Colegiu de Medicină Ungheni

Grăsimile, săpunurile și detergenții.

A ELABORAT: BÎRLĂDEANU CRISTINA AM-31
COORDONAT: BARAN RODICA PROF. CHIMIE
Noțiuni
generale
Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale,
formate în principal din esteri ai glicerinei cu acizii
grași, numiți gliceride. Se mai găsesc în afară de
gliceride și ceruri.
ef Obținerea
GRĂSIMILE LICHIDE SUNT DE ORIGINE
VEGETALĂ, IAR CELE SOLIDE, SATURATE,
SUNT DE ORIGINE ANIMALĂ (CU TOATE
CĂ SUNT ȘI EXCEPȚII, VEZI ULEIUL DE
PEȘTE CARE E LICHID SAU UNTUL DE
COCOS CARE E SOLID CU TOATE CĂ E
DE NATURĂ VEGETALĂ). ULEIURILE SE
OBȚIN PRIN PRESAREA SEMINȚELOR SAU
FRUCTELOR, CA ÎN CAZUL ULEIULUI DE
FLOAREA-SOARELUI SAU DE MĂSLINE.
SE MAI POT OBȚINE PRIN EXTRACȚIE CU
SOLVENȚI SELECTIVI. GRĂSIMILE
ANIMALE SE OBȚIN PRIN DISTRUGEREA
ȚESUTULUI ADIPOS SUB INFLUENȚA
TEMPERATURII. SE MAI POT OBȚINE ȘI
PRIN CENTRIFUGARE (UNTUL).
 Grăsimile pot fi solide, lichide sau
Proprietăți semisolide (untul). Acestea sunt

fizice insolubile în apă, cu care emulsionează,

dar sunt solubile în solvenți organici.
Nu au puncte fixe de fierbere și topire
pentru că sunt amestecuri, ci fierb și se
topesc în intervale de temperatură.
 Tipuri de
grăsimi
saturate
nesaturate
monosaturate
acizi grasi
acizi grasi esentiali
acizi grasi trans
omega-3 si omega-6
grasimi partial hidrogenate.
Utlizarea
grăsimilor
Grăsimile se folosesc la obținerea de
săpunuri ,cosmetica farmacie și în
alimentația zilnică.
Grăsimile și sănătatea

Marea parte a informatiilor nutritionale pe care le cunoastem indica faptul ca grasimile

mononesaturate sunt grasimile bune. Uleiul de masline si de canola sunt mononesaturate.
Grasimile mononesaturate pot reduce nivelul colesterolului din corp. De regula, grasimile
care trebuie evitate sunt cele saturate. Acestea au efecte negative pentru sanatate deoarece
pot bloca arterele. Uleiurile partial hidrogenate (grasimi artificiale saturate) sunt considerate
complet nesanatoase, atat din cauza saturatiei cand si al efectului secundar de hidrogenare
numit acizi grasi trans.
Majoritatea formelor trans ale acizilor grasi sunt daunatoare organismului, conducand la
hipercolesterol si lucrand impotriva actiunii biologice a acizilor omega 3. De asemenea,
pot creste riscul imbolnavirii sau agravarii cardiovasculare.
Săpunurile și
detergenții
Detergenții sunt produși de sinteză, având o structură
asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt
agenți de spălare și curățire, modificând tensiunea
superficială a apei de spălare. Se poate aprecia că
detergenții au o putere de spălare superioară
săpunurilor. Frecvent ele includ elemente și
combinații chimice cu rol de substanțe curățitoare
active cum ar fi: tenside, acizi, baze și enzime, care
ajută la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie.
 Săpunurile sunt săruri cu diferite metale (sodiu, potasiu și
altele) ale acizilor grași cu cel puțin opt atomi de carbon în
moleculă. Puterea de spălare se datorează faptului că moleculele
de săpun aderă cu ușurință atât la moleculele nepolare (de
exemplu ulei și grăsimi) cât și la moleculele polare (de exemplu
apă).
Clasificarea detergenților
După structura lor,
detergenții pot fi:
anionici;
cationici;
neionici;
biodegradabili.
Utilizarea detergenților
Ca materie primă pentru obținerea detergenților se folosesc substanțe de
origine petrochimică: arene, alchilarene, amine etc.
Detergenții anionici și cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nu sunt
biodegradabili. Ajunși în apele reziduale, aceștia nu se descompun sub
influența microorganismelor din apă în substanțe nenocive. Așadar, aceste
două tipuri au acțiune poluantă puternică. Spre deosebire, cei neionici sunt
avantajoși pentru că sunt biodegradabili.

Detergenții se produc specializat pentru folosire în diverse activități de spălare

și curățire cum ar fi:
Curățiri și spălări de îmbrăcăminte.
Spălări de vase de bucătărie.
Spălări și curățiri de piese mecanice industriale.
Curățiri de pardoseli.
 Obținerea și clasificarea
săpunurilor
Săpunurile se obțin prin hidroliza alcalină a grăsimilor. Aceștia se împart în trei categorii:
săpunuri de sodiu,din acizii carboxilici grasi saturati care sunt solide și solubile în
apă, sapunurile ce provin din acizi grasi nesaturati sunt semilichide sau semisolide si
sunt solubile in apa;
săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în apă;
săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide și insolubile în apă,se
folosesc pentru obtinerea vaselinei.
Numai săpunurile care sunt solubile în apă pot fi folosite ca agenți de spălare, aceștia
având o putere de spălare inferioară detergenților.
Proprietăți fizice
Săpunurile sunt substanțe biodegradabile obținute prin hidroliză bazică.
Puterea de spălare este dată de natura acidului gras, de natura ionului
metalic, ca și de concentrația în tenside. În apele dure (care conțin săruri
solubile de Ca și Mg), săpunurile de Na și K se transformă, parțial, în săruri de
Ca și Mg ale acizilor grași, greu solubile care micșorează capacitatea de
spălare.
 Utilizarea săpunurilor
Datorită prezenței celor două părți net distincte în moleculă, săpunul are
proprietăți tensioactive ( modifica tensiunea superficială dintre faza
apoasa și cea organică). Din acest motiv, săpunul are acțiune de spălare.

Săpunurile de sodiu se folosesc ca agenți de spălare, iar săpunurile de

calciu, mangan, aluminiu, bariu, se folosesc pentru prepararea unsorilor
consistente și a pastelor adezive.