Sunteți pe pagina 1din 17

Totul despre dermo- cosmetice

CREMELE
Daca e sa luam definitia ca la carte, aflam ca o crema cosmetica este acel produs emulsionat care
se poate intinde si a carui consistenta poate varia de la lichid la solid. Insa ne intereseaza mai
degraba sfaturile practice si tipurile de creme asfel incat, atunci cand vine momentul, sa o alegem
pe cea care ni se potriveste cel mai bine.
Cand ne aducem aminte de vechiul "lapte demachiant" observam faptul ca el se regaseste in
industrica cosmetica de astazi sub diferite forme si consistente. Principiul lui de baza este de a
curata si a indeparta de pe piele orice impuritate, machiaj sau praf. De asemenea, o buna crema
demachianta trebuie sa nu incarce pielea, sa nu lase urme grase si sa fie usor de aplicat si
absorbita rapid. In felul acesta poti alege o lotiune potrivita tipului tau de ten fara sa dai gres. Nu
trebuie decat sa iti stii micile probleme, sa citesti etichetele de pe cutiutele acestora, iar daca
optezi pentru cele care au incorporate si lotiune tonica e ca si cum ai impusca doi iepuri dintr-o
data atunci cand te demachiezi.
Cremele au rolul de a hidrata pielea prin suplimente de substante hranitoare. Acest lucru se va
intampla daca substantele active isi vor pastra proprietatile astfel incat pielea va reactiona
favorabil sub actiunea acestora. De exemplu, daca ai nevoie de o crema puternic hidratanta,
atunci te poti indrepta catre varianta care contine factori nutritivi cu aminoacizi care vor actiona
precum un emolient dar si fosfolipide care vor regenera stratul protector regland functionarea
glandelor pielii. Alte ingrediente deosebit de importante pe care le poti include in cautarea
cremei perfecte sunt: enzime de tipul conezimei Q10, extracte minerale, uleiuri vegetale,
hormoni reparatori, extracte din miere.
Tenurile mixte si grase sunt cele care pot pune probleme deoarece lucesc inca de la primele
semne ale diminetii, fac din aplicarea machiajului o arta destul de grea si incarca fata creand
probleme de intretinere. In cazul aceste este recomandata o crema cu efect astringent care are
rolul de a reduce secretia glandelor sebacee si de a tine sub control luciul fetei. Aceste creme sunt
special concepute pentru a absorbi grasimea iar in plus, creaza un efect optic special cu
microparticule ce reflecta lumina intr-un anumit mod, de aici si senzatia de mat si catifelat. Clasificarea cremelor cosmetice se face dup mai multe criterii :
1. dup compoziie :

- creme emoliente sau coldcreme


- creme pe baz de lanolin
- creme acide
- creme nutritive cu substane bioactive

2. dup scopul folosit :

- creme nutritive

- de demachiat
- contra ridurilor
- antisolare
- de bronzat
- revitalizante
- creme de zi sau de noapte
3. dup modul de preparare :

