Lucrare Practică Nr.

Volumetria prin reacţii de complexare. Complexonometria

Definiţie. Complexonometria cuprinde metode volumetrice de dozare

bazate pe reacţii cu formare de complecşi metalici chelaţi la punctul de
echivalenţă, între anumite substanţe organice numite complexoni şi o serie de
cationi metalici (Mg2+, Ca2+, Bi3+, Zn2+, Al3+). Complexonii sunt acizi
poliaminocarboxilici slabi, dintre care cel mai adesea este folosit acidul
etilendiaminotetraacetic (complexon II) şi în special sarea sa disodică
(complexon III - CIII, notat H2Y2- sau Na2H2Y).

a) Prepararea soluţiei de CIII 0,05 M.

Calcul.
Dacă la 1000 mL sol. CIII ...............................1M..........................1mol CIII
1000 mL sol. CIII............................0,05 M.....................(0,05 .MC III)
V mL sol. CIII.............................0,05 M.......................X
M C III = masa moleculară a complexonului III = 372,234 g/mol

De unde X = (VmL . 0,05 . MC III ) /1000 g CIII cântărit pentru a

prepara un volum oarecare V mL CIII 0,05 M soluţie la balon cotat. Se observă
că pentru a prepara 1000 mL sol. CIII 0,05 M (la balon cotat, V = 1000 mL în
acest caz), trebuie să cântărim 0,05 moli, adică X = 0,05 . M C III = 0,05 .
372,234 = 18,61 g CIII care se aduc cantitativ de pe sticla de ceas , cu grijă şi se
dizolvă complet într-un volum de apă distilată necesar dîntr-un pahar Berzelius
curat iar soluţia obţinută este adusă cantitativ la rândul ei într-un balon cotat de
1000 mL şi se completează cu apă distilată exact până la semn. Pentru
prepararea soluţiilor se recomandă ca apa să nu conţină absolut deloc urme de
ioni ai metalelor polivalente (Ca2+, Cu2+). Soluţiile de complexon III cu pH =
4,8 sunt stabile şi nu îşi modifică titrul, dacă sunt păstrate în vase de sticlă de
bună calitate (pirex) care nu eliberează în timp ioni de Ca2+ sau în vase de
polietilenă. Sticlele obişnuite eliberează ioni de Ca2+ care formează
complexonaţi cu CIII (Complexonul III) şi în acest fel titrul real (concentraţia
reală) a soluţiei apoase de CIII se modifică în timp. În cazul în care pentru
prepararea soluţiei de complexon III se utilizează o substanţă care nu
îndeplineşte condiţiile de titrosubstanţă (titrofix) , adică substanţa solidă
respectivă nu este perfect pură, soluţia astfel preparată va fi de molaritate
aproximativă, inexactă şi pentru a o putea folosi ca titrant în dozările
complexonometrice va fi absolut necesar să i se stabilească titrul real şi
factorul de normalitate (va trebui standardizată) , cu ajutorul unei soluţii
standard sau etalon foarte stabile în timp ce prezintă un titru fix, unic,
neschimbat. Ca substanţă etalon pentru prepararea soluţiei standard (etalon)
1
exact 0,05 M, se va folosi sulfatul de magneziu cristalizat cu şapte molecule
de apă MgSO4 x 7H2O.
La fel se prepară şi soluţia standard (etalon) de MgSO4 x 7H2O, 0,05 M.
1000 mL sol. MgSO4 .7H2O....................0,05M..........0,05M MgSO4 . 7H2O
V mL sol. MgSO4 . 7H2O....................0,05M.............X’

