguente şi creme;
Intern – laxativ, cu acţiune lubrifiantă a tractului intestinal; doze de 40-50 g (2-3 linguri) seara, la
culcare. Precauţiuni: se evită utilizarea sa deoarece favorizează devitaminizarea organismului.
Vaselina albă - un amestec de hidrocarburi superioare.
Întrebuinţări: excipient pentru prepararea unguentelor - nu se absoarbe prin piele, deci nu se
realizează absorbţia substanţelor active prin ea- se foloseşte când se urmăreşte o acţiune
superficială.
Parafina - un amestec de hidrocarburi parafinice solide cu 24-30 atomi de carbon.
Întrebuinţări: la prepararea unor unguente pentru a le ridica punctul de topire.

I. 2. Alcooli
Alcool metilic, Metanol, Carbinol, CH3OH.
Se găseşte în natură ca atare sau sub formă de combinaţii.
Obţinere: - prin distilarea uscată a lemnului
- prin sinteză.
Întrebuinţări: solvent şi materie primă în industria de medicamente.
Obs. Metanolul este un toxic destul de puternic. Se pot produce accidente
grave în urma aplicării pe piele, prin ingestie sau prin inhalare de vapori, cu tulburări grave ale
vederii urmate de orbire (10 mL pot provoca orbirea). Se poate produce chiar moartea prin
paralizie respiratorie (în organism prin oxidare metanolul se transforma în formaldehidă şi apoi
în acid formic- producându-se acidoza). În intoxicaţiile cu alcool metilic se administrează
carbonat acid de sodiu- pentru a restabili rezerva alcalină.
Nu se utilizează la prepararea unor forme farmaceutice de uz extern întrucât se absoarbe bine
prin piele şi mucoase si pot apărea intoxicaţii şi după aplicare cutanată.

Alcool cetilic, 1-Hexadecanol, Alcool hexadecilic

Este un alcool saturat, un amestec de alcooli solizi, componentul principal este alcoolul cetilic
CH3(CH2)14CH2OH- un component al uleiul de spermacet.
Întrebuinţări: în cosmetică – pentru prepararea cremelor.

Alcool stearilic, Stenol, CH3(CH2)16CH2OH

Proprietăţi şi aspect – asemănătoare cu alcoolul cetilic.
Întrebuinţări: în cosmetică – imprimă consistenţă mai mare preparatelor cosmetice.
Ex: Bepanthen, cremă.
Excipienţi: alcool cetilic, alcool stearilic, lanolină, propilenglicol.

Glicerol, Glicerină, 1,2,3-Propantriol, CH2OHCHOHCH2OH

Proprietăţi fizice: lichid uleios, limpede, incolor, fără miros, cu gust dulce, foarte higroscopic-
poate fixa până la 25% apă din aer, modificându-şi densitatea. Se amestecă în orice proporţie cu
apa, cu degajare de căldură.
Obţinere: - prin sinteză pornind de la propenă
 - prin hidroliza sau saponificarea grăsimilor
Proprietăţi: - prin încălzire în prezenţă de acid sulfuric sau sulfat acid de potasiu se descompune
cu formare de acroleină, substanţă iritantă pentru mucoasa nazală – reacţie de identificare.
- cu acidul boric formează un complex cu caracter puternic acid numit acid glicerin
boric
- prin încălzire în prezenţa anhidridei acetice se acetilează formând triacetina
(triacetatul de gliceril).
Întrebuinţări: solvent şi excipient la prepararea diferitelor forme farmaceutice. Solutia 25% are
actiune bactericidă. Diluată cu apa are acțiune emolientă asupra epidermei. Glicerina anhidră este
caustică.

Alcool polivinilic, P.V.A.

Obtinere: polimerizarea acetatului de vinil. Proprietati fizice: pulbere alba sau usor galbuie,
solubila in apa, insolubila in solventi organici, la temperatura de 2000C se inmoaie.
Are caracter de coloid liofil, solutiile diluate sunt vascoase.
Intrebuintari: stabilizant pentru emulsii, excipient pentru geluri, coloid de protectie, creste
vascozitatea unor colire. Solutia alcoolica 10% de alcool polivinilic este folosita ca agent de
aglutinare pentru unele comprimate (ex: penicilina si bacitracina).

I.3. Eteri

Oxid de etilena, Epoxid, (CH2CH2)O

Obtinere: prin eliminare de acid clorhidric din monoclorhidrina glicocolului in mediu bazic.
Proprietati fizice: gaz cu miros eterat, p.f. = 10-110C, cu aerul formeaza un amestec exploziv.
Intrebuintari: in sinteza de medicamente si ca insecticid.
Prin polimerizare formeaza compusi macromoleculari de tipul -(O-CH2-CH2)n-. Produsul cu
n=7 si p.t = 55-600C se numeste “Postonal” si este folosit la prepararea cremelor si unguentelor
in locul untului de cacao.

Polietilen glicoli, Carbowaxuri, P.E.G-uri, Macrogoli

Sunt polimeri liniari ai etilen-oxidului si apei cu formula generala HO-CH2-(CH2-O-CH2)n-
CH2- OH , in care n=3-200, iar greutatea moleculara G=200-2000. Denumirea lor este urmata de
o cifra care arata greutatea moleculara a produsului. Cei mai folositi polietilenglicoli sunt
macrogolii 400, 1000, 4000, 6000.
Proprietati fizice: macrogolii cu G=200-700 sunt lichizi, macrogolii cu G>1000 sunt solizi cu
aspect de ceara. Toti sunt solubili in apa, formand solutii limpezi. Sunt solubili in majoritatea
solventilor organici (alcooli, cetone, esteri, hidrocarburi aromatice), insolubili in hidrocarburi
alifatice. PEG-urile lichide sunt mai putin higroscopice decat glicerina si alti glicoli simpli.
Solubilitatea in apa, in solventi organici, higroscopicitatea scad proportional cu cresterea masei
moleculare. Nu sunt iritanti si au toxicitate redusa.
Intrebuintari: solventi, stabilizanti pentru emulsii, excipienti pentru unguente, supozitoare,
ovule. Esterii PEG-urilor cu acizii grasi superiori sunt substante tensio-active folosite ca
excipienti pentru diferite preparate farmaceutice.
I.4 Polisorbati (derivati ai sorbitanului)
Spanuri

Eteri ciclici interni ai sorbitolului care se obtin prin deshidratarea interna a sorbitolului,
eliminarea apei facandu-se intre gruparile hidroxil de la C1 si C5 formand un compus cu ciclu
hexagonal, el fiind produsul principal al reactiei, si intre gruparile hidroxilice de la C1 si C4,
formand un eter intern cu ciclu pentagonal.
Amestecul celor doi compusi poarta numele de ,,Sorbitan”.
Spanurile sunt amestecuri de mono- si triesteri ai acizilor grasi superiori cu monoesterii
compusului principal al sorbitanului.
Se cunosc mai multi compusi din aceasta clasa, ei deosebindu-se printr-un numar ales arbitrar ,
astfel ,,Spanul 20” s-a folosit pentru esterificarea cu acidul lauric, ,,Spanul 40” pentru
esterificarea cu acidul palmitic, ,,Spanul 60” pentru esterificarea cu acidul stearic si ,,Spanul 80”
pentru esterificarea cu acidul oleic. Spanurile 20 si 80 sunt lichide, uleioase, vascoase, cu miros
caracteristic, solubile in solventi organici, in apa se disperseaza, iar spanurile 40 si 60 sunt
solide, ceroase, cu miros caracteristic, gust lesios, solubile in solventi organici, insolubile in apa
rece, dar se disperseaza in apa la cald.
Acesti compusi sunt folositi ca agenti de emulsionare neionogeni, lipofili, folositi la prepararea
emulsiilor apa/ulei (A/U). De cele mai multe ori sunt folositi in asociere cu tweenurile.

Tweenuri
Sunt derivati polioxietilenici ai spanurilor obtinuti prin tratarea acestora cu oxidul de etilena.
Prezenta grupelor polioxietilenice in molecula conduce la compusi cu proprietati hidrofile
dominante in comparatie cu cele ale esterilor acidului gras sorbitanic.
Tweenurile poarta aceleasi numere ca si spanurile, cel mai intrebuintat fiind tweenul 80 la care
esterificarea se face cu acidul oleic, iar numarul total al gruparilor –CH2-CH2-O este
aproximativ 20.
Tweenul 81 are cinci grupari –CH2-CH2-O, iar tweenul 85 este un triester al sorbitanului cu
acidul oleic si are o singura catena polioxietilenica.
Derivatii de sorbitan (polisorbatii, tweenuri)) sunt utilizati ca agenti de solubilizare, emulsionare,
suspendare si ca baze de supozitoare, fiind bine tolerati de organism. Utilizarea lor pentru
administrarea orala este limitata din cauza gustului amar.
Un amestec alcatuit din mai multi polisorbati poate fi utilizat pentru obtinerea unui sistem de
emulsii cu echilibrul hidrofil-lipofil dorit.

Trometamina, Trisamina, Tritampon, 2-Amino-2-hidroximetil- 1,3-propandiol, Tri-

(hidroximetil)-aminometan.
Este o baza monoacida (pKa=8,1 pentru amina protonata), larg utilizata ca agent de emulsionare
pentru prepararea cremelor si a lotiunilor cosmetice.
De asemenea, este utilizata, alaturi de acidul ei conjugat, ca solutie tampon, avand pH-ul cuprins
intre 7-9. Sub forma injectabila, trometamina este administrata intravenos pentru corectarea
acidozelor sistemice.

I.5. ACIZI
Acid acetic, Acid etanoic, Acid acetic glacial, CH3COOH
Acidul acetic, sarurile si esterii sai sunt larg raspanditi in natura. Este cunoscut de acum 100 de
ani, la inceput sub forma de otet.
Se obtine prin fermentarea oxidativa a solutiilor alcoolice, in prezenta bacteriei Mycoderma aceti
si din acetilena, care se transforma in acetaldehida, iar aceasta prin oxidare se transforma in acid
acetic.
Acidul acetic este un lichid incolor, limpede, cu miros puternic intepator, p.f.=117-1180C, cu
gust acru, se amesteca in orice proportie cu apa si cu majoritatea solventilor organici. Prin racire
cristalizeaza intr-o masa de cristale incolore, p.t.=160C. La diluarea acidului acetic glacial cu apa
se produce degajare de caldura si are loc o contractie de volum datorita formarii unor combinatii
intre acidul acetic si apa, prin legaturi de hidrogen.
Acidul acetic este rar folosit ca atare deoarece este caustic, iar la ingerare este o otrava coroziva.
Este intrebuintat in sinteza organica si ca solvent. In farmacie se foloseste acidul acetic 30%,
cunoscut sub denumirea de ,,acid acetic diluat”, pentru prepararea unor solutii, iar in alimentatie
se foloseste ca excitant al mucoasei gastrice, solutie diluata 3-5%(otetul).
Sarurile acidului acetic, acetatii, utilizate in farmacie sunt acetatul de sodiu, acetatul de potasiu si
acetatul de aluminiu, intrebuintate ca diuretici alcalini.
Alcalinitatea lor se datoreaza hidrolizei solutiilor respective, cand ionul acetat functioneaza ca
acceptor de protoni. Majoritatea lor sunt foarte solubile in apa, formand solutii stabile.

Acid tricloroacetic, CCI3COOH

Este mai tare decat acidul acetic si este foarte coroziv pentru piele. Are proprietati astringente,
antiseptice si caustice, ultima fiind folosita la tratarea negilor.

Acid palmitic, CH3(CH2)14COOH

Este constituentul principal al grasimilor, solid, p.t. = 62-63°C.
Nu este intrebuintat in farmacie.

Acid stearic, CH3(CH2)16COOH

Este un amestec de acizi solizi obtinuti din grasimi, in principal din acid stearic si acid palmitic
in proportii variabile, alaturi de acid oleic si diferiti acizi grasi superiori, ultimii fiind in cantitati
mici.
Acidul stearic este o substanta solida, cristalina, alba, cu aspect ceros, fara gust, fara miros,
insolubil in apa, solubil in solventi organici.
Se utilizeaza la prepararea unguentelor, supozitoarelor, cremelor si diferitelor preparate
cosmetice. Sarurile de sodiu si potasiu prezinta un interes deosebit, ele reprezentand sapunurile
obisnuite. Esterii sai sunt utilizati la prepararea unguentelor si pentru acoperirea unor tablete.
Sarurile acidului stearic se numesc stearati fiind utilizati la prepararea diferitelor forme
farmaceutice (stearatii de calciu, zinc, magneziu, aluminiu, monostearatii de gliceril,
propilengliol etc.).

Stearat de sodiu
Este un amestec, in diferite proportii, de stearat de sodiu si palmitat de sodiu. Se obtine prin
neutralizarea acidului stearic cu carbonat de sodiu.

Stearat de calciu
Este un amestec intre sarea de calciu a acidului stearic si palmitic in diferite proportii.
Se prezinta sub forma de pudra fina, alba, cu miros caracteristic, insolubila in apa, alcool si eter.
Principala utilizare este pentru prepararea tabletelor si ca lubrifiant al granulelor.
Stearat de zinc
Este o pulbere usoara, fina, alba, insolubila in apa si solventi organici.
Are rol astringent si antiseptic, fiind utilizat la prepararea unguentelor si pudrelor. Se mai
foloseste ca lubrifiant la prepararea tabletelor.

Stearat de magneziu
Este un amestec intre sarea de magneziu a acizilor stearic si palmitic, in diferite proportii. Este o
pudra fina, cu miros slab, caracteristic.
Are aceleasi intrebuintari ca stearatul de calciu.

I.6. Hidroxiacizi
Acid lactic, Acid 2-hidroxipropionic, Acid α-hidroxipropionc
Este un amestec de acid lactic, CH3CHOH-COOH si anhidrida lactica,
CH3CHOHCOOCH(CH3)COOH.
A fost descoperit de Scheele in 1780 in produsele lactate supuse fermentatiei sub actiunea unor
bacterii.
Desi acidul lactic poate fi obtinut prin sinteza, se prefera insa prepararea prin fermentarea
melasei, zerului, in prezenta bacteriei Lactobacillus bulgaricus sau L. delbruckii. Datorita
prezentei unui atom de carbon asimetric, acidul lactic poate exista in trei forme tautomere, dar
cel mai utilizat este acidul D,L-lactic. Se prezinta sub forma de lichid siropos, limpede, slab
galbui, fara miros, miscibil cu apa, alcoolul sau eterul, dar nu este miscibil cu cloroformul.
Solutia de acid lactic 0,1M are pH-ul=2,4. Acidul lactic ca atare este putin folosit deoarece este
caustic; este utilizat pentru a stimula digestia si a scadea tendinta de regurcitare. Se foloseste
lactatul de bariu, lactatul de sodiu sub forma de comprimate pentru administrare orala.

Acid tartric, Acid dihidroxisuccinic, Acid 2,3-dihidroxi-1,4-butandioic

Este un acid dihidroxicarboxilic izolat pentru prima data de Scheele.
Acidul tartric are in molecula sa doi atomi de carbon optic activi:
dextrogir si levogir si unul inactiv prin compensatie intramoleculara,
numit mezotartric. Produsul oficinal este dextrogir.
Se obtine prin prelucrarea drojdiei depuse dupa fermentarea vinului
(tartru), care contine acid tartric sub forma de tartrat acid de potasiu si
tartrat de calciu.
Acidul tartric se prezinta sub forma de cristale mari, incolore sau
pulbere alba, fina, gust acru, p.t.=1700C, foarte usor solubil in apa,
alcool, glicerina, insolubil in majoritatea solventilor organici.
Acidul tartric are puternice proprietati reducatoare (reduce solutia
amoniacala de azotat de argint pentru a forma oglinda de argint).
Prin incalzire, acidul tartric se descompune cu formare de acid piruvic,
care prin decarboxilare formeaza aldehida acetica.
Acidul tartric se utilizeaza la prepararea unor siropuri, limonade si pulberi efervescente. Nu este
metabolizat, ca majoritatea acizilor organici, dar se excreta prin urina determinand scaderea pH-
ului acesteia. In cea mai mare parte este retinut in intestin, avand un efect laxativ prin cresterea
presiunii osmotice.
Acidul tartric este incompatibil cu sarurile de calciu, potasiu, amoniu, fier, borax.
Produsul oficinal nu trebuie sa contina saruri de calciu, acid oxalic, arsen.
Unele saruri ale acidului tartric sunt foarte importante, dintre care: tartrat acid de potasiu, tartrat
dublu de potasiu si sodiu (au actiune laxativa, purgativa si diuretica) si tartratul de potasiu si
stibiu (are actiune expectoranta si vomitiva puternica).
Tartrat acid de potasiu are actiune laxativa (5-15g), purgativa (15-30g) si diuretica.
Bitartratul de potasiu este una din putinele saruri de potasiu relativ
insolubile in apa (1:165).
Tartrat dublu de potasiu si sodiu ( Sare Seignette) are actiune laxativa (2-10g), purgativa (15-
30g) si diuretica.
Se utilizeaza si la prepararea reactivului Fehling.
Tartrat de potasiu si stibiu (Emetic) are actiune vomitiva energica (0,03-0,05g),
expectoranta(0,005g). In doze de 0,05-0,1g la 1 litru de apa are actiune purgativa.
Se administreaza sub forma de injectii intravenoase in doze de 0,04- 0,12g pe zi pentru
combaterea unor boli tropicale ca: tripanosomiaze, filarioze, leishmanioze, etc.

Acid citric
Este un acid tribazic, foarte raspandit in natura.
Poate fi obtinut din sucul de lamaie si din hidrati de
carbon prin fermentare, in prezenta unor ciuperci,
dintre care Cytromiceae, Penicillum si Aspergillus.
C6H12O6+3/2O2  C6H8O7+2H2O
Acidul citric se prezinta sub forma de pulbere alba,
cristalina, cristalele sunt incolore, translucide, cu
gust acru, p.t. 1000C pentru acidul citric cristalizat
cu o molecula de apa, iar pentru acidul citric anhidru, putin solubil in eter, insolubil in alti
solventi organici.
Acidul citric se descompune, in prezenta de acid sulfuric concentrat, in acid acetondicarboxilic si
acid formic, iar acidul acetondicarboxilic sse decarboxileaza cu formare de acetona.
Acidul citric poate fi usor deosebit de acidul tartric datorita densitatii sale, D=1,542, iar acidul
tartric are D=1,758. Prin tratare cu un cristal de tetraclorura de carbon, care are densitatea
intermediara D=1,589- 1,600, acidul citric pluteste la suprafata, iar acidul tartric cade la fund.
Acidul citric se intrebuinteaza pentru prepararea unor siropuri, limonade purgative si pulberi
efervescente; de asemenea, se foloseste in industria alimentara si in vopsitorie. Sarurile acidului
citric se numesc citrati (citratii de sodiu, potasiu, litiu, calciu, magneziu).

Citrat de sodiu
Se obtine prin neutralizarea acidului citric cu carbonat acid de sodiu.
In doze de 2-10g, citratul de sodiu este folosit ca neutralizant in hiperclorhidrie si in unele
fermentatii acide insotite de gastrite si in acidoza diabetica.
In doze de 3-40g are actiune purgativa.
In solutie 1,5% este intrebuintat ca antiemetic in tratamentul tulburarilor digestive la sugari. De
asemenea, este folosit ca stabilizator al sangelui conservat necesar transfuziilor sanguine si
diverselor examene de laborator, datorita faptului ca opreste procesul de coagulare prin blocarea
ionilor de calciu.
Dintre citratii utilizati in tratamentul unor afectiuni amintim citratul de potasiu in doze de 2-4g/zi
ca diuretic si antidispneic, citratul de litiu ca diuretic, antiartritic, antigutos si anticoagulant al
sangelui, citratul de calciu este intrebuintat ca recalcifiant in tuberculoza ganglionara si infantila
si citratul de magneziu in doze de 30-40g se foloseste pentru prepararea ,,limonadei Roger”
avand actiune purgativa.

I.7. Denaturanti ai alcoolilor

I.8. Agenti antioxidanti

Hidroxianisol butilat, tert-Butil-4-metoxifenol
Se prezinta sub forma de pulbere alba sau slab galbuie, cu aspect ceros, insolubila in apa, foarte
solubila in alcool etilic, propilenglicol, eter, solubila in lipide. Se foloseste singur sau asociat cu
alti agenti antioxidanti pentru a impiedica degradarea oxidativa (rancezirea) preparatelor
farmaceutice lipidice.

Hidroxitoluen butilat, 2,6-di-tert-Butil-p-crezol

Substanta solida, cristalina, alba, insolubila in apa si propilenglicol, foarte solubila in alcool
etilic, mult mai solubila in lipide decat hidroxianisol butilatul.
Are aceleasi intrebuintari ca hidroxianisol butilatul.
Ca agenti antioxidanti se mai folosesc Monotioglicerolul, Galatul de propil, singuri sau in
combinatie cu alti antioxidanti, pentru a proteja lipidele de degradarea lor oxidativa.

I.9 Agenti sintetici de indulcire (Edulcoranti sintetici)

Zaharina, Imida acidului sulfobenzoic, 1,2-Benzizotiazolin-3-ona-1, 1-dioxid
Se prezinta sub forma de pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust foarte dulce, putin solubila in
apa rece, solubila in apa fierbinte, alcool, glicerina, greu solubila in eter.
Zaharina este relativ stabila in solutii apoase la pH=3,3-8.
Solutia apoasa 0,35% de zaharina poate fi sterilizata prin autoclavare timp
de 1 ora fara a suferi modificari importante.
In solutii diluate, zaharina este de 500 de ori mai dulce decat zaharul, de
aceea este utilizata ca agent de indulcire in alimentatia diabeticilor. Se
elimina din organism fara a modifica. Nu are putere nutritiva.

Zaharina sodica, Sarea de sodiu a 1,1-dioxid de 1,2-benzizotiazolin-3-onei

Pulbere alba, cristalina, solubila in apa 1/1,5 in alcool 1/50. La fel ca si zaharina, sarea de sodiu
este de 500 de ori mai dulce decat zaharul; deoarece este mult mai solubila in apa 1/1,5. Are
aceleasi intrebuintari ca zaharina.

Acid ciclamic, Acid ciclohexilsulfamic, Acid ciclohexansulfamic

Compus alb, cristalin, fara miros, cu gust foarte dulca, putin solubil in apa,
solubil in alcool, solutiile apoase avand un pH-1,3. In apa fierbinte acidul
ciclamic hidrolizeaza usor.
Se foloseste ca agent edulcorant in solutii acide.
Formeaza saruri numite ciclamati (de sodiu si calciu) utilizate in alimentatia
diabeticilor, avand o putere de indulcire de 30 de ori mai mare decat zaharul.

Ciclamatul de sodiu,
sarea de sodiu a acidului ciclamic - este foarte solubil in apa,
solutiile apoase avand un pH=5,5-7,5. Este de 30 de ori mai dulce
decat zaharul. Este folosit in alimentatia diabeticilor.

Ciclamat de calciu,
Sarea de calciu a acidului ciclamic.
Pulbere cristalina alba, fara miros, solubila in apa 25%, solutiile apoase avand un pH=3,5-7.
Este, ca si ciclamatul de sodiu, de 30 de ori mai dulce decat zaharul.
Are aceleasi intrebuintari ca si ciclamatul de sodiu. Se intrebuinteaza singur sau in asociere cu
sarea de calciu a zaharinei.

Curs 2

I.11. Agenti aromatizanti

Benzaldehida, Aldehida benzoică
Raspandire: Se gaseste in uleiul de migdale amare in stare libera
sau combinata in glicozide, ca amigdalina, continuta in migdale
amare.
Proprietati: este un lichid incolor, cu miros specific de migdale amare, cu gust arzator,
aromatic;
- se dizolva in apa 1/350, este miscibila cu alcoolul, eterul sau uleiurile, are densitatea mai
mare decat a apei.
- are proprietatea de a se autooxida, oxigenul din aer fiind absorbit usor cu
formare de peroxid, care se descompune cu formare de acid benzoic.
Depozitare: benzaldehida trebuie depozitata in flacoane bine inchise, ferite de lumina. Prezenta
unei cantitati mici de antioxidant, ca de exemplu hidrochinona, mareste stabilitatea produsului.
Utilizari: in industria parfumurilor si in industria de sinteza organica.

Vanilina, 4-Hidroxi-3-metoxibenzaldehida
Raspandire - se gaseste in stare naturala in
fructele de vanilie.
Utilizari: Vanilina este intrebuintata in
industria farmaceutica, in farmacie si in
industria alimentara ca agent de aromatizare
(zahar vanilat).

Etilvanilina, 3-Etoxi-4-hidroxibenzaldehida
Obtinere: prin sinteza.
Proprietati: se prezinta sub forma de cristale fine, albe
- are proprietati fizice si chimice asemanatoare vanilinei
- puterea aromatizanta este de 4 ori mai mare decat a vanilinei.

Acetat de etil, esterul etilic al acidului acetic

Obtinere: prin distilarea lenta a unui amestec de alcool etilic si acid
acetic in prezenta de acid sulfuric concentrat.
Proprietati: este un lichid incolor, cu miros aromat, usor intepator si
gust specific arzator, este miscibil cu eterul, alcoolul, uleiuri volatile.
Utilizari: ca agent aromatizant si ca solvent in industria chimica.

