Chimie între noi.

Săpunuri și detergenți.
 acujba

Acum 2 ani

Reclame

Ce sunt Săpunurile și Detergenții?

Săpunurile– un amestec de săruri de sodiu ale acizilor graşi (C12-C18) , obţinut prin hidroliza
bazica a grăsimilor.
Ionizarea săpunului ( în soluție apoasă):R-COONa =R-COO+ Na

Anionul carboxilat (R-COO) prezintă în moleculă doua parți diferite, care au comportări

diferite față de apă:

 1.Radicalul hidrocarbonat (-R)-Grupa hidrofobă(fără afinitate fața de apă)

 2.Grupa carboxilat (-COO) ,care poate realiza legături de hidrogen cu apa –Grupa Hidrofilă

       (cu afinitate fata de apa)

Obținerea săpunurilor:
Pentru obținerea săpunului se folosesc:

 1.grăsimi animale– grăsimea de porc, de bou, de oaie, etc;•

 2.grăsimi vegetale-grăsimile de cocos, de palmier, etc;

Prelucrarea pastei de săpun, care se separa prin hidroliza bazică a grăsimilor, este diferita în funcție
de compoziția ei și de destinația săpunului (săpun de rufe, de toaleta, medicinal)Pentru obținerea
săpunului de toaleta, pasta de săpun este decolorată, neutralizată de excesul de sodă și
condiționată prin adăugare de parfumuri și alte ingrediente (glicerina,laolina, coloranți, acid citric,
etc).

Rolul săpunului în procesul de spălare:

•Moleculele de săpun vin în contact cu murdăria(formată în special de substanțe insolubile în apă
– ex. grăsimi)

•Gruparea hidrofobă se orientează spre substanța insolubilă în apă

•Gruparea hidrofilă se orientează spre apa

•Substanța insolubilă este divizată în particule foarte mici,înconjurate de moleculele săpunului,

formând agregate numite micele.

•Micelele trec în apa formând o emulsie relativ stabila

Utilizări:
•Săpunul de sodiu: agent de spălare (solid și solubil în apă);

•Săpunul de potasiu: este moale – utilizat în industria textila (lichide și solubile în apă);

•Săpunuri de calciu, sodiu, magneziu: în amestec cu uleiurile minerale – obținerea unsorilor(solide și

insolubile în apă);

  Detergenții sunt produși organici de sinteză care au structuri și proprietăți asemănătoare

săpunului.Ca și săpunurile,detergenții conțin o catena lunga (C12-C18)hidrofoba și o grupă
hidrofila.
Ei se clasifica în 3 grupe:

1.Anionici

2.Cationici

3.Neionici

1.În detergenții anionici,grupa hidrofilă este un ion negativ(-OSO3–sau –SO3–). Cei mai

utilizați detergenți anionici sunt:
•sărurile de sodiu ale sulfaților acizi de alchil cu formula generală: CH3(CH2)n-OSO3Na

•sărurile de sodiu ale acizilor alchil sulfonici, cu formula generală: CH(CH2)n-SO3Na

•sărurile de sodiu ale acizilor alchil- aril-sulfonici, cu formula generală: CnH2n+1 -SO3–Na

Sulfații acizi de alchil (R-OSO3H)sunt acizi tari, iar sărurile lor de calciu și magneziu sunt solubile în
apa. De aceea,spre deosebire de săpunuri, acești detergenți pot fi utilizați și în soluție acidă și în apă
dură.

2.Detergenții cationici conțin o grupă cuaternară de amoniu la capătul unei catene alcanice lungi și

au formula generala: R-N+R’3X-unde R este un radical alchil superior (C12-C18) iar R’ este un radical
alchil inferior. Detergenții cationici sunt dezinfectanți foarte eficienți, deoarece cuagulează proteinele
din bacterii.

3.Detergenții neionici sunt de obicei polieteri cu formula generala: R-O-(CH2-CH2-O)n

CH2OH unde n~10.

Grupa hidrofilă este grupa neionica compusă din mai mulți atomi de oxigen eterici și o grupă hidroxil
(-OH) alcoolică marginală. Neavând sarcină electrică, acești detergenți pot fi folosiți atât în ape dure
cât și în ape acide sau bazice.

Utilizări:
Detergenții intră în compoziția produșilor de spălare granulați alături de săpunuri. În compoziția
detergenților granulați folosiți în scop menajer, substanța activă se afla în proporție de maximum
40%. Restul componenților sunt produse pentru dedurizarea apei și alte ingrediente în funcție
de destinația detergentului:

•agent de înalbire pe baza de oxigen activ

•enzime•produse pentru parfumare

•antispumanți

N.B. Detergenții anionici și cationici prezintă un mare dezavantaj, acela că nu sunt biodegradabili.

Ajunși în apele reziduale, aceștia nu se descompun sub influența microorganismelor din apă în
substanțe nenocive. Așadar, aceste două tipuri au acțiune poluantă puternică. Spre deosebire, cei
neionici sunt avantajoși pentru că sunt biodegradabili.

Reclame