Sunteți pe pagina 1din 6

Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice „Chimia-prieten sau

duşman?!”

CHIMIA- ELIXIRUL
PRODUSELOR
COSMETICE

Coordonator, Realizatori,
Prof. Ganea Mariana Pantazică Alexandru
Enache Andrei Sebastian
C.N. „MIHAIL KOGᾸLNICEANU”
2016
CREMA NATURALᾸ CU LAVANDᾸ
1. GENERALITᾸŢI
CLASIFICAREA CREMELOR COSMETICE
Cremele cosmetice pot fi clasificate după compoziṭia lor, după scopul folosirii lor,
după modul lor de preparare etc.
Dupa compoziṭia cremelor:
-coldcreme pe baza de ceară de albine, cetaceu etc.
-cremele pe bază de stearaṭi
-cremele pe baza de lanolină
-cremele cu untură
-cremele cu vaselină
-creme pe baza de glicerină şi amidon.
De asemenea, dupa procentul de grăsimi pe care-l conṭine putem avea:
-creme uscate
-creme usor grase
-creme semigrase
-creme grase
Dupa scopul sau timpul folosirii deosebim:
-creme nutritive
-creme de demachiat
-creme contra ridurilor (creme antirid)
-creme antisolare si creme de bronzat
-creme pentru masaje

SUBSTANTE GRASE FOLOSITE LA PREPARAREA CREMELOR


Principalele substante grase naturale folosite la prepararea cremelor pot fi:
de origine animală:
-ceară de albine
-lanolină
-untură de porc
-cetaceul
-stearina
-seul purificat
de origine vegetală:
-uleiul de foarea-soarelui
-uleiul de cocos
-uleiul de migdale
-uleiul de masline
-uleiul de arahide
-untul de cacao
de origine minerala:
-vaselină
-uleiul de parafină.
Dintre aceste substante grase, ceara, lanolina, untul de cacao sunt substante usor
resorbite de către piele, de asemenea uleiurile vegetale si grăsimile neutre ca untura si seul.

TEHNICA PREPARARII CREMELOR MODERNE


Tehnica modernă se deosebeşte mult de aceea veche prin faptul ca înainte vreme se
lucra empiric, fară a cunoaste precis rolul care revine fiecrui ingredient si raṭiunea diferitelor
amestecuri.
Astăzi se ştie că alegând o anumită substanṭă grasă ca bază a unei creme nu se
realizează nimic din punct de vedere cosmetic, dacă nu se ṭine seama de raporturile ei cu
celelalte substanṭe cu care-i amestecată şi de starea fizico-chimica a acestora. Dacă o
substanṭă folosită este modificată în structura ei fizică sau chimică ea este mai activă; astfel ea
se resoarbe mai bine dacă o aducem intr-o stare de divizare fină, de emulsie fină, prin
mijloace mecanice sau chimice.

PARFUMAREA CREMELOR
Este o problemă foarte delicată, din mai multe motive.
În primul rnd, din cauza relativitatii si subiectivitati gusturilor, care ne fac sa preferam
un parfum sau altul.
In al doilea rând, lucru foarte important, alegerea parfumului pentru creme este în
funcṭie şi de compoziṭia cremelor. Unele parfumuri pot fi influenṭate de aceasta compoziṭie
pană la alternarea lor şi obṭinerea unor mirosuri respingătoare. Alteori, din cauza acṭiunii
reciproce, pot avea loc colorări neplacute ale cremelor.
CE CANTITATE DE PARFUM TREBUIE ADᾸUGATᾸ LA CREME?
În medie se pot adăuga 0,5-0,8 g de parfum la suta de grame de cremă.
Adăugarea parfumului se face în timpul agitării cremei pentru răcire, atunci când
începe a se întări.
Uleiul de rose este cel mai folosit la parfumarea cremelor si el intra în compoziṭia mai
tuturor amestecurilor de parfumuri care poartă diferite nume de fantezie.
Recomandăm deci folosirea cu precădere a parfumului de rose sau de lavanda in
cantitatea corespunzatoare preferinṭei fiecăruia.