Salicilat de metil (de scris si formula)

Obtinere: prin sinteza din acid salicilic si alcool metilic, in prezenta de
acid sulfuric
- prin extractie din frunzele plantei Gaultheria procumbens (Fam.
Ericeae) sau din scoarta arborelui Betula lenta (Fam. Betulacee).
Proprietati: este un lichid incolor, galbui sau usor rosiatic, cu miros
aromat
-este putin solubil in apa, solubil in alcool si in solutii de hidroxizi alcalini - datorita prezentei in
molecula sa a hidroxilului fenolic, formeaza cu clorura ferica un compus colorat violet.
Utilizari: - se foloseste numai pentru uz extern ca agent revulsiv, sub forma de solutii sau
unguente, avand putere foarte mare de penetrare prin piele.
- nu se foloseste pentru uz intern din cauza efectelor toxice pe care le poseda -
se utilizeaza in medicina veterinara, avand efect carminativ.

I.12. Sapunuri
R-COO-Me+
Sunt amestecuri de saruri ale acizilor grasi superiori, obtinute prin hidroliza alcalina a grasimilor
sau prin tratarea acizilor grasi superiori (AGS) cu hidroxizi sau carbonati alcalini.
Utilizari: sapunurile de sodiu si potasiu sunt agenti degresanti, agenti de inmuiere, avand
proprietati tensioactive puternice.
Acesti compusi se mai numesc si agenti anionici deoarece gruparea polara anionica determina
insusirile acestor sapunuri.
Ele modifica tensiunea superficiala a apei marind puterea de udare si spalare.
Sapunurile pot fi asociate cu unele substante antiseptice (sulf, clorura mercurica, etc.) sau pot fi
folosite pentru solubilizarea unor compusi fenolici pentru obtinerea unor solutii antiseptice
utilizate in special in chirurgie.
Cele mai utilizate sapunuri sunt cele de sodiu si potasiu, ca antiseptice. Sapunul de plumb este
insolubil in apa si aderent, de aceea este folosit la prepararea emplastrelor.
Sapunul de mercur este un bun antiseptic, iar cel de cupru este insecticid si fungicid.

I.13. Etanolamine
Dietanolamina
Utilizari: dietanolamina si morfolina sunt utilzate in sinteza de medicamente.

Trietanolamina
Este un amestec de trietanolamina, dietanolamina si monoetanolamina, primul compus fiind in
proportie de 70%, iar cei primari si secundari in cantitati mai mici.
Trietanolamina formeaza saruri cu acizii grasi superiori numite sapunuri, avand proprietati de
emulsionare, de aceea sunt folosite ca detergenti. Acesti compusi sunt solubili in apa.

I.14. Hidrati de carbon (carbohidrati)

Monozaharidele sunt combinatiile cele mai simple din aceasta grupa. Astfel, monozaharidele
care contin 3 atomi de carbon sunt denumite trioze, cu 4 atomi de carbon tetroze, apoi pentoze,
hexoze, heptoze avand 5,6 sau 7 atomi de carbon.
De asemenea, monozaharidele care au in molecula o grupare functionala aldehida alaturi de
grupe hidroxil sunt denumite aldoze, iar cele care au o grupare functionala cetona sunt denumite
cetoze (ex. gliceraldehida este o aldotrioza, iar dihidroxiacetona este o cetotrioza, in timp ce
glucoza este o aldohexoza, iar fructoza ete o cetohexoza)
Oligozaharidele – derivati functionali ai monozaharidelor care au in molecula grupari eterice
rezultate prin eliminarea de apa intre doua sau mai multe molecule de monozaharide. Sunt
dizaharide: zaharoza, lactoza, maltoza, celobioza, gentiobioza), trizaharide (rafinoza),
tetrazaharide (stachioza).
Polizaharidele - compusi macromoleculari cu grupari eterice rezultate prin eliminarea de apa
intre mai multe molecule de monozaharide.
Carbohidratii naturali se gasesc in majoritate sub forma de polizaharide cu masa moleculara
mare. Prin hidroliza dau monozaharide sau derivati ai lor (glucoza, manoza, galactoza,
arabinoza, acid glucuronic, acid galacturonic si manuronic, aminozaharuri, glucoza fiind cel mai
important component).
Sunt homopolizaharide- care contin un singur tip de monozaharide (amidonul, celuloza si
glicogenul- prin hidroliza formeaza glucoza) si heteropolizaharide- care contin un amestec de
diferite tipuri de monozaharide - reprezentanti: heparina, acidul hialuronic).
Polizaharidele mai complexe contin mai mult de doua monozaharide, astfel incat prin hidroliza
conduc la galactoza, arabinoza, xiloza si acizii glucuronic si galacturonic.

Monozaharide
Dextroza, (DCI), D-(+)-glucopiranoza, D-glucoza
Se gaseste in natura in plante si in animale, cea mai mare cantitate se gaseste in amidonuri,
celuloza, zaharoza si glicogen, precum si in alte polizaharide, oligozaharide si glicozide. Formula
de structura poate fi redata atat liniar, cat si ciclic.
Haworth a propus urmatoarea formula de perspectiva:

Poate exista sub forma de α-D-glucopiranoza si sub forma de β-D-

glucopiranoza sau sub forma de amestec al celor doua forme.
Obtinere: prin hidroliza amidonurilor sau prin hidroliza acida a zaharozei. Datorita diferentei de
solubilitate in apa cele doua componente se separa, glucoza fiind mai greu solubila decat
fructoza.
Intrebuintari: Solutii injectabile 5%, 20%, 33%, 40% administrate sub forma de perfuzii, i.v.,
subcutanat sau rectal.
Solutiile hipertonice prin administrare intravenoasa produc vasodilatatie renala urmata de
diureza.
Solutiile de glucoza au actiune antitoxica, stimuland functia hepatica si fixand toxinele existente
in organism, de aceea este indicata in insuficienta hepatica sau renala, in intoxicatii cu mercur,
arsen, narcotice, in hipoglicemie, in soc traumatic sau operator.
Glucoza- aliment energetic in diferite forme de inanitie si in toate starile de hipoglicemie.
Ca agent edulcorant, excipient pentru pilule si comprimate.

Gluconat de calciu
Descriere: pudra alba, cristalina sau granulara.
Fara gust, fara miros, stabila la aer.
Se dizolva in apa rece (1:30) si in apa fierbinte
(1:5), insolubila in alcool si alti solventi
organici.
Utilizari: -este bine tolerat de organism si poate fi administrat oral, intramuscular si intravenos
in insuficienta paratiroidiana (tetanie), in deficit general de calciu si cand calciul este factorul de
blocare a cresterii timpului de coagulare a sangelui.
Glucoheptat de calciu- sarea de calciu a acidului glucoheptonic (omologul acidului gluconic).
Se foloseste sub forma de solutie apoasa. Are aceleasi intrebuintari ca si gluconatul de calciu.
Gluconat feros , Fergon, Gluconat de fier (2+)
Pudra fina, galben-gri sau galben verzuie, miros slab de zahar ars, solubila in apa (1:10), aproape
insolubila in alcool. Se administreaza oral sau injectabil.

Acid glucuronic ( de scris formula)

In stare naturala este component al multor mucilagii, hemiceluloze si a partii
monozaharidice a unor glicoproteine. Se obtine prin oxidarea gruparii alcool
primar de la C6 al glucozei.
Este un component important al cartilagiilor, membranei nervului, capsulei
articulatiei tendonului, lichidului articulatiilor si al substantei de legatura dintre
celule.
Utilizari:- in ameliorarea unor stari artritice.
Se administreaza oral cate 500mg-1g de patru ori pe zi sau intramuscular cate 3-5mL solutie
10%.

Fructoza, D(-)-Fructoza, Levuloza, -D-(-)-Fructopiranoza.

Obtinere: hidroliza acida a unor solutii de zaharoza, separarea din amestec.
Descriere: cristale incolore sau pulbere alba sau granulara, fara miros , cu
gust dulce , foarte solubila in apa, solubila in alcool (1:15), este levogira.
Utilizari: in alimentatia diabeticilor; sub forma de solutii injectabile 20% in
hepatite, leziuni toxice ale ficatului si unele forme de denutritie.

Dizaharide
Zaharoza, Sacharum, Zahar, α-D-Glucopiranozil-β-D-fructofuranozida
Raspandire: in unele plante, ca de exemplu trestia de zahar si sfecla de zahar din care se obtine
in cantitati industriale.
Din punct de vedere chimic, zaharoza rezulta in urma condensarii unei molecule de α-D-glucoza,
forma piranozica, cu o molecula de β-D-fructoza, forma furanozica, prin eliminarea unei
molecule de apa intre grupele hidroxil glicozidice ale ambelor monozaharide.
Proprietati: Zaharoza nu da reactiile reducatoare specifice monozaharidelor (nu reduce
solutia Fehling si nici solutia de azotat de argint amoniacal.
Zaharoza poate fi hidrolizata atat enzimatic, cat si prin incalzire la fierbere in solutie acida,
eliberand D-fructoza si D-glucoza, cand solutia va deveni levogira deoarece are loc schimbarea
sensului de rotatie a luminii polarizate, fenomen numit invertirea zaharozei.
Dupa invertire reapare actiunea reducatoare a celor doua componente.
Produsul utilizat in farmacie nu trebuie sa contina zahar invertit si alte substante reducatoare.
Prin incalzire la 160OC se topeste formand un lichid incolor, iar peste 200OC se caramelizeaza.
Utilizari: - ca aliment
in farmacie - edulcorant si diluant pentru pulberi, in granule si comprimate perlinguale,
excipient pilular.
Monomiristatul si monostearatul de zaharoza, dipalmitatul de zaharoza sunt foloziti ca agenti de
solubilizare si emulgatori.

Zahar invertit, Travert

Este produsul de hidroliza al zaharozei utilizat sub forma de solutii injectabile in concentratii de
20%, 33% si 40% administrate intravenos lent in alimentatia artificiala, avand actiune superioara
solutiilor de glucoza, datorita prezentei fructozei.
Indicat in insuficienta hepatica, miocardita, soc operator sau traumatic.

Lactoza , 4-(-Galactozido)-D-glucoza
Se gaseste in laptele mamiferelor, din care se obtine (2,5-3% in laptele de vaca si 3-5% in laptele
altor mamifere).
Obtinere: chimic prin condensarea unei molecule de β-D-galactoza cu o molecula de D-glucoza
prin eliminarea unei molecule de apa intre hidroxilul glicozidic al galactozei si hidroxilul de la
C4 al glucozei.
Descriere: masa cristalina , alba, dura sau pulbere cristalina alba, fara miros, gust slab dulceag,
solubila-n apa, putin solubila in alcool, este dextrogira.
Proprietati: In solutii acide hidrolizeaza formand D-glucoza si D- galactoza, reduce solutia
Fehling, reactie ce permite deosebirea sa de zaharoza.
Intrebuintari: agent edulcorant, diluant in tablete si pulberi, excipient si aglutinant pentru
comprimate, bun diuretic in doze 20-100g pe zi.
Aplicatiile locale intravaginale de β-lactoza determina scaderea pH-ului mediului.

Xiloza
Este utilizata la diagnosticarea si testarea capacitatii de absorbtie intestinala, in diagnosticarea
tulburarilor celiacului.
Polizaharide
Amidonul, Amylum, (C6H10O5)n
Amidonul este un carbohidrat cu masa moleculara mare, compus din 10-20% amiloza si 80%
amilopectina, ambele fiind formate prin policondensarea α-D-glucozei, forma piranozica.
Amiloza este solubila in apa fierbinte, iar cu iodul se coloreaza in albastru inchis.
Amilopectina este insolubila in apa fierbinte si cu iodul se coloreaza violaceu purpuriu. In
molecula amilozei resturide de glucoza sunt unite intre ele prin legaturi 1-4-α- glicozidice,
formand catene liniare.

Identificare: reactia cu iodul. Nu reduce azotatul de argint amoniacal si nici reactivul Fehling.
Nu se dizolva in apa calda, ci se umfla formand un gel cu vascozitate variabila. La fierbere se
transforma in amidon solubil, prin hidroliza avansata se transforma in dextrina.
Intrebuintari: - in industria farmaceutica: emolient, excipient, diluant pentru pulberi, aglutinant,
etc.
- in alimentatie, in industria textila, la obtinerea industriala a glucozei si alcoolului etilic.

PRODUSI REZULTATI DIN HIDROLIZA AMIDONULUI

Amidonul solubil
Este obtinut prin hidroliza partiala a amidonului, prin fierbere in mediu alcoolic in prezenta de
acid sulfuric sau acid clorhidric diluat.
Insolubil in apa rece, foarte solubil la cald, cu iodul da coloratie albastra. Solutia 10% de amidon
solubil este folosita ca agent de aglutinare la prepararea unor forme farmaceutice

Maltoza, Zahar de malt, 4-D-Glucopiranozil-α-D-glucopiranozida

Se obtine din hidroliza enzimatica a amidonului cu β-amilaza. Este un dizaharid cu proprietati
reducatoare care, sub actiunea acizilor sau a maltazei este hidrolizat punand in libertate doua
molecule de glucoza.
Maltoza este un constituent al extractului de malt si este utilizata pentru proprietatile sale
nutritive.

Dextrine
Obtinere: Prin hidroliza enzimatica a amidonului sub actiunea α-amilazei, formandu-se
urmatorii produsi de degradare: amilodextrina, eritrodextrina si acrodextrina. Lipsa omogenitatii
exclude posibilitatea existentei unei mase moleculare stabile. Odata cu scaderea masei
moleculare la tratarea cu iod, culoarea se schimba de la albastru la rosu, iar in final devine
incolora.
Descriere: pulbere alba, amorfa, insolubila in apa rece, foarte solubila in apa fierbinte.
Utilizari: in alimentatie cu rol energetic.

Celuloza
Este un polizaharid alcatuit dintr-un numar mare de molecule de β-glucoza legate intre ele prin
eliminare de apa intre hidroxilul glicozidic si hidroxilul de la C4 al moleculei vecine (legaturi 1-
4), formand macromolecule filiforme.
Prin hidroliza chimica sau biochimica este transformata in glucoza. Prin tratare cu dioxid de
sodiu de diferite concentratii sufera transformari importante. Astfel, sub actiunea unei solutii de
hidroxid de sodiu 25% se obtine celuloza sodata (alcaliceluloza care, dupa spalare, se foloseste
sub denumirea de ,,bumbac mercerizat”.
Prin tratare cu acizi in conditii mai putin energice sufera o hidroliza partiala cu scaderea gradului
de polimerizare, rezultand hemiceluloza.
La tratare cu acid sulfuric concentrat, din celuloza se obtine pergamentul vegetal.
Sub actiunea unor oxidanti, formeaza oxiceluloza.

Metilceluloza
Este un compus macromolecular cu ,,n”=50-4000 si greutatea moleculara 40000-180000. Se
prepara prin actiunea clorurii de metil sau sulfatului de metil asupra celulozei, tratata in prealabil
cu hidroxizi alcalini. Se pot obtine mai multe tipuri de metilceluloze, avand vascozitati cuprinse
intre 10, 25, 100, 400, 1500 si 4000 centipoise.
Metilceluloza este o substanta alba, fara gust, fara miros, solubila in apa rece, insolubila in apa
fierbinte, alcool concentrat, eter, cloroform. Solutiile de metilceluloza sunt stabile intr-un
domeniu larg de pH (2-12) fara schimbarea vascozitatii; nu fermenteaza.
Intrebuintari: Inlocuitori ai gumelor si mucilagiilor pentru marirea vascozitatii unor siropuri,
colire, lacrimi artificiale
- stabilizator pentru suspensii si emulsii
- aglutinant pentru comprimate
- oral ca laxative sub forma de tablete.

Etilceluloza
Intrebuintari: la prepararea suspensiilor, pentru acoperirea drajeurilor si comprimatelor cu
pelicule gastrorezistente si pentru marirea vascozitatii unor preparate farmaceutice.

Carboximetilceluloza, C.M.C.
Este sarea de sodiu a unui policarboximetileter de celuloza care contine 6,5-9,5 % sodiu. Se
obtine prin tratarea celulozei sodate cu monocloroacetat de sodiu la 20-40 OC.
Se prezinta sub forma de pudra alba, higroscopica, fara gust, fara miros, este solubila in apa,
formand solutii coloidale a caror vascozitate depinde de concentratie. Solutiile apoase au pH-ul
cuprins intre 6,5-8. Este insolubila in alcool si solventi organici.
Proprietatile sale de marire a volumului nu sunt la fel de intense ca ale metilcelulozei.
Carboximetilceluloza este folosita ca agent de aglutinare pentru comprimate, stabilizator pentru
emulsii, pentru marirea vascozitatii unor siropuri si pastelor de dinti.
Poate fi administrata oral datorita efectului sau laxativ, dar poate sa produca blocaj intestinal.
Solutiile 5% pot fi utilizate ca antiacid gastric, cate 15- 30 mL odata.

Acetoftalatul de celuloza
Este un ester acetilat partial al celulozei care a fost tratat cu anhidrida ftalica. Sub forma acida
este solubil in solventi organici, insolubil in apa. Sarea sa este solubila in apa.
Intrebuintari: la acoperirea tabletelor rezistente la actiunea acizilor din sucul gastric, dar solubile
in mediul alcalin al intestinului.

Heparina
Este o mucopolizaharida compusa din acid α-
D-glucuronic si unitati 2- amino-2-
dezoxi-α-D-glucoza care se repeta; aceste
unitati de monozaharide sunt partial sulfatate
si legate 1-4-α-glicozidic.
Heparina este prezenta in tesuturile animale,
in special in plamani si ficat.
Este indicata in tratamentul trombozelor venoase, embolii pulmonare, trombozelor arteriale (in
special infarctul miocardic acut).
Se recomanda administrarea cu prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica, renala,
hipertensiune arteriala, leziuni ulceroase, afectiuni oculare retiniene.
Trebuie evitata asocierea heparinei cu acid acetilsalicilic si salicilati deoarece creste riscul
accidentelor hemoragice.
Heparina administrata pe cale orala nu este activa. Se administreaza parenteral sub forma de
perfuzie continua sau se fractioneaza in mai multe injectii intravenoase la interval de 2-4 ore,
numai sub supraveghere medicala.

Curs 3
Medicamentul reprezinta un complex de substante farmacologic active cu utilitate terapeutica.
La realizarea medicamentului, alaturi de aceste substante sau principii active care se numesc
substante farmaceutice, participa si o serie de componente inerte farmacologic, numite substante
auxiliare (solventi, vehicule, excipienti, adjuvanti, aditivi).
Aceasta asociere complexa face practic posibil ca medicamentul:
• sa capete o forma adecvata de prezentare;
• sa aiba o buna toleranta;
• sa nu fie supus riscului de a se altera sau de a-si modifica caracteristicile organoleptice;
• sa fie usor de administrat si acceptat de bolnav – deci sa aiba o buna complianta.
Substanta farmaceutica este identificata (caracterizata ) prin:
• denumirea chimica - (ce respecta anumite norme impuse de IUPAC) - desemneaza
structura chimica
• denumirea comuna internationala (DCI)
• denumirea simplificata (OMS) sau denumirea oficinala din FR X
• denumire comerciala a medicamentului.

ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE
Definiţie
Antisepticele si/sau dezinfectantele sunt compusi care distrug (efect bactericid) sau inhiba (efect
bacteriostatic) cresterea si dezvoltarea germenilor patogeni de pe suprafata unui tesut (piele,
mucoase, plagi, cavitati) si de pe suprafetele unor obiecte, instrumente, pansamente,
imbracaminte, incaperi.
Din punct de vedere structural sunt un grup heterogen de substanţe
caracterizat printr-o actiune antimicrobiana nespecifica, in sensul ca actioneaza
asupra mai multor specii microbiene.
Sunt mai mult sau mai putin active fata de spori si virusuri. Au aplicabilitate epi şi/sau extra-
somatică.
Antisepticele au aplicabilitate pe piele şi pe mucoasele organismelor vii
(episomatica).
Unele se pot utiliza si in infectii urinare, respiratorii, digestive, caz in care se administreaza pe
cale sistemica.
Dezinfectantele sunt active pe suprafetele obiectelor sau pe medii din afara organismului.
Intre antiseptice si dezinfectante diferentele sunt numai de ordin cantitativ, in sensul ca
antisepticele utilizate in concentratii mari devin dezinfectante.
In concentratii mai mici antisepticele sunt utilizate drept conservanti atat in industria
farmaceutica cat si in industria alimentara sau in cosmetica.
Un antiseptic bun trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa aiba toxicitate selectiva (sa actioneze strict asupra florei patogene);
– sa nu produca iritatii ale tegumentelor si mucoaselor si sa nu produca reactii alergice;
– sa fie hidrosolubil – deoarece folosirea unui alt tip de solvent poate aduce o actiune noua,
nedorita;
– sa aiba o tensiune superficiala scazuta ceea ce favorizeaza
orientarea moleculelor la suprafata plagii realizand un contact mai intim si o actiune mai buna;
- sa se mentina pe suprafata aplicata fara a fi absorbit si a produce efecte sistemice
(generalizate).
Gradul de eficienta a unui antiseptic/dezinfectant depinde de o serie de factori ca:
– tipul de microorganism care va fi distrus;
– timpul necesar pentru realizarea antisepsiei sau a dezinfectiei (timpul de contact);
– temperatura si pH.
Dezinfectantele sunt substante utilizate pentru distrugerea microorganismelor de pe suprafete
inerte, ne-vii (obiecte, mobilier, instrumentar, materiale moi textile, precum pansamente,
campuri operatorii, imbracaminte, incaltaminte – folosite in salile de operatii sau laboratoarele de
cercetare etc.) - aplicabilitate extrasomatica.
Dezinfectantele au urmatoarele caracteristici:
• sunt agenţi bacteriostatici – in anumite conditii sunt capabile
sa inhibe dezvoltarea populatiei microbiene,
dar nu si în mod obligatoriu a sporilor acestora;
• sunt agenti bactericizi – sunt in stare sa distruga bacteriile, dar nu si sporii acestora;
• sunt agenti fungicizi – sunt capabili sa distruga fungii, mai putin sporii acestora;
• sunt agenti virucizi - sunt capabili sa distruga şi sa inactiveze virusul.
Mecanismul de actiune al dezinfectantelor nu este selectiv.
Au un spectru de activitate divers si o toxicitate nespecifica.
Evaluarea antisepticelor şi dezinfectantelor
Antisepticele si dezinfectantele sunt evaluate si standardizate folosind coeficientul fenolic sau
indicele fenolic.
Metoda consta in compararea unei dilutii a substantei de standardizat cu o dilutie a fenolului
considerat
substanta de referinta (standard) care distruge un numar determinat de microorganisme intr-un
interval de 10 minute. Evaluarea se face determinandu-se:
• coeficientul fenolic (CF) – reprezintă raportul dintre concentraţia minimă de substanţă
capabilă în anumite condiţii să distrugă în 10 minute o anumită cultură de germeni şi
concentraţia minimă de fenol care realizeaza acelasi efect.
• Ca şi germen test se utilizează:
-Staphylococcus aureus oxford – bact. Gram (+)
- Salmonella typhy – bact. Gram (-).
• concentraţia minimă inhibitorie (CMI) – concentraţia cea mai mică care impiedica
dezvoltarea vizibila a culturii bacteriene dupa 18-24 de ore de incubatie.
• Se determină prin metoda diluţiilor în mediu solid si reprezintă cea mai mare
diluţie a unei substanţe capabile să impiedice dezvoltarea unei culturi bacteriene.
Mecanismul de acţiune al antisepticelor şi dezinfectantelor
Actiunea antiseptica si dezinfectanta se explica printr-o serie de procese care se produc la nivelul
membranei celulare si citoplasmatice dar si la nivelul mecanismelor intime celulare.
Astfel
1. pot altera membrana celulara si citoplasmatică prin pierderea permeabilitatii selective a
membranei celulare, ceea ce duce la incapacitatea membranei citoplasmatice de a retine in celula
o serie de elemente citoplasmatice, dar si o serie de substante utile precum coenzime, ioni
metalici, etc. Transportul activ al substantelor nutritive este alterat, ajungandu-se in final la
dezorganizarea celulei si moartea acesteia.
• Acest mecanism de actiune este specific agentilor tensioactivi din categoria carora fac
parte fenolii si detergentii;
2. pot inhiba unele procese implicate in respiratia celulara;
- pot denatura unele proteine bacteriene prin reactii de n-halogenare determinand
modificari ale starii fizico- chimice ale proteinelor plasmatice prin suprimarea activitatii
metabolice a celulei;
• in aceasta categorie se incadreaza alcoolii, fenolii, compusii carbonilici, etc.
3. reactionează cu grupele tiolice ale unor proteine structurale sau enzime
bacteriene, perturband ireversibil metabolismul bacterian.
• din aceasta categorie fac parte compusii carbonilici, metalele si sarurile lor, compusii
oxidanti, colorantii.
Intre antiseptice si dezinfectante nu se poate face o delimitare exacta, deoarece in functie de
concentratie si timp de contact, o substanta poate actiona bacteriostatic sau bactericid, poate fi
deci antiseptica sau dezinfectanta.

1. Halogeni şi compuşi halogenaţi

Clorul şi compuşii lui. Iodul şi compuşii lui
Mecanismul de acţiune al compuşilor halogenaţi
• Toxicitatea si proprietatile dezinfectante scad proportional cu reactivitatea lor (F→I)
• Mecanismul de actiune consta in:
- oxidarea gruparilor tiolice (-SH) din enzimele bacteriene si acizii nucleici ca urmare a eliberarii
oxigenului atomic prin hidroliza, consecinta fiind perturbarea functiei celulare bacteriene;
- halogenarea gruparilor aminice (-NH2) libere ale polipeptidelor din celula microbiana,
consecinta fiind denaturarea proteinelor bacteriene.