- creme obinute prin amestecare


- prin saponificare
- prin emulsionare

4. dup procentul de grsimi : - creme uscate


- creme semigrase
- creme grase
- creme indiferente
COLDCREMELE
Coldcremele sunt preparate cosmetice emoliente pe baz de cear de albine care conin o
cantitate nsemnat de ap. Sunt denumite i cerate. Cantitatea mare de ap pe care o conin
produce o senzaie de rcorire, de unde i denumirea de coldcreme( cold= rece). Sunt indicate
pentru ntreinerea pielii normale i uscate fiind utilizate ca i creme de zi i noapte.
Ingredientul principal al coldcremelor este ceara de albine, iar prepararea lor se face
prin topirea cerii n uleiul vegetal, dup care se ncorporeaz apa, ncet, sub continu triturare. Se
obine o emulsie A/U. Aceste unguente au la baz amestecuri de cear, stearin, ulei vegetal,
cetaceu, borax, iar pentru produsele superioare diferii emulgatori lipofili. n unguentele
emoliente rezult o pseudoemulsie, datorit proprietilor slab emulgatoare a cerii de tip A/U,
care se desface pe piele i permite evaporarea apei producnd o senzaie de rcoare. Consistena
unguentului depinde de reacia dintre borax i acidul cerotic liber din cear, cu care formeaz
spunul de sodiu, care acioneaz ca emulgator U/A i va emulsiona apa. Cantitatea de cear
necesar pentru cremele normale poate varia ntre 5-16%. Cremele cu cantitate mai redus de
cear sunt mult mai moi, consistena lor putnd fi crescut prin adaos de parafin solid sau
alcool cetilic. Cremele cu un coninut sub 45% ap sunt emulsii A/U, iar peste aceast valoare
sunt emulsii U/A. Prin adugarea altor excipieni la sistemul cear - ulei ap se poate schimba
aspectul, consistena, capacitatea de ntindere, emoliena. Adugarea de lanolin poate determina

creterea capacitii emoliente, dar are tendina de a subia crema, uleiurile vegetale mresc
emoliena dar au tendina de a face unguentul grunjos, cetaceul n proporie de pn la 5% duce
la creterea emolienei, a strlucirii i a opacitii cremelor. Alcolul cetilic 1% provoac creterea
emolienei i uneori mbuntete stabilitatea.
Parafina mrete consistena. Cremele au strlucire, se ntind uor i au proprieti de
curire.
Ca tehnic de lucru se disting 3 etape principale:

topirea ingredientelor,

emulsionarea

rcirea.
Atenie deosebit se va acorda procesului de emulsionare i rcire a unguentului.
Temperatura optim pentru emulsionarea iniial este de 70-75%, adugarea apei se face relativ
ncet, excesul de ap trebuie evitat deoarece favorizeaz emulsii multiple. Dup emulsionare
amestecul se rcete ncet, amestecndu-se pn la temperatura de 40-45 grade cnd se adaug
parfumul.
Exemple de coldcreme:

Rp. Cear alb


Stearin

17 gr
17 gr

Parafin lichid

56 gr

Ap distilat

10 gr

Ulei de lavand

2 pic

Preparare: ceara, stearina i uleiul de parafin se topesc pe baia de ap. Omogenizarea


se poate face n 2 moduri: amestecul se tritureaz continuu pn la consistena semisolid cnd
se adaug n poriuni mici apa nclzit la 40 grade, iar dup rcire se adaug uleiul de lavand
pn la omogenizare.
amestecul se las n mojar s se solidifice, se omogenizeaz treptat toat masa, se
adaug apa i apoi uleiul de lavand.
Rp. Cear

5g

Ulei de parafin 45 g

Parafin

10 g

Borax

2g

Ap
Parfum

30 g
q. s

Coldcrem cu stearin:
Rp. cear

145 g

cetaceu

85g

stearin

100 g

ulei de parafin 450 g


ap

180 g

parfum

3g.

Coldcrem cu colesterol:
Rp. cear

4g

colesterol

1g

cetaceu

5g

ulei de parafin 30g


vaselin

35g

ap

30 g

parfum

2 pic.

Coldcrem:
Rp. cear

8g

cetaceu

5g

vaselin

10g

ulei de parafin

50g

ap

30g

borax

4g

nipagin

0,2g

parfum

2 pic.

Coldcreme cu diferite substane active.


