N U R

P U
S A
I
JUVERDEANU GABRIELA
SCOALA ,,TH.V.STEFANELLI,, SI “CENTRUL SCOLAR”
CAMPULUNG MOLDOVENESC
JUD. SUCEAVA
 CUPRINS
1. Introducere
2. Clasificarea sapunurilor
3. Proprietati fizice
4. Anionul carboxilat
5. Rolul s ă punului in procesul de spalare
6. S ă punul in procesul de spalare
7. S ă ruri de calciu si de magneziu
8. Procesul tehnologic de obtinere a sapunului
9. Reactia de saponificare
10. Captura dint-o lectie
11. Concluzii
12. Bibliografie
 1. Introducere
Săpunurile sunt săruri cu diferite metale (sodiu, potasiu și
altele) ale acizilor grași cu cel puțin opt atomi de carbon în
moleculă.
Săpunurile sunt folosite pentru a elimina petele grase si
murdaria din tesuturi si de pe piele, par etc., pe care le adună
si le duc in apa de spălare.
Săpunurile si detergentii apartin unor clase de compusi
organici diferite, dar moleculele lor sunt alcatuite din aceleasi
doua parti componente caracteristice: o catena (radical
hidrocarbonat) lunga, numita coada, care are la una dintre
extremitati o grupa functionala solubila in apa, numita cap.
Săpunurile - un amestec de săruri de sodiu ale acizilor graşi
(C12-C18) obţinut prin hidroliza bazica a grasimilor
• Ionizarea sapunului ( in solutie apoasă):
R-COONa ▬►R-COO- + Na+
 2.Clasificarea săpunurilor
• Săpunurile se obțin prin hidroliza alcalină a grăsimilor.
Acestea se împart în trei categorii:
 săpunuri de sodiu, care sunt solide și solubile în apă;
 săpunuri de potasiu, care sunt lichide și solubile în
apă;
 săpunuri de aluminiu, mangan, calciu, bariu, care
sunt solide și insolubile în apă.
 –
Sapunuri solide
palmitat de sodiu,
Sapunuri lichide –
stearat de sodiu
palmitat de potasiu,
stearat de potasiu
 3. Proprietati
 Săpunurile suntfizice
substanțe biodegradabile
obținute prin hidroliză bazică. Puterea de
spălare este dată de natura acidului gras, de
natura ionului metalic, ca și de concentra ția în
tenside. În apele dure (care conțin săruri
solubile de Ca și Mg), săpunurile de Na și K
se transformă, parțial, în săruri de Ca și Mg
ale acizilor grași, greu solubile care
micșorează capacitatea de spălare.
 4.Anionul carboxilat

 Anionul carboxilat (R-COO- ) prezinta in molecula doua parti diferite, care

au comportari diferite fata de apa:
 Radicalul hidrocarbonat (-R) - Grupa hidrofoba - (fara afinitate fata de
apa)
 Grupa carboxilat (-COO- ) ,care poate realiza legaturi de hidrogen cu apa –
- Grupa hidrofila (cu afinitate fata de apa)

Existenta lor, determina

proprietatea sapunui
de a spala
 5.Rolul sapunului in
procesul de spalare
Moleculele de sapun vin in contact cu murdaria (formata in
special de substante insolubile in apa – ex. grasimi)
Gruparea hidrofoba se orienteaza spre substanta insolubila in
apa
Gruparea hidrofila se orienteaza spre apa
Substanta insolubila este divizata in particule foarte mici,
inconjurate de moleculele sapunului, formand agregate numite
micele
Micelele trec in apa formand o emulsie relativ stabila
 Sarurile de calciu
(sapun de calciu)
Insolubile in apa
Sarurile de magneziu
(sapun de magneziu)

