• I.17.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE

• HIGROSCOPICE ŞI DELICVESCENTE
•
•
• Substanţele higroscopice şi delicvescente dacă sunt păstrate în condiţii
necorespunzătoare reţin apa din atmosferă.
– Diferenţa între cele două tipuri de substanţe constă în cantitatea de apă reţinută:

– substanţele higroscopice absorb apă şi se umezesc,

– pe când cele delicvescente se dizolvă în apa absorbită.

• Exemple de substanţe higroscopice: iodura de sodiu, bromura de sodiu,

bromura de amoniu, azotit de sodiu, nistatin,

• Exemple de substanţe delicvescente: bromura de calciu cristalizată cu 2

molecule de apă, clorura de calciu cristalizată cu 6 molecule de apă,
cloralhidrat, piperazina cristalizată cu 6 molecule de apă.
• Reguli ce trebuie respectate la prepararea pulberilor compuse
care conţin substanţe higroscopice şi delicvescente
•
• Cântărirea se realizează pe tectură de hârtie cerată, pentru a evita
murdărirea platanului balanţei.
• Cântărirea, pulverizarea, amestecarea se realizează cât mai repede
pentru a limita contactul substanţei cu umiditatea atmosferică.
• Substanţele higroscopice şi delicvescente nu trebuie aduse la un
grad de pulverizare foarte avansat, pentru a nu oferi o suprafaţă
foarte mare de contact cu aerul. Pulverizarea trebuie realizată într-
un mojar uscat pentru a evita contactul cu umiditatea.
• Substanţele termostabile se încorporează în pulberi după
o prealabilă uscare la etuvă.
• Substanţele termolabile se încorporează în pulberi
alături de substanţe adsorbante: lactoză, amidon, caolin,
aerosil, oxid de magneziu, carbonat bazic de magneziu
• Ambalarea acestui tip de pulberi compuse se face în
capsule de hârtie cerată.
• Se mai recomandă utilizarea unui ambalaj dublu de
hârtie, la care ambalajul interior este obţinut din hârtie
cerată, parafinată sau staniol, şi păstrarea capsulelor de
hârtie care conţin astfel de pulberi în borcane de sticlă
bine închise.
 Doze maxime
• Rp. Phenobarbitali 0,02 g 0.3 g 0.6 g
Natrii nitritis 0,03 g
0.3 g 1,0 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Aminophylini 0,10 g 0.2 g 0.6 g
M. f. pulvis 0.5 g 1.5 g
D. t. d. nr. X
D. s. intern 3 pe zi
•
• Azotitul de sodiu este o substanţă higroscopică, termolabilă, motiv pentru
care nu se poate usca la etuvă.

• Pentru a împiedica umezirea lui şi implicit a pulberii compuse care se

obţine, se foloseşte o pulbere cu capacitate adsorbantă, de tipul
carbonatului bazic de magneziu în cantitate dublă faţă de azotitul de
sodiu. Se va adnota reţeta cu modificările efectuate.

• Fiind un preparat de uz intern trebuie verificate dozele terapeutice

maxime pentru toate componentele.
 Carbonat bazic de magneziu 0,06 g
Rp. Phenobarbitali 0,02 g
Natrii nitritis 0,03 g
Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Aminophylini 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. X
D. s. intern 3 pe zi

• PREPARARE
• Se aduce la mojar şi se triturează jumătate din cantitatea de carbonat bazic de
magneziu.

• Se adaugă azotitul de sodiu şi restul de carbonat bazic de magneziu triturând pentru

omogenizare.

• Celelalte componente se aduc la mojar în ordinea crescătoare a maselor:

fenobarbitalul, papaverina clorhidrică şi aminofilina.

• După obţinerea unui amestec omogen, pulberea se divide prin cântărirea fiecărei doze
şi se eliberează în capsule de hârtie cerată.
• OBSERVAŢII

• Azotitul de sodiu se prezintă sub forma unor cristale sau bastonaşe albe sau slab-gălbui, fără miros, cu gust
slab sărat. Este o substanţă higroscopică şi termolabilă care se păstrează la SEPARANDA, în recipiente bine
închise, ferite de lumină.

• Este sensibil la pH-ul acid creat în preparat de papaverina clorhidrică şi fenobarbital. Azotitul de sodiu se
descompune, în prezenţa apei precum şi la pH acid, cu formare de oxizi de azot (monoxid şi dioxid de azot).

• Pentru a limita umiditatea atrasă în preparat de azotitul de sodiu se foloseşte o pulbere cu caracter
adsorbant. Pentru a tampona pH-ul acid creat de celelalte componente pulberea adsorbantă utilizată
trebuie să aibă caracter bazic: oxid de magneziu, carbonat bazic de magneziu. Acestea se pot folosi în
cantitate egală sau dublă faţă de cantitatea de nitrit de sodiu.

• Nitritul de sodiu nu se aduce primul la mojar deoarece este o substanţă puternic activă şi higroscopică.