Pentru corectarea ridurilor i pentru a preveni atrofierea esuturilor i degenerarea pielii,
se utilizeaz creme nutritive i revitalizante. Acestea conin substane biologice active, naturale,
sintetice i fitoterapeutice ca: vitamine, hormoni, proteine, aminoacizi, produse apicole, fermeni,
gerovital, produse care influieneaz direct procesele vitale stimulnd funciile pielii.
Rp./ lanolin

25 g

Unt de cacao
Cetaceu

70 g
5g

Ulei de parafin 10 g
Borax

0,10 g

Ap

25 g

Vitamina A

1 fiol

Vitamina E

1 fiol

Coldcrem contra pistruilor:


Rp. bismut subnitric

5g

precipitat alb de mercur


coldcrem

5g
90g

Preparare: se tritureaz cele 2 pulberi i se adaug coldcrema preparat dup una din
formulele menionate anterior.
Coldcrem cu camfor:
Rp. /

cear

3g

Cetaceu 3g
ulei

40g

lanolin 5g

ap 40g
parfum 3 pic.
Camforul se dizolv n ulei, separat se topesc substanele grase i se adaug camforul
i se amestec pn la rcire.
UNGUENTE
Definitie: Sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele
sau mucoase in scop therapeutic sau de protectie. Sunt constituite din excipienti
(baze de unguent) in care se pot incorpora SA.
Excipientele constituie o parte majora a preparatului care pot influenta eficacitatea
substantelor medicamentoase incorporate.
Unguentele se intrebuinteaza atat pt tratamentul afectiunilor dermatologice cat si
pentru protejarea si intretinerea epidermului.
Preparatele destinate sa apele pielea de actiunea agresiva a unor agenti nocivi sunt
denumite unguente de protectie iar cele care contribuie la ingrijirea pielii se numesc
unguente dermatocosmetice.
In literatura de specialitate se intalnesc pe langa denumirea de unguent si alte
denumiri care sunt atribuite in functie de anumite caracteristici privind compozitia sau
modul de folosire al preparatelor respective. Astfel se intalnesc urmatoarele denumiri:
-pomezi sunt unguente de consistenta semisolida care se inmoaie cand sunt frecate pe
piele formand un film superficial gros.
-cremele sunt unguente-emulsii cu un continut ridicat de apa si se caracterizeaza printro
consistenta mai scazuta.
-pastele sunt preparate cu un continut mare de pulberi care au o consistenta mai tare si
care de obicei nu se topesc la temperatura corpului iar prin intindere pe piele formeaza un
film protector.
-ceratele sunt preparate grase care contin un procent mare de ceara sau de parafina
avand o consistenta tare si un punct de topire ridicat.
-glicerolatele sunt hidrogeluri obtinute cu glicerina si amidon, fiind cunoscute si sub
numele de unguent de glicerina.
-gelatinele:amestec de glicerina,gelatin, apa.Au consistent solida, in care se disperseaza
substante active si se aplica dupa fluidizarea masei, prin incalzire.
CLASIFICAREA UNGUENTELOR
1.Dupa actiunea terapeutica
-unguente de acoperire formeaza o pelicula protectoare pe tegumente. In aceasta
categorie se includ unguente de protectie si unguente cosmetice
-unguente racoritoare contin apa sau alcool diluat. Acestea in contact cu pielea prin
evaporarea unei parti din apa sau alcool dau o senzatie de racorire a pielii

-unguente epitelizante (pt rani) se aplica pe pielea lezata in scop de vindecare


-unguente revulsive produc o vasodilatatie locala si hiperemie locala
-unguente antiacneice
-unguente antimicotice
-unguente sicative
2.Dupa locul de aplicare
-dermice
-oftalmice
-unguente care se aplica pe mucoase
3.Dupa capacitatea de patrundere (locul manifestarii efectului terapeutic)
-unguente cu actiune locala: -unguente de suprafata
-unguente de acoperire sau epidermice
-unguente de profunzime (endodermice)
-unguente de penetratie (cele care se situeaza intre cele
doua, sau diadermice).
-unguente cu actiune la distanta (sistemice). Permit administrarea medicamentului prin
ocolirea tubului digestiv, ceea ce reprezinta administrarea percutanata. Aceste unguente
cedeaza SA vaselor sanguine si vaselor limfative. Ex: ung antireumatice.
4.Dupa proprietatile chimice si fizice
-hidrocarburi geluri
-lipogeluri
-hidrogeluri
-polietilen-glicol geluri
-silicon geluri.
5.Dupa metoda de preparare respectiv gradul de dispersie al substantei
medicamentoase
-unguente de tip solutie
-unguente de tip suspensie
-unguente de tip emulsie
-unguente mixte.
Penetratia prin piele. Prin penetratia cutanata se intelege patrunderea
intradermica a substantei medicamentoase incorporate in baza de unguent, iar prin
absorbtie percutanata se intelege traversarea pielii si patrunderea SA in fluxul sanguin.
Deoarece pielea este considerata o membrana lipidica, prin piele pot penetra substante
solubile in grasimi. Totusi absorbtia grasimilor se face redusa si penetratia este favorizata
la substantele care au pe langa solubilitatea in lipide si o oarecare solubilitate in apa.
UNGUENTE CU STEARAI
Cremele de acest tip sunt produse tradiionale care pot fi utilizate fie ca o crem pentru mini, fie
ca o crem de baz pentru machiaj.