6. S ă ruri de calciu si de
magneziu Astfel scade eficienta spalarii,
La dizolvarea sapunului de sodiu in Iar pentru a evita aceste
apa dura, care contine ioni Ca 2+ neajunsuri apele dure sunt
si Mg 2+ in cantitati mari, supuse unui proces de
sapunurile de calciu dedurizare
si magneziu precipita
 7. OBTINEREA SAPUNULUI
1. Saponificarea grasimilor si a uleiurilor . Acesta este cel mai intalnit proces. Aceasta
metoda implica incalzirea grasimilor si a uleiurilor si adaugarea unui alcan lichid pentru
a produce sapunul.Se adauga de asemenea apa si glicerina. Principala reactie chimica a
gliceridelor este hidroliza bazica care reprezinta o proprietate importanta a esterilor.
Astfel, prin hidroliza bazica a dipalmitostearinei rezulta glicerina, palmitat de sodiu si
stearat de sodiu. Amestecul de saruri de sodiu al acizilor grasi, obtinut prin hidroliza
bazica a grasimilor reprezinta sapunul. De aceea hidroliza bazica a grasimilor se numeste
si saponificare.

2. Neutralizarea acizilor grasi cu alcani . Grasimile si uleiurile sunt hidrolizate pentru a

obtine acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se purifica prin distilare si se neutralizeaza cu
un alcan pentru a obtine sapun si apa. Cand se foloseste hidroxid de sodiu se formeaza
sapun "tare", iar cand se foloseste hidroxid de potasiu se formeaza creme sau sapunuri
lichide. Fabricarea sapunului in mod obisnuit se face prin incalzirea grasimii obtinandu-
se o emulsie. Dupa formarea sapunului viteza de reactie creste brusc deoarece sapunul
topit este un bun dizolvant pentru grasime si pentru hidroxidul de sodiu. Produsul obtinut
contine glicerina rezultata din reactia de saponificare si apa.
8.Procesul tehnologic de obtinere
a sapunului
• Pentru obtinerea săpunului se folosesc:
grasimi animale - grasimea de porc, de bou, de oaie, etc;
grasimi vegetale - grasimile de cocos, de palmier, etc;

 Prelucrarea pastei de săpun, care se separa prin hidroliza

bazica a grasimilor, este diferita in functie de compozitia ei
si de destinatia sapunului (sapun de rufe, de toaleta, medicinal)
 Pentru obtinerea săpunului de toaletă, pasta de sapun este
decolorata, neutralizata de excesul de soda si conditionata
prin adaugare de parfumuri si alte ingrediente (glicerina,
lanolina, coloranti, acid citric, etc).
Procesul tehnologic de obtinere a sapunului
 9. Reactia de saponificare
• Este o reacţie în care se încălzeşte
într-ester prezenţa unei baze (în principal NaOH)
pentru a da afară de etanol şi de acid ethanoic,
acest proces este folosit în crearea de săpun.
NaOH (hidroxid de sodiu)
CH3COOC2H5 ----------> CH3COOH + C2H5OH
Etilic Ethanoate Etanol Acid Ethanoic
1 0 . Captura unui ecran din
lectie
 1 1 . Concluzii
În practică este foarte important ca săpunul să fie neutru. Un
exces de hidroxid de sodiu (alcalinitate liberă) provoacă degradarea
ţesăturilor supuse spălării sau pielea de pe mâini. In schimb, un exces
de acizi graşi diminuează puterea de spălare.
Numai săpunurile care
sunt solubile în apă pot fi
folosite ca agenți de
spălare, aceștia având o
putere de spălare inferioară
detergenților.
Săpunurile de sodiu se folosesc ca agenţi de spălare, iar săpunurile
de calciu, mangan, aluminiu, bariu, se folosesc pentru prepararea
unsorilor consistente şi a pastelor adezive.
 13.Bibliografie

1. Suport de curs Proiect POSDRU 61839

2. Lectiile digitizate din platforma AeL
3. www.didactic.ro
4. http://www.google.ro/images
5. http://www.wikipedia.ro
6. http://e-chimie.upb.ro