De unde X’ = (V mL .0,05 .MMgSO4 x7H2O) /1000 g sulfat de magneziu

solid cântărit pentru a prepara la balon cotat un volum oarecare V mL soluţie
MgSO4 x 7H2O, 0,05 M. Pentru a prepara 1000 mL soluţie MgSO4 x 7H2O
0,05 M (în acest caz V = 1000 mL) trebuie cântărite X’= 0,05 . MMgSO4 x7H2O,
adică 0,05 . 246,471 g sulfat de magneziu = 12,324 g sulfat de magneziu, care
se aduc cantitativ de pe sticla de ceas cu apă distilată într-un balon cotat de
volum V = 1000 mL sub agitare, se dizolvă complet şi se completeată apoi cu
apă distilată exact până la semn.
MgSO4 . 7H2O fiind o substanţă standard sau etalon foarte pură
soluţiile apoase obţinute sunt foarte stabile în timp şi îşi menţin neschimată
concentraţia, Tr MgSO4 x 7H2O = Tt MgSO4 x 7H2O = (MMgSO4 x7H2O . M0)/1000 =
0,01232 g/mL MgSO4 x 7H2O sau Tr MgSO4 x 7H2O = a/V(b.c.), unde a =
cantitatea de sulfat de magneziu solid cântărită, necesară pentru a prepara un
volum oarecare V(b.c.) mL soluţie la balon cotat; a este identic cu X’ de mai sus.

+
Na-OOC - H2C CH2 - COO-Na+
N - CH2 - CH2 - N
- -
HOOC - H2C CH2 - COOH

Sarea disodica a acidului etilen-diamino-tetraacetic (Complexon III, CIII)

H2Y2- (Na2H2Y)

b) Stabilirea titrului real şi a factorului soluţiei de CIII 0,05 M

(standardizarea soluţiei)
Principiul metodei. Soluţiile etalon (standard) de sulfat de magneziu 0,05
M din o serie de pahare Erlenmeyer se titrează pe rând, cu atenţie, la pH = 9,0-
10,0 bazic, cu soluţia de complexon III 0,05 M din biuretă, în prezenţa Negru
Eriocron T (NET) ca indicator complexonometric. La echivalenţă, când
întreaga cantitate de ioni Mg2+ liberi din paharele de titrare s-a consumat, o
picătură în plus ( un mic exces) de CIII 0,05 M adăugat din biuretă va desface
imediat complexul metalic chelat MgIn format iniţial, cu eliberarea
indicatorului (In) din complexul chelat şi virajul culorii de la roşu la albastru
net la echivalenţă. (indicatorul In liber în soluţie - este albastru net). Se

2
opresc imediat titrările şi se citesc volumele de soluţie de CIII, 0,05 M consumate
la echivalenţă pentru fiecare determinare în parte.

Mod de lucru:

În biuretă: Soluţie apoasă de CIII, 0,05 M ce trebuie standardizată

În paharele de titrare: se aduc diferite volume atent măsurate de
soluţie de sulfat de magneziu MgSO4 x 7 H2O de aceeaşi molaritate (0,05 M)
cu soluţia de complexon III , v MgSO4 x 7H2O = 10-17 mL, peste care se adaugă, în
fiecare pahar, câte 6 mL de soluţie de tampon amoniacal (pH = 9,0-10,0) şi un
vârf mic de spatulă de NET (Negru Eriocron T) solid , se agită bine soluţiile din
pahare circa 5-6 minute iar apoi se titrează soluţia din fiecare pahar în parte, pe
rând , cu CIII, 0,05 M din biuretă până la schimbarea bruscă a culorii
soluţiilor din paharele de titrare de la roşu la albastru net la punctul de
echivalenţă. Se opresc imediat titrările şi se citesc volumele de soluţie de
Complexon III, 0,05 M, VCIII din biuretă consumate la fiecare titrare.

Reacţiile care au loc sunt următoarele:

Iniţial: Mg2+ + In = MgIn (roşu) (1)
+
La titrare: Mg + H2Y = MgY + 2H
2+ 2- 2-
(2)
La echivalenţă: MgIn (roşu) + H2Y (mic exces) = MgY2- + In(albastru) +
2-

2H+
(3)
Notă explicativă: reacţia (1) = reacţia ce are loc iniţial în fiecare pahar
de titrare în parte (înainte de începerea titrărilor propriu-zise), după adăugarea a
6 mL tampon amoniacal pH = 9-10 şi a câte unui vârf mic de spatulă de NET
solid. Soluţia din fiecare pahar de titrare se colorează în roşu intens. În această
reacţie iniţială se formează complexul MgIn (roşu), care va fi desfăcut la
punctul de echivalenţă, în urma desfăşurării reacţiei (3), cu punerea în libertate
a indicatorului din complexul MgIn (In = Negru Eriocrom T) care în stare
liberă în soluţie îşi modifică automat culoarea în albastru net.
În urma reacţiei de titrare (2) şi a reacţiei la echivalenţă (3) rezultă în
sistem ioni de H+ care crează un pH acid, ceea ce împiedică desfăşurarea
reacţiilor de titrare dintre Mg2+ din pahare şi H2Y2- din biuretă. De aceea, este
absolut obligatoriu adăugarea tamponului amoniacal (pH = 9-10) în paharele
de titrare, pentru asigurarea unui pH bazic favorabil desfăşurării reacţiilor
directe de titrare propriu-zise.