Unguentele cu stearin intr n categoria cremelor de zi denumite i creme evanescente(


care dispar n piele), sau creme de lapte.Sunt indicate tenurilor normale i grase, nu sunt indicate
tenurilor uscate deoarece pot provoca descuamri i nroiri ale pilii.
Caracteristica acestor preparate const n aceea c au un aspect opac, sidefat, moale i
se ntind uor pe piele. Cremele evanescente sunt emulsii de tipul U/A i n mod obinuit conin
15 30% faz uleioas.
Ca materie prim se utilizeaz acidul stearic sau stearina i o substan cu reacie
alcalin, din reacia crora, prin saponificare, se obine spunul de stearin, emulgatorul U/ A.
Cremele cu stearai sunt neutre dac saponificarea acidului stearic este total, sau grase dac
saponificarea este parial.
Exempu clasic de creme de zi este urmtorul:
RP./ Acid stearic

15g

hidroxid de potasiu 0,7g,


glicerin 8g
ap 75g
conservant i parfum qs.
Crem cu stearat de potasiu:
Rp./ stearin 20g
carbonat de potasiu 2,5g
glicerin 40g
ap 100g
borax 1g
Preparare: se nclzete apa, boraxul, carbonatul de potasiu i glicerina. Separat se
topete stearina la care se adaug prima soluie nclzit, se agit puternic la cald pn la
completa degajare a bioxidului de carbon, se amestec pn la rcire i se parfumeaz. Crema se
rcete prin agitare la temperatura de 40 de grade du care se las s se rceasc la temperatura
camerei timp de 48 de ore.
Crem de lapte, sau crem cu stearat de amoniu:
Rp./ stearin 10g

glicerin 15g
borax 0,5 g
ap 70g
sol. Hidroxid de amoniu 4 g
parfum 0,5g.
Preparare: apa, glicerina i stearina se nclzesc la 75 grade, se adaug sol de amoniac,
amestecnd energic, se adaug boraxul dizolvat n ap, iar la sfrit parfumul.
Cremele se pot altera, rncezesc, capt un miros dezagreabil, i schimb
culoarea sau scot apa din sistemul de emulsie. De aceea se prepar la
nevoie, se pstreaz n borcane bine nchise, la loc rcoros. Alcoolul cetilic n
proporie de 0,5 1% mbuntete stabilitatea cremelor cu stearai. Ca
stabilizani se pot folosi emulgatori neionici.

