UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

GRIGORE T. POPA IAȘI GRIGORE T. POPA IAȘI

LUCRARE PRACTICĂ NR. 8 (SEM II)

TIOSULFAT DE MAGNEZIU – ANALIZA
GLICEROFOSFAT DE CALCIU – ANALIZA
FUROSEMID – ANALIZA

Facultatea de Farmacie
Disciplina: Chimie Farmaceutică
Aprilie 2020
SUBSTANŢE FARMACEUTICE ANTIALERGICE ATIPICE ŞI DESENSIBILIZANTE

TIOSULFAT DE MAGNEZIU
MAGNESII THIOSULFAS (FR X)
MgS2O3 · 6H2O Mr 244,54
Descriere.
• cristale mici, incolore, fără miros, cu gust slab răcoritor, stabile la aer Alte denumiri:
Hiposulfit de magneziu
Solubilitate.
• este solubil în apă (1:2)
• practic insolubil în alcool, eter şi cloroform

Soluţia A. 5 g substanţă se dizolvă în 20 ml apă şi se completează cu apă la 50 ml.

Soluţia B. 1 g tiosulfat de magneziu se tratează cu 10 ml HCl 100 g/l (R).

Amestecul se evaporă la sicitate pe baie de apă (nişă). Reziduul se reia cu 50ml
apă; se fierbe 3 minute şi se filtrează.
Identificare

Anionul S2O32-
 cu nitrat de argint
 precipitat alb (tiosulfat de argint)  galben-brun  negru (sulfura de argint)
[Ag(S2O3)]-; [Ag2(S2O3)2]2-; [Ag2(S2O3)3]4-

 în mediu acid  se transformă în sulf şi dioxid de sulf

MgS2O3 + 2HCl = SO2 + S + MgCl2 + H2O

 oxidarea S2O32- cu iod )  decolorarea soluției de iod

2MgS2O3 + I2 = MgI2 + MgS4O6

Cationul Mg2+
 cu fosfat disodic  fosfat amoniaco-magnezian (pp. alb)

MgS2O3 +Na2HPO4 + NH4OH = MgNH4PO4 + Na2S2O3 + H2O

 Control de puritate
Cloruri. Cel mult 0,1%. 5 ml soluţie A se tratează cu 3 ml HNO 3 250 g/l (R) şi se evaporă la sicitate pe baia de apă (nişă).
Reziduul se dizolvă în 25 ml apă şi se filtrează. 10ml filtrat nu trebuie să aibă un conţinut mai mare în ion clor, decât cel din 2 ml
soluţie etalon (0,02mg ion clor), completată cu apă la 10 ml.
Sulfiţi, sulfaţi. 0,5 ml soluţie A se tratează cu iod 0,05 mol/l până la apariţia unei coloraţii slab gălbuie persistente; soluţia nu
trebuie să fie acidă la turnesol. În caz contrar, soluţia conţine sulfiţi, care reduc iodul la acid iodhidric, ei oxidându-se la sulfaţi.
Acidul iodhidric eliberat imprimă soluţiei aciditate. Pentru evidenţierea sulfatului se adaugă 1 ml Ba(NO 3)2 50 g/l (R); soluţia
trebuie să rămână limpede timp de 5 minute. Apariţia unui precipitat alb demonstrează prezenţa sulfaţilor:
Sulfuri. 10 ml soluţie A se tratează cu 0,15 ml AgNO3 0,1mol/l; Formarea precipitatului negru indică prezenţa sulfurilor.
S2- + 2AgNO3 = Ag2S + 2NO3-
Calciu. 10 ml soluţie A se tratează cu 3 ml CH 3COOH glacial, clorură de amoniu 100 g/l (R), se agită, se fierbe 3 minute, se lasă
5 minute în repaus şi se filtrează. Filtratul se tratează cu 5 ml oxalat de amoniu 40 g/l (R). Soluţia trebuie să rămână limpede.
Fer. 10 ml soluţia B se neutralizează, dacă este necesar, se tratează cu 0,2 ml HCl 100 g/l (R) şi cu 0,2 ml K 4[Fe(CN)6] 50 g/l (R)
şi se agită. O coloraţie albastră a soluţiei indică prezenţa ferului ca impuritate.
Metale grele. 10 ml soluţie B nu trebuie să dea reacţie pentru metale grele.
Arsen, seleniu. 1 g substanţă se tratează cu 3 ml HNO3 250 g/l (R) şi 3 ml apă; amestecul se evaporă pe baia de apă sub nişă;
reziduul se tratează cu 5 ml HCl 250 g/l (R), se încălzeşte 25 minute pe baia de apă şi după răcire se filtrează. Filtratul se tratează
cu 5 ml reactiv hipofosfos şi se menţine 15 minute pe baia de apă în fierbere; nu trebuie să apară o coloraţie brună (arsen) sau
Dozarea tiosulfatului de magneziu prin metoda complexonometrică (FR X)