3
 Calculele se execută după reacţia la titrare (2) de mai sus:

Metoda cu numărul de moli (stoechiometria reacţiei de titrare).

1 mol MgSO4 .7H2O....................................1mol CIII (1 mol H2Y2)
MMgSO4 x7H2O..............................................M CIII
(v MgSO4 . 7H2O .Tr MgSO4 .7H2O)………….......(VCIII .Tr CIII)

de unde Tr CIII = (v MgSO4 . 7H2O . Tr MgSO4. 7H2O . M CIII) /( MMgSO4. 7H2O .

VCIII) g/mL = formula de calcul a celor 8 titruri, unde v = 10 - 17 mL este
volumul de soluţie de MgSO4 . 7H2O din paharele de titrare, VCIII =
volumele de soluţie de CIII, 0,05 M din biuretă consumate la fiecare titrare.
Se fac câte 8 determinări (8 titrări). Vor rezulta opt titruri reale ale CIII, 0,05 M.
Se face media aritmetică a celor opt titruri şi va rezulta un titru real mediu al CIII
. (Trmediu CIII). Factorul de molaritate fCIII, 0,05M = (Tr mediu CIII) / Tt CIII; unde
titrul teoretic al CIII, 0,05 M este Tt CIII = (M CIII . M0)/1000 (g/mL).= (372,234
. 0,05)/ 1000 = 0,0186117 g/mL.
S-a notat simbolic Complexonul III : CIII = H2Y2- în reacţiile chimice.

Tabel 1
Standardizarea soluţiei apoase de CIII, 0,05 M

Nr. det. VCIII (mL) v MgSO4 . 7H2O Tr CIII Tr mediu CIII f CIII, 0,05 M
(mL)
1. 11,3 10 mL
2. 12,2 11 mL
3. 13,2 12 mL
4. 14,1 13 mL
5. 15,2 14 mL
6. 16,1 15 mL
7. 17,3 16 mL
8. 18,4 17 mL

Se dau valorile: MCIII = 372,234 g, M MgSO4 .7H2O = 246,471 g, titrul

teoretic al CIII, 0,05 M: Tt CIII = 0,0186117 g/mL, iar titrul soluţiei standard
(etalon) de MgSO4 x 7 H2O: Tr MgSO4 x 7H2O = Tt MgSO4 x 7H2O = 0,01232 g/mL

4
1 iniţial, înainte de titrare 2 schimbarea nuanţei la începutul titrării

3 violet închis în apropierea 4 final albastru net la sfârşitul

punctului de echivalenţă titrării, imediat după punctul
de echivalenţă

5
 c) Determinarea cantitativă (dozarea) ionilor Mg2+ dintr-o probă de
analizat de MgCl2 .6 H2O sau MgSO4 . 7H2O.
Principiul metodei. Ionii de Mg2+ din a g probă cântărită la balanţa
analitică sunt titraţi cu diferite volume de soluţie de CIII, 0,05 M standardizată
din biuretă de titru real şi factor cunoscut (soluţie titrată), în mediu bazic de
tampon amoniacal la pH = 9-10 în prezenţa Negru Eriocrom T (NET) ca
indicator complexonometric. La echivalenţă, când întreaga cantitate de ioni
Mg2+ liberi din fiecare pahar de titrare s-a consumat, o picătură în plus (un
mic exces) de soluţie de CIII, 0,05 M adăugată din biuretă va desface complexul
MgIn cu eliberarea completă a indicatorului (In) din complexul chelat în
soluţiile din pahare şi virajul brusc al culorii de la roşu la albastru net la
punctul de echivalenţă (indicatorul In liber în soluţie este albastru net). Se
opresc titrările şi se citesc volumele V1 CIII consumate la evhivalenţă (mL)
pentru fiecare titrare în parte.