1.1 Clorul şi compuşii lui

Clorul
Denumirea provine de la cuvantul grecesc "Chloros" care inseamna verde.
Este un gaz de culoare verzuie, proprietati toxice, este sufocant si iritant pentru mucoase.

Se utilizeaza sub forma de solutii apoase saturate cu Cl2 obtinute prin barbotarea clorului in apa
racita la 10 grade C (apa de clor).
Amestecul obtinut contine acid clorhidric si acid hipocloros.
Cl2 + H2O = HClO + HCl
Acidul hipocloros in prezenta luminii se descompune in acid clorhidric si oxigen.
HClO = HCl+ ½ O2
Aceasta proprietate sta la baza utilizarii acestei solutii in calitate de oxidant, dezinfectant si
decolorant.
Utilizări ale clorului
• se utilizează exclusiv extrasomatic ca dezinfectant al apelor potabile, apelor reziduale şi
bazinelor de înot;
• se comercializează sub formă de clor lichid, care se obţine din clorul gaz printr-un
procedeu de presurizare, răcire, comprimare;
• solutia de clor in apa are un coeficient fenolic pana in 300 ceea ce explica activitatea sa
asupra bacteriilor si virusurilor (HIV si Hepatita B), protozoarelor. In concentratie de 5 ppm
distruge si sporii. Are o eficienta scazuta asupra fungilor, asupra bacilului Koch.
• se utilizeaza pentru dezinfectia apei, are efect dezodorizant al apei.
Toxicitate
– gazul de clor este toxic pentru caile aeriene, inspirarea acestuia provocand iritatii ale
mucoaselor manifestate prin fenomene de tuse
– inhalat in doze mai mari poate avea o actiune coroziva asupra mucoasei cailor respiratorii
cu formarea de edem la nivel pulmonar si care poate conduce la stop cardio-respirator. Actiunea
tisulara coroziva este datorata formarii acidului clorhidric in prezenta apei tisulare
– pentru combaterea toxicitatii provocate de inspirarea clorului gazos se recomanda
scoaterea din mediu a persoanei expuse, administrare de oxigen pe masca. In lipsa acestuia se
poate recomanda inhalarea de vapori de amoniac, administrarea de solutii de NaHCO3 sau a
altor solutii alcalinizante care vor neutraliza aciditatea provocata de acidul clorhidric format prin
inhalarea clorului gazos. De asemeni se recomanda administrarea de corticosteroizi si de
antibiotice cu spectru larg pentru tratamentul edemului pulmonar acut toxic.
• Sărurile anorganice ale acidului hipocloros (hipocloritii) sunt mai stabile.

Hipocloritul de sodiu
• A fost preparat pentru prima data de catre Labaraque, prin barbotarea clorului in solutie
de carbonat de sodiu. Solutia obtinuta a primit numele de "apa Labaraque".
• Solutia apoasa de NaClO + NaCl + NaHCO3 poarta numele de solutie Dakin.
• Ingerarea accidentala provoaca o simptomatologie laringo- traheo-bronsica si pulmonara
asemanatoare cu cea provocata de inhalarea de clor dar de intensitate mult mai mica.
• Expunerile prelungite pot produce edem al faringelui si laringelui putand merge
pana la obstructie. Primul ajutor consta in administrarea de alcalinizant (suspensie de oxid de
magneziu), ingerare de apa, lapte, dupa care se provoaca varsaturi. Cel mai bun antidot este
solutia de tiosulfat de sodiu in concentratie 1-2,3 % care dupa administrare trebuie lasata in tubul
digestiv.
Produse: Amukine
• folosit in antisepsia pielii, a tegumentelor, mucoaselor si plagilor.

Clorura de var (calciu clorata, var cloros, oxiclorura de calciu)

Este un produs chimic a carui compozitie nu este pe deplin cunoscuta, considerandu-se a fi un
amestec de hipoclorit de calciu, clorura de calciu, hidroxid de calciu si apa. Componenta activa a
amestecului responsabila de proprietatile dezinfectante este hipocloritul de calciu.
Se utilizeaza extern, extrasomatic, ca dezinfectant. Se conserva ferit de lumină datorita
higroscopicitatii.
Este partial solubila in apa si etanol, iar soluţia apoasa coloreaza hartia rosie de turnesol in
albastru care ulterior este decolorata.
Prin incalzire se descompune eliberand oxigen, proprietate ce ii confera calitatea de oxidant,
dezinfectant in industria chimica.
2CaOCl2 = 2CaCl2 + O2
Nu se foloseste la antisepsia pielii fiind foarte iritanta chiar in solutii diluate.
In cazul inhalarii vaporilor se pot produce iritatii laringiene, pulmonare, edem pulmonar ducand
la moarte.
In cazul ingerarii CaOCl2 se produc iritatii la nivelul esofagului si la nivel gastric ducand la
moarte.
Se utilizeaza ca dezinfectant si odorizant, nu se aplica pe piele avand actiune iritanta chiar si in
soluţie diluata.
Se utilizeaza in practica veterinara. Industrial se utilizeaza ca agent de albire.

Cloramina B
Este o substanta oficinala.
DCI: Chloraminum B ; Sinonim: Cloramina B
Formula chimica:
- +
C6H5-SO2-N-Cl ] Na * 1,5 H2O
Produse farmaceutice: Cloramina B
Actiune farmacologica si intrebuintari:
- antiseptic si dezinfectant cu actiune lenta si durabila.
Este folosit in concentratii diferite pentru:
- dezinfectia apei potabile - 0,5g la 40l;
- dezinfectia mainilor si pentru spalaturi externe -1-3g/litru de apa;
- dezinfectia instrumentarului si suprafetelor – 0,5g/litru de apa.

Cloramina T
Formula chimica : CH3-C6H4-SO2-N-Cl] Na*3H2O
Eficienta in concentratii mici de 1-2%, in functie de natura substratului, temperatura si gradul de
contaminare.
Are actiune bactericida asupra tuturor tipurilor de germeni saprofiti si patogeni, ceea ce ii
confera posibilitatea utilizarii ca dezinfectant.
Pentru evitarea dezvoltarii rezistentei germenilor se recomanda utilizarea alternativa cu solutie
fenosept sau detergenti cationici.
Actiune si intrebuintari:
- episomatic – in soluţie 1-3 %0 pentru spalarea plagilor;
- extrasomatic - în soluţie 1,2-5% pentru dezinfectia apei potabile, reziduale, bazine de
inot, dezinfectia suprafetelor dar si a diferitelor obiecte;
- pentru dezinfectarea instrumentarului medical si a veselei de laborator se dizolva 1
comprimat la 1 litru de apa;
- pentru dezinfectarea apei se dizolva 1 comprimat la 100 litri apa
Toxicitate
Toxic prin ingerare si inhalare. Poate produce arsuri pe piele in caz de contact.
Produse farmaceutice:
- Halamid – tablete continand 0,5 g Cloramina T si un continut de clor activ de minim 25%
- Cloramina T
1.2. Iodul şi compuşii lui
IODUL
DCI: IODUM (FRX)
Solubilitatea iodului poate fi marita prin adaugarea de ioduri alcaline
I2 + I- = I -3
Procedeul de solubilizare prin intermediul iodurilor se valorifica la obţinerea solutiilor
hidroglicerinate, alcoolice si hidroalcoolice. In solventi organici polari cu oxigen in molecula,
solutiile de iod sunt colorate in brun, iar in cazul dizolvarii in solventi nepolari, fara oxigen in
molecula, soluţiile de iod se coloreaza in violet.
Incompatibilitati
In mediu bazic, in prezenta sarurilor de amoniu rezulta un amestec de compusi explozivi
- cu reducatori (tiosulfati, sulfuri, sulfiti, arseniti, hipofosfiti)
- iodul reactioneaza cu metalele (Ag, Hg, Fe) si rezulta ioduri
- este incompatibil cu antisepticele pe baza de Hg, oxid galben de mercur, cloramidura de
mercur, compusi organo-mercurici.
Acţiunea iodului – antibacteriana şi antimicotica, demonstrata prin 4 mecanisme:
1. reactioneaza cu grupele NH ale aminoacizilor (arginina, lizina, histidina) şi nucleotidelor
(A,G, T) formand N-iodo-derivaţi
2. oxidează grupele SH ale cisteinei şi astfel dispare abilitatea conectarii lanturilor la
proteine sub forma de disulfuri -S-S- afectand sinteza proteica
3. cu restul de fenil al tirozinei, iodul formeaza mono-iodo- derivati sau di-iodo-derivati,
respectiv monoiodtirozina si di- iodo- tirozina-hormoni tiroidieni cu rol in functionarea glandei
tiroide
4. cu dublele legaturi ale acizilor graşi nesaturaţi -C=C- iodul actioneaza prin aditie
modificand astfel proprietatile chimice ale lipidelor.
Utilizari
Extern, fiind antiseptic pe piele, mucoase, maini, inaintea injectiilor, etc, sub forma de tinctura de
iod 1%;
• la dezinfectarea campului operator, sub forma de solutii 1,2-5%
sau soluţii non-alcoolice
• în FRX este oficinalizata “ Solutio iodi spirituosa “ –Solutie alcoolica de iod iodurat
continand
Iodum 2g
Kalii iodatum. 3g
Alcoholum 50° q.s.ad. 100g
Rolul iodurii de potasiu este acela de a creste solubilitatea iodului si de a impiedica formarea
acidului hipoiodos care poate oxida alcoolul la aldehida.
Precautii
• transport: in sticle incolore, ajutand la mentinerea iodului in solutii,
• nu se utilizeaza la gravide, pe perioada alaptarii, la nou-nascuţi mai mici de o luna
deoarece se poate produce hipertiroidie si gusa la nou-nascuti.
Utilizari
Soluţii nonalcoolice:
- soluţii hidroglicerinate 1-2% pentru badijonarea mucoasei bucale;
- soluţii glicerinate 2% (soluţie Mandl)
- soluţii apoase 5% (soluţia Lugol), soluţia 1-2% (sol.Tarnier)
- soluţia iodată 1% in benzen – pentru dezlipirea pansamentelor ocluzive;
• în infecţii tiroidiene
• Soluţiile 10-20% din dimetil sulfoxid, apă şi dimetilsulfoxid- alcool se utilizează în
micozele unghiilor.
Intern se utilizează ca soluţii Lugol în reumatism, ateroscleroză, disfuncţii tiroidiene şi ca soluţii
apoase diluate în cazul intoxicării cu alcaloizi.
Dezavantaje ale soluţiei clasice de iod
• stabilitate scăzută – pentru creşterea stabilităţii se combină cu ioduri alcaline sau cu
solvenţi nepolari în proporţie de 10%
• iritabilitate crescută la aplicarea pe piele şi mucoase, de aceea se utilizează coloizi
protectori în concentraţie de 1% când rezultă compuşi nevolatili şi mai puţin iritanţi
• insuficienţa penetrării prin ţesuturi lezate.
Analogi ai iodului
1. Iodoform - CHI3
Actiuni si utilizari
• nu se aplica pe suprafete extinse deoarece elibereaza iod mult care se absoarbe în
organism
• antiseptic pe piele şi mucoase
• in practica veterinara se utilizează ca solutii eterice 3%
• in practica stomatologica se utilizeaza pasta iodata pentru antisepsia canalelor radiculare,
gangrenelor, în asociere cu corectori de gust (mentol, vanilina) prezentand avantajul unei bune
penetrabilitati prin tesutul osos, precum si actiune anestezica locala.
• mascarea gustului neplacut se poate face cu amestec de
cumarină 1:50, ulei de eucalipt, geraniu 1-2%.

2. Iodoforii – precursori ai iodului rezultati din acţiunea iodului asupra unor macromolecule
Descriere
• aduct de tip ligand al polivinilpirolidonei cu acidul hidrotriiodic a carui structura a fost
dovedita cu ajutorul razelor X. S-a putut astfel stabili ca acest aduct este format din doua
molecule de vinil-vinilpirolidona care stabilesc legaturi de hidrogen cu un proton, formand un
cation complex, care stabileste o legatura ionica cu ionul de triiodura
Proprietati
• pulbere roşie-bruna, amorfa, solubila in apa si etanol
• incompatibila cu solutia de peroxid de oxigen 3% când se produce explozia
• dezinfectant si antiseptic cu actiune antimicrobiana persistand 4 ore.
Utilizari
• profilactic (dezinfectia punctului operator, antisepsia pielii, mucoaselor (inclusiv
mucoasa buco-faringiana), plagi, arsuri
• curativ (dermatoze bacteriene, micotice, escare de decubit, piodermite, ulceratii
varicoase, vaginite acute si/sau cronice, leucoree).
Indicatii
Episomatic: sub forma de solutie 10% in:
- chirurgie: rani, arsuri, ulcere varicoase, pregatire preoperatorie, tratament postoperator.
- dermatologie: infectii cutanate, eczeme,
- ginecologie: antiseptic si antimicotic vaginal
Extrasomatic: sub forma de solutie 7,5% pentru dezinfectia salilor de operatie.
Condiţionare:
- sub forma de solutii apoase 7,5-10%
- unguente
- geluri vaginale
- spray-uri
- ovule, supozitoare vaginale cu 200 mg polividonă-iod
Preparate:
BETADINE - sol uz ext. 10%, unguent, ovule, sapun chirurgical.

Septozol
Este o solutie pentru uz extern ce contine ca principiu activ un iodofor obţinut prin complexarea
iodului cu un tensid neionic biodegradabil numit marlofen. Contine iod disponibil in proportie de
1,6% care este responsabil de actiunea antiseptica.
Avantaj: curata mecanic plagile datorită detergentilor din compozitie.
Spectru de acţiune:
• antibacterian actionand pe germeni Gram + (stafilococi), germeni Gram - (E. coli,
Salmonella), anaerobi (Clostridium tetani, Clostridium perfringens)
• antimicotic – Candida albicans.
• antiviral (virusul hepatitic, virusul poliomelitei).
Utilizari:
• chirurgie, in blocul operator, instrumentar medical nemetalic
• ginecologie, obstetrica, in antisepsia ante- şi post-partum
• stomatologie
• dermatologie.
Preparate:
SEPTOZOL- sol uz ext.
Diluat 1/10: antiseptic pentru piele si mucoase, in aplicatii locale.
Diluat 1/20: dezinfectant pentru instrumentar nemetalic (sonde, catetere etc.)

Curs nr 4
ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
2. Oxidanti
2.1. Peroxidul de hidrogen, H2O2
Mecanism de actiune:
- actiunea antiseptica se datoreaza radicalului HO¯, cunoscut ca agent oxidant
Puternic, HO¯ ataca membrana lipidica, ADN si alte componente microbiene.
Cantitati mici de fier, crom, cobalt sau mangan pot creste coeficientul fenolic al H2O2 pe
Staphylococcus aureus si Escherichia coli de 100 de ori. Tinand cont de mecanismul de actiune,
actiunea selectiva asupra celulelor microbiene si lipsa toxicitatii asupra celulelor organismului
poate fi explicata prin actiunea protectoare a catalazelor, enzime ce protejeaza celulele
organismului, numai pentru solutiile care contin maxim 3% H2O2.
Farmacopeea X oficinalizeaza: Solutio Hydrogenii Peroxydi concentrata. Sinonim: Perhidrol.
Contine 28,5-32% (apa oxigenata de 100 volume). Prin descompunere totala 1ml solutie
concentrata de peroxid de hidrogen degaja aproximativ 100 ml oxigen (apa oxigenata de 100
volume).
Solutia de apa oxigenata utilizata ca antiseptic este o solutie de peroxid de hidrogen de
concentratie 2,85-3,2% (apa oxigenata de 10 volume).
Spectru de activitate: bacterii, fungi, virusuri.
Este un antiseptic slab cu coeficientul fenolic de 0,01-0,04.
Utilizari :
1. antiseptic : in solutii apoase de 3% se aplica pe rani si mucoase;
in solutii 1-3% apa de gura si gargara;
in solutii de 2,5-3,5% in dermatologie, chirurgie, ginecologie
2. dezinfectant al incaperilor sub forma de aerosoli
3. hemostatic: in sangerari superficiale, epistaxis, extractii dentare.
4. decolorant: sub forma de solutie, suspensii, paste 30% utilizat pentru
decolorarea dintilor sau a petelor pigmentare; solutii 5-8% pentru decolorarea parului.
5. stimulator al circulatiei periferice.
2.2. Inlocuitori ai H2O2
Peroxidul de hidrogen se poate inlocui:
-total: cu perogen sau peroxidisulfatul de Na care substituie H2O2 in toate aplicatiile sale;
-partial: cu perborat de sodiu sau peroxid de sodiu;
Acesti inlocuitori, fiind caustici nu se aplica pe piele, rani,mucoase.
Inlocuitorii sunt substante stabile care in prezenta apei elibereaza peroxidul de hidrogen;
- sunt incompatibili cu substantele organice si anorganice reducatoare;
- triturarea unor astfel de amestecuri duce la explozie;
- se pastreaza in loc uscat, in flacoane ermetic inchise si umplute ¾ din capacitate.

Peroxid de uree
Utilizare:
- sub forma de solutii apoase 8-10 comprimate la 1 litru de apa - extern, in infectii ale
pielii;
- solutii glicerinate pentru tratamentul otitelor supurate sau a candidozelor orale.

Peroxidul de sodiu (Na2O2)

Este utilizat ca antiseptic dentar pentru albirea dintilor sub forma de paste de dinti si in preparate
pentru tratarea cariilor dentare.
Datorita capacitatii sale de a reactiona cu CO2 si de a elibera O2 este utilizat pentru
improspatarea aerului din incaperi, pentru retinerea monoxidului si dioxidului de carbon in
mastile "antigaz".

Peroxidul de zinc (ZnO2)

Este un bun antiseptic pentru plagile infectate cu germeni anaerobi. Este folosit sub forma de
pasta proaspat preparata sau suspensie apoasa 40%.
Este utilizat ca antiseptic bucal in infectii cu germeni anaerobi sub forma de suspensie glicerinata
de conc 4%.

Peroxidul de magneziu (MgO2)

FR X oficinalizeaza: Magnezii peroxydum
Peroxidul de magneziu este un amestec de oxid de magneziu (MgO) si de peroxid de magneziu
(MgO2). Contine cel putin 24% si cel mult 28% MgO2.
Descriere: Pulbere usoara, amorfa, alba, fara miros si aproape fara gust. La aer se carbonateaza.
Solubilitate: Practic insolubil in apa si alcool. Se dizolva in acizi diluati cu formare de peroxid de
hidrogen.
Intrebuintari:
- utilizat extern ca antiseptic, deodorant, decolorant sub forma de pasta preparata la nevoie cu
apa distilata;
- intern ca absorbant si neutralizant al secretiei gastrice;
- efect antifermentescibil si usor laxativ.
Se utilizeaza in tratamentul hiperaciditatii gastrice, in fermentatii acide intestinale, colite,
constipatie cronica.

Peroxidul de benzoil (C6H5-CO-O-O-OC-C6H5)

substanta cristalina; se livreaza in concentratie de 62-82% in amestec cu apa pentru a scadea
instabilitatea si inflamabilitatea.
Utilizari: proprietati sicative, antiseptice, descuamante;
in acnee sub forma de lotiuni, creme, geluri in conc. de 5-10% care pot contine si 5-10% sulf.
Produse farmaceutice: Clearasil, Benzacnen, Brevoxyl, Gangrenocid

2.3. Permanganatul de potasiu (KMnO4)

FR X oficinalizeaza: Kalii permanganas
Utilizari:
- solutii 0,05% pentru spalarea plagilor;
- solutii 0,02% - gargara, spalaturi vaginale;
- solutii 1% - in infectii micotice;
- solutii 0,02% - spalaturi stomacale, antidot in tratamentul intoxicatiilor cu morfina sau
stricnina, fosfor, HCN; nu a fost evaluata actiunea sa in intoxicatii cu atropina, cocaina sau
barbiturice;
- indicat pentru a impiedica raspandirea in organism a otravurilor din muscaturi desarpe - solutii
injectabile 1% subcutanat in jurul locului muscat sau prin presare.
Dezavantaje: pateaza lenjeria si pielea.

3. Compusi ai metalelor grele

3.1. Compusi ai argintului
3.1.1. Compusi anorganici ai argintului

■ Nitratul de argint (AgNO3)

FR X oficinalizeaza: Argentii nitras
Sinonime: piatra iadului sau lapis infernalis
Mecanism de actiune: precipita proteinele
Incompatibilitati:
- cu substante cu reactie alcalina;
- cu halogenuri alcaline;
- cu substante reducatoare;
- cu iodoform cu care reactioneaza violent.
AgNO3+ HO¯= Ag2O↓ negru
AgNO3+ substante reducatoare = Ag↓
Utilizari:
- exclusiv extern ca antiseptic, astringent, caustic;
- pe plagi si abcese se aplica solutii apoase 0,1-0,2% si unguente 1-2%;
- la nivelul uretrei se utilizeaza bujiuri 1-2%, iar solutiile apoase se
utilizeaza pentru pentru instilatii uretrale;
- pentru prevenirea infectiilor oculare la nou-nascut - colir 1%;
- pentru cauterizarea negilor, se utilizeaza niste creioane numite Lapis infernalis in asociere
cu NaNO3 si KNO3;
- aplicatii repetate pe piele pot determina denaturari ale proteinelor cu innegrirea
tegumentului din zona respectiva si chiar arsuri chimice.
- Intoxicatia cu saruri de argint poarta numele de argirism.
Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina, la Separanda.

3.1.2. Compusi organici ai argintului

Compusi coloidali ai argintului
In acesti compusi argintul este legat de o proteina (coloid protector) formand compusi cu
greutate moleculara mare. Argintul nu este sub forma ionizata si compusii coloidali cu argint nu
precipita proteinele bacteriene.

FR X oficinalizeaza:
Argentum colloidalae (Colargol)
- contine 70% Ag si coloid protector (o albumina);
- solubilizarea in apa se realizeaza prin tehnica perdescensum.
Se pastreaza ferit de lumina.
Se foloseste ca antiseptic in tratamentul rinitelor, conjunctivitelor, blefaritelor, uretrite, vaginite
sub forma de:
- solutii 1,5% (instilatii oculare, nazale)
- solutii 0,1% (spalaturi uretrale, vaginale)
- unguente 10-15%
- ovule, supozitoare cu 0,10 g principiu activ. este neiritant, netoxic.

Argenti proteinas (Protargol)

- contine cel putin 7,8% si cel mult 8,3% Ag
- coloid protector (cazeina, ovoalbumina);
- se dizolva in apa prin solubilizare obisnuita.
Antiseptic utilizat sub forma de colire (1-5%) pentru profilaxia oftalmiei gonococice la nou-
nascut, solutii 0,2-1,4% pentru tratarea uretritelor, unguente (10%) la antisepsia mucoaselor.

Argirol
- Argentii vetelinas (20% Ag si coloid protector vitelina);
- se dizolva in apa prin tehnica perdescensum.
- se utilizeaza extern:
- sub forma de colire in conc de pana la 5%;
- instilatii uretrale 0,1-1%;
- unguente 1-1,5%;
- supozitoare si ovule.

3.1.3. Saruri de argint ale sulfonamidelor bacteriostatice

Sulfadiazina argentica
Spectru de activitate: bacili Gram -, virusuri hepatice, fungi.
Utilizari:
In tratamentul arsurilor si escarelor.
Ionii de argint se elibereaza progresiv la nivelul plagii sau pielii. Actiunea compusului se
manifesta atat prin efectul antiseptic al ionului de argint cat si prin efectul bacteriostatic al
sulfadiazinei.
Produse farmaceutice: Crema 1% Dermazin si Flammazine

Sulfametoxidiazina argentica
Antiseptic puternic cu utilizari similare sulfadiazinei argentice.
Produs farmaceutic: Cicatrol - indicat in arsuri, ulcer varicos, eczeme, furunculoza, prurit anal si
vulvar, hemoroizi.

3.2 Compusi ai mercurului

Spectru de activitate:
Compusii de mercur sunt activi pe bacterii, fungi, spori.

3.2.1. Compusi anorganici ai Hg

Cloramidura de Hg: HgNH2Cl
Obtinere: HgCl2+2NH4OH=HgNH2Cl+NH4Cl+2H2O Utilizari: extern:
- antiseptic si antiparazitar;
- dermatologic- unguente 1-10% se aplica pe suprafete mici;
- cosmetic - sub forma de pomezi pentru combaterea pistruilor si petelor.