• Metoda se bazează pe complexarea ionului Mg 2+ cu edetat disodic, în

Principiul metodei mediu de tampon amoniacal (pH 10), utilizând ca indicator negru
eriocrom, cu viraj de la roșu-violet la albastru.

Mg2+ + HIn2- + NH3 = (MgIn)- + NH4+

albastru roşu-violaceu
Reacții
Mg2+ + H2Y2- + 2NH3 = (MgY)2- + 2NH4+
incolor
(MgIn)- + H2Y2- + NH3 = (MgY)2- + HIn2- + NH4+
Tehnica de lucru albastru

• 0,25 g substanţă se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă 5 ml tampon-amoniacal şi câteva centigrame negru-
eriocrom T; se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/l până la coloraţie albastră
VI 2  Tr I 2

Dozare - Calcul
I. 1 mol MgS2O3·6H2O (244,54)............................1 mol EDTANa2 (372,2)

x g MgS2O3·6H2O...............................................V ETDTANa 2 Tr EDTANa 2

II. 1 ml EDTANa2 0,05 mol/l................ Mr  Mo  n  244,54  0,05  1  0,012227 g MgS2O3

1000 1000
VEDTANa 2
 FEDTANa 2 0,05mol / l ................................................x g MgS2O3

x = grame MgS2O3·6H2O în probă

Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % Mg2S2O3·6H2O
 DETERMINAREA FACTORULUI SOLUȚIEI DE EDTA-Na2 0,05 MOL/L

Determinarea se bazează pe titrarea solutiei de sulfat de magneziu la pH 10 cu o solutie volumetrica de

Principiu edetat de disodiu in prezenta indicatorului negru eriocrom T, pana la virajul culorii solutiei de la violet la
albastru.

Mg2+ + (H2Y)2- = (MgY)2-

Reacții Mg2+ + (HIn)2- + NH3 = (MgIn)- + NH4+
(MgIn)- + (H2Y)2- = (HIn)2- + (MgY)2- Q MgSO4 0.05 mol/L
 
1 ml EDTANa2 0.05 mol/l........  
Calcul VEDTANa 2
 FEDTANa 2 0,05mol / l ..........................................................m g MgSO4

   

Mod de lucru • 0,1 g sulfat de magneziu se dizolvă în 10 mL apa distilata. Se adaugă 2.5 ml tampon amoniacal pH=10,
câteva cristale de negru eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/l până la coloraţie albastră.
  antialergic
 desensibilizant
 diminuează hiperexcitabilitatea
neuromusculară

extract uscat de păducel, extract uscat de

melisă, lactat de calciu, tiosulfat de magneziu

 tratamentul hiperexcitabilităţii cardiace (de exemplu în caz de percepere exagerată

a bătăilor inimii - palpitaţii), în absenţa oricărei boli cardiace diagnosticate
 tratamentul simptomatic al stărilor de agitaţie psihică
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
Aflarea Factorului și a Tr a soluției volumetrice

m MgSO4 =
0,06g
V EDTA-Na2
= 4,8 ml

Q EDTA-Na2 =
0.01232

F EDTA-Na2 0,05 mol/L = ???