Reacţiile care au loc sunt următoarele:

Iniţial: Mg2+ + In = MgIn (roşu) (1’)
La titrare: Mg + H2Y = MgY + 2H (2’)
2+ 2- 2- +

La echivalenţă: MgIn (roşu) + H2Y2-(mic exces) = MgY2- + In(albastru) +

2H+
(3’)
Notă explicativă: reacţia (1’) = reacţia ce are loc iniţial în fiecare pahar
de titrare în parte (înainte de începerea titrărilor propriu-zise), după adăugarea a
6 mL tampon amoniacal pH = 9-10 şi a câte unui vârf mic de spatulă de NET
solid. Soluţia din fiecare pahar de titrare se colorează în roşu intens. În această
reacţie iniţială se formează complexul MgIn (roşu), care va fi desfăcut la
punctul de echivalenţă, în urma desfăşurării reacţiei (3’), cu punerea în libertate
a indicatorului din complexul MgIn (In = Negru Eriocrom T) care în stare
liberă în soluţie îşi modifică automat culoarea în albastru net.
În urma reacţiei de titrare (2’) şi a reacţiei la echivalenţă (3’) rezultă în
sistem ioni de H+ care crează un pH acid, ceea ce împiedică desfăşurarea
reacţiilor de titrare dintre Mg2+ din pahare şi H2Y2- din biuretă. De aceea, este
absolut obligatoriu adăugarea tamponului amoniacal (pH = 9-10) în paharele
de titrare, pentru asigurarea unui pH bazic favorabil desfăşurării reacţiilor
directe de titrare propriu-zise.

Mod de lucru:

În biuretă: soluţie apoasă de CIII, 0,05M de titru real şi factor exact

cunoscute (soluţie standardizată).
Prepararea probei : se cîntăresc exact la balanţa analitică digitală a =
0,5 g probă solidă sare de Mg2+ (din MgSO4 . 7H2O sau MgCl2.6 H2O ) care
se aduc cantitativ de pe sticla de ceas într-un balon cotat de V = 100 mL cu apă

6
distilată, sub agitare permanentă până la dizolvare completă. Apoi se
completează cu apă distilată exact până la semn.
Paharele de titrare: din această soluţie de probă de ioni Mg2+ preparată
se iau volume cuprinse între v = 10-17 mL soluţie probă măsurate exact care
se aduc în o serie de 8 pahare de titrare, peste care se adaugă în fiecare câte
6 mL tampon amoniacal (pH = 9-10), un vârf de spatulă de NET (Negru
Eriocron T) solid, se agită bine iar apoi se titrează soluţiile din pahare, pe rând,
cu o soluţie de CIII, 0,05M standardizată din biurete, până la virajul culorii
soluţiilor din fiecare pahar de la roșu la albastru net (la echivalenţă). Se
opresc imediat titrările şi se citesc volumele V1 CIII din biurete consumate la
fiecare titrare în parte. Titrările se execută încet, cu atenţie.

Calcule:

Din reacţia de titrare (2’) de mai sus se observă că:

1 mol- ion Mg2+...........................................1 mol CIII
A g Mg2+.............................................M CIII
X g Mg2+……………………............V1 CIII . Tr mediu CIII

De unde X = (A g Mg2+ . VCIII . Tr mediu CIII) / MCIII, reprezintă cantitatea

exprimată în g de cationi Mg2+ din v mL sol. probă MgSO4 . 7H2O din
fiecare pahar de titrare

Dar X g Mg2+................................. v soluţie probă MgSO4 . 7H2O

Y g Mg2+……………………...V mL sol. probă MgSO4 . 7H2O (balon cotat)
De unde Y = (X . V) / v = cantitatea în g de ioni Mg2+ din V MgSO4 .7H2O mL
(din balonul cotat)

Dar Y g Mg2+…………………………….a g probă MgSO4 . 7H2O

Z %……………….........................100 g probă MgSO4 . 7H2O

De unde Z% = (100 . Y) /a reprezintă concentraţia procentuală a

cationilor de Mg2+ din proba de analizat luată în lucru din cele a = 0,5 g
Mg2+ sare solidă . Se realizează minimum câte 8 determinări (8 titrări)..
Vor rezulta opt concentraţii Z % Mg2+ şi se calculează o valoare medie a
concentraţei. (Z mediu Mg2+).