2. PRINCIPIUL METODEI
COLDCREMELE
Coldcremele sunt preparate cosmetice pe baza de ceară de albine care conṭin o
cantitate însemnata de apa. De aceea mai sunt denumite şi cerate.
Cantitatea mare de apa pe care o conṭin face ca la aplicarea lor pe piele să producă o
senzaṭie de răcoare; de aici provine şi denumirea coldcream.
Nu orice creme care conṭin multă apa sunt însa coldcreme; astfel cremele cu stearaṭi,
care conṭin o cantitate cu mult mai mare de apă, nu sunt cerate sau coldcreme, deoarece nu au
în compoziṭia lor ceară de albine.
Această coldcrema este deci o emulsie de ceară obṭinută pe cale mecanică, prin frecare.
La toate coldcremele trebuie să se adauge un conservant căci ele se alterează cu
timpul.
Ceara de albine, folosită la prepararea coldcremelor este ceara albă, căreia i se poate
adăuga, pentru conservare, vitamina E incorporată în ceara topită. Adăugarea de conservant la
ceară este o condiṭie indispensabilă pentru a obṭine preparate reuşite.

3. REACTIVI ŞI USTENSILE
 Ceara de albine-6 g
 Ulei vegetal-20 g
 Apă de lavandă-55 ml
 Picături de vitamina E
 Ulei de cocos-3 linguriṭe
 Sticlă de ceas
 Spatulă
 Mojar
 Spirtieră
 Cristalizor
 Baghetă

4. MODUL DE LUCRU
Se topeşte uleiul impreună cu ceara până la temperatura de 70 0 C. Se încălzeşte apa de
lavandă până la 70 0 C, apoi se toarnă peste faza uleioasă amestecând puternic circa 3 minute.
Crema se va albi şi se va îngrosa şi se adaugă vitamina E.

DEODORANT NATURAL CU BICARBONAT DE SODIU

1. GENERALITᾸŢI
În combaterea raṭională a transpiraṭiei anormale, trebuie să realizăm simultan mai
multe obiective:
-micşorarea eliminării sudorii prin substanṭe antisudoripare, substanṭe astrigente şi substanṭe
care întăresc (tăbăcesc) pielea (alaun, formol, tanin etc.);
-împiedicarea acṭiunii vătămătoare a sudorii cu ajutorul substanṭelor care o absorb şi usucă
(pudre);
-dezinfectarea cu ajutorul substanṭelor antiseptice (acid boric, acid salicilic, timol etc.)
-neutralizarea sudorii cu ajutorul substanṭelor alcanine(borax etc.), atunci când ea este acidă
şi cu substanṭe acide, când este alcalină (ca in cazul transpireaṭiei anormale a picioareleor);
-dezodorizarea sudorii care se realizează cu substanṭe neutralizante acide, cu substanṭe
oxidante (perboraṭi, perhidrol, permanganaṭi etc.) sau cu clorură de aluminiu.

2. REACTIVI ŞI USTENSILE

 Unt de cocos-3 linguriṭe


 Ceară de albine-1 linguriṭă
 Amidon-1 lingură
 Bicarbonat de sodiu-1 lingură
 Spatulă
 Sticlă de ceas
 Baghetă
 Spirtieră

3. MODUL DE LUCRU
Se topesc ingredientele solide (untul) şi ceara, iar în ele se înglobează amidonul de
porumb şi bicarbonatul de sodiu.

BIBLIOGRAFIE
1. L. Cosmovici, Cosmetica, Editura Stiintifică, Bucureşti, 1960
2. Sandală Fatu, Cornelia Grecescu, Veronica David, Chimie, Manual pentru clasa a 9-a,
Editura BIC ALL, Bucureşti, 2004
3. Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia, Chimie, Manual pentru clasa a IX-a, Editura
LVS Crepuscul, Ploieşti, 2004