Tr EDTA-Na2 0,05 mol/L = ???
Aflarea concentrației unei probe de MgS2O3

V EDTA-Na2 = 3,2 ml

a =0,102 g F EDTA-Na2 0.05 mol/L =

calculat anterior

C% MgS2O3 =?
 GLICEROFOSFAT DE CALCIU
CALCII GLYCEROPHOSPHAS (FR X)
Descriere
• pulbere amorfă sau cristalină, albă, fără miros, cu gust slab amar
• la 150C se deshidratează, la 170C se descompune Mr = 210,1
Solubilitate
• solubil în glicerol, puțin solubil în apă, practic insolubil în alcool și eter Conţine cel puţin 84%
• prin fierbere în soluție apoasă se descompune raportat la substanța
• în prezența acidului citric – crește solubilitatea în apă uscată

Soluţia A. 5 g glicerofosfat de calciu se dizolvă în 5 ml acid nitric 100 g/l (R) și se

completează cu apă la 50 ml.

Identificare
Cationul Ca2+ se identifică cu oxalat de amoniu, prin formarea oxalatului de calciu,
precipitat alb.
2-
COONH4 COO
Ca2+ + Ca2 + + 2NH4+
COONH4 COO
 restul glicerolic H2C OH CH2
 cu hidrogenosulfat de potasiu KHSO4
- la tC  acroleina cu miros caracteristic HC OH CH

H2C OH HC O
ionul fosfat
 cu molibdat de amoniu în acid nitric (R)
PO43- + 12(NH4)2MoO4 + 23HNO3 = 2NO3- + (NH4)3H4 [P(Mo2O7)6] + 10H2O + 21NH4NO3
pp galben

Control de puritate
Aciditate-alcalinitate. 1,0 g glicerofosfat de calciu se dizolvă în 100 ml apă proaspăt fiartă şi răcită şi se adaugă 0,1 ml
fenolftaleină-soluţie (I); dacă se obţine o coloraţie roz, aceasta trebuie să dispară la adăugarea de cel mult 2 ml acid
clorhidric 0,1 mol/l. Dacă soluţia rămâne incoloră, la adăugarea de cel mult 0,5 ml hidroxid de sodiu 0,1 mol/l trebuie să
se coloreze în roz.
Acid citric. 5,0 g glicerofosfat de calciu se agită cu 20 ml apă şi se filtrează. La filtrat se adaugă 1 ml acid sulfuric (R) şi
se filtrează din nou. Se adaugă 5 ml sulfat de mercur (II)-soluţie (R), 0,5 ml permanganat de potasiu 0,02 mol/l şi se
încălzeşte la fierbere; nu trebuie să se formeze un precipitat alb.
Arsen. 0,5 g glicerofosfat de calciu nu trebuie să dea reacţia pentru arsen cu hipofosfit de sodiu în acid clorhidric (R).
Control de puritate
Bariu. La 10 ml soluţie A se adaugă 1 ml sulfat de calciu-soluţie satu­rată (R); soluţia trebuie să rămână limpede timp de 10
min.
Calciu. Cel mult 0,03%. La reziduul de la determinarea glicerolului se adaugă 10 ml apă şi se filtrează (dacă este necesar);
filtratul se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,03 mg ion calciu).
Carbonaţi. în timpul preparării soluţiei A nu trebuie să se producă efer­vescenţă.
Cloruri. Cel mult 0,01%. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10
ml (0,02 mg ion clorură).
Fer. Cel mult 0,006%. 5 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 3 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,03 mg ion fer).
Fosfaţi. Cel mult 0,1%. 2 ml soluţie A completată cu apă la 10 ml se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml
(0,2 mg ion fosfat).
Metale grele. Cel mult 0,001%. 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,01 mg ion plumb).
Sulfaţi. Cel mult 0,01%. 10 ml soluţie A se compară cu 10 ml soluţie-etalon (0,1 mg ion sulfat).
Glicerol. 1 g glicerofosfat de calciu se agită cu 10 ml alcool (R) timp de 3 min, se filtrează printr-un filtru cu porii fini şi se
spală reziduul de două ori cu câte 1 ml alcool (R). Filtratul se evaporă pe baia de apă într-o capsulă de sticlă în prealabil
cântărită şi se usucă la 105 °C până la masă constantă. Nu trebuie să rămână un reziduu ponderabil.
Substanţe organice uşor carbonizabile. La 0,2 g glicerofosfat de calciu se adaugă 2 ml acid sulfuric (R); coloraţia nu trebuie
să fie decât cel mult gălbuie.
Pierdere prin uscare. Cel mult 15,0%. 1 g glicerofosfat de calciu se usucă la 150 °C până la masă constantă.
 Dozarea glicerofosfatului de calciu prin metoda complexonometrică (FR X)

• Metoda se bazează pe complexarea ionului Ca2+ cu edetat disodic, în

Principiul metodei mediu de tampon amoniacal (pH 10), utilizând ca indicator negru
eriocrom, cu viraj de la roșu-violet la albastru.