LOTIUNEA
LOTIUNE=Crem sau loiune care servete la ngrijirea pielii i a prului.
In primul rand trebuie stabilit in ce fel functioneaza fiecare. De la inceput trebuie sa stim ca
ambele produse de ingrijire a pielii sunt tipuri de creme hidratante.
Pielea se usuca atunci cand isi pierde umiditatea naturala din cauza unor factori precum vremea
dura, cosmetice nepotrivite tipului de ten, hrana neadecvata, poluarea, imbatranirea si spalarea
frecventa.
Uleiul natural sau umezeala de pe pielea noastra actioneaza ca o bariera de protectie pentru a
preveni uscarea sau iritarea pielii. Pentru a proteja pielea si a retine umezeala, putem folosi
diferite produse de ingrijire, precum lotiune de corp, crema sau unt de corp.
Cremele de corp nu sunt foarte diferite fata de lotiuni, fiind tot o combinatie intre apa si ulei,
doar ca acestea au o consistenta mai groasa. Cremele sunt bune pentru hidratarea pielii pe
timpul sezonului rece, insa alegerea depinde de tipul pielii.
Daca pielea ta este foarte uscata, poti incerca un alt produs, anume untul de corp. In comparatie
cu lotiunea de corp, untul hidrateaza mult mai intens pielea. Acesta contine ingrediente
naturale precum untul de cacao, untul de shea sau untul de jojoba, foarte benefice pentru piele.
Untul este mult mai gros decat lotiunile si cremele de corp, motiv pentru care poate forma un
strat protector pe piele pentru a preveni pierderea umiditatii.

Daca folosesti unt de corp pe timpul verii, poti sa simti pielea prea grasa. De aceea, untul de corp
este mai potrivit in zilele racoroase de iarna. In cazul in care pielea are nevoie de hidratare
intensa, poti folosi untul chiar si pe perioada verii.
Cateva definitii:
Lotiunea de corp are o textura lejera, non-grasa si este compusa in principal din apa si ulei.
Fiind atat de usoara, este absorbita si foarte rapid de piele. Nivelul de hidratare este unul destul
de mic fata de untul sau crema de corp. Se poate folosi din abundenta in zilele calduroase, pentru
ca se absoarbe foarte rapid in piele.
Cremele de corp sunt extrem de asemanatoare cu lotiunile din punct de vedere al compozitiei
(apa si uleiuri). Diferenta sta in textura: mai consistenta, mai grasa, mai hidratanta.
Untul de corp este cel mai gras si cel mai hidratant dintre toate. Contine ingrediente naturale
cum ar fi unt de shea, unt de cacao etc. Lasa o pelicula pe piele care trebuie sa mentina hidratarea
si sa previna uscarea pielii.
Cat de des trebuie aplicate?
Aici intervine nivelul de hidratare al pielii. O persoana cu piele uscata foloseste zilnic un produs
puternic hidratant, cum ar fi untul de corp sau crema de corp. In schimb, cineva care are o piele
normala spre grasa poate avea nevoie doar de o lotiune.
Exista si varianta combinarii acestor produse: unt de corp seara, dupa dus, lotiune de corp
dimineata.

Emulsiile

A. Dou lichide nemiscibile, dar nc nu emulsionae.


B. O emulsie n faza dispersat n faza continu
C. O emulsie instabil se separ progresiv
D. Surfactantul se poziioneaz pe sine ntre cele dou faze, stabiliznd emulsia
Emulsiile sunt sisteme lichide multifazic constituite din ap, ulei si surfactani, constituind
lichide unice, relativ optic isotropice i stabile termodinamic.
n general, emulsiile (simple sau multiple) prezint stabilitate limitat. Pentru a forma emulsii
utilizate pentru eliberarea medicamentelor, trebuie ncetinit/micorat destabilizarea cinetic
prin utilizarea unor ageni activi de suprafa. Acetia pot, de asemenea, s formeze ei nii
emulsii caracterizate prin dimensiuni mici ale particulelor. Formarea sistemelor de acest gen

reprezint un proces complex, care implic generarea i stabilizarea unei noi interfee ulei-apa.
Tipul de emulsie (ap/ulei sau ulei/ap) depinde de un numr de factori, incluznd surfactantul,
raportul de ulei-ap, temperatura, concentraia de sare i prezena unor cosurfactani i ali
cosolui.
Formare i stabilitate
Formarea unei emulsii presupune o cretere a suprafeei intefaciale dintre cele dou faze
nemiscibile, i este nsoit de o cretere a energiei libere. S-a sugerat c n cazul micorrii
tensiunii interfaciale ctre zero, sistemele emulsifiaz spontan, crend microemulsii. O emulsie
poate fi obinut utiliznd diferite procese, precum:

auto-emulsifierea,

omogenizarea,

dispersia mecanic (metod n una sau dou etape).

