Sapunuri si detergenti

In societatea primitiva, chiar si in zilele de azi, hainele erau curatate, prin cu pietre pe malul unei ape
curgatoare. In dictionar, detergent este definit ca agent de curatare. In ultimii 20 de ani, insa, cuvantul
descrie mai de graba detergent sintetic, decat obisnuitul sapun. Detergentii sintetici contin anumite
componente numite substante tensio-activa. Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De
fapt, el este cea mai veche substanta tensio-activa, si a fost folosita cam de 4500 de ani .
Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensioactiva , si a fost folosita cam de 4500 de ani. Un material care, prin compozitie este foarte asemanator
cu sapunul a fost gasit intr-un vas de lut datand din 2800 ien, descoperit in timpul cercetarii facute
asupra locului in care se afla Babilonul.Inscriptiile de pe vas spun ca grasimile au fost fierte cu cenusa ,
care este o metoda de obtinere a sapunului , dar nu precizeaza la ce era folosit aces material. Mai
tarziu, s-a descoperit ca asemenea materiale erau folosite ca gel de par .
Numele de sapun, dupa o veche legenda romana, vine de la Muntele Sapo, unde erau sacrificarte
animale. Ploaia a amestecat grasimile cu seu, si cu cenusa pe malul raului Tibet. Femeile au observat
ca acest amestec le usura munca, si au inceput sa foloseasca acest sol lutos, imbibat cu amestecul de
grasimi. In timpul ascensiunii civilizatiei romane ...

Sapunurile
De fapt, FDA nu are autoritate asupra acestor produse si ingredientele lor, decat dupa aparitia acestora
pe piata si numai daca se determina faptul ca au cauzat rau direct sanatatii umane. Si mai mult, faptul
ca multe sapunuri si produse pentru curatare sunt facute dintr-o combinatie de chimicale complica
problema pe mai departe. Doar in masura de 16% din cosmetice au fost supuse testelor de toxicitate de
catre FDA, desi este cerut companiilor sa eticheteze cosmeticele cu o avertizare, in cazul in care
acestea contin substante iritante.
Iata o scurta trecere in revista a ingredientelor care au potential daunator din multe sapunuri comerciale:
O substanta derivata din seva rasinoasa a pinului, care este o componenta majora a terebentinei si
poate afecta sistemul imunitar. ( A-pirina ). A-terpinolol aceasta chimicala este extrem de iritanta
pentru membranele mucusului. Expunerea frecventa sau prelungita ( si mai ales inhalarea repetata )
poate cauza edem si deasemenea dificultati ...

Spunurile se obin prin reacii ale grsimilor precum seul, uleiul de cocos i de palmier, cu o substan
alcalin, precum soda caustic sau potasa caustic. Procesul chimic care are loc se numeste
saponificare. Uleiurile vegetale lichide se utilizeaza la fabricarea de spun, de obicei n amestec cu
grasimi solide sau hidrogenate.
Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensioactiva , si a fost folosita cam de 4500 de ani . Un material care , prin compozitie este foarte asemanator
cu sapunul a fost gasit intr-un vas de lut datand din 2800 ien, descoperit in timpul cercetarii facute
asupra locului in care se afla Babilonul.

Spunurile se obin prin hidroliza alcalin a grsimilor. Acetia se mpart n trei categorii:

spunuri de sodiu, care sunt solide i solubile n ap;

spunuri de potasiu, care sunt lichide i solubile n ap;

spunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care sunt solide i insolubile n ap.

Numai spunurile care sunt solubile n ap pot fi folosite ca agen i de splare, ace tia
avnd o putere de splare inferioar detergenilor.
Spunurile sunt substane biodegradabile obinute prin hidroliz bazic. Puterea de
splare este dat de natura acidului gras, de natura ionului metalic, ca i de concentra ia
n tenside. n apele dure (care conin sruri solubile de Ca i Mg), spunurile de Na i K
se transform, parial, n sruri de Ca i Mg ale acizilor grai, greu solubile care
micoreaz capacitatea de splare.
Datorit prezenei celor dou pri net distincte n molecul, spunul are proprieti
tensioactive ( modifica tensiunea superficial dintre faza apoasa i cea organic). Din
acest motiv, spunul are aciune de splare.
Spunurile de sodiu se folosesc ca ageni de splare, iar spunurile de calciu, mangan,
aluminiu, bariu, se folosesc pentru prepararea unsorilor consistente i a pastelor adezive.