Ca+2 + (HIn)-2 + NH3= (CaIn) -1 + NH4+

Reacții Ca+2 + (H2Y)-2 + 2NH3= (CaY) -2 + 2NH4+

p.e. (H2Y)-2 + (CaIn)-1+ NH3= (CaY) -2 + (HIn)-2 + NH4+

Tehnica de lucru

• 0,3 g glicerofosfat de calciu se dizolvă în 100 ml apă, se adaugă 5 ml tampon amoniacăl pH 10,0 (R),
eriocrom T (I) şi se titrează cu edetat disodic 0,05 mol/l pînă la coloraţie albastră.
Dozare - Calcul
I. 1 mol glicerofosfat de calciu (210,1)............................1 mol EDTANa2 (372,2)

x g glicerofosfat de calciu ............................................ V ETDTANa 2 Tr EDTANa 2

II. 1 ml EDTANa2 0,05 mol/l................   = 0,01051 g glicerofosfat de calciu

VEDTANa 2
 FEDTANa 2 0,05mol / l ................................................x g glicerofosfat de calciu

x = grame C3H7CaO6P în probă

Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
Mr C3H7CaO6P = 210,1; Mr EDTANa2 = 372,2 y = grame % C3H7CaO6P
n = numărul de moli de gluconat de calciu care
reacţionează cu 1 mol soluţie EDTANa2 1
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de EDTANa2 0,05
  sursă de calciu sau fosfor
• prezintă avantaje comparativ cu combinația de gluconat de calciu și fosfat de potasiu
deoarece produce o retenție mai mare de fosfați  retenție crescută de calciu 
încorporare mai mare a ionilor în structura osoasă

ACȚIUNI

 acțiunea cariostatică prin creșterea rezistenței la acid a smalțului, creșterea mineralizării

smalțului, modificarea plăcii, acționând ca un tampon de pH în placă și creșterea nivelurilor de
calciu și fosfați
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
Aflarea concentrației unei probe de GLICEROFOSFAT DE CALCIU

V EDTA-Na2 = 3,4 ml

a =0,098g F EDTA-Na2 0.05 mol/L =

calculat anterior

C% glicerofosfat de
calciu = ?
 SUBSTANŢE FARMACEUTICE CU ACŢIUNE DIURETICĂ
 diuretice de ansa terminala (de tip tiazidic) – inhiba
reabsorbtia de Na+ la nivelul segmentului terminal,  diuretice de ansa (ascendenta) – inhiba reabsorbtia de
cortical, al ansei Henle Na+, la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle
 tiazide: sulfonamide benzotiadiazine –  derivati de acid aminobenzoic cu structura
hidroclorotiazida, butizida, ciclopentiazida, sulfonamidica: furosemid, bumetanid, piretanid
meticlotiazida, ciclotiazida, politiazida  derivati ai 4-amino-3-piridin-sulfonilureei: torsemid
 substante inrudite: sulfamide heterociclice –  derivati ai acidului fenoxiacetic: acid etacrinic
clopamid, clortalidon, xipamid, indapamid

 diuretice osmotice - manitol, uree,

sunt filtrate glomerular, fara
DIURETICE reabsorbtie tubulara si cresc
presiunea osmotica a urinii tubulare,
antrenand un coeficient osmotic de
apa si realizand o diureza apoasa, cu o

concentratie de Na+ redusa
inhibitori ai anhidrazei carbonice – inhiba anhidraza
carbonica si formarea de H+, in tubul contort proximal,  antiaaldosteronice – inhiba reabsorbtia de Na+ prin
diminuand secretia de H+ si reabsorbtia de Na+ si schimb cu H+ si K+, stimulata fiziologic de aldosteron, la
KHCO3, prin schimb de H+ nivelul tubului contort distal, prin doua mecanisme
 antagonisti competitivi ai aldosteronului:
 sulfonamide heterociclice: acetazolamida,
metazolamida spironolactona, eplerenona
 antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren,
 derivati de meta-disulfamoil-benzen:
diclorfenamida, cloraminofenamida amilorid
SULFONAMIDE DIURETICE
FUROSEMID
FUROSEMIDUM (FR X)
COOH O
NH CH2
O acid 4-cloro-N-furfuril-5-sulfamoil-antranilic
H2N S
O Cl