7
 Tabel 2.
Dozarea titrimetrică a cationilor de Mg2+ dintr-o probă de analizat

Nr. V1 CIII v probă MgSO4. 7H2O X g Y g Z % Z % mediu

2+
det. (mL) (mL) Mg Mg2+ Mg2+ Mg2+
1. 13,4 10 mL
2. 14,6 11 mL
3. 15,5 12 mL
4. 16,8 13 mL
5. 17,4 14 mL
6. 18,9 15 mL
7. 19,9 16 mL
8. 20,7 17 mL

Se dau: Tr mediu CIII = valoarea obţinută anterior de voi (g/mL); M CIII =

372,234 g/mol; A Mg 2+ = 24,305 g /mol-ion.

d) Determinarea cantitativă (dozarea) complexonometrică a ionilor

2+
Ca dintr-o probă de analizat

Principiul metodei. Ionii de Ca2+ din a g probă solidă cântărită la

balanţa analitică sunt titraţi cu anumite volume de soluţie de CIII, 0,05 M
standardizată din biuretă, de titru real şi factor cunoscut (soluţie titrată) în
mediu bazic de tampon amoniacal la pH = 9-10 în prezenţa Murexidului (Mur),
ca indicator complexonometric. La echivalenţă, când întreaga cantitate de ioni
Ca2+ liberi din fiecare volum de soluţie de probă din paharele de titrare s-a
consumat, o picătură în plus (un mic exces) de CIII 0,05 M din biuretă va
desface complexul CaMur cu eliberarea indicatorului (Mur) şi virajul automat
al culorii soluţiilor din pahare de la roşu vişiniu la albastru-violet. (indicatorul
liber în soluţie este albastru-violet). Se opresc imediat titrările şi se citesc
volumele de soluţie standardizată de Complexon III, V2 CIII (mL) consumate la
echivalenţă la titrarea probelor de Ca2+ din fiecare pahar în parte.

Reacţiile care au loc sunt următoarele:

Iniţial: Ca2+ + Mur = CaMur (roşu vişiniu) (1’’)
La titrare: Ca2+ + H2Y2- = CaY2- + 2H+ (2’’)
La echivalenţă: CaMur (roşu vişiniu) + H2Y (mic exces) = CaY2- + Mur
2-

(albastru-violet) + 2 H+ (3’’)

S-a notat simbolic Complexonul III : CIII = H2Y2- în reacţiile chimice.

8
 Notă explicativă: reacţia (1’’) = reacţia ce are loc iniţial în fiecare pahar
de titrare în parte (înainte de începerea titrărilor propriu-zise), după adăugarea a
6 mL tampon amoniacal pH = 9-10 şi a câte unui vârf mic de spatulă de
Murexid (Mur) solid. Soluţia din fiecare pahar de titrare se colorează în roşu
vişiniu. În această reacţie iniţială se formează complexul CaMur (roşu
vişiniu), care va fi desfăcut la punctul de echivalenţă, în urma desfăşurării
reacţiei (3’’), cu punerea în libertate a indicatorului din complexul CaMur
(Mur = Murexid) care în stare liberă în soluţie îşi modifică automat culoarea în
albastru -violet.
În urma reacţiei de titrare (2’’) şi a reacţiei la echivalenţă (3’’) rezultă în
sistem ioni de H+ care crează un pH acid, ceea ce împiedică desfăşurarea
reacţiilor de titrare dintre cationii de Ca2+ din pahare şi Complexonul III (H2Y2-
) din biuretă. De aceea, este absolut obligatoriu adăugarea tamponului
amoniacal (pH = 9-10) în paharele de titrare, pentru asigurarea unui pH bazic
favorabil desfăşurării reacţiilor directe de titrare propriu-zise.