Oxidul galben de Hg: HgO

FR X oficinalizeaza: Hydrargyri oxydum flavum
Descriere: Pulbere amorfa, fina, galbena sau galben-portocalie fara miros. La lumina se
descompune. Prin incalzire se coloreaza in rosu; la calcinare se descompune si se volatilizeaza.
Solubilitate. Practic insolubil in alcool si apa. Se dizolva in acizi diluati.
Conservare. In recipiente bine inchise, ferit de lumina. Separanda
Actiune farmacologica si intrebuintari: Antiseptic; astringent; caustic.
Se utilizeaza strict extern:
- antiseptic si astringent;
- unguent 1-2% in oftalmologie, in blefarite. Se administreaza in sacul conjunctival o data
pe zi, dimineata;
- unguent 1-5% uz dermatologic.
Incompatibilitati: tinctura de iod si alte ioduri.
Preparate: unguent cu oxid galben de mercur 2% ("Antibiotice" - Iasi)
3.2.2. Compusi organici ai Hg
1. Derivati alchil mercurici: Tiomersal COONa
2-etilmercurtiosalicilat de Na
Cristale alb-galbui, fotosensibile sau pulbere cristalina crem, cu miros
caracteristic,
usor solubil in apa si alcool.
Utilizari:
Antiseptic puternic (indice fenolic 200), bacteriostatic, fungistatic, utilizat la antisepsia pielii si
mucoaselor.
episomatic : se aplica piele si mucoase sub forma de solutie apoase 1:1000, 1:1500,
1:10000;
extrasomatic: in dilutii de 1:1000 este folosit pentru pastrarea sterila a instrumentarului medical,
iar in dilutii 1:10000 serveste la conservarea colirelor, serurilor, vaccinurilor sau lichidelor
biologice;
Produsele farmaceutice continand tiomersal pentru conservare sunt: BIXTONIM- picaturi nazale
( + efedrina, nafazolina, hidrocortizon) QUINAX-picaturi oftalmice

2. Derivatii de fenilmercur
Utilizari:
- solutie apoasa sau glicerinata 0,05-2‰, sub forma de gel, unguent sau comprese de uz
local;
- antiseptic pe piele, mucoase, plagi;
- extrasomatic- dezinfectant pentru lenjerie, instrumente medicale, conservarea
preparatelor farmaceutice.

Boratul de fenilmercur (Fenosept)

FR X oficinalizeaza: Phenylhydrargyri boras- FRX
Utilizari:
- comprimatele se folosesc ca antiseptic bucofaringian in faringite, gingivite, stomatite,
profilactic dupa interventia chirurgicala in cavitatea bucala;
- solutia 0,2% se utilizeaza pe mucoase ca antiseptic in stomatite, faringite, gingivite, pe
pielea intacta sau pe plagi (se dilueaza de 10-20 ori);
- se utilizeaza si pe mucoasa bucala sub forma de badijonari cu tampon de vata inainte de
mese si intre mese de 3-6 ori pe zi;
- dezinfectant pentru instrumentele de metal cu exceptia Al, pentru instrumente de cauciuc.
- solutie contra aftelor bucale
- se poate utiliza in epidermofitii, micoze plantare sau interdigitalice sub forma de pudre
sau unguente in asociere cu oxid de titan si vitamina A.

Nitrat de fenilmercur
Este utilizat ca si conservant in colire, ex: Colir Dendrid 0,1% pe baza de iodoxuridina utilizat in
tratamentul infectiilor oculare, herpetice.

Acetatul de fenilmercur: - utilizat sub forma de ovule si comprimate vaginale.

4. Compusi ai zincului si aluminiului

4.1.1. Compusi anorganici ai zincului
Oxidul de zinc (ZnO)
FR X oficinalizeaza: Zinci oxydum
Actiune farmacologica si intrebuintari: absorbant; astringent slab.
Proprietati antibacteriene slabe, actiune absorbanta si protectoare a pielii.
Utilizari:
extern: dermatologie: pudre 10-15%, pasta 25%, unguente 5-30%, mixturi protectoare 2-10%
asociat cu Oleum jecoris sub forma de unguente pentru ingrijirea pielii sugarilor, dermatite,
eriteme solare, arsuri, escare de decubit.
Preparate:
- Unguentum Zinci oxidum 10%;( FRX)
- Unguentum Zinci Oxidum cum acidum salicilicum;
- Pasta Petrini- in pediatrie pentru combaterea diatezelor;
- Cutaden, Reviken: unguente cu actiune trofica si cicatrizanta utilizat in eczeme
uscate si ulcere varicoase;
- Pudra mentolata- asociat cu mentol si carbonat de Mg.
In stomatologie exista preparate destinate obturatiilor provizorii sau definitive sau ca
material de amprentare:
- Plastobtur - sub forma de bastonase;
- Robin;
- Treopasta.

Clorura de zinc (ZnCl2)

FR X oficinalizeaza: Zinci chloridum
Actiune farmacologica si intrebuintari. Astringent, caustic.
In solutie apoasa formeaza aquacomplexul tetrahidratat (ZnCl2 • 4H2O), care in final formeaza
un complex neutru.
Actiune:
-antimicrobiana;
-antifungica;
- astringent la concentratii mici, actiune coroziva la concentratii mari;
- foarte mult utilizata in stomatologie.
Utilizari: astringent;
deodorant - datorita caracterului acid care impiedica descompunerea transpiratiei;
antiseptic - intra in compozitia apei de gura, solutia 10-30% pentru badijonari in parodontopatii;
solutia 0,5 % - spalaturi vaginale;
In asociere cu Zn serveste la prepararea unor cementuri dentare.
Produse farmaceutice:
ZnCl2 sol 30% - parodontopatii;
Ossidenta – apa de gura - stomatite, gingivite;
Septovag plicuri- in asociere cu metenamina in leucoree si
vaginite nespecifice.

Sulfatul de zinc
FR X oficinalizeaza: Zinci sulfas (ZnSO4.7H2O)
Descriere. Cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust metalic, astringent,
eflorescente.
Solubilitate. Foarte usor solubil in apa, usor solubil in glicerol, practic insolubil in alcool.
Solutia apoasa are reactie slab acida.
Conservare. In recipiente bine inchise. Separanda
Actiune farmacologica si intrebuintari. Astringent.
antiseptic si astringent - sub forma de solutii apoase, unguente de uz oftalmic, dermatologic si
colire.
Forme farmaceutice:
Occulogutae Zinci oficinalis - conjunctivite; Solutio Zinci; Aqua d’Aliburi; Unguent sulfuris -
asociat cu sulf, in scabie.

1.4.1.2 Compusi organici ai zincului

Zinc pyritione
Chelat al zincului continand in centru atomul bivalent de zinc legat de atomii de oxigen si sulf.
Este o baza conjugata derivand de la 2-mercaptopiridin-N-oxid care la randul sau este un derivat
de piridin –N-oxid.
In solutie apoasa dimerul disociaza prin scindarea legaturilor Zn-O
Utilizari:
Zinc-pyritiona este cel mai mult utilizata in tratamentul matretii si al dermatitei seboreice dar si
al uscaciunii si descuamarii pielii ca urmare a unor procese dermatologice diverse (datorita
proprietatilor hidratante). Are proprietati antibacteriene impotriva multor agenti patogeni
apartinand genului Streptococcus si Staphilococcus.
Alte utilizari medicale includ tratamentul psoriazisului, eczemelor, dermatitelor atipice,
micozelor, parazitozelor, vitiligo etc.
Mecanism de actiune:
Efectul antifungic se presupune ca se datoreaza dezorganizarii transportului membranar prin
blocarea pompei de protoni care asigura energia necesara mecanismului de transport
transmembranar.
PRODUSE FARMACEUTICE
Intra in compozitia multor sampoane dermatologice si cosmetice, iar in concentratie de 0,5% se
utilizeaza drept conservant al cosmeticelor.
Preparate dermato-cosmetice: sampoane utilizate pt. combaterea matretii prin stoparea
multiplicarii unei levuri denumita Malassezi furfur sau Pityrosporum - responsabila de
producerea matretii:
- Skin-Cap; Free Zinc Shampoo; Blue Cap.

4.2.Compusi ai aluminiului
4.2.1.Compusi anorganici
Actiune:
- antiseptica si dezinfectanta slaba;
- solutiile apoase au caracter acid datorita tendintei de hidroliza a ionului Al.

Aluminii sulfas Al2(SO4)3.18H2O

- utilizat strict extern sub forma de solutii apoase ca astringent, deodorant, slab antiseptic,
decongestionant, slab hemostatic in hemoragii usoare.

Aluminii et Kalii sulfas (FRX)- AlK(SO4)2• 12H2O (Alaunul de K)

actiune astringenta, hemostatica si antiseptica.
Utilizari:
solutiile apoase diluate 0,5-2% se utilizeaza pentru spalaturi vaginale, solutiile concentrate
pentru combaterea hemoragiilor superficiale;
se conditioneaza sub forma de creioane hemostatice.

Aluminii et amonii sulfas (alaun de amoniu) NH4Al(SO4)2 *12H2O

Actiune astringenta si decongestionanta;
Se utilizeaza extern sub forma de comprese dupa contuzii si traumatisme;
Alaunul de amoniu se obtine din hidroxid de aluminiu, acid sulfuric şi sulfat de amoniu.
Alaunul de amoniu este un produs chimic utilizat ca reactiv de laborator deosebit de util.
Este folosit în purificarea apei, intra in compozitia deodorantelor.
Alaunul de amoniu este un ingredient comun în spray-uri repelente pentru animale.

Curs nr.5
ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
5. COMPUSI ANORGANICI AI BORULUI
Compuşii anorganici ai borului se utilizează exclusiv extern.
Actioneaza prin blocarea piridoxinei, indispensabilă functionării unor enzime
microbiene.
Utilizarea compuşilor anorganici ai borului este limitată ca urmare a proprietăţilor chelatante
neselective, care se manifestă şi faţă de compuşi importanţi ai organismelor vii, ex.: aminoacizii,
acid folic, catecolamine.
În multe ţări utilizarea compuşilor borului este permisă doar ca substanță tampon. În România
utilizarea borului la copii sub 3 ani este contraindicata.

ACID BORIC
ACIDUM BORICUM –FRX H3BO3 sau B(OH)3
Sinonim: acid ortoboric
Utilizări
• sub formă de soluţie tampon pentru ajustarea pH-ului;
• conservant, datorită proprietăţilor antiseptice;
• stabilizant.
• Intră în colirele oficinale:
• oculoguttae atropini sulfas1%
• oculoguttae pilocarpini nitratis 2%
• oculoguttae resorcinoli 1%.
• În practica farmaceutică amestecul de acid boric – tetraborat de sodiu este utilizat pentru
prepararea colirului cu cloramfenicol mărind solubilitate antibioticului prin formarea de chelaţi
stabili solubili în apă.
• În oftalmologie se folosesc colire ce conţin 3% acid boric pentru tratamentul unor
conjunctivite.
• În sfera ORL se utilizează soluţii glicerinate 2-3%. Pentru tratamentul otitelor intră în
compoziţia preparatului BORAMID.
• În dermatologie se utilizează pudre pentru combaterea transpiraţiei (în asociere cu talc)
sau sub formă de unguente cu un conţinut de maxim 5% acid boric.
• Ca şi conservant intră în compoziţia colirelor DENDRID, PROCULIN.

TETRABORATUL DE SODIU
NATRII TETRABORAS - FRX
Sinonim: borax
Utilizări
• Boraxul este un antiseptic slab. Utilizat in asociere cu glicerină intră în preparatul
glicerina boraxata 10%. Tetraboratul de sodiu este utilizat ca badijonaj bucal în stomatite, pentru
combaterea ragadelor prin badijonarea mamelonului în perioada de alăptare. Pentru evitarea
intoxicaţiilor sugarilor cu borax, este necesară îndepărtarea totală a urmelor de glicerină boraxată
înaintea alăptării. În preparat se mai poate încorpora albastru de metilen şi nistatină.
• Alte utilizari: Boraxul este utilizat la producerea săpunurilor, dedurizarea apei, la
producerea detergentilor. De asemenea este utilizat la producerea dezinfectantilor, insecticidelor,
produse pentru curatire si albire.
• Boraxul trebuie pastrat in vase bine inchise deoarece este o substanta eflorescenta.

6. ALCOOLI
• Efectul antiseptic se datorează denaturării proteinelor şi inhibării dehidrogenazelor
acestora. Acţiunea antiseptică se manifestă asupra formelor vegetative.
• Actiunea antiseptica a alcoolilor se intensifica odata cu cresterea masei moleculare,
devine maxima la alcoolii cu 5-6 atomi de carbon, apoi scade. Astfel cel mai activ alcool in acest
sens este alcoolul amilic, dar cel mai utilizat este alcoolul etilic.
• Concentratia alcoolilor la care activitatea antiseptica este optima este cea cuprinsa
intre 50- 70%.

ALCOOLUL ETILIC
ALCOHOLUM - FRX
Sinonime: alcool etilic, etanol
Transformarea glucozei în etanol este un proces complex, pe lângă etanol obţinandu-se şi alti
compuşi dintre care cel mai important este glicerina.
Identificarea alcoolului
Se face prin reactia de esterificare a alcoolului cu acid acetic in prezenta acidului sulfuric, cand
se formeaza acetatul de etil cu miros caracteristic de mere verzi.

CH3COOH + C2H5OH -> CH3COOC2H5 +H2O

Utilizări
- extern
- intern
- ca vehicul.
Extern:
– antiseptic şi dezinfectant;
- pentru tratamentul arsurilor de gradul I şi II si al plagilor;
- în stări febrile sub formă de comprese care produc o senzaţie de răcire;
- ca revulsiv prin fricţionare;
Intern
– la doze mici stimulează secreţia gastrică si circulatia sanguina; are efect tonic si stimulant
asupra SNC;
- la doze mari creşte tensiunea arterială, produce euforie, scade atenţia;
- se instalează starea de beţie (concentratie > 1,5‰ în sânge şi 2‰ în urină);
- la doze crescute se instalează coma, respectiv moartea;
- administrare parenterală în apropierea nervului sau ganglionului când produce
deprimarea durerii;
- ca urmare a actiunii analgezice se administrează în nevralgia de trigemen si sciatică;
- ca solvent pentru prepararea a numeroase soluţii de uz intern şi extern.
Preparate oficinale
• Solutio camphorae spirituosa 10% - spirt camforat, antiseptic extern;
• Solutio digitoxini 0,1% - intern, cardiotonic
• Solutio digoxini 0,05% - intern, cardiotonic, în picături;
• Solutio glyceryli trinitras spirituosa 1% - antianginos
• Solutio iodi spirituosa 2% - tinctura de iod – extern, antiseptic;
• Sirupus codeini – intern, antitusiv
• Specialităţi farmaceutice industriale ce conţin etanol:
• CARMOL – soluţie alcoolică de uz extern cu aldehidă cinamică, mentol, ulei de pin, ulei
de cimbru. Indicat în mialgii şi prurit cutanat.
• Frecţie Elidor – conţine: aldehidă cinamică, mentol, salicilat de metil; indicată în gripe
febrile, dureri musculare şi inflamații
• REVULSIN – soluţie alcoolică cu nicotinat de metil, indicat în dureri articulare
reumatice cronice, mialgii, nevralgii, dureri traumatice articulare și musculare, hematoame,
furuncule și panariții în stadiul iniţial; afecţiuni vasculospastice periferice; bronşite cronice,
pleurezii.
• SOLUŢIE CONTRA AFTELOR BUCALE – etanol + clorură de benzalconiu + formol +
lidocaină + glicerină – indicată în stomatologie şi afte.
• STOMOCAINĂ spray – etanol alături de lidocaină, glicerină, bromură de cetil piridiu,
ulei de pin şi zaharină. Utilizat ca antiseptic local, la nivelul mucoasei orale.
• TRACHISAN solutie şi comprimate. Soluţia de uz extern conţine etanol, clorhexidină,
lidocaină, glicerină, arome, coloranţi. Administrare sub formă de gargară maxim de 4 ori pe zi.
Incompatibilităţi:
• Potenţează acţiunea deprimantelor SNC: neuroleptice, tranchilizante, sedativ-
hipnotice, antidepresive – cu consecinţe dramatice.
• Inactivează antibioticele cu structură β-lactamică (peniciline şi cefalosporine).
• Favorizează absorbţia unor antiseptice intestinale şi chimioterapice antihelmintice ce
duce la scăderea concentraţiei substanţelor respective la nivel intestinal si la diminuare efectului
terapeutic.
• Pot apare efecte toxice la furazolidon, tinizol, metronidazol, griseofulvină – efect
antabuz.
Tratamentul intoxicaţiilor cu etanol:
• intoxicaţii acute – spălături gastrice, administrare de analeptice cardiace si respiratorii,
(cafeina), administrare de (THAM) – trihidroximetilenaminometan. Se administrează i.v. lent,
ducând la accelerarea metabolismului şi eliminarea etanolului, combate stările de acidoză.
• intoxicaţii cronice (alcoolism) – se administrează disulfiram (disulfura de bis-NN(-
dietiltiocarbamoil))
– poate produce moartea dacă nu se administrează în spital, sub supraveghere medicala.
- blochează aldehid-dehidrogenaza şi împiedică acţiunea acetaldehidei. Acţiunea se bazează pe
blocarea metabolizării alcoolului etilic la aldehidă acetică, responsabilă de reacţiile neplăcute
digestive, bufeuri, tahicardie. Este o terapie de inversiune la alcool, disulfiramul
fiind amestecat în băutura. La administrarea lui apare antabuzul manifestat prin greaţă, vomă,
tahicardie datorită colapsului vascular, înroşirea feţei şi bronhospasm.

Clorbutanolul – 1,2-triclor-2,2-dimetiletanol.
Datorită solubilităţii în lipide se utilizează ca agent de conservare pentru colire uleioase. Are şi
efect sedativ-hipnotic în doze de 300 mg-1g/zi.
Preparate:
AEROSEPT spray – mentol, camfor, timol, eucaliptol şi salicilat de metil. Utilizat pentru
dezinfecţia aerului din spaţiile închise şi ca analgezic în stomatologie.

MENTOL (3-hidroxi mentan) MENTHOLUM- FRX

Are acţiune antiseptică, antipruriginoasă, decongestionant nazal.
Utilizări
• antiseptic al mucoasei orale, intră în compoziţia deodorantelor bucale, pasta dinţi, apa de
gură, prafuri de dinţi şi bomboane mentolate. În cosmetică şi dermatologie se utilizează solutii
hidroalcoolice sau hidroglicerinate, unguente mentolate, pudre mentolate. În stomatologie se
utilizează amestecuri eutectice lichide pe care le formează în asociaţie cu fenolii sau cu compuşi
carbonilici (Ex.: fenolul).
Specialităţi farmaceutice:
• Pentru antisepsia oro-faringiană: EUROSEPT, STREPSILS, (mentol, borat fenilmercuric,
albastru de metilen, camfor, uleiuri eterice).
• Preparate topice: PUDRĂ MENTOLATĂ (oxid de zinc si carbonat de magneziu; caţiune
antipruriginoasă), SALIFORM (ung.) (salicilat de metil; indicat în dureri de spate şi artrite),
ESSENTIAL BALM, FRECTIE ELIDOR, FRECŢIE GALENICĂ, CARMOL(sol.),
• Uz stomatologic: DENTOCALMIN (fenol, lidocaină; utilizat în caria deschisă, sub formă
de picături, ca antiseptic, analgezic), SOLUŢIE BONAID, VALKOF.

TERPINHIDRAT
(1,8 dihidroximentol) TERPINI HYDRAS- FRX
Utilizări: intern, ca antiseptic al căilor respiratorii superioare şi expectorant (secretostimulent),
utilizat ca materie primă în industria parfumurilor.
ALCOOL 2,4-DICLORBENZILIC
• Este activ pe germeni Gram pozitivi si Gram-negativi si pe ciuperci.
• Specialităţi: Strepsils/ Neo-Angin (1-2g alcool 2,4-diclorbenzil şi 0,6g amilmetacrezol;
acţiune – antiseptic oro-faringian).

ALCOOL FENOXIETILIC
• Se găseşte în uleiul de trandafir. Antiseptic , anestezic
local foarte activ pe bacili Gram-negativ
(bacilul piocianic, Pseudomonas aeruginosa).
Se foloseste sub forma de solutii, unguente (in concentratie de 2%).
• Este conservant cu importanţă în industria parfumurilor.

ALCOOL BENZILIC
Se gaseste in uleiul de iasomie. Se găseşte sub forma de ester cu acidul benzoic în
balsamul deTolu si ester cu acidul cinamic în balsam de Peru .
• Se utilizează ca antiseptic şi anestezic local. Este conservant pentru colire.
• Sub formă de soluţie şi unguent se utilizează în prurit, eritem solar; în concentraţie
de 1-1,5% - agent sterilizant al suspensiilor de corticosteroizi.

7. FENOLII SI DERIVATII LOR

Proprietati
• Acţiunea acestor antiseptice depinde de concentraţia la care se utilizează şi natura
fenolului.
• La concentraţii mari sunt toxici protoplasmatici, foarte caustici pe piele,
denaturând ireversibil proteinele. La aceste concentraţii sunt utilizaţi exclusiv extrasomatic.
• La concentraţii mici au actiune antibacteriana, unii antifungica.

7.1. FENOLUL
Descriere: substanţă cristalină, higroscopică, solubil 1:15 părţi apă, uşor solubil în
alcool, glicerină, uleiuri grase.
Acţiune: la concentraţie mică – antiseptic, la concentraţii crescute – caustic. Utilizări:
extrasomatic şi episomatic, sub forma unor preparate galenice sau specialităţi farmaceutice.
Specialităţi farmaceutice:
SOLUŢIE CLUMNSKY – eutectic lichid, format din fenol, camfor, etanol. Se utilizează ca
anestezic şi analgezic în gangrena pulpară, stomatite;
SOLUŢIE BONAIN – amestec in parti egale de fenol, mentol și cocaină – utilizat în
stomatologie ca pansament în tratarea unor pulpite grave;
DENTOCALMIN – eutectic format din fenol, mentol, etanol, lidocaină.

Curs 6 ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE

7. FENOLI SI DERIVATI
7.2. FENOLI POLIHIDROXILICI
■ REZORCINA
RESORCINOLUM (DCI) – (FRX)
1,3 dihidroxibenzen (IUPAC)
Utilizari : - antiseptic inferior fenolului; actiunea antiseptica se explica prin procesele de
reducere de la nivelul protoplasmei celulei microorganismelor.
• in cantitate mica are actiune antiseptica, antipruriginoasa si cheratoplastica
• in cantitati mai mari (10-20%) are actiune decapanta si exfolianta –cheratolitica
• in dermatologie si cosmetologie sub forma de solutii hidroalcoolice (1-5%) sau unguente
(5-10%) in tratamentul acneei, eczemelor, psoriazisului, pitiriazisului, infectii micotice
• absorbtie transdermica (din acest motiv nu se utilizeaza pe suprafete mari)
• in oftalmologie – sub forma de colir Oculoguttae resorcinoli 1%

HIDROCHINONA
1,4 –dihidroxibenzen (IUPAC)
- antiseptic slab;
- utilizat ca depigmentant in cosmetologie sub forma de lotiuni de 3%.

7.3. ETERI - FENOLI

GUAIACOLUL 2-metoxi – fenol
Proprietati: - slab antiseptic si fluidifiant al secretiilor bronsice ca urmare a functiei eterice
din molecula
Utilizari : - extern sub forma de solutii -
Ex. Stoptusin - sol.orală (butamirat, guaiacol)

DERIVATII DE GUAIACOL
GUAIAFENEZINA
- eter al guaiacolului cu glicerina;
- utilizat pentru proprietatile antiseptice respiratorii si expectorante;
- intra in compozitia unor specialitati farmaceutice antitusive expectorante dintre care pe piata
romaneasca se comercializeaza
ROBITUSSIN EXPECTORANS (Solutie 100mg/5ml, flac.cu Solutie, 100ml) –produs de Wyeth
–Austria
TRECID Comprimate continand 100 mg guaiafenezina (flac. cu 40 buc.).
Sirop continand guaiafenezina 2 g/100 ml (flac. cu 100 ml).
Solutie gliceroalcoolica aromatizata pentru uz intern continand guaiafezina 10 g/100 ml (flac. cu
20 ml). (produs de Biofarm)

TIOCOLUL
Kalii guaiacolsulfonas (DCI) – (FRX)
- amestec de saruri de potasiu ale acizilor 4-hidroxi -3-metoxi- benzensulfonic si 3-hidroxi -4-
metoxi-benzensulfonic.
- antiseptic slab pentru caile respiratorii
- proprietati fluidifiante ale secretiei bronsice
- intra in compozitia unor specialitati farmaceutice alaturi de alte substante cu proprietati
asemanatoare ( SIROGAL)

7.4. ALCHIL FENOLI

AMIL-METACREZOLUL
- are proprietati antibacteriene motiv pentru care este indicat in tratamentul unor
infectii la nivelul mucoasei oro-faringiene
- specialitati: STREPSILS Mentol– (Amilmetacrezol, Alcool 2,4- diclorbenzilic,
Levomentol)
- comprimate pentru supt Neo-Angin - (Amilmetacrezol, Alcool 2,4- diclorbenzilic,
Levomentol) comprimate pentru supt

TIMOLUL
Thymolum ( DCI) – ( FRX) 2-izopropil-5-metil-fenol (IUPAC)
Proprietati - antiseptic (coeficient fenolic = 30) si antimicotic.
Utilizari :
- in stomatologie asociat cu tricrezoli si formaldehida;
- in dermatologie se utilizeaza ca antimicotic pentru tratamentul unor tricofitii si
epidermofitii sau onicomicoze sub forma unor preparate magistrale.

7.7. ACIZI FENOLI

Mecanisme de actiune:
• - alterarea unor constituenti ai membranei celulare microbiene printr-un mecanism de
modificare a proprietatilor tensioactive la acest nivel (proprietati bacteriostatice);
• - stoparea multiplicarii microorganismelor prin inhibarea biosintezei acidului pantotenic
indispensabil in acest proces;
• - stoparea multiplicarii microorganismelor prin chelatarea unor microelemente chimice
de tipul ionilor de Fe, Zn, Mn, Cu etc, care actioneaza drept catalizatori in diverse procese
enzimatice ce au loc in timpul diviziunii celulare si implicit in timpul multiplicarii acestora.