Emulsiile sunt n general obinute prin procesul de dispersare cu ajutorul ultrasunetelor sau cu
ajutorul Ultraturaxului. Procesul de emulsionare cu ultrasunete este prezentat schematic n
figur.
Microcapsulele pe baz de emulsii multiple pot fi obinute cu succes i prin metoda spraydrying, avnd n faza apoas extern un polimer adecvat, material pentru perete, la concentraie
ridicat. Emulsiile ap/ulei/ap se prepar, de preferin, urmnd un proces de emulsificare n
dou etape, care permite un control mai bun att al emulsiei simple, ct i al celei multiple.
Emulsiile pot rmne metastabile, rezistnd un timp destul de lung pentru a fi folositoare n
multe aplicaii industriale, ca vopsele, acoperiri de suprafa, produse alimentare i cosmetice.
nc nu este bine neles fenomenul de metastabilitate a emulsiilor. Totui, s-au propus
numeroase reguli pentru rezultatele experimentale obinute la formarea i distrucia unei emulsii
simple (inverse i directe). Prima ncercare de explicare a fost dat de regula Bancroft,
conceptele HBL (balana hidrofil-lipofil) i PIT (temperatura inversiei de faz). Toate aceste se
refereau la legtura dintre termodinamica surfactanilor din faza continu a emulsiei i topologia
emulsiei (ulei/ap sau ap/ulei), care se formeaz i persist.
Instabilitatea inerent prezentat de emulsiile multiple poate fi observat la mai multe nivele:

ntre particulele mici interne

ntre globulele mari

ntre globule i particulele mici dispersate n ele

Ruperea emulsiilor multiple determin eliberarea substanei active din faza intern n faza
extern ntr-un mod necontrolat. Astfel, utilizarea emulsiilor multiple ca produse comerciale este,
de fapt, destul de restricionat. Urmrindu-se emulsiile duble la microscopul optic, se pot
identifica dou tipuri de instabilitate care sunt responsabile de evoluia emulsiilor multiple:

coalescena particulelor mici interne cu globulele de interfa

coalescena dintre particulele mici interne n interiorul globulelor uleioase

Tipuri
Un interes crescut s-a artat nc din 1925 asupra sistemelor cu structura multipl (emulsii
duble), ntruct au fost considerate poteniale rezervoare de substan ncapsulat ce poate fi
eliberat n condiii variabile. Domeniile industriale au prezentat un interes evident ctre
dezvoltarea tehnologic a acestor complexe, precum n industria alimentar (cercetare n
produsele tip light, mbuntirea proprietilor organoleptice ale alimentelor, n mascarea
gustului), industria cosmetic, agricultur i produse casnice.Problemele asociate cu emulsiile
multiple sunt numeroase i multe dintre ele sunt nc nerezolvate, dei exist mult literatur
asupra acestui subiect, n special n ultimele dou decade. ntr-adevr, combinaia de emulsifiere,
precum i natura fazei uleioase, i procentele volumice ale diferitelor medii sunt parametri
eseniali.
Aplicaii
Cu toate acestea, o mare parte a aplicaiilor implic domeniul farmaceutic uman: emulsiile
ap/ulei/ap au fost cele mai investigate ca vehicule poteniale ale medicamentelor hidrofile
(vaccinuri, vitamine, enzime, hormoni), ce pot fi eliberate apoi progresiv. i n prezent se acord
o mare importan emulsiilor multiple. Substane active pot de asemenea migra din faza extern
n cea intern a emulsiile multiple, funcionnd n acest caz ca un rezervor de sorbie special,
potrivit pentru detoxifiere (tratamentul supradozelor) sau, chiar i n alt domeniu, pentru
ndeprtarea materialelor toxice din apele reziduale.Impactul emulsiilor duble realizate ca
sisteme de eliberare prezint o importan deosebit n domeniul eliberrii controlate, pentru
administrarea oral, topic sau parenteral, pe msur ce mecanismele de stabilitate i eliberare
sunt mai bine nelese i monitorizate.n ciuda stabilitii lor finale, emulsiile i n special cele
ulei/ap prezint cteva avantaje ca sisteme de eliberare controlat. Uleiul utilizat pentru
emulsiile farmaceutice este n general de origine natural.n general, o dat preparate, emulsiile
ar trebui s fie stabile pentru cel puin 2 ani de stocare la temperatura camerei, fr o cretere
considerabil a mrimii particulelor sau formarea de particule mari (n special n cazul emulsiilor
utilizate n eliberarea controlat parenteral).
Exemple de utilizare a emulsiilor:

1. nutriie
emulsiile sunt surse concentrate de calorii (mai mari dect proteinele i hidrocarburile),
exercitnd doar un mic efect negativ
emulsiile sunt capabile de a furniza acizii grai eseniali, pe care alte surse nu le pot
furniza
2. diagnostic
3. vaccinuri (emulsiile pot prezenta efecte adjuvante)
4. substitueni sangvini (emulsii de fluorocarbon)
5. eliberare controlat de medicamente
emulsiile permit ncorporarea de medicamente hidrofile / hidrofobe n cantiti mari n
particulele internemedicamentul nu este n contact direct cu fluidele i esuturile
organismului se poate atinge o eliberare controlat i susinut prin modificri de
suprafa a particulelor, se poate atinge eliberarea intit la mai multe esuturiemulsiile
pot furniza stabilitate chimic (de exemplu, pentru medicamentele care hidrolizeaz rapid
n soluii apoase)Dei sunt puini autori care s-au ocupat de obinerea emulsiilor pe baz
de polizaharide, ele prezint numeroase avantaje, dintre care se pot enumera buna
biocompatibilitate, biodegradabilitate, netoxicitate, i capacitatea de a forma reele
tridimensionale (gel), la care se adaug, nu n ultimul rnd, faptul c sunt materiale
extrem de ieftine, gsindu-se n cantiti uriae n natur.Emulsiile sunt preparate
farmaceutice cunoscute din antichitate.Claudius Galenus a fost primul medic si
farmacist care a inregistrat capacitatea emulgatoare a cerii de albine.
Denumirea de emulsie provine de la verbul latin emulgeo-ere=a face ca laptele,a
mulge pana la sleire.
In 1910,W.Ostward da prima explicatie stiintifica a formarii emulsiilor,facand diferenta
intre emulsiile de tip ulei in apa(U/A,L/H) si cele de tip invers(A/U,H/L) evidentiind si
rolul emulgatorului in realizarea tipului de emulsie.
Definitie
Conform monografiei Emulsiones din FRX,
-emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide,mai mult sau mai putin vascoase,constituite
dintr-un sistem dispers ,format din 2 faze lichide nemiscibile,realizat cu ajutorul unor
emulgatori si destinate adm.interne/externe.
Emulsiile pot fi:
- emulsii ulei in apa
- emulsii apa in ulei.
Pentru administrarea interna se folosesc numai emulsii U/A.
Emulsiile in compozitia carora intra sapunuri sau alte subs.cu actiune

emolienta,analgezica sau revulsiva si care sunt destinate aplicari pe piele se numesc