Conţine cel puţin 99,0% şi cel mult 101,0% C12H11ClN2O5S, raportat la substanţa uscată. Mr = 330,7

Descriere
• pulbere cristalină albă sau aproape albă, fără miros, cu gust slab acru
• la lumină se colorează în galben

Solubilitate
• solubil în acetonă, dimetilformamidă, metanol
• puţin solubil în alcool, greu solubil în eter, foarte greu solubil în cloroform; practic insolubil în apă
• se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini
Identificare
Reacţia de diazotare şi cuplare.
- după o prealabilă hidroliză în mediu acid, furosemidul se diazotează cu formarea unei sări de diazoniu,
care se poate cupla cu N-(1-naftil)-etilendiamina, cu formarea unui colorant azoic (coloraţie roşie, până la
roşu-violet)
COOH O COOH
NH CH2 NH2
HCl, H2O O O
O O + C
H2N S H2N S H
O Cl O Cl
+
COOH NH2 CH2 CH2 NH3+ 2Cl-
COOH
NH2 N N]+ Cl-
+ NaNO2 + 2HCl + ; HOSO2NH2
O O
- NaCl
H2N S H2N S
- 2H2O
O Cl O Cl
COOH
N N NH CH2 CH2 NH2
O
H2N S
O Cl
Control de puritate
Aspectul soluţiei. 0,10 g furosemid se dizolvă într-un amestec format din 0,5 ml hidroxid de sodiu 1 mol/l şi 9,5 ml apă. Soluţia
trebuie să fie limpede şi incoloră. O eventuală coloraţie nu trebuie să fie mai intensă decât coloraţia unei soluţii-etalon
preparate din 0,02 ml cupru-E.c, 0,10 ml fer-E.c. şi apă la 10 ml.
 Cloruri. Cel mult 0,02%. 0,10 g furosemid se agită timp de 5 minute cu 10 ml apă şi 0,5 ml acid nitric 250 g/l (R). Se filtrează, se
completează cu apă la 10 ml şi se compară cu 2 ml soluţie-etalon completată cu apă la 10 ml (0,02 mg ion clorură).
Metale grele. Cel mult 0,001%. Reziduul de la calcinare prelucrat conform prevederilor de la Controlul limitelor pentru
impurităţi anorganice, şi completat cu apă la 10 ml, se compară cu 10 ml soluţie-etalon 0,01 mg ion plumb.
Acid 4-cloro-5-sulfamoilantranilic. 40 mg furosemid se aduc într-un balon cotat de 100 ml, se adaugă 10 ml dimetilformamidă
(R) şi se agită timp de 5 minute (soluţia 1). Se introduce balonul cotat într-un vas cu gheaţă şi se adaugă sub agitare, 24 ml apă,
2 ml nitrit de sodiu (R) 5 g/l, 4 ml acid clorhidric 1 mol/l şi se lasă în repaus timp de 3 minute. Se adaugă 2 ml sulfamat de
amoniu (R) 25 g/l şi se agită energic timp de 3 minute. Se scoate balonul din vasul cu gheaţă, se adaugă 2 ml clorhidrat de N-(1-
naftil)-etilendiamină (R) 5 g/l, soluţie proaspăt preparată, se agită şi se completează cu dimetilformamidă (R) la 100 ml. Soluţia
se centrifughează (soluţia probă). În paralel se efectuează determinarea cu o soluţie-etalon, preparată astfel: 50 mg acid 4-
cloro-5-sulfamoilantranilic (s.r.) se dizolvă într-un amestec format din un volum de dimetilformamidă (R) şi două volume apă şi
se completează cu acelaşi amestec la 25 ml, într-un balon cotat. 2,5 ml din această soluţie se diluează cu acelaşi amestec de
solvenţi la 50 ml, într-un balon cotat. 2 ml din această soluţie se aduc într-un balon cotat de 100 ml şi se prelucrează în aceleaşi
condiţii cu soluţia 1. Se determină absorbanţele soluţei-probă şi ale soluţiei-etalon la 530nm, folosind ca lichid de compensare
o soluţie obţinută în aceleaşi condiţii şi din aceiaşi reactivi cu soluţie-probă.
Pierdere prin uscare. Cel mult 0,5%. 0,5 g furosemid se usucă la 105°C până la masă constantă.
Reziduu prin calcinare. Cel mult 0,1%. 1 g furosemid se calcinează cu acid sulfuric (R).
 Dozarea furosemidului prin metoda acido-bazică (FR X)