ACIDUL SALICILIC
Acidum salicilicum (DCI) – ( FRX) Acid 2-hidroxi-benzoic (IUPAC)
Actiune
• antiseptic utilizat in cosmetica si dermatologie
• cheratoplastic in concentratie mica
• cheratolitic in concentratie mare
• antifermentescibil – utilizat la conservarea probelor biologice sau produselor alimentare
prelevate pentru analiza.
Utilizari
• utilizare exclusiv externa
• acidul salicilic are o mai mare utilizare in farmacii decat in industria farmaceutica
intrand in compozitia a numeroase formule magistrale de uz dermatologic;
• Pasta Lassari – in care acidul salicilic este asociat cu oxidul de zinc, este
un preparat cu actiune topica cu proprietati antiseptice si absorbante
Specialitati
• MOBILAT (crema, gel) – acidul salicilic este prezent alaturi
alte substante precum mucopolizaharide, timol si altele cu
scopul facilitarii absorbtiei transdermice a substantelor active
provenind din extractul de corticosuprarenala.
• CLAVUSIN - solutie de acid salicilic in acetona si acid lactic cu proprietati puternic
cheratolitice, utilizat in indepartarea calozitatilor si bataturilor.
• DIPROSALIC - solutie si unguent, asociat cu un derivat corticosteroidic
( betametazona ) utilizat in tratamentul unor afectiuni dermatologice de tipul eczemelor
psoriaziforme , psoriazisului vulgar sau altor tipuri de eczeme care sunt insotite de descuamari
ale epiteliului.
• BELOSALIC – solutie si unguent
• ELOSALIC – unguent
Ambele preparate au actiuni asemanatoare Diprosalicului

ESTERII ACIDULUI p-HIDROXIBENZOIC (PARABENI)

Formula generala R = -CH3 - Nipagin
R = -C3H7 - Nipasol
Nipagin – Methylis parahydroxybenzoas (DCI) (FRX)
Nipasol - Propylis para hydroxybenzoas
Obtinere:
Parabenii (nipaesterii) se obtin printr-o reactie de esterificare a acidului p-hidroxibenzoic cu
alcoolul corespunzator (metanol/ alcool propilic) in prezenta acidului clorhidric gazos.
Utilizare fara rapoarte,conc
• Nipaesterii se utilizeaza pentru proprietatile antifermentescibile si antifungice sub forma
unor solutii in diferite proportii si de diferite concentratii.
• - Solutia cu un continut de 0,75 % Nipagin si 0,25% Nipasol este conoscuta sub
denumirea de Solutio conservans si se utilizeaza pentru conservarea unguentului oficinal “
UNGUENTUM GLYCEROLI”( FRX).
• - Solutia 0,15% care contine un amestec de Nipagin – Nipasol in proportie de 9:1 se
utilizeaza pentru conservarea siropurilor cu un continut in zahar mai mic de 64% - (care este
concentratia optima pentru a asigura conservabilitatea siropurilor).
• - Solutiile avand concentratia cuprinsa intre 1-1,5% care contin Nipagin –Nipasol in
diferite proportii ( 9:1), (7:3) etc. sunt utilizate la conservarea unor colire, unguente folosind
baze hidrofile mucilaginoase .

GALATUL BAZIC DE BISMUT

Bismutum subgallicum (DCI) Galat-dihidroxid de bismuth(IUPAC)
Sinonime : Galat basic de bismut
Dermatol
Proprietati
- pulbere galbena fina, onctuoasa, fara miros, insolubila in apa si alcool; in timp si prin expunere
la lumina si aer se coloreaza in rosu
- este un bun antiseptic extern, astringent si sicativ, se foloseste in numeroase preparate
magistrale topice sub forma de unguente 10% (tip suspensie) dar si sub forma de pudra ca
atare pentru tratamentul plagilor, ulceratiilor, ranilor etc.

DERIVATI CARBONILICI
■ ALDEHIDA FORMICA Metanal, Oximetilen Formula chimica: CH2O
Mecanism de actiune:
• Actiunea antiseptica a formaldehidei se explica prin denaturarea proteinelor microbiene
prin condensare cu gruparile aminice ale acestora.
Utilizari
• solutiile cu concentratia cuprinsa intre 5- 25% se utilizeaza pentru dezinfectia
instrumentarului medical;
• solutia cu concentratia de 35- 37% se utilizeaza ca si conservant al cadavrelor si pieselor
anatomice;
• in stomatologie in tratamentul gangrenei pulpare;
• in farmacie intra intr-o serie de formule ale unor preparate magistrale pentru combaterea
hiperhidrozei palmo-plantare.
• sub forma de gaz se foloseste pentru dezinfectia incaperilor, a pardoselilor.
• Toxicitatea foarte crescuta a formaldehidei prin contact sau inhalare precum si faptul
ca in opinia unor cercetatori aceasta ar avea proprietati cancerigene, face ca utilizarea sa fie
tot mai limitata.

METENAMINA
Methenaminum (DCI) - (FRX)
1, 3, 5, 7 – Tetraazaadamantan (IUPAC)
Sinonime: - Hexametilentetramina
- Hexamina
- Urotropina
Obtinere
-prin condensarea formaldehidei cu solutie de amoniac 25% la temperatura camerei
Actiune
• - metenamina este un precursor medicamentos folosit pentru proprietatile antiseptice si
dezinfectante ca urmare a descompunerii in mediul acid si formarii formaldehidei (pH-ul
acid al sucului gastric si al urinii favorizeaza aceasta descompunere), motiv pentru care
metenamina a fost utilizata pentru tratarea infectiilor urinare usoare sau rezistente la
chimioterapice.
• metenamina mai are proprietati hipocolesterolemiante;
• coleretic – colecistochinetic si antiseptic al cailor biliare
• proprietati antigutoase
• proprietati antivirale ( datorita structurii de adamantan –vezi Viregyt)
• proprietati antisudorale – (ca urmare a eliberarii formaldehidei) fiind utilizata in
preparate magistrale pentru tratamentul hiperhidrozei plantare.
Produse farmaceutice:
• COLEBIL-drajeuri
• URICOL - granule efervescente

9. DERIVATII DE GUANIDINA
CLORHEXIDINA
Proprietati farmacologice
• actiune bactericida in special pe germenii Gram-
pozitiv
• nu este activa asupra sporilor sau virusurilor.
Utilizari
• utilizata sub forma de:
• saruri: digluconat, diacetat, diclorhidrat;
• solutii apoase (0,5-1%) - pentru tratamentul infectiilor cutanate, acneei, plagilor
infectate etc;
• ape de gura, paste de dinti sau comprimate de supt –pentru profilaxia si tratamentul
infectiilor buco-faringiene si pentru combaterea si prevenirea tartrului dentar.
Specialitati farmaceutice
• HEXORALETTEN – tablete de supt (asociat cu anestezina);
• TRACHISAN – tablete de supt (asociat cu tirotricina);
• HEXORAL – apa de gura si spray;
• LACALUT – apa de gura si paste de dinti (asociata cu o amino-fluorura pentru protectia
smaltului dentar);
• ELUDRIL – apa de gura;
• ELUGEL – gel bucal utilizat dupa extractii dentare sau implanturi cand igiena bucala
nu este posibila prin periaj;
• CORSODIL – apa de gura;
• PARODIUM – gel gingival pentru gingii sensibile cu tendinta la inflamare si
sangerare la periaj;
• ELGYDIUM – pasta de dinti, in care clorhexidina este asociata cu microparticule de
bicarbonat de sodiu; apa de gura
• OSSIDENTA – apa de gura - formule noi aromate.
AMBAZONA
Actiune farmacologica
• bune proprietati antiseptice buco-faringiene;
• spectrul de activitate cuprinde in special streptococcul betahemolitic, streptococcul
viridans, pyogenis, pneumococcul care populeaza caile respiratorii superioare.
Utilizari
• in tratamentul anginelor, gingivitelor, post amigdalectomii, stomatitelor, in extractii
dentare
• - sub forma de comprimate care se lasa sa se dizolve in gura fara sa se zdrobeasca. Dupa
administrare se recomanda sa nu se consume alimente si bauturi timp de 2-3 ore.
Specialitati
FARINGOSEPT – comprimate pentru supt (10 mg. ambazona)

Curs 7ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE

10.2. AGENTI TENSIOACTIVI CATIONICI
BROMURA DE CETRIMONIU
Se prezinta sub forma de pulbere voluminoasa alba sau crem, alunecoasa, cu gust amar. Este
solubila in apa (1:10), metanol si etanol, putin solubila in acetona si insolubila in eter si benzen.
Se foloseste sub forma de solutii apoase de 0,2-1% ca dezinfectant al instrumentarului
chirurgical si ca antiseptic local (mucoasa bucala 1/2500, piele 1/100).
Produse farmaceutice:
-CETAVLON-(sol. conc 20% si 40%); CETRIMID (crema); CITROLIN-(apa de gura
solutie); DESITUR-(sol.0,2%).

CLORURA DE BENZALCONIU
BENZALKONII CHLORIDUM - FR X Clorura de N-alchil-N-benzil-N,N-dimetilamoniu
(IUPAC)
Este bactericid pe germeni Gram + (stafilococ auriu); germeni Gram – (inclusiv Pseudomonas
aeruginosa), virucid, fungicid si spermicid.
Se utilizeaza in:
-Dermatologie: infectii cutanate, eczeme, furunculoze (solutii 0,1-0,2%);
-Chirurgie: antisepsia pielii, mainilor, campului operator;
-Antisepsia orofaringiana (in asocieri);
-Conservant pentru colire (0,01%);
-Dezinfectia instrumentului medical si lentile de contact.
-Contraceptiv local.
Produse farmaceutice:
SEPTOLETE D (cpr. pt. supt): timol, mentol, ulei menta, ulei eucalipt, clorura de
benzalconiu; AFRIN (aerosol); DENDRID (colir); GINGICAIN (spray); VISINE (colir);
ZEFIROL (solutie); NAFCON A (colir); DEZINFECTANT CATIONIC (solutie pt. uz extern);
SOLUTIE CONTRA AFTELOR BUCALE; RHINAAXIA – aerosol nazal; PIMAFUCINE
(ovule, unguent; utilizat in afecţiuni micotice, onicomicoze); PHARMATEX (crema, ovule,
cp.vaginale  anticonceptional): clorura de benzalconiu;
 CONTRACEPT-M (Magistra, Romania) (ovule  anticoncepţional): clorura de
benzalconiu.
DERMOBACTER – solutie de uz extern: clorura de benzalconiu + clorhexidina
DETTOLMED (Reckitt Benckiser Ltd., UK) - spray cut., sol 0,2%

CLORURA DE BENZOXONIU
Clorura de benzil-dodecil-bis(2-hidroxietil)-amoniu
Este folosita ca antiseptic si agent conservant
Produse farmaceutice: OROFAR - (cpr. pt. supt) (clorura de benzoxoniu si clorhidrat de
lidocaina).
In scopul imbunatatirii calitatilor antiseptice si dezinfectante ale detergentilor cationici in sensul
maririi spectrului de actiune si reducerii rezistentei germenilor sau pentru inlaturarea
dezavantajului reprezentat de inactivarea lor de catre secretiile sero-sanguinolente si
purulente s-au sintetizat o categorie de produsi cuaternari prin biscuaternizare. Un astfel de
produs este:
CLORURA DE DECUALINIU
Spectrul de activitate:
- actiune bacteriostatica pe germeni Gram pozitivi si Gram negativi;
-actiune antifungica – in special pe Candida albicans;
-avantajul de a fi activ si pe Mycobacterium tuberculosis si in prezenta serului, sangelui
sau puroiului
Utilizari:
- sub forma de solutii 0,5% in propilenglicol si sub forma de unguente (0,4%), spray;
-ca antiseptic buco-faringian – sub forma de comprimate de supt ( 0,25mg) si sub forma
de gargarisme;
-in conc. de 0,01% este utilizat in colire (buna toleranta pe mucoasa oculara).
Produse farmaceutice:
- UNGUENT CU SULF – care contine 1% clorura de decualiniu si 10% sulf.
-NAFADECOL (colir); CASEPTOLIR (colir); CODECAM (spray); DECADERM
( unguent si solutie); FLUOMIZIN – (cp. vaginale).

10.3 – DETERGENTI NEIONICI

Proprietati - sunt compusi biodegradabili
- sunt eteri polietoxilati
Reprezentanti: - MARLOFEN – utilizat ca suport macromolecular la prepararea
iodoforilor (compusi care au atat proprietatile antiseptice ale
iodului cat si ale tensidului)
Avantaje : - activ si pe forme sporulate;
- bine tolerat pe piele, mucoase si plagi;
- proprietati de spalare superioare permitand curatirea cu usurinta a plagilor.
Specialitati: - SEPTOZOL –complex de iod- marlofen (solutie pt. uz extern).

10.4 – DETERGENTI AMFOTERICI

Proprietati : - derivati ai unor acizi inferiori obtinuti prin substituirea gruparii amino cu
radicali alchil-amino
 - prezinta importanta farmaceutica detergentii amfoterici care provin de la:

I.11. COLORANTI
11.1. DERIVATI DE FENOTIAZINA
CLORURA DE METILTIONINIU
Methylthioninii chloridum (DCI)(FRX)
Clorura de 3,7 –bis (dimetilamino )-fenotiaziniliu ( IUPAC)
Sinonime: Albastru de metilen
Clorura de tetrametiltionina
Actiune:
-antiseptic slab utilizat atat intern cat si extern;
-activ fata de unele bacterii (fata de stafilococ - este bactericid) dar are si activitate
antimicotica;
-mecanismul prin care actioneaza ca antiseptic consta in faptul ca molecula sa
poate servi ca transportor de hidrogen pentru dehidrogenaza.
Utilizari:
Intern :
-antiseptic al aparatului urogenital si gastro-intestinal;
-sub forma de solutie injectabila in doze de 1-2 mg/kg corp este utilizat in tratamentul
methemoglobinemiilor produse intr-o serie de intoxicatii cu amine aromatice (anilina),
sulfamide etc. (se foloseste leucoderivatul).
-utilizat ca antidot in intoxicatiile cu cianuri;
-folosit ca substanta de contrast pentru explorarea functiei renale.
Extern
-sub forma de solutii apoase 1% pentru badijonaj in gat (in caz de infectii
amigdaliene sau faringiene)
-sub forma de solutii hidroglicerinate ( 0,2%) se administreaza sub forma de badijonaj
in tratamentul stomatitelor
-ca dezinfectant al pielii si mucoaselor
-pentru spalaturi uretrale sau vaginale.
-Se mai utilizeaza ca si colorant in bacteriologie datorita unei afinitati chimice care
face ca unele substante colorante sa se fixeze pe suprafata bacteriilor, acest fenomen
permitand si descoperirea proprietatilor antiseptice ale albastrului de metilen - cu totul
intamplator - de catre P. ERLICH.

11.2 DERIVATI AI TRIFENILMETANULUI

CLORURA DE METILROZANILINIU (DCI))
Clorurade 4-[4,4’-bis(dimetilamino)-benzidriliden]-N,N-dimetil-2,5-ciclohexadieniliden-
amoniu (IUPAC)
Sinonime: Clorura de hexametil-pararozanilina
Violet de gentiana
Cristal violet
-Are acţiune bactericida (bacterii Gram + şi Gram -), fungicida,
antihelmintica: activ pe Enterobius vermicularis (oxiuri) (adm. internã – dj.)
Conservare: ferit de lumina, in Actiune farmacologica:
- Utilizari:
 Extern
- utilizat in concentratii de 0,1-1‰ in solutii apoase sau hidroalcoolice in tratamentul
ranilor superficiale infectate, in piodermite, in stomatite, unele micoze cutanate si unele infectii
fungice.
Intern
vase colorate, bine inchise
antiseptic extern al pielii si mucoaselor
-
activ asupra germenilor Gram + si ciupercilor

11.3 DERIVATI AI ETACRIDINEI

LACTATUL DE ETACRIDINA
Actiune farmacologica:
- antiseptic, ameobicid
Utilizari: Extern - sub forma de solutie apoasa 1/1000 se foloseste ca antiseptic in infectiile
produse de coci
- se mai poate utiliza sub forma de pudre sau unguente magistrale
Intern - pentru tratamentul dizenteriei ameobiene.
Forme farmaceutice si specialitati
- Solutia de rivanol- 1/1.000
- Solutia de alcool rivanolat -1/100
- Romplast cu rivanol.

Curs 8
II.CHIMIOTERAPICE GENERALE
Chimioterapicele sunt substante medicamentoase utilizate pentru prevenirea si vindecarea unor
infectii sistemice generalizate sau localizate la nivelul unor organe si tesuturi interne.
Pentru a putea fi utilizate endosomatic ele trebuie sa aiba o selectivitate electiva asupra
germenilor patogeni si o toxicitate minima sau nula asupra organismului gazda.
• Valoarea unui chimioterapic poate fi apreciata prin indicele terapeutic (I) care reprezinta
raportul dintre cantitatea maxima de chimioterapic tolerata de organismul uman (CMT) si
cantitatea minima de chimioterapic eficienta terapeutic (c.m.e.):
I = CMT/ c.m.e
• Cu cat indicele chimioterapic este mai mare decat unitatea (I>1) cu atat substanta
medicamentoasa este mai putin nociva pentru organismul uman, terapia avand un interval mai
mare de securitate.
• Substantele cu I=1 au doza terapeutica egala cu doza tolerabila si se vor utiliza cu
mare precautie numai in cazul in care nu exista o alternativa terapeutica mai buna.
• Cand indicele este subunitar, substantele nu pot fi utilizate intern, deci nu se pot incadra
in clasa medicamentelor chimioterapice.
• In studiul chimioterapicelor trebuie tinut cont de spectrul lor de activitate, mecanismele
de actiune si relatia chimioterapic - organism gazda de care depinde absorbtia, distributia,
metabolizarea, eliminarea precum si posibilele reactii secundare produse de aceste medicamente.
• Absorbtia substantelor chimioterapice si transportul lor in organism, la toate
nivelele, pe cale sistemica (prin sange si limfa) in infectiile generalizate sau localizate la diferite
organe si tesuturi, depinde in principal de proprietatile fizico-chimice ale substantei, proprietati
determinate de structura sa.
• Actiunea unui chimioterapic mai depinde de gradul de solubilitate la pH-ul fiziologic,
gradul de ionizare, capacitatea substantei respective de a penetra prin membranele celulare prin
transport pasiv sau prin mecanism de transport activ - legat de proteinele plasmatice
(transportoare).
• Substantele chimioterapice descoperite initial au fost ulterior supuse unor procese
de modulare structurala in scopul optimizarii proprietatilor biofarmaceutice. De asemenea au fost
obtinuti compusi bioreversibili inactivi “in vitro”, dar care in organism se scindeaza in compusi
activi terapeutic ce realizeaza concentratii optime la locul de actiune dorit.
• Chimioterapicele au aplicabilitate atat interna, in terapia infectiilor generalizate
sistemice sau localizate in organism, cat si externa in infectii ale mucoaselor si ale pielii.

II .1. DERIVATI AI NITROFURANULUI

Structura chimica
- toti compusii din aceasta clasa au fost obtinuti prin condensarea 5-nitro-2-furaldehidei cu
derivati functionali cu azot (amine heterociclice, hidrazide, semicarbazida etc).
Formula generala :

Reprezentanti

RELATII STRUCTURA CHIMICA – ACTIVITATE

• - Prezenta substituentului – NO2 in pozitia 5 a ciclului furanic este foarte importanta
pentru actiunea antibacteriana. Inlocuirea lui cu alti substituenti sau schimbarea pozitiei duce la
scaderea pana la disparitia actiunii antibacteriene.
• - Gruparea azometinica -CH=N- din pozitia 2 este de asemenea indispensabila efectului
antibacterian, scindarea acesteia prin hidroliza sau reducere, anuleaza actiunea.
• - Natura componentei de condensare “R” determina proprietatile farmacocinetice si
implicit utilizarea clinica.
SPECTRUL DE ACTIVITATE
• Este relativ larg cuprinzand aproape toti germenii patogeni implicati in infectiile urinare
si intestinale.
• Intensitatea actiunii variaza in functie de structura compusului.
• Nitrofuranii au efect bactericid, raportul intre concentratia minima bactericida (CMB) si
concentratia minima inhibitorie (CMI) este intre 2 si 4. Valorile CMI pentru germenii sensibili
sunt in medie cuprinse intre 8-16mg/l, iar pentru germenii rezistenti (Enterobacter si Klebsiella)
CMI sunt de aproximativ 32mg/l.
Nitrofuranii sunt activi pe:
• - coci Gram pozitiv: stafilococi, streptococi, inclusiv Streptococcus faecalis
(Enterococcus);
• - bacili Gram negativ: Escherichia coli, Salmonella, Shigela, Klebsiella, Enterobacter si
unele specii de Proteus;
• - unii germeni anaerobi: Clostridium, Fusobacterium si Campylobacter jejuni (in
concentratii mai mari);
• - Furazolidona si Nifuroxazidul au si actiune antiprotozoarica fiind active pe amoebe
(Entamoeba hystolitica, Giardia intestinalis si Trichomonas);
• - Un derivat metil tiometilenic al nitrofuranului (R = -CH2 – S- CH3) denumit Nifuratel
are o buna actiune antifungica, antiprotozoarica si antimicotica.
MECANISM DE ACTIUNE
• - Nitrofuranii sunt redusi in celulele bacteriilor sensibile de catre reductaze specifice care
actioneaza in prezenta cofactorilor NADH (nicotin adenin dinucleotid forma redusa) si NADPH
(nicotin adenin dinucleotid fosfat forma redusa). In urma acestui proces se formeaza o serie de
produsi intermediari foarte reactivi care se leaga nespecific de proteinele ribozomale bacteriene
perturband structura si functiile acizilor nucleici si blocand astfel numeroase enzime necesare
metabolismului celular.
• - Desi mecanismul de actiune antibacteriana a fost studiat mult, el este inca incomplet
elucidat. S-a dovedit ca si compusul neredus exercita o activitate antibacteriana.
REZISTENTA GERMENILOR
• - Rezistenta naturala a unor germeni la nitrofurani este limitata la cativa bacilli Gram -
negativ (Pseudomonas aeruginosa, Providentia, Acineto- bacter).
• - Rezistenta dobandita a fost rar intalnita in studiile clinice, la Escherichia coli si
Staphylococcus aureus.
• - Rezistenta se explica prin absenta sau reducerea activitatii nitrofuran-reductazei care
este implicata in mecanismul de actiune microbiana.
SINTEZA DERIVATILOR DE NITROFURAN
Etapele sintezei sunt urmatoarele:
• Obtinerea 5-nitro-2- furan-aldehidei.
• Obtinerea componentelor bazice
• Condensarea 5-nitro-2-furan-aldehidei cu componentele bazice.
1.Obtinerea 5-nitro-2-furan-aldehidei
Se prepara pornind de la un polizaharid prin deshidratarea acesteia sub actiunea acidului sulfuric
(v. reactia 1) cand se obtine furfurolul (2-furan–aldehida).
(furfurol)

• Acesta este ulterior supus unei reactii de nitrare cu formarea nitroderivatului respectiv.

(nitroderivat)

(condensare )

PROPRIETATI FARMACOCINETICE
• In functie de proprietatile farmacocinetice - care depind de natura radicalului R din
structura nitrofuranilor (v. tab.1) se disting trei grupe de nitrofurani:
• 1. Nitrofurani cu absorbtie buna intestinala si tropism pentru tractul urinar
(nitrofurantoina, nifuratelul, nifurfolinul) sunt utilizati clinic in terapia infectiilor urinare.
• 2. Nitrofurani cu absorbtie redusa intestinala (furazolidona, nifuroxazidul etc.) sunt
utilizati in terapia infectiilor intestinale.
• 3. Nitrofurani cu actiune topica (locala) utilizati in dermatologie.
• La pacientii cu insuficienta renala apar concentratii crescute si risc de toxicitate mai mare
dependent de gradul de functionare al rinichilor.
• Derivatii nitrofurantoinei de tip promedicament: Nifurtoinol (Hidroxi –metilen-
nitrofurantoina) si Nifurfolinul (Morfolinometilen-nitrofurantoina) dupa administrare orala se
absorb din intestin si se concentreaza la nivel renal unde sub actiunea pH-ului acid se scindeaza
punand treptat in libertate nitrofurantoina si formaldehida conform reactiei:
2. Nitrofuranii cu actiune la nivel digestiv
• Unii nitrofurani ca Furazolidona, Nifuroxazidul si Nifurzidul sunt utilizati ca antiseptice
intestinale in infectii bacteriene cu E. coli, toxiinfectii alimentare cu Salmonella, Schigella,
Enterococi, Stafilococi, diaree estivala bacteriena si afectiuni provocate de protozoare
(Entamoeba histolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas intestinalis ), enterite infectioase la
copii , etc.
• - Se conditioneaza sub forma de comprimate pentru adulti si copii sau sub forma de
suspensii orale pentru copii.
• - Se administreaza de 3-4 ori/zi , timp de 10 zile.
Specialitati farmaceutice:
• FURAZOLIDON – comprimate pentru adulti (100 mg Furazolidona)
- comprimate pentru copii (25 mg Furazolidona )
• ERCEFURYL - capsule ( 100, 200 mg Nifuroxazid)
 - suspensie pentru copii
• Preparatele pentru copii nu se administreaza copiilor sub varsta de o luna.
• Dozele pentru copii se calculeaza in functie de doza/ kg.corp/zi

3. Nitrofurani cu aplicabilitate locala sau cu alte indicatii terapeutice

• Preparatele cu Nifuratel se administreaza oral in infectii urinare dar si local in infectii
ginecologice cu flora mixta: bacterii, Candida si Trichomonas.
• Nifuratelul intra in urmatoarele specialitati farmaceutice:
• MACMIROR – drajeuri 200mg – pentru infectii urinare si ginecologice cu flora
mixta.
• MACMIROR COMPLEX – ovule (in asociere cu nistatin)
- unguent vaginal
ambele avand utilitate terapeutica in infectiile ginecologice cu flora mixta.
• In medicina veterinara nitrofuranul si furazolidona se administreaza la ovine, bovine si
porcine sub forma de premixuri amestecate cu hrana animalelor, cu scop antibacterian si
coccidiostatic.
• - Nitrofuranul si Nifurtimoxul sunt utilizate in terapia tripanosomiazelor, boli tropicale
care nu beneficiaza de agenti terapeutici mai eficienti si mai putin toxici.
CONTRAINDICATII SI PRECAUTII IN UTILIZAREA DERIVATILOR DE NITROFURAN
• Derivatii de nitrofuran sunt contraindicati:
• - la femeile gravide
• - la nou nascuti in prima luna de viata
• - la pacientii cu deficit de G-6-PDH
• - nu pot fi asociati cu Acidul Nalidixic sau alte antiseptice urinare din clasa chinolonelor,
deoarece apare un antagonism in actiunea antibacteriana
• - utilizarea furazolidonului si nifuroxazidei concomitent cu alcool
conduce la efecte de tip antabuz.
• Unele asocieri medicamentoase pot da interactiuni benefice, cum este
cazul asocierii tetraciclinei cu nitrofurantoina cand se obtine un sinergism de
actiune asupra streptococului, stafilococului si E. coli.