• ACŢIUNE

• Preparatul are acţiune sedativă datorată fenobarbitalului şi vasodilatatoare datorită celorlalte componente.
• Rp. Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,05 g
Ammonii bromidi 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
•
• Bromura de amoniu este o substanţă higroscopică, termolabilă şi ridică probleme
la prepararea reţetei magistrale de mai sus. Pentru a elimina aceste inconveniente
şi a obţine un preparat stabil în timp trebuie să folosim o pulbere adsorbantă.
Pentru că bromura de amoniu nu este sensibilă la anumite valori de pH se poate
folosi orice substanţă adsorbantă: lactoză, amidon, caolin, aerosil, oxid de
magneziu, carbonat bazic de magneziu.
• Pulberea adsorbantă folosită se va lua în cantitate egală sau dublă faţă de
cantitatea de bromură de amoniu. Reţeta trebuie adnotă corespunzător.
• Se verifică dozele terapeutice maxime.
•
•
Lactoză 0,20 g
• Rp. Papaverini hydrochloridi 0,04 g
Phenobarbitali 0,05 g
Ammonii bromidi 0,10 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
• PREPARARE
• Se pulverizează la mojar jumătate din cantitatea de lactoză şi se adaugă bromura de amoniu.
Treptat se adaugă restul de lactoză şi celelalte componente în ordinea crescătoare a maselor:
papaverina şi apoi fenobarbitalul
• Pulberea compusă se divide prin cântărirea fiecărei doze.
• Se eliberează în capsule de hârtie cerată.
•
• ACŢIUNE
• Preparatul are acţiune antispastică datorită papaverinei şi sedativă datorită fenobarbitalului şi
bromurii de amoniu.
•
•
• Rp. Metenamini 0,15 g
Natrii benzoatis 0,10 g
Piperazini hexahydratis 0,05 g
Sacchari lacticis 0,25 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
•
• PREPARARE
• Se pulverizează jumătate din lactoză la mojar, se adaugă hexahidratul de
piperazină, restul de lactoză şi se triturează pentru omogenizare. Se
adaugă benzoatul de sodiu şi metenamina, triturând pentru omogenizare.
• Pulberea obţinută se divide în 5 doze şi se eliberează în capsule de hârtie
cerată.
• OBSERVAŢII
• Hexahidratul de piperazină se prezintă sub formă de cristale
incolore, transparente, fără miros, sau cu miros slab de amină, cu
gust leşios şi răcoritor. Este o substanţă delicvescentă.
• Deoarece în formulă este prevăzută lactoză, substanţă adsorbantă,
în cantitate de 5 ori mai mare decât hexahidratul de piperazină, nu
trebuie să mai adnotăm reţeta datorită adăugării unei astfel de
substanţe. Dacă o asemenea substanţă adsorbantă nu este
prescrisă de către medic, farmacistul trebuie să o adauge în
cantitate cel puţin dublă faţă de cantitatea de substanţă
delicvescentă.
•
• ACŢIUNE
• Preparatul are acţiune antiseptică.
• I.18. PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE CARE DAU
• AMESTECURI EUTECTICE
•
•
• O serie de substanţe organice, majoritatea cu grupări fenolice, cetonice sau
aldehidice, duc la obţinerea de amestecuri eutectice dacă sunt asociate între ele.
Un amestec eutectic prezintă un punct de topire mai scăzut decât al fiecărui
component în parte.
• Din această categorie de substanţe fac parte: acidul acetilsalicilic, antipirina, β-
naftolul, camforul, cloralul hidrat, mentolul, fenacetina, fenolul, salolul, timolul,
etc..
• Cele mai frecvente asocieri, întâlnite în reţetele magistrale şi care dau amestecuri
eutectice sunt: camfor – mentol, camfor – fenol, aspirină – metenamină, aspirină –
fenazonă.
• Încorporarea într-o pulbere compusă a unui amestec eutectic nu ridică probleme
în sensul modificării consistenţei acesteia, dacă amestecul eutectic este în
proporţie mică faţă de masa pulberii. În cazul în care amestecul eutectic format
este în proporţie mare pulberea obţinută are tendinţă de aglomerare şi se
înmoaie.
• METODE DE EVITARE A FORMĂRII UNUI
• AMESTEC EUTECTIC
•
• O metodă de preparare, utilizată pentru evitarea formării unui
amestec eutectic, este reprezentată de separarea componentelor
condiţionate în capsule amilacee cu ajutorul unui disc de Hostia.
• Se utilizează de asemenea amestecarea uneia dintre componentele
care dau amestec eutectic şi care se află în cantitate mai mare cu o
pulbere adsorbantă, în cantitate egală.
• Atunci când este posibil se recurge la înlocuirea substanţelor care
formează amestecul eutectic cu alte substanţe, de exemplu
înlocuirea aspirinei şi a fenazonei cu salicilatul de
fenazonă(salipirina).
• Rp. Methenamini
Acidi acetylsalicylici aa 0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