• Aciditatea furosemidului se determină prin titrare cu o soluţie de

Principiul metodei hidroxid de sodiu 0,1 mol/l în prezenţa albastrului de bromtimol, ca
indicator, cu viraj de la galben la albastru

COOH COONa O
O
NH CH2 + NaOH = NH CH2 + H2O
Reacție O O
H2N S H2N S
O Cl O Cl

Tehnica de lucru
• 0,5 g furosemid se dizolvă în 40 ml dimetil-formamidă (R), în prealabil neutralizată, la albastru de
bromtimol-soluţie (I) şi se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 mol/l, până la coloraţie albastră.
Dozare - Calcul
I. 1 mol furosemid 330,7…...........................................1 mol NaOH 40)
x....................................................................................VNaOH · TrNaOH
____________________________________________________________________________________

sau
Mr  Mo  n 330,7  0,1  1
II. 1ml NaOH 0,1 mol/l....................   0,03307g
1000 1000
VNaOH · FNaOH 0,1 mol/l....................................................................x
_______________________________________________________________________________________

x = grame furosemid în probă Se va raporta la 100 g

x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % furosemid
Mr furosemid = 330,7
Mr NaOH= 40
n = numărul de moli de furosemid care reacţionează cu 1mol soluţie NaOH 1
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de NaOH 0,1.
 STABILIREA FACTORULUI ȘI TITRULUI SOLUȚIEI DE NaOH 0,1 mol/L
Principiul Se bazează pe titrarea unei cantități cunoscute de acid oxalic (substanță de referință) cu NaOH 0,1 mol/L,
metodei în prezența fenolftaleinei, ca indicator.

COOH COONa
Reacția: + 2 NaOH + 2 H2O
COOH COONa

Tr  F  Tt ;
m
FNaOH 0,1mol / L  Mr  Mo 40  0,1
Calcul: Qacid oxalic, 0,1mol / L VNaOH Tt   g / mL;
1000 1000
Mr  Mo  n 126,1  0,1  0,5
QAcid oxalic,0,1 mol / L    0,0063
1000 1000
m – masa de acid oxalic luată în lucru;
n – nr. de moli de acid oxalic care corespund 1 mol de NaOH (1/2)
Tehnica de 0, 1 g acid oxalic (s.r.) se dizolvă în 15 mL apă proaspăt fiartă și răcită. Se adaugă 0,1 mL fenolftaleină (I) și
lucru se titrează cu soluție de NaOH 0,1 mol/L până la colorație roz.
ACȚIUNE TERAPEUTICĂ
 diureticfoarte puternic
 actiune prompta (30-60 min. oral si 5-15 min i.v.) si de durata scurta (4-6 ore, oral; 2-3 ore, i.v.)

INDICAȚII TERAPEUTICE

 edeme - din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau afecţiuni renale, inclusiv în cele refractare la tiazide
 hipertensiune arterială forme ușoare si moderate (refractare la tiazide, pacienți cu funcția renală alterată)
 în urgențe - de elecție furosemid i.v.: edem pulmonar acut, edem cerebral, crize hipertensive, insuficienta
renala acuta (cu oligurie) sau cronica: i.v. 20-400 mg/zi in 1-3 prize
 intoxicații medicamentoase (ex. cu barbiturice)
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
Aflarea Factorului și a Tr a soluției volumetrice de NaOH 0,1 mol/L

m acid oxalic
= 0,108 g
V NaOH=
17,5 ml

Q acid oxalic =
0.0063

F NaOH 0,1 mol/L = ???