Mod de lucru:
În biuretă: sol. de CIII, 0,05 M standardizată, de titru real şi factor exact
cunoscute.
În paharele de titrare:
Prepararea soluţiei probă de ioni Ca2+ din sarea solidă : se cântăresc
exact la balanţa analitică digitală a = 1,5 g probă solidă Ca2+ (cântărite din
CaCl2 solidă ca sare ce conţine ionii de Ca2+) care se aduc cantitativ cu grijă
într-un balon cotat de V = 500 mL cu apă distilată, sub agitare permanentă până
la dizolvare completă. Apoi se completează cu apă distilată exact până la semn.
Din această soluţie de probă de Ca2+ preparată se iau volume cuprinse între v’ =
10-17 mL soluţie probă preparată, care se aduc cantitativ într-o serie de
pahare de titrare. Se adaugă apoi peste soluţia din fiecare pahar, circa 6 mL
tampon amoniacal (pH = 9-10), un vârf mic de spatulă de Murexid ca indicator
complexonometric şi se titrează cu o soluţie standardizată de CIII, 0,05 M din
biuretă, până la virajul culorii soluţiilor din paharele de titrare de la roșu-vişiniu
intens la albastru-violet (la echivalenţă). Se opresc titrările şi se citesc
volumele de soluţie standardizată (titrată) de Complexon III, 0,05 M (V2 CIII)
din biuretă consumate la fiecare titrare în parte. Titrările se execută încet,
cu mare atenţie.

Calcule:
Din reacţia de titrare (2’’) de mai sus se observă că:
1 mol- ion Ca2+...................................1 mol CIII
A g Ca2+....................................M CIII
X g Ca2+………………….....V2 CIII . Tr mediu CIII

9
 De unde X = (A g Ca2+ . V2 CIII . Tr mediu CIII) / MCIII, reprezintă cantitatea
exprimată în g Ca2+ din v’ = 10-25 mL soluţie probă Ca2+ din paharele
de titrare.

Dar X g Ca2+................................. v’ mL soluţie probă Ca2+

Y g Ca2+……………………...V mL soluţie (balon cotat)
De unde Y = (X . V) / v’ g Ca2+ din V mL soluţie probă (balon cotat)

Dar Y g Ca2+…………………………….a g probă Ca2+

Z %……………….........................100 g probă Ca2+

De unde Z% = (100 .Y)/a reprezintă concentraţia procentuală a

cationilor de Ca2+ din proba de analizat luată în lucru din cele a = 1,5 g probă
solidă de ioni Ca2+ din CaCl2 (sare de calciu).
Se realizează câte 8 determinări (8 titrări). Vor rezulta opt concentraţii Z
% Ca2+ şi se calculează o valoare medie a concentraţiei (Z % mediu Ca2+).

Tabel 3
Dozarea titrimetrică a cationilor de Ca2+ dintr-o probă de analizat

Nr. V2 CIII v’ probă Ca2+ (mL) X g Y g Z % Z% mediu

2+
det. (mL) Ca Ca2+ Ca2+ Ca2+
1. 11,3 10 mL
2. 12,3 11 mL
3. 13,4 12 mL
4. 14,2 13 mL
5. 15,1 14 mL
6. 16,7 15 mL
7. 17,8 16 mL
8. 18,9 17 mL

Se dau: Tr mediu CIII = valoarea obţinută anterior de voi (g/mL); M CIII =

372,234 g/mol; A Ca 2+ = 40, 078 g /mol-ion.

Explicaţii experimentale tehnice: în practica de laborator, dacă se

urmăreşte dozarea complexonometrică atât a ionilor de Mg2+ cât şi a ionilor de
Ca2+ din diferite surse de apă potabilă destinate consumului casnic, se
procedează astfel:
a) pentru determinarea cantitativă în prima etapă, doar a ionilor de calciu
Ca2+ din probele de apă potabilă de analizat, se precipită complet ionii
de magneziu Mg2+ şi se separă ulterior prin filtrare, astfel: se
măsoară, în paharele de titrare, volume diferite de probe de apă
potabilă de analizat, v = 20-70 mL probe H2O, peste care se măsoară
10
 exact volume corespunzătoare de soluţie apoasă de fosfat disodic
Na2HPO4 de concentraţie 8-9%, obligatoriu în prezenţa unor volume
corespunzătoare de amestec de (NH4OH + NH4Cl) –tampon
amoniacal, ce fixează un pH bazic pH= 9-11 în paharele de titrare.