linimente.
In practica farmacutica emulsiile prezinta urmatoarele avantaje:
- formularea ca emulsie elimina unele probleme de solubilitate limitata si nemiscibilitate
- prin emulsionare se poate masca gustul neplacut al unor medicamente si se poate facilita
administrarea unor subs.medicamentoase vascoase.
Astfel,laxativele pe baza de uleiuri minerale(parafina
lichida),vegetale(ulei de ricin),animale(ulei de peste),
vitamine liposolubile si preparate nutritive grase sunt usor
adm.ca emulsii tip L/H
- datorita gradului de dispersie mare,emulsiile permit o absorbtie crescuta a
subs.medicamentoase liposolubile: de exemplu unele vitamine liposolubile(vitamina A)
peptide,polimeri sunt mai bine absorbite sub forma de emulsie,avand o biodisponibilitate
superioara fata de solutia uleioasa.
- permit alimentarea organismului pe cale artificiala,prin introducerea de
subs.nutritive(glucide,lipide,proteine) toate intr-un preparat sub forma de perfuzii cu
emulsii,numai de tipul L/H administrate i.v.pacientilor care sunt subnutriti sau in
imposibilitatea(temporara) de a se hrani pe cale orala(voma,coma).
- unele emulsii i.v.sunt utilizate ca agenti de diagnostic(contrast radioopac) in examinarea
cu raze X,expunand pacientul la un minimum de radiatii.
- prezenta unui emulgator in emulsia realizata cu o subs.medicamentoasa insolubila in
apa,cu tendinta la cristalizare,evita aparitia de tromboflebite.
- administrarea topica,mult mai usor de efectuat sub forma de emulsie,este mult acceptata
de pacienti,decat ca un sistem monofazic (de exemplu,o solutie) sau difazic(o suspensie).
Emulsiile pot fi clasificate:
*IN FUNCTIE DE ORIGINE in:
- emulsii naturale: laptele, latexurile, emulsii din semintele unor plante
oleaginoase(dovleac,migdale,arahide)
- emulsii artificiale/emulsii uleioase obtinute prin emulsionarea uleiurilor cu ajutorul
emulgatorilor.
*IN FUNCTIE DE TIPUL EMULSIEI:
- emulsii directe/ emulsii ulei in apa(L/H) in care faza dispersata interna este un lichid
nepolar, lipofil(H): ulei vegetal sau mineral,si faza dispersanta, externa este hidrofila.
- emulsii inverse/emulsii apa in ulei(H/L)

PULBERILE
In conformitate cu definitia data de FR X editia 1993 - ,,pulberile sunt preparate farmaceutice
solide alcatuite din particule uniforme ale uneia sau mai multor substante active, asociate sau nu
cu substante auxiliare;sunt folosite ca atare sau divizate in doze unitare.
Pulberile in conformitate cu Suplimentul 2004, FR X, sunt forme farmaceutice solide,
constituiti din una sau mai multe substante active, cu sau fara adaos de excipient sau substante

auxiliare, in general sub forma de particule solide, libere, uscate, cu un anumit grad de finete,
sunt destinate administrarii orale ( intern) sau aplicatii cutanate (extern), conditionate ca
preparate unidoza sau multidoza intr-un recipient adecvat conservarii si administrarii.Ca
substante auxiliare pot contine diferite substante ca: coloranti, diluanti, corectori de gust si miros,
respectiv aromatizanti autorizati.

CLASIFICAREA PULBERILOR : se poate face dupa diferite criterii:


a.Dupa compozitia lor: pulberi simple, alcatuite dintr-o singura substanta medicamentoasa si
pulberi compuse, constituite din doua sau mai multe substante medicamentoase.
b.Dupa modul de administrare: pulberi de uz intern, care se administreaza pe cale bucala si
pulberi de uz extern care se aplica pe piele si mucoase.
c.Dupa modul de formulare: pulberi nedivizate si pulberi divizate in doze determinate.
d.Dupa gradul de finete: pulberi groscioare (pulvis grossus), care trec prin sitele IV V, pulberi
fine ( pulvis subtilis) care trec prin sita VI, pulberi foarte fine ( pulvis subtillissimus) care trec
prin sita VII, pulberi extrafine (pulvis mpalpabilis) care trec prin site speciale.
e.Dupa natura prescriptiei: pulberi oficinale, pulberi magistrale si produse farmaceutice
industriale.
f.Dupa origine: pulberi minerale, pulberi vegetale , pulberi de natura animala si pulberi produsi
de sinteza.