•
• Pentru a prepara această reţetă magistrală se vor separa metenamina şi aspirina, componente care
dau amestec eutectic, cele mai bune rezultate se obţin folosind o pulbere adsorbantă de tipul
oxidului de magneziu sau carbonatului bazic de magneziu, în cantitate egală cu aspirina. Se
adnotează reţeta cu modificarea efectuată.
•
Carbonat bazic de magneziu 0,30 g
• Rp. Methenamini
Acidi acetylsalicylici aa 0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
• PREPARARE
• Se pulverizează aspirina la mojar şi se adaugă carbonatul bazic de magneziu, triturând pentru
omogenizare. Se adaugă apoi metenamina pulverizată în prealabil şi se triturează cu restul
componentelor. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.
• O altă metodă de preparare constă în condiţionarea pulberilor în caşete. Se pulverizează aspirina la
mojar şi se divide în capsule amilacee, unde, în fiecare capsulă peste aspirină se aduce un disc de
Hostia. Peste discul de Hostia se divide apoi metenamina pulverizată în prealabil. Prin separarea
celor două componente în interiorul aceleaşi capsule cu ajutorul discului de Hostia se evită
formarea amestecului eutectic.
•
• OBSERVAŢII
• Folosirea lactozei, amidonului sau caolinului cu rol de pulbere adsorbantă duce la obţinerea unei
pulberi aglomerate care imediat după preparare se înmoaie.
•
• ACŢIUNE
• Preparatul are acţiune antiinflamatoare datorită prezenţei aspirinei şi antiseptic urinar datorită
metenaminei.
•
• Rp. Fenobarbital 0,02 g
Codeină 0,03 g
Cafeină 0,05 g
Fenazonă 0,20 g
Aspirină 0,30 g
M. f. pulvis
D. t. d. nr. V
D. S. intern 2 pe zi
•
• În această formulă este prescrisă aspirina alături de fenazonă, asociere
care poate duce la formarea unui amestec eutectic prin formarea
acetilsalicilatului de fenazonă care prezintă un punct de topire mai
scăzut decât fiecare componentă în parte; se poate forma de
asemenea salicilat de fenazonă şi acid acetic care este responsabil de
umezirea pulberii.
• PREPARARE
• înlocuirea aspirinei şi fenazonei cu cantitatea corespunzătoare
de salicilat de fenazonă.
• divizarea în caşete şi separarea aspirinei de restul pulberii
compuse printr-un disc de Hostia. Pulberea compusă se va
divide prin cântărirea fiecărei doze în parte.
• se poate folosi orice pulbere cu proprietăţi adsorbante în
cantitate egală sau dublă faţă de cantitatea de aspirină. Se
prepară o pulbere compusă din aspirină şi carbonat bazic de
magneziu, apoi se adaugă fenazona, fenobarbitalul, codeina şi
cafeina.
•
•
• I.19. PULBERI COMPUSE CU SUBSTANŢE VOLATILE
•
•
• Numeroase pulberi compuse, întâlnite în practica farmaceutică ca
reţete magistrale conţin substanţe volatile: mentol, camfor, timol,
uleiuri volatile. Ca metodă generală de preparare se amestecă
substanţa volatilă cu una din celelalte componente ale pulberii,
după care se adaugă treptat restul componentelor.
• De obicei, majoritatea substanţelor volatile care se încorporează
într-o pulbere compusă sunt reprezentate de uleiurile volatile.
Aceste uleiuri volatile se pot încorpora fie în componenta cu
reactivitatea chimică cea mai mică fie în pulberea compusă obţinută
anterior.
• Rp. Caolini
Magnesii oxydi aa 2g
Elaeosacchari Menthae 4g
Bismuthi subnitratis 8g
M. f. pulvis
D. S. intern după aviz
•
• PREPARARE
• După pulverizarea zahărului la mojar, se aduc peste acesta 2 picături de
ulei volatil de mentă triturând pentru dispersarea omogenă a acestuia.
Peste oleozaharul format se aduc celelalte componente în ordinea
descrescătoare a densităţilor: bismut subnitric, caolin, oxid de magneziu.
Pulberea obţinută se trece prin sita VI, iar după cernere se
reomogenizează la mojar. Se eliberează în capsule de hârtie cerată.
• OBSERVAŢII
• Oleozaharurile se obţin din zahăr şi uleiuri volatile folosind raportul
o picătură de ulei volatil : 2 g de zahăr. Picăturile de ulei volatil se
aduc pe rând, cu ajutorul picătorului normal sau a unui picător
etalonat în prealabil, pe capul pistilului ţinut în poziţie verticală, se
triturează după adăugarea fiecărei picături de ulei volatil.
• Pentru cernere se foloseşte sita VI deoarece urmărim acţiunea
adsorbantă a pulberii.
• Pentru că aceste componente ale pulberii compuse au densităţi
diferite apare tendinţa de a se separa după cernere, motiv pentru
care trebuie să reomogenizăm pulberea.
•
• ACŢIUNE
• Preparatul are acţiune antiacidă şi adsorbantă. Oleozaharul are rol
aromatizant şi edulcorant.