Tr NaOH 0,1 mol/L = ???
Aflarea concentrației unei probe de FUROSEMID

V NaOH = 1,6 ml

a =0,112g F NaOH 0,1 mol/L =

calculat anterior

C% furosemid = ?
VERIFICAREA CUNOȘTINȚELOR
DIN SUBSTANTELE
FARMACEUTICE STUDIATE
LA CURS
1. Nicotina prezintă următoarele caracteristici:
a) nu se absoarbe prin piele și mucoase
b) deprimă sistemul respirator
c) se indică în tratamentul abstinenței de la fumat
d) la doze mici inhibă SNC
2. La nivelul sistemului gastro-intestinal nicotina poate:
a) stimula tonusul
b) inhiba activitatea secretorie digestivă
c) inhiba motilitatea
d) produce constipație
3. Nicotina nu prezintă următoarele proprietăți la nivelul aparatului cardiovascular:
a. crește capacitatea de învățare și memorizare
b. produce tahicardie
c. are efect vasoconstrictor
d. scade tensiunea arterială
4. În intoxicația cronică cu nicotină:
a) se continuă fumatul
b) nu se administrează țigări denicotinizate
c) se administrează lobelină
d) se întrerupe fumatul
5. Care afirmații legate de nicotină sunt adevărate:
a) se găsește în produsul farmaceutic Nicorette
b) se utilizează ca analeptic respirator
c) prezintă ca indicație terapeutică insuficiența renală
d) la doze mari prezintă efect stimulator
6. Blocante neuromusculare, săruri cuaternare de amoniu:
a) Pipecuronium
b) Pancuronium
c) Galamina
d) Tubocurarina
7. Galamina:
a) sare cuaternară de amoniu, blocant neuromuscular
b) mai puțin activ decât tubocurarina
c) după doze repetate este analeptic respirator
d) nu prezintă acțiune curarizantă
8. Următoarele afirmații legate de galamină sunt adevărate:
a) nu prezintă efect histamino-eliberator
b) prezintă efect blocant ganglionar
c) efecte cardiovasculare minime
d) are acțiune agonistă pe receptorii muscarinici
9. Galamina prezintă:
a) acțiune curarizantă
b) efect miorelaxant periferic
c) se administrează oral
d) se administrează parenteral
10. Galamina se găsește în următorul produs farmaceutic:
a) Arfonad
b) Flaxedil
c) Galamine
d) Lysthenon
11. Decametoniu:
a) miorelaxant depolarizant mai activ decât d-tubocurarina
b) din punct de vedere structural este o amină secundară
c) nu prezintă acțiune curarizantă
d) nu se poate asocia cu anestezice generale în intervenții chirurgicale
12.Decametoniu:
a) miorelaxant antidepolarizant mai activ decât d-tubocurarina
b) curarizant depolarizant ce se poate utiliza în intervenții chirurgicale de mica anvergură
c) este o aminosteroidă
d) este o sare cuaternară de amoniu
13. Decametoniu este:
a) un blocant neuromuscular
b) un blocant ganglionar
c) nicotinomimetic
d) parasimpatolitic
14. Care afirmații legate de suxametoniu sunt adevărate:
a) se administrează parenteral
b) se administrează oral
c) se utilizează ca adjuvant în anesteziologie
d) este un nicotinomimetic
15. Care dintre următoarele substanțe farmaceutice sunt curarizante antidepolarizante:
a) suxametoniu
b) tubocurarina
c) decametoniu
d) galamina
16. Nicotinomimetice de origine naturală:
a) nicotina
b) nicetamida
c) lobelina
d) pimeclon
17. Care substanțe farmaceutice sunt curarizante depolarizante:
a) galamina
b) suxametoniu
c) nicotina
d) decametoniu
18. Ce produse farmaceutice conțin suxametoniu:
a) Lysthenon
b) Nicorette
c) Galamine
d) Myo-relaxin
19. Care afirmații referitoare la suxametoniu sunt adevărate:
a) este un blocant ganglionar
b) este un di-ester al acidului succinic
c) se utilizează în proceduri care necesită relaxare musculară
d) este un blocant neuromuscular prin depolarizare prelungită
20. Suxametoniu, din punct de vedere structural:
a) este un derivat de benzilizochinolina
b) este derivat de colină
c) este o aminosteroidă
d) este o sare cuaternară de amoniu
 MULT SUCCES!!

Facultatea de Farmacie
Disciplina: Chimie Farmaceutică
Aprilie 2020