II.2. DERIVATI DE 8 –HIDROXICHINOLINA

• In clasa chinolinelor au actiune antimicrobiana numai compusii cu
grupare hidroxil in pozitia 8, iar cei mai activi sunt cei care au pe nucleu si
atomi de halogen, asa numitele “ halochine “.
MECANISM DE ACTIUNE. RELATII STRUCTURA CHIMICA – ACTIVITATE
• Efectele antimicrobiene se datoreaza posibilitatii de a forma complecsi biomoleculari
cu ionii metalici (Fe(II), Zn(II), Cu(II) necesari desfasurarii activitatii enzimatice bacteriene; in
celula acesti complecsi neutri disociaza, complecsii ionici formati fiind toxici pentru germeni.
• Pentru ca acesti compusi sa se formeze sunt necesare cel putin doua conditii:
- o ionizare corespunzatoare necesara formarii cat mai usoare a complecsilor mentionati,
- o lipofilie a moleculei care sa permita patrunderea acesteia in celula.
Realizarea acestor doua conditii depinde de structura compusului, mai exact de natura
substituentilor de pe nucleul chinolinic astfel:
- dintre grupele alchil, grupa metil are efectul cel mai favorabil cand se afla in pozitia 2
( derivati ai chinaldinei) sau in 5 (Tilbroquinol,Tiliquinol)
• In ceea ce priveste halogenii, s-a constatat ca derivatii halogenati cei mai activi sunt cei in
care halogenii ocupa pozitia 5 (pentru monohalogenuri) si pozitia 5 si 7 pentru dihalogenuri.
• De mentionat ca tipul de halogen determina sfera de actiune a compusului.
Astfel
- derivatii clorurati sunt in general antibacterieni
- derivatii iodurati sunt mai puternic antifungici
- derivatii bromurati sunt antiprotozoarici (antiamoebieni).
Spectru de actiune:
• Sunt agenti antibacterieni cu spectru relativ larg care cuprinde:
- coci Gram – pozitivi (stafilococi, streptococi, enterococi)
- bacilli Gram-negativi ai unor infectii intestinale
- vibrion holeric, protozoare amoebe (in special derivatii bromurati)
- fungi (Candida)
- Trichomonas (in special clorchinaldolul).
• La administrare interna nu afecteaza flora intestinala normala si nu determina rezistenta
microbiana.
• La administrare externa efectul antiseptic nu este influentat de produse biologice ca ser,
sange, puroi.
• Toti derivatii sunt iritanti pentru mucoasa oculara si nazala.

REPREZENTANTI AI DERIVATILOR DE 8-HIDROXICHINOLINA

CLIOCHINOL (CLIOQUINOLUM)
5-clor -7-iod – 8-hidroxichinolina
sinonim Cloroiodochina
Spectru de actiune
-amoebicid, bactericid pe germeni Gram negativi si antifungic si antitricomonazic.
Utilizari
- ca antiseptic local
- in dermatologie (in tratamentul eczemelor, pruritului, in impetigo, micoze etc)
- in ginecologie
- este un inlocuitor al iodoformului mult mai putin iritant decat acesta
- foarte bun dezinfectant intestinal fiind utilizat in colite, dezinteria bacilara amoebiana, forme
acute si cronice.
Contraindicatii
- insuficienta hepatica, hipertiroidism, tuberculoza pulmonara evolutiva
- poate provoca neuropatie mielo-optica
Conservare:
- vase brune bine inchise
Produse farmaceutice
-ENTEROSEPTOL- comprimate 250mg
-VIODERM – crema 3%
-LOCACORTEN-VIOFORM – unguent

REPREZENTANTI AI 8-HIDROXICHINALDINEI
CLORCHINALDOL
5,7-Diclor-8-hidroxi-2-metil-chinolina
Sinonim: Hidroxiclorchinaldina
Spectru de actiune
- antimicrobian fata de unele bacterii rezistente la antibiotice (streptococi, stafilococi, enterococi
etc)
- antimicotic si antiprotozoaric intestinal.
Utilizari Intern
- in infectii intestinale, gastroenterite nespecifice, enterocolite, amoebiaza, lambliaza, candidoze
dar si in tulburari intestinale provocate de tratamentul cu antibiotice
- la copii poate fi folosit si sub forma de clisma.
Extern
- sub forma de pulberi (3-5%), unguente, paste, gel vaginal (1% )
- pentru tratamentul plagilor infectate, a unor eczeme, furunculoze, leziuni de decubit sau micoze
cutanate si vaginale.
Clorchinaldolul are o buna toleranta, nu determina aparitia rezistentei microbiene si nu distruge
flora intestinala.
Produse
-SAPROSAN – drajeuri 100 mg si pudra 3% pentru uz extern
-CLORCHINALDOL –comprimate filmate de 100 mg- pentru adulti 1-2 x3/zi după masă, timp
de 7 zile) - infecţii intestinale, candidoze orale,
copii - 10mg/kg corp/zi
COLPOSEPTINE – ovule vaginale (clorchinaldol 200 mg + promestrien 10 mg) – atrofii
vaginale infecţioase.

Curs 9
II. CHIMIOTERAPICE
II.3. CHINOLONE ANTIBACTERIENE
Chinolonele sunt agenti antimicrobieni de sinteza eficienti in tratamentul infectiilor nosocomiale.
Se administreaza de regula p.o. dar exista si cateva chinolone care se administreaza i.v. in
tratamentul infectiilor grave.
Din punct de vedere chimic sunt compusi care prezinta in structura nucleu 4-oxo-1,4-
dihidrochinoleinic.
Formula generala:

Mecanism de actiune:
• Inhibarea ADN-girazei
• Derivatii de chinolona sunt bactericizi si actioneaza prin inhibarea ADN- girazei
bacteriene (topoizomeraza).
• ADN-ul bacterian se gaseste in celula sub forma suprainfasurata, spiralata ceea ce
permite tasarea lui si ocuparea unui volum mic. Sub actiunea topoizomerazei ADN- ul trece in
conformatia relaxata. In momentul scindarii ADN-ului se produce modificarea topologiei care
permite separarea celor doua catene de catre helicaze (care desfac legaturile de hidrogen) si
replicarea lui.
• ADN-giraza intervine in scindarea tranzitorie a ADN–ului, iar dupa replicarea acestuia
sub actiunea polimerazelor, intervine in refacerea lantului circular superspiralat.
• Prin blocarea de catre chinolone a ADN-girazei structura helicoidala a ADN–ului si
spiralarea acesteia nu se mai poate face, lanturile de ADN ramanand libere. Aceste fragmente de
ADN vor reprezenta semnalul care induce producerea de exonucleaze, enzime ce vor ataca de la
extremitati fragmentele de ADN distrugandu-le.
• Efectul bactericid al chinolonelor se realizeaza deci prin doua mecanisme esentiale:
• - blocarea ADN-girazei cu aparitia celor doua catene de ADN scindate, fragmentate, si
• - biosinteza exonucleazelor.
Actiunea chelatanta
• Prin prezenta gruparii -COOH si a functiei cetonice din pozitia 4 chinolonele pot forma
complecsi stabili cu diversi cationi bivalenti printr-un mecanism complexant, astfel ca
metaloproteinele reprezinta o tinta potentiala.
• - Complecsii formati pot fi purtatori de sarcina pozitiva in cazul complecsilor
echimoleculari (1:1) care au efect bactericid sau complecsi neutri (2:1) netoxici, dar care sustrag
metalele grele necesare pentru anumite enzime bacteriene.
• - Datorita acestei proprietati, fluorochinolonele sunt capabile sa destructureze membrana
externa a germenilor prin complexarea ionilor de magneziu care mentin reteaua densa de
lipopolizaharide.

CHINOLONE DIN GENERAŢIA I

DERIVAŢI DE NAFTIRIDINĂ
-ACID NALIDIXIC, ACID NALIDIXICUM (DCI, FR X)

CHINOLONE DIN GENERAŢIA II

Derivaţi de cinolină:
-CINOXACINA, CINOXACINUM (DCI)

CHINOLONE DIN GENERAŢIA III (FLUOROCHINOLONE)

-Norfloxacina, Norfloxacinum
Acid 1-etil-7-(1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo-1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

-Ciprofloxacin Ciprofloxacinum
Acid 1-ciclopropil-7-(1-piperazinil)-6-fluoro-4-oxo-1,4-dihidro-chinolin-3-carboxilic

Derivati de chinolina cu tricicluri condensate

-Ofloxacina Ofloxacinum
Izomeria este datorata atomului de carbon 3 asimetric. Izomerul levogir este de 128
de ori mai activ decat izomerul dextrogir. In prezent acest izomer a fost izolat si
introdus in terapeutica sub denumirea de levofloxacina.

Modificari la nivelul nucleului A

• Nucleul A cu cele trei grupe functionale (N– substituit din pozitia 1, gruparea -COOH din
pozitia 3 si gruparea oxo din pozitia 4) este indispensabil pentru actiunea antibacteriana. In
functie de natura substituentului R1 compusul obtinut poate sa fie lipsit de activitate, poate avea
o activitate slaba, o activitate buna sau foarte buna.
S-a observat ca:
• gruparea etil si ciclopropil induc actiunea antibacteriana maxima
• inlocuirea izoesterica a grupei metilenice din pozitia R1 cu o grupa –NH- in amifloxacina
sau cu oxigen in miloxacina asigura acestor compusi o biodisponibilitate mai buna comparativ cu
compusii la care R1 = etil
• inlocuirea izosterica a grupei –CH- din pozitia 2 cu azot este singura modificare
favorabila; astfel cinoxacina este mai activa ca acidul oxolinic, in special in terapia pielonefritei.
• in cazul chinolonelor cu trei cicluri condensate (flumequina, ofloxacina) substituentul R1
este angajat in formarea celui de al treilea ciclu (saturat) care confera acestor compusi o mare
stabilitate metabolica si aparitia unui centru de asimetrie, deci a izomerilor optici).
• esterificarea gruparii carboxilice a dus la obtinerea unor esteri care se scindeaza treptat in
organism la compusul parinte cu gruparea carboxilica libera. Avem in aceasta situatie un compus
cu actiune retard. Un exemplu il reprezinta metioxatul. Acesta se scindeaza in organism la acid
tioxic, activ.
• transformarea grupei oxo din pozitia 4 in grupare “tio” sau orice alta modificare la C4
duce la compusi inactivi. Acest lucru se explica prin faptul ca gruparea -COOH vecina gruparii
carbonilice permite formarea de chelati stabili ai metalelor bivalente (Cu,Fe,Zn,Ca).
Modificari la nivelul ciclului B
• Nucleul B este un nucleu aromatic la toti compusii activi.
• Substituentii cu fluor in pozitia 6 au o actiune bactericida crescuta pentru majoritatea
germenilor.
• Un substituent bazic in pozitia 7 (substituentii piperazinici in mod special) au o actiune
bactericida considerabila asupra Pseudomonas aeruginosa.
Proprietati farmaco-cinetice
Absorbtia
Chinolonele se absorb rapid din intestin dupa administrarea orala, absorbtia lor nefiind
influentata de alimente. Procentul in care se absorb este direct influentat de structura lor chimica.
Astfel:
- Acidul nalidixic se absoarbe din tubul digestiv in proportie de 96 %
- Ciprofloxacina se absoarbe in proportie de 70%
- Norfloxacina are cel mai mic procent de absorbtie – doar 35%.
Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in intervale care variaza de la:
2 ore pentru acidul nalidixic
1 ora pentru norfloxacina.
Transportul
• Transportul chinolonelor dupa absorbtie se face prin legarea de proteinele plasmatice, iar
natura acestei legaturi influenteaza gradul de biodisponibilitate al compusului respectiv:
• Chinolonele din prima generatie (acidul nalidixic si acidul oxolinic) se leaga puternic de
proteinele plasmatice (70-90%) si nu pot atinge concentratii plasmatice eficiente in infectii
sistemice sau la nivelul diferitelor organe, in schimb pot fi eficiente in infectiile urinare.
• Norfloxacina, desi are o afinitate redusa pentru proteinele plasmatice (15%), nu creeaza
concentratii plasmatice care sa o faca eficienta in infectiile sistemice din cauza absorbtiei reduse
la nivelul tubului digestiv. Din acest motiv este utilizata numai in terapia infectiilor uro-genitale
deoarece la acest nivel se elimina metabolitii activi.
• Chinolonele fluorurate din generatia a II a (ofloxacina, pefloxacina, ciprofloxacina) se
leaga slab de proteinele plasmatice (10% ofloxacina, 20-40% pefloxacina si ciprofloxacina) si
creaza nivele ridicate in majoritatea tesuturilor (plamani, bronhii, prostata, rinichi, tract genito-
urinar, orl), nivele medii in tesutul osos, si niveluri scazute in LCR.
Metabolizarea
Metabolizarea variaza in functie de compus. Cu exceptia ofloxacinei care nu se metabolizeaza in
organism, majoritatea chinolonelor sufera procese de biodegradare si metabolizare, cel mai
important fiind procesul de glucurono–conjugare la gruparea carboxilica din pozitia 3 fara ca
nucleul A sa se modifice sau sa fie afectat substituentul din pozitia N1.
• Cei mai afectati in urma metabolizarii sunt radicalii din pozitia C7.
Astfel:
• metilul din acidul nalidixic se transforma in hidroximetil si apoi in carboxil, ambii
mentinandu-si activitatea antibacteriana (au o activitate superioara activitatii antibacteriene a
compusului initial), alaturi de o serie de compusi metabolici glucurono-conjugati inactivi fata de
bacterii
• ciclul piperazinic (din norfloxacina si ciprofloxacina) si metil-piperazinic (din
pefloxacina) formeaza un mare numar de metaboliti din care unii sunt activi (lactamele si N-
formilderivatii), iar altii sunt mai putin activi sau inactivi (N-oxizi).
Timpul de injumatatire Este diferit de la un compus la altul. Astfel :
• Acidul nalidixic are timpul de injumatatire in jur de 1,5 ore
• Norfloxacina – 3,5ore
• Ciprofloxacina – 3,5 ore
• Ofloxacina - 5 ore
• Pefloxacina - 10-11 ore
• Timpul de injumatatire este influentat de starea de sanatate a organismului, insuficienta
renala si hepatica prelungind timpul de injumatatire din cauza afectarii eliminarii compusilor din
organism. La aceasta categorie de pacienti dozele trebuiesc ajustate mai ales pentru chinolonele
cu eliminare urinara crescuta (75-90% in cazul ofloxacinei).
Eliminarea din organism
• Durata eliminarii la subiectii sanatosi este functie de timpul de injumatatire al fiecarui
compus. Eliminarea este mai rapida pentru compusii avand timpul de injumatatire mai mic
(norfloxacina, ciprofloxacina) si mai lenta pentru cei care au timpul de injumatatire mai lung
(fluorochinolonele).
• Eliminarea se face prin filtrare glomerulara si absorbtie tubulara.
• - Acidul nalidixic se elimina prin urina in proportie de 80 % sub forma conjugata activa si
20% sub forma de compusi conjugati inactivi
• - Norfloxacina se gaseste in urina 70 % in forma nemodificata si 30% ca metabolit slab
activ. Aceasta se mai elimina si prin scaun in proportie de 60-65%
• - Ciprofloxacina se elimina in proportie de 65% prin urina si 15-35% prin scaun.
Indicatii terapeutice
1. Chinolonele din prima generatie se utilizeaza in:
- tratamentul infectiilor urinare cauzate de bacili gram negativi sensibili: E. coli, Klebsiella,
Proteus, Shigella, Salmonella
- nu sunt activi pentru Pseudomonas, enterococi, stafilococi si anaerobi.
Induc rezistenta bacteriana.
Se utilizeaza in terapia infectiilor urinare necomplicate.
2. Chinolonele din generatia a II-a au un spectru bacterian mai larg si buna distributie
tisulara, ceea ce le face adecvate utilizarii in terapia unor infectii sistemice sau localizate.
a. Infectii ale tractului uro-genital:
- in cistite necomplicate flourochinolonele se administreaza in doza unica sau timp de trei zile, o
data /zi, asigurand o rata a vindecarii de peste 90%
- in prostatitele bacteriene cauzate de E. coli
- in infectiiile gonococice necomplicate administrarea unei doze unice asigura o rata a vindecarii
de 97%
- in infectii veneriene (sexuale) produse de Chlamidii s-au obtinut rate de vindecare in proportie
de 97-100% comparabil cu tratamentul cu Doxiciclina. Durata tratamentului este de 7 zile.
Cu toate ca rezultatele obtinute sunt remarcabile, utilizarea fluorochinolonelor trebuie rezervata
acelor infectii care sunt rezistente la alti agenti terapeutici standard si numai dupa verificarea in
prealabil a sensibilitatii germenilor respectivi pentru a evita aparitia de tulpini bacteriene
rezistente la aceste chimioterapice.
b. Infectii intestinale
- in diareea cauzata de Salmonella, Shigella, Camphylobacter si Vibrio cholerae – se
administreaza cure scurte (3 zile)
- in infectiile cu Salmonella typhi si paratyphi (care produc febra tifoida si paratifoida)
tratamentul se aplica 7-10 zile
- fluorochinolonele se folosesc cu succes pentru sterilizarea purtatorilor cronici de Salmonella
typhi (rata de vindecare de 100%, datorita proprietatii lor de a penetra si a se concentra in ficat si
vezica biliara.
c. Infectii ale pielii si tesuturilor moi
Fluorochinolonele sunt eficiente in tratamentul unor infectii localizate la aceste nivele. Din acest
motiv sunt recomandate in tratamentul infectiilor postoperatorii sau post traumatice, in escarele
de decubit infectate, arsuri, ulcere ischemice si diabetice.
d. Osteomielite si artrite septice
Fluorochinolonele sunt folosite in tratamentul osteomielitelor si artritelor provocate de germeni
gram negativi aerobi datorita penetratiei bune la nivelul tesutului osos. Tratamentul se instituie
pe o perioada de 4-6 saptamani in functie de stadiul bolii (acut sau cronic).
e. Infectii ale cailor respiratorii
- in infectiile pulmonare cauzate de germeni gram negativi (Haemophylus influentzae, Moraxella
catharhalis) se obtin rezultate comparabile cu cele obtinute dupa tratamente clasice cu
amoxicilina sau augmentin
- utilizarea lor in infectiile pulmonare provocate de Streptococcus pneumoniae (pneumococ),
Pseudomonas si germeni anaerobi au demonstrat o lipsa de eficacitate ce au condus la esecuri
terapeutice
- fluorochinolonele nu pot fi considerate o medicatie de prima alegere in tratamentul infectiilor
pulmonare, dar ele pot fi luate in calcul si utilizate in doze adecvate in situatiile in care nu se
inregistreaza un raspuns eficient la o terapie clasica, in cazul de alergii ale pacientului la
antibiotice sau in mucoviscidioza.
f. Meningitele
- proprietatile fluorochinolonelor de a penetra bariera encefalica si a se concentra in LCR in
concentratii bactericide (ofloxacina 90% si pefloxacina 40% fata de cea plasmatica) pentru
Haemophylus influentzae, Neisseria meningitidis si alti bacili gram negativi anaerobi, fac
posibila utilizarea acestora in cazul unor meningite date de bacili gram negativi la bolnavii
supusi unor interventii chirurgicale la care administrarea se face intravenos
- pot fi alternative terapeutice fata de medicatia standard la pacientii cu meningite date de tulpini
multirezistente de germeni gram negativi aerobi si de Pseudomonas aeruginosa
- ciprofloxacina este eficienta in sterilizarea purtatorilor nasofaringieni de Neisseria meningitidis.
Efecte secundare, contraindicatii
• Chinolonele sunt in general bine tolerate, efectele secundare aparand rar (8-10% dintre
pacienti) si fiind in general usoare si reversibile.
• Tulburari gastro – intestinale: greata, voma, diaree pot fi ameliorate prin diminuarea
dozei si administrarea in timpul mesei
• Tulburari neurologice: cefalee, vertij, tulburari de somn, halucinatii, convulsii apar mai
ales la varstnici si la pacientii cu functie renala dereglata sau in cazul asocierii cu alte
medicamente cu structura purinica (cafeina, teofilina) a caror eliminare este intarziata de
chinolone.
Fotosensibilitatea si fototoxicitatea.
• Toate fluorochinolonele pot provoca eriteme, iar in caz de expunere la soare pot merge
pana la arsuri de gradul II sau III. Fototoxicitatea este datorata prezentei halogenilor in molecula,
iar prezenta halogenului in pozitia 8 induce o fototoxicitate maxima compusului respectiv
(lomefloxacin).
• Tulburari mai rare: neutropenie, trombocitopenie, cresterea pasagera a transaminazelor
serice, cristaluria (dependenta de doza si pH).
Interactiuni cu alte medicamente
• Medicamentele antiacide - care contin ioni bivalenti (Ca, Mg) sau trivalenti (Al) si
protectoarele mucoasei digestive cu aluminiu (sucralfat) sau cu bismut formeaza complecsi cu
chinolonele reducand absorbtia lor. Din acest motiv se recomanda ca administrarea sa se faca la
un interval de 2-3 ore intre cele doua tipuri de medicamente. Tot din acelasi motiv se recomanda
ca administrarea sa nu se faca in timpul unei mese bogata in branzeturi si lactate.
• Medicamentele antianemice care contin fier dau acelasi tip de incompatibilitate
• Solutiile alcaline administrate concomitent cu fluorochinolonele pot da fenomenul de
cristalurie din cauza modificarii pH-ului si scaderii solubilitatii lor, care se vor depune astfel sub
forma de cristale la nivelul structurilor renale.
• Medicamentele cu structura xantinica (cafeina, teofilina si derivatii) a caror eliminare din
organism este incetinita de unele chinolone si care prin acumulare pot da o serie de fenomene
secundare. Din acest motiv pacientii carorara li se administreaza chinolone vor fi avertizati
asupra reducerii consumului de cafea si alte bauturi continand cafeina.
• Medicatia anticoagulanta.
Se recomanda prudenta in administrarea chinolonelor la pacientii care sunt sub tratament cu
anticoagulante avand in vedere faptul ca unele chinolone (pefloxacina) cresc nivelul seric al
anticoagulantelor putand duce la aparitia de hemoragii.
Contraindicatii
• Alergie la chinolone
• Sarcina si alaptare (risc de anemie hemolitica)
• Epilepsie (favorizeaza aparitia convulsiilor)
• Copii sub 16 ani – cu exceptia unor pielonefrite sau in mucoviscidioza)
• Persoanele in varsta – risc hemolitic crescut.

CURS 10 II. CHIMIOTERAPICE

II. 4. SULFAMIDE ANTIBACTERIENE

Sulfamidele sunt chimioterapice care au actiune bacteriostatica asupra unui mare numar de
germeni patogeni.
Spectrul bacterian le face utilizabile atat intern, cat si extern.
Intern:
in infectiile sistemice si urinare – sulfamidele cu administrare orala si o absorbtie intestinala
buna cat si sulfamidele administrate parenteral
in infectiile intestinale - sulfamidele cu absorbtie redusa la acest nivel.
Extern:
in infectii ale pielii si mucoaselor.
STRUCTURA GENERALA. NOMENCLATURA
• Majoritatea sulfamidelor sunt derivati ai sulfanilamidei cu diversi substituenti la N1
(azotul sulfonamidic) sau la azotul aminic N4.
• Au urmatoarea formula generala:
• R4 = H – pentru toate sulfamidele active “in vitro” si care se absorb usor din intestin
• R1 = resturi acil sau de heterocicli pentaatomici sau hexaatomici (tiazol, pirimidina,
pirazina, piridazina) divers substituiti.
Nomenclatura
Denumirea se poate forma astfel:
a) - din sulfanilamido + denumirea heterociclului (tiazol) = (sulfanilamido-tiazol)
b) - folosind prefixul sulfa + denumirea heterociclului (sulfatiazol, sulfapiridina, etc.)
c) - pentru sulfamidele N1 acilate se mai utilizeaza sulfanilil + componenta amidica
(sulfanilil-acetamida, sulfanilil-carbamida, etc.)
d) -pentru sulfamidele N1 si N4 substituite – denumirea se mai poate forma prin precizarea
restului acilant urmat de numele sulfamidei (ftalil-sulfatiazol, salazosulfapiridina, etc.).
In tabelul de mai jos sunt prezentati cei mai importanti reprezentanti ai sulfamidelor, clasificati
in functie de natura substituentilor R1 si R4.