Detergenti
Detergentii sintetici pentru menaj, destul de delicate pentru a putea fi folositi fara sa atace pielea au
aparut in anul 1933. Intr-un lichid, cum ar fi apa, moleculele sunt legate intre ele prin forte de atractie
puternice. Moleculele de la suprafata sunt atrase spre interior, ceea ce face suprafata lichidului sa fie
curbata. Acest efect, numit tensiune superficiala, se observa clar la picurii aproape sferici de apa de la
robinet.
-sapunul de sulf este recomandat in seboreea pielii, contra acneei, precum si impotriva matretei grase a
pielii capului.In reteta se utilizeaza sulf precipitat, in proportie de 10 % ;
-sapunul gudron-sulf contine 5 % gudron si 10 % sulf.Este indicat pentru ingrijirea pielii grase,
combaterea matretei grase, a pielii sensibilizatede enzeme, ca si boli parazitare (diferite ciuperci)
-sapunul ichtiol contine 3 % inchtiosulfonat de amoniu.Este recomandat pentru combaterea diferitelor
inflamatii ale pielii, cosuri, acnee etc. ;
-sapunul borax se recomanada in general persoanelor cu pielea sensibila .
,
Sapunurile tari se fac prin uscarea unui dus de sapun topit, adaugarea unor coloranti si parfumuri si
formarea calupurilor de sapun.Sapunurile de toaleta se fac din grasimi de calitate mai buna si sunt
incalzite dupa uscare pentru a li se aduce umiditatea. Fulgii de sapun se obtin prin solidificarea
sapunului pe exteriorul unui valt si apoi razuirea lui. Prafurile de sapun se obtin amestecand intai sapun
topit cu aditivi care inbunatatesc si asista la activarea de curatare a produsului si imbunatatesc aspectul

si densitatea materialelor spalate.

Amestecul este apoi uscat prin pulverizare. Asemenea aditivi se folosesc si la detergentii sintetici.

Ca materie prim pentru obinerea detergenilor se folosesc substane de origine

petrochimic: arene, alchilarene, amineetc.
Detergenii anionici i cationici prezint un mare dezavantaj, acela c nu sunt
biodegradabili. Ajuni n apele reziduale, acetia nu se descompun sub influena
microorganismelor din ap n substane nenocive. Aadar, aceste dou tipuri au ac iune
poluant puternic. Spre deosebire, cei neionici sunt avantajoi pentru c sunt
biodegradabili.

Grasimi
Grasimi
Grsimile sunt o surs de energie i n general, furnizarea enegiei este mai constant. n plus, o dat
supuse procesului de digesie, o anumit cantitate de grsimi va fi depozitat n depozitele de grsimi
din organism, situate sub piele i n jurul ctorva organe importante, cum ar fi rinichii, inima i ficatul.
Aceste depozite apr organismul mpotrivba frigului iprotejat oasele i organele interne mpotriva
rnilor. Contrar unor teorii la mod, o anumit cantitate de grsime este esenial pentru pstrarea
sntii.

Grsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate n principal din esteri ai glicerinei
cu acizii grai, numii gliceride. Se mai gsesc n afar de gliceride i ceruri, vitamine,
fosfatide etc.
Grsimile lichide sunt de origine vegetal, iar cele solide, saturate, sunt de origine
animal (cu toate c sunt i excepii, vezi uleiul de pete care e lichid sau untul de cocos
care e solid cu toate c e de natur vegetal). Uleiurile se obin prin presarea semin elor
sau fructelor, ca n cazul uleiului de floarea-soarelui sau de msline. Se mai pot obine
prin extracie cu solveni selectivi. Grsimile animale se obin prin distrugerea esutului
adipos sub influena temperaturii. Se mai pot obine i prin centrifugare (untul).
Grsimile pot fi solide, lichide sau semisolide (untul). Acestea sunt insolubile n ap, cu
care emulsioneaz, dar sunt solubile n solveni organici.
Nu au puncte fixe de fierbere i topire pentru c sunt amestecuri, ci fierb i se topesc n
intervale de temperatur.
Fiind amestecuri de gliceride, care sunt esteri, grsimile vor avea proprietile chimice
ale esterilor.
Grsimile se folosesc la obinerea de spunuri ,cosmetica farmacie i n alimentaia
zilnic.