1. SULFAMIDE ANTIBACTERIENE N1-ACILATE

1.1 R1= -CO-CH3
DCI - Sulfacetamida
DENUMIRE CHIMICA: 4-amino – benzensulfonamido- N-acetil
Sulfanililacetamida

1.3. R1 =
DCI - Sulfaguanidina
DENUMIRE CHIMICA: 4-amino-benzensulfonamido- N –(amino-imino-metil)
Sulfanililguanidina
SINONIME: Sulfamidina, Sulgin.

2. SULFAMIDE N1- SUBSTITUITE

CU HETEROCICLI PENTAATOMICI
2.1. R1 = tiazol
DCI - Sulfatiazol
DENUMIRE CHIMICA: 2-[4-amino-benzensulfonamido]-tiazol 2-Sulfamido-tiazol

2.2. R1 = dimetilizoxazol
DCI - Sulfafurazol
DENUMIRE CHIMICA: 5-[4-amino–benzensulfonamido]-N1(3,4-dimetil–izoxazol)
Neoxazol

2.3. R1= metilizoxazol

DCI - Sulfametoxazol (FR X)
DENUMIRE CHIMICA: 3-[4-amino-benzensulfonamido]N1-(5-metil izoxazol)
Gantranol
3. SULFAMIDE N1-SUBSTITUITE
CU HETEROCICLI HEXAATOMICI
3.1. R1 = piridina
DCI - Sulfapiridina
DENUMIRE CHIMICA: 2-[4amino-benzensulfonamido]-piridina 2-Sulfanilamido-piridina

3.2. R1 = pirimidina
DCI - Sulfadiazina
DENUMIRE CHIMICA: 2-[4-amino-benzensulfonamido N1]-pirimidina 2-Sulfanilamido-
pirimidina

4. SULFAMIDE N1 SI N4 SUBSTITUITE
– (NON-ABSORBABILE)
4.1. R1 = ftaloil
DCI - Ftalilsulfatiazolul
DENUMIRE CHIMICA: N4- ftaloil – N1-2 – sulfanilamido-tiazol

5. N4-AZODERIVATI SULFAMIDICI
DCI - Salazosulfapiridina
DENUMIRE CHIMICA: acid -4 – hidroxi-4’-(2-piridil –sulfamoil)-azobenzen- 3
carboxilic- salicil azo-sulfapiridina
Sulfasalazina; Salazopirina

1) Activarea ftalilsulfatiazolului
2) Bioactivarea salazosulfatiazolului
• In clasa sulfamidelor intra si homosulfanilamida (Mafenidum), care difera structural de
celelalte sulfamide pin absenta grupei amino aromatice si prezenta unui radical aminometilenic
in pozitia para a nucleului benzensulfonamidic.
• Prezenta unei grupari amino alifatice confera compusului proprietatea de a forma saruri
stabile, datorita bazicitatii acestui radical (acetat, clorhidrat).
Sarea cu sulfanilil-tioureea intra in produsul MARBADAL.
Modificarea structurala adusa homosulfanilamidei induce un mecanism de actiune diferit de al
sulfamidelor cu amina aromatica si implicit un alt spectru bacterian, homosulfanilamida fiind
singura sulfamida activa pe germeni anaerobi, iar actiunea ei nu este redusa de prezenta sangelui,
serozitatilor sau puroiului din plagi.
Se poate asocia cu derivati ai PAB (anestezina, procaina, etc.) fara ca acest lucru sa duca la
antagonism – cum se intampla la majoritatea sulfamidelor.
Indicatia majora este utilizarea episomatica (locala) in tratamentul plagilor, dar si intracavitar
(intraperitoneal, intrasinusal) sub forma de instilatii din pulberea sterila de Marbadal.
RELATIA STRUCTURA CHIMICA – ACTIUNE IN SERIA SULFAMIDELOR
Au fost analizati peste 15.000 de compusi sintetizati si selectata o categorie care raspunde
cerintelor terapeutice propuse si care au permis rezumarea caracteristicilor structurale ce stau la
baza lor astfel:
• - structura de baza 4-amino- benzensulfonamidica prezenta in majoritatea compusilor
este importanta dar nu indispensabila actiunii antibacteriene
• - inlocuirea nucleului benzenic prin heterociclii tiofen sau piridina scade actiunea, iar
derivatii de chinolina si naftalina sunt complet inactivi
• - introducerea altor substituenti pe nucleul benzenic sau schimbarea pozitiei grupei
aminice (la C2 sau C3) duce la scaderea pana la disparitia actiunii antibacteriene
• - substituirea sau inlocuirea grupei aminice scade actiunea; ea poate fi acilata sau
inlocuita cu substituenti cu azot (azoderivati, -NO2; -NH-OH) care in organism sa poata elibera
gruparea aminica
RELATIA STRUCTURA CHIMICA – ACTIUNE IN SERIA SULFAMIDELOR
• - gruparea aminica de la C4 este esentiala pentru actiunea bacteriostatica.
• Studiile efectuate pe compusii sintetizati prin introducerea diversilor substituenti in
molecula au condus la urmatoarele concluzii referitoare la activitatea farmacologica a acestora:
• - substituentii R1 – acil si mai ales heterociclii aromatici influenteaza favorabil activitatea
bacteriostatica
• - alti substituenti pe nucleele heterociclice influenteaza legarea sulfamidelor de proteinele
plasmatice, fapt pentru care poate influenta timpul de eliminare din organism, in timp ce prezenta
unor substituenti precum metil, etil sau halogeni (in special clorul) produc intarzierea eliminarii
sulfamidei din organism
• - introducerea unor substituenti R1 = alchil, cicloalchil, aril determina micsorarea
activitatii antibacteriane pana la disparitie.
Timpul de injumatatire
In ceea ce priveste timpul mediu de eliminare sau timpul de injumatatire (T1/2) acesta depinde
mult de pozitia substituentilor pe nucleul heterociclic si variaza proportional cu numarul
acestora.
• Pentru sulfamidele din grupa sulfamidelor N1-substituite cu heterocicli pentaatomici este:
- scurt (2-3 ore) pentru sulfatiazol - ceea ce-l face utilizabil doar local
- mediu (8-20 ore) pentru sulfafurazol, sulfametoxazol, sulfamoxol.
• Pentru sulfamidele din grupa sulfamidelor N1 –substituite cu heterocicli hexaatomici:
- scurt - sulfadimidina
- scurt / mediu - sulfadiazina (uz local)
- mediu - sulfapiridina
- lung(36 ore) - sulfametoxidiazina
(46-67 ore) - sulfametoxipirazina
- f. lung (120 ore) - sulfadoxina (administrare 1/saptamana)
MECANISM DE ACTIUNE
• Mecanismul de actiune al sulfamidelor a fost explicat pentru prima data in 1940 prin
teoria competitivitatii dintre sulfamida si PAB (acidul para-amino-benzoic) in sinteza acidului
folic.
• Acidul folic (pteroil-glutamic) este redus in organism la acid folinic, care intra in
compozitia unor enzime ce influenteaza sinteza acizilor nucleici si a proteinelor celulare. Practic
acidul folinic participa la sinteza bazelor purinice si pirimidinice, iar lipsa acestuia duce la
acumularea de precursori neciclizati ai bazelor azotate. Astfel carenta de acid folic perturba
sinteza nucleotidelor, a acizilor nucleici, a proteinelor si alte reactii indispensabile multiplicarii
celulare.
• Sulfamidele, datorita similitudinii structurale cu PAB, intra in competitie cu acesta pentru
aceeasi enzima “dihidropteroat–sintetaza” blocand-o, facand imposibila continuarea sintezei
acidului folinic conducand la perturbarea sintezei celulare si oprirea multiplicarii bacteriene
(efect bacteriostatic).
• O serie de substante cunoscute sub denumirea de potentatori ai activitatii sulfamidelor
dintre care amintim trimetoprimul (2,4-diamino-5-(3’, 4’, 5’-trimetoxibenzil)-pirimidina),
administrati concomitent cu acestea, intervin in lantul sintezei acidului folic impiedicand
transformarea in acid tetrahidrofolic a acidului dihidrofolic preexistent in celula, prin blocarea
dihidrofolatreductazei. Efectul obtinut prin aceasta asociere este unul bactericid.
• Efectul bacteriostatic al sulfamidelor este antagonizat de PAB eliberat de unele
medicamente anestezice locale (esteri ai PAB –ului: benzocaina, procaina), dar si de detrusiturile
celulare (sange, puroi, serozitati).
• Efect antagonizant pot avea si unele alimente care contin PAB.

Trimetoprimul si derivatii similari

• sunt chimioterapice antibacteriene cu
• spectru asemanator sulfamidelor
• (coci Gram pozitiv si bacili Gram negativ
• –in special Enterobacteriaceae).
Au o afinitate de cateva zeci de mii de ori mai mare pentru
dihidrofolat-reductaza bacteriana. La doze mari si terapii
prelungite produc o serie de efecte secundare sanguine (leucopenie, trombocitopenie, depresia
hematopoiezei) de aceea se prefera administrarea lor numai in asociere cu sulfamide in proportie
de 5:1 (5 parti sulfamida si 1 parte potentator). Deoarece timpul de injumatatire a derivatilor de
2,4 diamino-pirimidina este de peste 10 ore, asocierile optime sunt cele cu sulfamide cu
eliminare lenta (lunga si medie).
• Ca exemplu avem biseptolul in care potentatorul trimetoprim este asociat cu sulfamida
sulfametoxazol cu T1/2 mediu intr-o proportie de 400mg sulfametoxazol si 80mg trimetoprim.
Exista si medicamente (Fansidar) in care potentatorul pirimetamina este asociat cu o sulfamida
cu T1/2 foarte lung, sulfadoxina.
Competitia intre sulfamide si PAB pentru dihidrofolat–sintetaza are loc la pH-ul fiziologic
(pH=7) la care PAB este complet disociat. Forma activa a sulfamidei este deasemeni forma
disociata.
O serie de studii au demonstrat faptul ca unii heterocicli din structura sulfamidelor, ca piridina si
tiazolul, intra in constitutia unor coenzime importante, ceea ce conduce la concluzia ca acest tip
de sulfamide ar putea interveni si la alte nivele ale reactiilor enzimatice din celula bacteriana
datorita similitudinilor structurale.
• In ceea ce priveste sensibilitatea bacteriana fata de sulfamide exista urmatoarele situatii:
- exista bacterii care utilizeaza acidul folic din mediu extern – acestea nu sunt sensibile la
sulfamide
- aparitia rezistentei in timp a unor germeni la sulfamide se explica prin posibilitatea lor de a
sintetiza PAB dar si o serie de metaboliti care pot anula activitatea sulfamidelor.
RELATIA STRUCTURA CHIMICA –PROPRIETATI BIOFARMACEUTICE
Sulfamidele N1 –substituite cu exceptia sulfaguanidinei
- se absorb din intestin dupa administrare orala
- se elimina preponderent pe cale urinara
- difuzeaza rapid in tesuturi din sange
- ating concentratii apropiate in tesuturi
- concentratiile sunt mici la nivelul oaselor si tesutului adipos
• Absorbtia, actiunea si eliminarea din organism depind de natura substituentului R1 de la
N sulfamidic care influenteaza trei parametrii importanti.
• Lipofilia moleculei – dar si un anumit grad de hidrofilie fac ca penetrarea prin membrana
celulara bacteriana sa fie optima
• Constanta de disociere a sulfamidelor (pKa) la pH –ul fiziologic dependenta de natura lui
R1, are deasemenea un rol important in actiunea si penetrarea membranei celulare bacteriene a
sulfamidelor. In biofaza exista un echilibru intre forma disociata si forma nedisociata. Daca
forma activa este forma disociata, penetrarea prin membrane este asigurata de forma nedisociata
prin caracterul sau lipofil/hidrofil adecvat.
• Legarea de proteinele plasmatice influenteaza timpul de ramanere in organism al
compusului, respectiv timpul de injumatatire descris in prima parte.
• S-a precizat ca prezenta grupei metoxi pe nucleul heterociclic in vecinatatea pozitiei de
substitutie a sulfamidei favorizeaza legarea compusului de proteinele plasmatice si prelungeste
timpul de eliminare din organism.
In functie de timpul de injumatatire sulfamidele cu utilitate terapeutica sistemica se clasifica in:
• sulfamide cu actiune de scurta durata (ex. sulfacetamida, sulfatiazolul, sulfadiamina)
• sulfamide sistemice semiretard – cu timp de eliminare mediu (sulfametoxazol,
sulfamoxol, etc.)
• sulfamide sistemice cu actiune retard:
-au o absorbtie buna si rapida din tubul digestiv
-se leaga in proportie de 98% de proteinele plasmatice
-au eliminare lenta din organism
-se elibereaza treptat in tesuturi
-au o proportie redusa de metabolizare hepatica
-se transforma in proportie de 10% in N4-acetil-derivati inactivi, putin solubili in urina
ceea ce favorizeaza cristalizarea sulfamidelor in tubii renali.
DOZE DE ADMINISTRARE
• Compusii din prima grupa, sulfamidele cu eliminare rapida, se administreaza in doze
mari si la intervale scurte pentru. a mentine constant nivelul plasmatic de substanta activa. La
aceasta categorie tratamentul incepe cu o doza de atac (2g) si se continua cu 0,5-1g la intervale
de 6 ore pana la disparitia simptomelor bolii si inca 1-2 zile dupa aceea. La copii doza
administrata se calculeaza pe kg.corp (0,50mg/kg.corp)
• Compusii din grupa a-2-a, sulfamidele cu eliminare medie, se prescriu in doza initiala de
2 grame si doza de intretinere de 1 g la interval de 12 ore.
• Sulfamidele retard se administreaza de obicei in doza de 1g urmata de 0,5 grame/zi (doza
maxima nu trebuie sa depaseasca 2 grame).
• Sulfamidele cu eliminare ultralenta se administreaza in doze de 2 grame sau 2,5 grame
/saptamana (sulfadoxina utilizata in tratamentul malariei si leprei).
• Doza administrata trebuie sa tina cont de gravitatea afectiunii, de starea de sanatate a
pacientului, de varsta.
• Pentru a favoriza eliminarea din organism a derivatilor N4- acilati (metaboliti) care sunt
mai putin solubili si pentru a preveni cristaluria, se recomanda administrarea de cantitati mari de
lichide sau alcalinizarea urinii.
SPECTRUL DE ACTIVITATE
• Sulfamidele au efect bacteriostatic asupra unui numar mare de germeni Gram pozitivi si
Gram negativi, fiind considerate chimioterapice cu spectru larg. Prin asociere cu potentatori se
ajunge la efect bactericid.
• Sulfadoxina asociata cu pirimetamina este utilizata in tratamentul malariei
• Sulfamidele asociate cu trimetoprim (Cotrimoxazolul) se prescriu in:
- dizenteria bacteriana data de Shigele - medicament de electie
- infectii urinare, biliare sau chiar septicemii cauzate de E. coli, Proteus
- in conjuctivita nou-nascutilor cauzata de gonococi
- in sancru moale cauzat de Haemophylus Ducray- medicamente de electie
- in meningite date de meningococi si care nu raspund la tratamentul cu antibiotice deoarece
strabat bine bariera hematoencefalica si se concentreaza in LCR
- in infectii ORL, bucofaringiene, pulmonare
- in infectii localizate pe piele sau mucoase (genitala si oftalmica).
REACTII ADVERSE
Initial s-au constatat o serie de reactii adverse ale sulfamidelor cum ar fi diureza crescuta si
hipoglicemia, care ulterior au condus la obtinerea unor compusi diuretici si a sulfamidelor
hipoglicemiante orale (ADO) tocmai prin valorificarea acestor efecte adverse si prin modificari
aduse structurii sulfamidelor.
Efectele secundare care pot apare in timpul terapiei cu sulfamide sunt urmatoarele:
- tulburari digestive usoare
- modificari tranzitorii ale tabloului sanguin (trombocitopenie, leucopenie, cresterea
transaminazelor, etc.)
- tulburari usoare ale SNC (ameteli, cefalee, depresii tranzitorii)
- tulburari renale (risc de cristalurie)
- efecte alergice (eruptii cutanate, fotosensibilitate, dermatita exfoliativa).
Recomandari:
- administrarea de lichide in cantitati mari si de solutii alcalinizante pe tot parcursul administrarii
sulfamidelor pentru evitarea cristaluriei
- sa nu se expuna organismul la soare sau raze UV in timpul tratamentului
- sa se evite asocierea sulfamidelor cu antiseptice urinare - derivati de uree (metenamina,
nifurfolinul, nifurtoinolul) care in organism se descompun in formaldehida, care se condenseaza
cu sulfamida formand compusi azometinici insolubili in urina si toxici pentru organism.
CONTRAINDICATII
• alergie si intoleranta la sulfamide
• sarcina si alaptare
• insuficienta hepatica sau renala
• nou nascuti
• prudenta la alcoolici
• prudenta la varstnici
INTERACTIUNI
• Sulfamidele cresc actiunea medicamentelor antidiabetice, diuretice, anticoagulante
cumarinice, antifolice (anticanceroase imunosupresive).
• Nu se asociaza cu PAB, anestezice locale – derivati de PAB, alimente bogate in PAB,
acid folic.
• Nu se asociaza cu antiseptice urinare care elibereaza formaldehida.
• Nu se asociaza cu antibiotice beta-lactamice (peniciline, cefalosporine) sau cu
rifampicina – risc de anulare reciproca a eficacitatii.
ADMINISTRARE
• in infectii generalizate – sistemice – se administreaza parenteral (i.m sau i.v)
• in infectii intestinale – comprimate
• in infectii ale pielii – unguente, creme, pudre, solutii
• in infectii ale mucoaselor – solutii, supozitoare, ovule
SPECIALITATI FARMACEUTICE
1. Specialitati de uz sistemic:
Sulfafurazol – Neoxazol (Ro) - comprimate
Sulfafurazol (Ro) - comprimate
- Cotrimoxazol - Bactrim (cp. si sirop) –Hoffmann La Roche
- Berlocid (sirop) – Berlin Chemie
- Biseptrim (comprimate) – Europharm
- Epitrim (sirop) – E.I.P.I.C.O
- Tagremin (comprimate) - Ro
- Sumetrolim (comprimate si sirop) - Egis
2. Specialitati utilizate in infectii localizate la nivel intestinal
Sulfasalazinum – Salazidin (cp.) – Ro
Salazopyrin EN (cp.) – Pfizer
Sulfasalazin (cp) - KRKA
3. Specialitati cu aplicabilitate locala
Sulfadiazinum - Dermazin – unguent (sulfadiazina argentica)

CURS 11
III. CHIMIOTERAPICE CU SPECIFICITATE LIMITATA
III.1. CHIMIOTERAPICE ANTIFUNGICE (ANTIMICOTICE)
Denumirea latina generica pentru toate micozele superficiale ale pielii este de <tinea> (sau
epidermofitii). In functie de localizare se cunosc:
- tinea interdigitalis
- tinea plantara
- tinea inghinala
- tinea manum
- tinea corporis
Localizarea epidermofitiilor la nivelul unghiilor se numeste onicomicoza.
Localizarea la nivelul parului de pe scalp sau barba se numeste tricofitie.
2. Dupa modul de actiune:
- fungistatice
- fungicide.
3. Din punct de vedere farmacologic:
- antifungice de contact
- antifungice de uz sistemic.
4. Dupa provenienta:
-antimicotice obtinute prin biosinteza (in culturi)- Griseofulvina, Nistatina, Natamicina,
Amfotericina B
- antimicotice de sinteza – caracterizate printr-o mare diversitate de structuri.
5. Dupa criteriul aplicabilitatii :
- antimicotice de uz local – destinate tratamentului micozelor superficiale localizate pe piele sau
pe mucoase (orala, intestinala, uretrala, vaginala)
- antimicotice destinate tratamentului micozelor sistemice (micoze viscerale, micoze sistemice
invazive, micoze oportuniste) care reclama difuzarea si accesul medicamentului pe cale
sistemica.
6. Dupa mecanismul de actiune corelat cu structura chimica:
a) antimicotice care inhiba biosinteza ergosterolului
b) antimicotice care inhiba sinteza peretelui celular fungic:
c) antimicotice care interfera functiile acizilor nucleici ai celulei fungice
d) inhibitori ai transportului membranar al aminoacizilor.

A. ANTIBIOTICE ANTIFUNGICE
1. Antibiotice antifungice cu structura
polienica
-Nistatina (DCI)
Sinonime: Mycostatin, Stamicin
Nystatinum (FRX)
Antibiotic obtinut prin biosinteza prin izolarea
din mediile de cultura ale Streptomyces noursei
avand o structura polienica, glicozidica, in care
partea glucidica este 3,6-didezoxi-3-amino-D-manoza, numita micozamina, iar agliconul este un
macrociclu polienic cu legaturi duble si o grupare lactonica numita nistatinolida.
Farmacocinetica
Se absoarbe putin din tubul digestiv atingand concentratii serice reduse, insuficiente pentru a
fi eficiente terapeutic in micozele viscerale. Se elimina prin fecale in mare parte netransformat.
Spectrul de activitate
Candida albicans, Blastomyces dermatitis, Coccidoides immitis, Cryptococcus neoformans si
Hystoplasma capsulatum.
Activitatea microbiologica a nistatinei este exprimata in unitati internationale (UI) si conform
FRX ea este de cel putin 4400 UI nistatina /mg. raportata la substanta uscata.
Utilizari
- Tratamentul candidozei bucale si esofagiene la adulti, copii si sugari.
- Tratamentul local al infectiilor fungice vaginale simple sau mixte (asociate cu infectii
bacteriene).
- Profilaxia infectiilor intestinale cu fungi, datorate administrarii antibioticelor cu spectru larg.
Mod de administrare
- oral, sub forma de comprimate
- local, sub forma de pudra, crema sau gel.
Specialitati farmaceutice:
- in compozitia carora intra ca singura substanta activa
NISTATINA (Antibiotice –Iasi) – comprimate filmate
STAMICIN (Sicomed)
- in asociere cu alte substante active farmacologic
CERVUGID – ovule ( asociata cu cloramfenicol , metronidazol si hidrocortizon acetat)
TRICOMICON – comprimate vaginale ( asociata cu metronidazol, cloramfenicol)
MACMIROR COMPLEX- ovule si crema vaginala (asociata cu nifuratel)
TERGYNAN – comprimate vaginale (alaturi de metronidazol, neomicina, prednisolon)
 POLYGINAX - capsule moi de uz vaginal (alaturi de neomicina si polimixina)
Conservare (conform FRX): in recipiente inchise etans, ferit de lumina, la cel mult 15ºC.

Amfotericinum B (DCI)
Sinonime:Fungizone
• A fost izolata in 1956 dintr-o
specie de Streptomyces nodosus –
originara din Venezuela. Antibioticul
izolat contine un amestec de mai
multe substante inrudite, dintre care
compusul denumit amfotericina B s-a
dovedit a fi mai activ avand un
spectru mai larg de actiune asupra
unui mare numar de fungi, fara insa a
fi activ asupra bacteriilor, protozoarelor sau virusurilor.
• Studii recente au dus la obtinerea si aplicarea unor forme noi lipidice de Amfotericin
B: (amfotericin B –complex lipidic, amfotericin B –colesterol sulfat si amfotericin B –
liposomal). Formele lipidice de amfotericin B ofera multe avantaje peste cele conventionale
cunoscute ale amfotericinei B incluzand:
- cresterea solubilitatii, stabilitatii, absorbtiei
- realizarea unor concentratii ridicate in tesuturi si organe precum plamani, ficat, splina (organe
primare reticuloendoteliale)
- buna toleranta
- scaderea efectelor secundare in cazul asocierii cu alte medicamente
- scaderea toxicitatii si in special a nefrotoxicitatii –Amfotericina liposomala fiind cea mai putin
toxica)
- posibilitatea cresterii dozei zilnice
Mecanism de actiune
Amfotericina B are actiune antifungica datorata alterarii peretelui celular al fungilor.
Indicatii
Antimicotic cu spectru larg, de rezerva, utilizat in micoze diseminate (sistemice, oportuniste).
Mod de administrare
• Amfotericina B se administreaza intravenos sub forma de suspensie 5% in dextroza
preparata in momentul intrebuintarii.
• Amfotericina B poate fi adesea administrata in doze mai mici in asociere cu
flucytosina. Aceasta asociere reduce riscul complicatiilor terapeutice datorate dozelor mari de

Amfotericina B.
-Natamicina (DCI)
Sinonim: Pimaricina
• Acest antibiotic a fost izolat in 1958 din Streptomices natalensisi avand o structura
macrolidica, polienica. Este utilizata exclusiv local in tratamentul candidozelor bucale, vulvo-
vaginale, a otomicozelor a tricomoniazelor, a keratozelor micotice, dar si pentru tratamentul unor
infectii ale membranei conjunctivale. Este bine tolerat.
Specialitati farmaceutice
• PIMAFUCIN – suspensie 2,5% - pentru tratamentul candidozelor bucale, aftelor,
stomatitelor, dar si a otomicozelor
- crema 2% - pt tratamentul unor dermatomicoze si onicomicoze
- ovule vaginale – utilizate in tratamentul candidozelor vulvo-vaginale
• PIMAFUCORT- suspensie, unguent si crema (asociat cu neomicina si hidrocortizon)
• NATACYN – suspensie oftalmica.

3. Antibiotice antifungice cu structura spiro-benzofuranica

-Griseofulvina (DCI)
Sinonime: Fulvicin, Grisactin, Grifulvin, Griseofulvin
Griseofulvinum (FRX)
• Din punct de vedere chimic este o cloro –trimetoxi – metilspiro [benzofuran-ciclohexen]
-diona
Spectrul de activitate
• Griseofulvina este activa asupra unor specii de fungi apartinand genurilor
Trichopyton, Micosporum, Epidermophyton. Nu este activa asupra bacteriilor si altor tipuri de
ciuperci.
Proprietati farmacologice
• Se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal, trece in circulatia sanguina, dupa care se
concentreaza in keratina unghiilor, pielii si parului. Pe masura ce tesuturile bolnave se refac,
actiunea fungistatica a griseofulvinei continua pentru a preveni aparitia altei infectii.
• Valoarea efectului terapeutic depinde de diametrul particulelor compusului utilizat.
Administrare
• Se administreaza oral 0,5 -1g./zi repartizat in 3-4 prize-adulti, iar la copii 0,25-
0,5g/zi.

Clasificare:
A. Imidazoli - azoli de generatia I
- benzil-imidazoli (Clotrimazol, Bifonazol)
– eteri (Miconazol, Isoconazol)

-Clotrimazolum (DCI)
Sinonim: Clotrimazol
Clotrimazolum (FRX)
Proprietati farmacologice
• Antimicotic cu actiune locala (epiderma si mucoase) si spectru larg de
actiune antifungica incluzand specii de Epidermophyton, Tricophyton si
Candida – dar si antibacteriana: (Stafilococ auriu, Streptococ piogen).
Indicatii
Tratamentul unor infecții fungice, cele mai importante fiind candidozele vaginale, superficiale și
cutanate, pitiriazis versicolor și dermatomicozele. Căile de administrare disponibile sunt
intravaginală și cutanată.
Particularitati farmaco-toxicologice: scade actiunea altor antimicotice (antibiotice antimicotice)
Specialitati farmaceutice
- continand numai clotrimazol:
 CANESTEN – crema 1% si comprimate vaginale (200mg.) –produse Bayer
CLOTRIMAZOL – crema uz topic(1% )si comprimate vaginale (100mg.), sol.uz extern
1%
GYNO-CANESTEN – crema vaginala (1 si 2%) si comprimate vaginale (100, 200,
500mg)
- continand clotrimazol asociat cu metronidazol:
MECLON - crema uz topic (1%) crema vaginala (4%) si ovule (100mg)
- continand clotrimazol in asocieri complexe (metronidazol, sulfat de neomicina, diacetat de
hexestrol):
MECLOZOL (Ro) - comprimate vaginale

-Bifonazol (DCI) Bifoconazol

Este inrudit chimic cu Clotrimazolul fiind un derivat de bifenil- fenil-metan.
Antifungic cu actiune topica indicat in infectii cutanate cu dermatofiti (Candida
si phytosporum).
Spectru de actiune
Activ pe dermatofiti, levuri si fungi, dar si pe unii coci Gram pozitiv si pe
Corynebacterium sp.
Particularitati farmacologice
Are o penetrabilitate crescuta in structuri keratinoase (unghii) datorita actiunii keratofile si o
toleranta superioara.
Specialitati farmaceutice
BIAZOL – crema 1%
MYCOSPOR – crema,solutie uz extern- 1%

-Miconazol (DCI)
1-[2-bis-(2,4-diclorfenil) metoxietil)1H-imidazol
Spectru de activitate
Include tulpini de Epydermophyton, Candida, Aspergillus, Malassezia
furfur, Histoplasma, Coccidoides immitis.
Specialitati farmaceutice
MICONAZOL NITRAT– crema 2%
MEDACTER dermatologic – crema 2%
MYCOHEAL - crema 2% si ovule 200mg
MICONAL ECOBI – crema vaginala 2% si ovule 50mg.
KLION – comprimate vaginale (asociat cu metronidazol)
GYNOZOL – capsule moi vaginale de 200 si 400mg

-Isoconazol (DCI)
1-[2,4-dicloro-β-(2,6-diclorobenzil-metoxi)-feniletil]-imidazol
Spectru de activitate
Fungicid pentru Trycophyton, Epidermophyton, Microsporum, Candida,
Phytosporum, Aspergilius. Bactericid pentru streptococ si stafilococ.
Specialitati farmaceutice:
TRAVOGEN – crema 1%
GYNO-TRAVOGEN- ovule

2. Azoli / conazoli de generatia a-II-a

Imidazoli – Ketoconazol
Triazoli - Itraconazolul

-Ketoconazol
Particularitati farmaco-cinetice
Ketoconazolul este unul dintre cele mai valoroase medicamente antimicotice din seria
azolilor care a aparut ca urmare a cercetarilor efectuate in vederea cresterii lipofiliei acestei
molecule si a optimizarii absorbtiei dupa administrare orala .
Absorbtia intestinala este mai buna in prezenta alimentelor, dar redusa dupa administrare de
medicamente antiacide.
Se elimina pe cale digestiva si urinara.
Spectrul de actiune
Ketoconazolul are un spectru larg de activitate care include specii de Candida, Cryptococcus,
Pityrisporum, Blastomices, Epidermophyton.
Forma de administrare: orala (comprimate), locala (unguente, sampoane)
Indicatii: micoze locale (cutaneo-mucoase) dar si sistemice, viscerale.
Specialitati farmaceutice :
NIZORAL – comprimate 200mg., crema 2%,sampon 2%,ovule.
KETOCONAZOL – comprimate 200mg

-Itraconazol (DCI)
Are structura chimica apropiata cu cea a ketoconazolului.
Particularitati farmaco-cinetice
Dupa administrare orala, datorita lipofiliei ridicate a moleculei se distribuie in toate tesuturile
realizand concentratii tisulare care depasesc de de zeci de ori concentratia plasmatica, ceea ce
indica o biodisponibilitate orala maxima.
Itraconazolul are un puternic caracter cheratofilic care-i permite sa realizeze concentratii
terapeutice in unghii de 5 ori mai mari decat cele plasmatice. Are remanenta in unghii si piele, un
interval de timp de 6 luni in unghii – dupa un tratament de 3 luni si de 2-4 saptamani in in piele,
dupa un tratament de 4 saptamani.
Spectru de activitate
Candida albicans, Aspergillus (cu localizare - Tinea corporis, T.pedis, T.capitis)
Indicatii
Acest produs este indicat in tratamentul oral al candidozelor uro-vaginale, in stomatite cu
Candida refractare la tratamente locale, unele dermatofitoze, blastomicoza pulmonara si extra
pulmonara.
Specialitati farmaceutice
ORUNGAL – caps. 100mg
ITRACONAZOL- caps.100mg
SPORANOX – solutie perfuzabila

3. Azoli / conazoli de generatia a III a

Triazoli – Fluconazol
- Voriconazol

- Fluconazol (DCI)
Particularitati farmaco-cinetice
Fluconazolul are o lipofilie crescuta si o afinitate fata de lanosterol - demetilaze
ceea ce-i da un bun potential terapeutic.
Absorbtie intestinala buna, neinfluentata de alimente, concentratiile plasmatice de
echilibru se ating dupa 15 zile de tratament.
Distributie buna in toate tesuturile si umorile, inclusiv in LCR, datorita proprietatii
de a strabate bariera hemato-encefalica.
Biodisponibilitate buna dupa administrare orala.
Eliminarea este renala, medicamentul ramanand nemodificat.
Spectrul de activitate este unul larg (similar ketoconazolului) si include specii de
Candida, Cryptococcus neoformans, Coccidoides immitis (inclusiv in infectiile intra-
craniene), Histoplasma capsulatum, Tricophyton sp., Blastomices dermatitides.
Indicatii terapeutice
Fluconazolul este indicat in scop curativ in:
- meningite criptococice (de electie)
- candidoze sistemice profunde, diseminate ale peritoneului, plamanului, cailor urinare
- dermatomicoze severe
In scop profilactic este utilizat in scopul prevenirii infectiilor fungice sistemice la pacientii
imunocompromisi.
Administrare
- orala, intra-muscular si sub forma de perfuzii
- oral 200-400mg/zi pana la negativarea culturilor de laborator

Reactii adverse
Fluconazolul este in general bine tolerat dar poate da dupa tratamente de lunga durata si cu doze
mari tulburari gastro-intestinale, reactii de sensibilizare ce pot merge de la rash la colestaza sau
citoliza hepatica.
Specialitati farmaceutice
DIFLUCAN – capsule 50mg, 100mg, 150mg
- pulbere pentru sol.injectabila 200mg/ml
- solutie perfuzabila 2mg/ml-100ml
MYCOSIST- capsule 50mg, 100mg, 150mg
DIFLAZON – capsule
FLUCORIC - capsule
FLUCOHEXAL –capsule
FLUCONAZOL – capsule
FUNGOLON –capsule
MYCOMAX – capsule si solutie perfuzabila
SYSCAN – capsule 100mg.
Consideratii finale asupra medicamentelor antifungice de tip azolic
- spectrul antifungic al compusilor cu structura azolica este relativ comun el incluzand: Candida
species, Cryptococus neofumans, Histoplasma capsulatum, Cocidoides imitis, Paracoccidoides
brasiliensis si Aspergillus species (numai Itraconazolul fiind activ); unii derivati azolici sunt
eficienti si asupra germenilor gram pozitivi
- mecanismul de actiune - azolii inhiba sinteza ergosterolului (component al membranei
fungilor) si deasemeni inhiba enzima citocrom P450 – fungica
- administrare usoara (orala) dar si posibilitatea administrarii intravenoase (Fluconazolul)
- toxicitate limitata - ceea ce le fac atractive pentru a fi utilizate si in viitor.
Potentialul utilizarii azolilor este limitat de:
1. interactiunile care se pot produce in cazul coadministrarii de medicamente si care pot conduce
la efecte adverse in urmatoarele moduri:
- unele medicamente pot interactiona cu azolii ducand la scaderea concentratiei plasmatice a
azolilor:
- antacidele
- antagonisti ai receptorilor H2
- sucralfatul
- omeprazolul
- alte medicamente pot creste metabolizarea azolilor:
- izoniazida
- rifampicina
- fenitoina
- carbamazepina
- fenobarbitalul
- exista asocieri care pot duce la cresterea concentratiei plasmatice a medicamentului
coadministrat:
- ciclosporina
- felodipina
- nifedipina
- digitoxina
- anticoagulantele
- alprazolamul
2. inducerea rezistentei fungilor in special pentru Candida species (Fluconazolul).
• Cercetatorii de la Universitatea din Alabama (SUA) Departamentul de Medicina
avertizeaza asupra riscului de scadere a eficacitatii terapeutice a azolilor (prin inducerea
rezistentei fungilor la aceasta categorie de medicamente) in cazul in care acestia vor fi utilizati
fara a se respecta cu rigurozitate indicatiile terapeutice sau administrarea frecventa in scop
profilactic (mai ales in terapia cu antibiotice cu spectru larg) sau in terapii empirice.
• In cazul micozelor cutanate cronice rezistente la tratamente antifungice uzuale se
recomanda efectuarea de culturi din scuamele cutanate de la nivelul leziunilor care pot identifica
specia de levuri implicata si efectuarea antifungigramei care poate indica antifungicul la care este
sensibila ciuperca.

C. ALILAMINE SI AMINE TERTIARE

Naftifina
Terbinafina
Proprietati
- restul de alilamina tertiara este esential asupra
activitatii antifungice
-substituentul tert-butil-etilinic din Terbinafina duce la optimizarea proprietatilor farmacocinetice
ale acesteia, determinand o absorbtie mai buna si extinderea spectrului de activitate antifungica.
Actiune farmacologica
Terbinafina – fungicid cu spectru extins si proprietati cheratofile.
Naftifina – fungicid cu proprietati antibacteriene si antiinflamatoare.
Indicatii terapeutice
Terbinafina: se administreaza local si sistemic in onimicoze produse de dermatofiti, candidoze
cutanate, in pitiriazis (numai local).
Naftifina – se administreaza exclusiv local in micoze cutanate, dermatomicoze inflamatorii,
supurative, onicomicoze.
Specialitati farmaceutice
Terbinafina
– LAMISIL – crema 1% si comprimate 250mg
- TERBINAFIN – comprimate 125 si 250mg
Naftifina
- EXODERIL - crema si solutie uz extern -1%
- NAFTIDERM – sol uz extern 1%
- NAFTIFINA –crema 1%

CURS 12
III. CHIMIOTERAPICE CU SPECIFICITATE LIMITATA .
ANTIPARAZITARE
A. ANTITRICOMONAZICE . DERIVAŢI DE IMIDAZOL
-METRONIDAZOL
METRONIDAZOLUM (DCI) (FR X)
Sinonim: Flagyl

Spectrul de activitate
• Chimioterapic activ fata de Trichomonas vaginalis, Lamblia intestinalis, Entamoeba
hystolitica si bacterii anaerobe.
Indicatii
• Se indica in: Tricomoniaza vaginala si uretrala, lambliaza, dizenterie hepatica si abcese
hepatice amibiene, infectii cu anaerobi, gingivita acuta ulcerativa, eradicarea infectiei cu
Helycobacter pilori la pacienti cu ulcer gastroduodenal, in asociere cu alte chimioterapice
antibacteriene, preparate cu bismut sau inhibitori ai pompei protonice.
• In trichomoniaza, se administreaza oral (dupa mese), in doze de 250 mg de 3 ori pe zi,
timp de 7-10 zile; tratamentul partenerului este obligatoriu pentru a evita reinfectarea; in caz de
esec se poate repeta cura dupa 4-6 saptamani.
Specialitati farmaceutice
• METRONIDAZOL – cp. a 250 mg;
• FLAGYL – cp. a 250 mg; suspensie buvabila 4%; ovule a 500 mg;
• CERVUGID – ovule 500 mg metronidazol (+ cloramfenicol, nistatin, hidrocortizon
acetat);
• TRICOMICON – cp. vaginale (+ cloramfenicol si nistatin);
• MECLOZOL – cp. vaginale (+ clotrimazol, neomicina, acetat de hexestrol).
• KLION D 100 – cp. vaginale (+ miconazol)
• MECLON – sol. pt. spălături vaginale, cremă şi ovule (+ clotrimazol)
• MECLODIN –cp. vaginale (+ clotrimazol)
• TERGYNAN - comprimate vaginale (500mg metronidazol cu neomicina, nistatin,
prednisolon).

-TINIDAZOL
TINIDAZOLUM (DCI) (FR X)
Sinonim: Fasigyn
Este un medicament foarte activ in tratamentul infectiilor
uro-genitale datorate protozoarului Trichomonas vaginalis,
dar si in tratamentul dizenteriei amoebiene acute produsa de
Entamoeba histolytica.
Se mai utilizeaza de asemenea si in tratamentul giardozei intestinale si hepato-biliare.
Spectru de activitate
Derivat nitroimidazolic activ in infestarile cu Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis si
Entamoeba histolytica si infectiile cu Bacteroides, Fusobacterii, Clostridium spp.
Indicatii
In tricomoniaza, giardioza, amoebiaza intestinala si hepatica, gingivita ulcerativa necrozata
(Vincent), vaginita nespecifica, infectii cu germeni anaerobi (si pentru prevenirea preoperatorie a
acestora).
Efecte adverse
Rareori Tinidazolul produce greata, varsaturi, modificarea gustului, leucopenie tranzitorie si
reactii de hipersensibilizare.
Mod de administrare
Se administreaza oral, in doze uzuale de 2 g pe zi, in priza unica. In cazuri grave de infectii cu
germeni anaerobi se administreaza parenteral (i.v., in perfuzie).
• Ca si la metronidazol, se evita consumul de alcool (efecte de tip disulfiram); prudenta la
asocierea cu anticoagulantele orale - creste efectul acestora prin diminuarea metabolismului lor
hepatic.
Specialitati farmaceutice
TINIDAZOL – cp. filmate a 500 mg; sol. perfuzabila 2 g a l;
TINIZOL – cp. filmate a 500 mg;
FASIGYN - cp. filmate a 500 mg; suspensie orala 200 mg a ml.
TIPROGYN – cp.filmate 500 mg

DERIVAŢI DE TIAZOL
-TENONITROZOL
TENONITROZOLUM (DCI)
Se utilizeaza in tratamentul tricomonazei; se administreaza exclusiv la adulti, in doze de 250 mg
de doua ori a zi, dimineata si seara, dupa masa timp de 4 zile.

B. CHIMIOTERAPICE ANTIHELMINTICE
• Antihelminticele sunt medicamente care au capacitatea de a produce eliminarea
parazitilor (actiune vermifuga ) sau ii poate distruge (actiune vermicida).
• Parazitozele produse de parazitii helminti se numesc helmintiaze si sunt foarte
raspandite pe glob, cu preponderenta in tarile subdezvoltate.
Majoritatea acestor boli survin dupa ingerarea de alimente sau apa contaminate.
• Medicamentele antihelmintice pot determina eliminarea helmintilor (actiune vermifuga)
sau îi pot distruge (actiune vermicida), in functie de doza administrata.
În timpul tratamentului cu antihelmintice se impun unele masuri:
-este interzis consumul de grasimi si alcool;
-cu o zi inaintea inceperii tratamentului se va institui un regim usor digerabil;
-dupa exercitarea efectului, medicamentul se indeparteaza prin administrarea unui
purgativ.

1. ANTIHELMINTICE ACTIVE PE NEMATODE

DERIVAŢI DE PIPERAZINĂ
-PIPERAZINA HEXAHIDRAT
PIPERAZINUM HEXAHYDRICUM (DCI) (FR X)
• Se utilizeaza sub forma de saruri: adipat (COO—(CH2)4-COO-), citrat, fosfat.
• Este un antihelmintic, activ pe nematodele intestinale Ascaris lumbricoides si Enterobius
vermicularis, pe oxiuri, trichina si filarie. Piperazina produce paralizia formelor adulte ale
viermilor, acestia fiind apoi eliminati prin scaun, fie spontan, fie dupa administrarea unui
purgativ. Efectul este reversibil, motilitatea parazitilor putand reveni dupa ce trece efectul
substantei. Nu are efect asupra oualor de paraziti. Preparatul se absoarbe bine din intestin si se
excreta in urina, partial sub forma de metaboliti.
Ca reactii adverse:: greata, voma, diaree, dureri abdominale, cefalee, urticarie (cauzate in
principal de supradozare sau de o excretie defectuoasa). Pot aparea, de asemenea, simptome de
neurotoxicitate.
Se administreaza oral, in doza unica de 4,8 g, de preferinta dimineata.
Efectul antihelmintic al piperazinei este antagonizat de administrarea concomitenta de pirantel.
Piperazina poate potenta efectele adverse ale fenotiazinelor.

DERIVATI IMIDAZOTIAZOLICI
-LEVAMISOL
LEVAMISOLUM (DCI)
• A fost introdus in terapeutica in 1966. Este izomerul levo al tetramisolului, având un
profil mai sigur decât racemicul.
• Se utilizeaza sub forma de clorhidrat si fosfat.
• Este un antihelmintic indicat in infestari cu: Ascaris lumbricoides, Necator americanus,
Strongyloides stercoralis, Trichostrongylus colubriformis si Ankylostoma duodenale.
• Se administreaza oral, in doze de 150 mg la adulti sI 2,5 mg akilocorp la copii, in doza
unica, de preferat seara la culcare. La nevoie, tratamentul se va repeta dupa o pauza de 14 zile.
• Ca reactii adverse: greata, voma, cefalee, diaree. Dupa tratament, pot aparea simptome
SNC (uneori, encefalopatie). La doze mai mari ori in tratamente repetate, se pot instala:
leucopenie, agranulocitoza, eritem tegumentar, nefropatie.
• Se administreaza cu prudenta in sarcina sI la copii sub trei ani. Se contraindica
administrarea in perioada de alaptare.
• Se evita administrarea concomitenta cu: mebendazol si substante lipofile (toxicitate
crescuta), precum si consumul de bauturi alcoolice in timpul tratamentului si inca 24 ore dupa
terminarea lui.
• Produse farmaceutice: DECARIS – cp. a 50 mg si 150 mg clorhidrat de levamisol.
Derivati de benzimidazol
-Mebendazol (DCI)
Denumire chimica: metil N—(5-benzoil-1H-benzimidazol-2-il)carbamat
Antihelmintic cu spectru larg de actiune, fiind activ asupra parazitilor plati. Este stabil la lumina
si temperatura normala.
• Este indicat pentru tratamentul oxiurozei, tricocefalozei, ascaridiozei, ankilostomiazei,
strongiloidiozei si teniazei.
• Toxicitatea mebendazolului este relativ scazuta. Rar pot aparea efecte adverse ca: dureri
abdominale tranzitorii şi diaree.
Este contraindicata administrarea la gravide – risc de actiune teratogena.
Nu se administreaza la copii sub 2 ani.
• Tratamentul concomitent cu cimetidina poate inhiba metabolismul mebendazolului la
nivelul ficatului, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale mebendazolului mai ales
în tratamentul prelungit. În acest caz, este recomandată determinarea concentraţiilor plasmatice,
pentru a permite ajustarea corespunzătoare a dozei.
• Se administreaza oral, in doze zilnice de 100-400 mg.
Specialitati farmaceutice:
• VERMOX – cp. a 100 mg; suspensie 100 mg a 5 ml;
• THELMOX 100 – comprimate masticabile 100 mg;
• PERMAZOLE - suspensie orala 20 mg/ml.

Albendazol
ALBENDAZOLUM (DCI)
Denumire chimica: (5-propiltio-2-benzimidazolil) carbamat de metil
Antihelmintic eficace, derivat de benzimidazol, cu efecte antiprotozoarice și
antihelmintice împotriva paraziților cu localizare intestinală și tisulară.
Prezintă activitate larvicidă, ovicidă și vermicidă.
Este activ pe:
Enterobius vermicularis – (oxiuraza)
Ascaris lumbricoides – (ascaridioza)
Ankilostoma duodenale – (ankilostomiaza)
Trichuris trichiura – (trichocefaloza)
Taenia solium, saginata – (teniaze)
Trichinella spiralis – (trichineloza)
Giardia lamblia – (giardioza la copii)
Contraindicatii:
• gravide – posibil efecte teratogene
• si femei care alapteaza – nu se cunoaste daca albendazolul se excreta in laptele matern.
Specialitati farmaceutice
ZENTEL – tablete 200mg
 - suspensie 0,4g/10ml - flacon unidoza
ESKAZOLE – tablete 400mg
DUADOR – comprimate 200mg
ALBENDAZOL (Ozone) – comprimate 200mg.

Compusi cu structura diversa

-Pamoat de pirviniu (DCI)
Indicatii terapeutice
Este utilizat in terapia infestarilor cu oxiuri, o singura doza fiind suficienta pentru
expulzarea parazitilor la adulti si copii. Se administreaza oral in doza unica de 5mg/kg corp
repetand administrarea dupa o pauza de 10-20 zile.
Este greu solubil si putin absorbabil la nivelul tubului digestiv, motiv pentru care poate
provoca reactii locale, greata si voma.
Coloreaza fecalele si urina.
Specialitati farmaceutice : VERMIGAL sol 1%

2. ANTIHELMINTICE ACTIVE ASUPRA CESTODELOR

-Niclosamid (DCI)
Actiune terapeutica
• Niclosamid-ul este un vermicid foarte activ fata de cestode: Taenia saginata, Taenia
solium, Diphyllobotrium latum (botriocefal), Hymenolepis nana. Actioneaza prin inhibarea
fosforilarii oxidative si stimuleaza ATP-aza parazitilor sensibili, provocând moartea acestora.
Viermii intoxicati devin vulnerabili la proteazele intestinale, care le distrug repede cuticula,
parazitii eliminându-se prin scaun, in parte digerati.
• Se indica in teniaza, botriocefaloza, himenolepidoza, realizând vindecari in aproximativ
90% din cazuri (ma putin ultima).
• Ca reactii adverse pot aparea tulburari digestive minore si trecatoare: epigastralgii, greata,
voma, dureri abdominale la circa 4% din bolnavi. Ma rar se produc: cefalee, urticarie si alte
eruptii cutanate, prurit anal, vertij (care se pot datora toxinelor eliberate de parazitii omorâti).
• Se administreaza oral, in doza unica de 2 g, dupa micul dejun.
Specialitati farmaceutice
• NICLOSAMID – cp. a 500 mg;
• YOMESAN

3. ANTIHELMINTICE ACTIVE ASUPRA TREMATODELOR

• Cele mai importante trematode sunt schistosomiazele produse de diferite tipuri de
Schistosoma. Acestea paraziteaza peste 200 milioane de persoane in toata lumea. Anual circa 20
milioane de pacienti fac forme grave de schistosomiaze si se produc pana la 200.000 de decese.

Bitionolul (DCI)
Denumire chimica: 2,2 '-tiobis (4,6-diclorfenol)
• Este eficient asupra unor paraziti
• (trematode) ca Fasciola hepatica si Paragonimus westermani.
• Se administreaza 30-50mg/kgcorp/zi, cate 10-15 doze.
Toxicitatea foarte mare a acestei substante, datorata si dozelor mari care
trebuiesc administrate, fac sa fie utilizata cu foarte mare prudenta.