Clorura de amoniu, NH4Cl se adaugă în sistem şi pentru a împiedica

precipitarea prematură a ionilor de Mg2+ sub forma de Mg(OH)2 ce apare la
adaugarea hidroxidului de amoniu NH4OH (a amoniacului) în probele de apă
din pahare.
Precipitarea Mg2+ este cantitativă: (NH4Cl + NH4OH = amestec tampon
amoniacal). Este reacţia specifică folosită pentru recunoaşterea şi separarea
ionilor de Mg2+ dintr-un amestec. Mai întâi se adaugă, în probele iniţiale de apă
de analizat ce conţin şi cationi de Mg2+, volume corespunzătoare de NH4OH
soluţie apoasă, ce conduce la formarea unui precipitat de Mg(OH)2. În soluţiile
ce conţin şi precipitatul format din fiecare pahar de titrare se adaugă apoi
volume calculate din soluţia concentrată de NH4Cl, cu picătura, sub continuă
agitare, până la dizolvarea completă a precipitatului de Mg(OH)2 format iniţial.
În final, se adaugă în porţiuni mici cu grijă, volume corespunzătoare de soluţie
Na2HPO4 de concentraţie 8-9% în fiecare pahar de titrare, ceea ce conduce la
formarea precipitatului microcristalin (sub formă de stele) de fosfat de amoniu
şi magneziu,

Fosfatul disodic Na2HPO4 , în prezenţa amestecului format din ( NH4OH

+ NH4Cl), precipită total cationii de Mg2+ din probele de apă de analizat, sub
forma fosfatului de amoniu şi magneziu, după reacţia:

(Mg2+ + 2 Cl-) + (2 Na+ + HPO42-) + (NH4++OH-) = NH4MgPO4 ↓ + 2 (Na+ +

Cl-) + H2O;

sau :

(Mg2+ + SO42-) + (2 Na+ + HPO42-) + (NH4++OH-) = NH4MgPO4 ↓ + (2 Na+ +

SO42-) + H2O.

Precipitatul format de fosfat de amoniu şi magneziu NH4MgPO4 ↓ este

separat complet apoi prin filtrare pe hârtie de filtru cantitativă, iar soluţiile
limpezi (filtratele) obţinute vor conţine numai cationi de calciu Ca2+ care vor
fi dozaţi prin titrare complexonometrică obişnuită din probele de H2O potabilă
după metoda clasică descrisă, cu soluţie standardizată de CIII, 0,05 M din
biuretă, la pH = 9-10 în prezenţa unui vârf mic de spatulă de Murexid solid ca
indicator complexonometric, cu virajul culorii la echivalenţă de la roşu-vişiniu
→ la albastru-violet.

11
 b) pentru determinarea cantitativă numai a ionilor de magneziu Mg2+
din probele de apă potabilă de analizat, se precipită complet ionii de
calciu Ca2+ din probele de H2O analizate şi se separă ulterior complet
prin filtrare, astfel: se măsoară, în paharele de titrare, volume diferite
de probe de apă potabilă de analizat, v = 20-70 mL probe H2O, peste
care se măsoară exact volume corespunzătoare de soluţie apoasă de
oxalat de amoniu (NH4)2C2O4 de concentraţie 8-9%, la un pH neutru
pH = 7, în paharele de titrare.

Vor precipita complet în solutii neutre sau foarte slab acide (acetice), ionii
de Ca2+ sub formă de oxalat de calciu CaC2O4, precipitat alb cristalin;
precipitarea este totală, cantitativă şi are loc după reacţia:

(Ca2+ + 2 Cl-) + (2 NH4+ + C2O42-) = CaC2O4 ↓ + 2 (NH4+ + Cl-)

Oxalatul de calciu este solubil în acizi minerali diluaţi şi foarte greu

solubil în acid acetic. Este reacţia specifică a ionului de Ca2+ şi este foarte
sensibilă.
Este o reacţie specifică folosită pentru recunoaşterea şi separarea ionilor
de Ca dintr-un amestec. Mai întâi se adaugă, în probele iniţiale de apă de
2+

analizat ce conţin şi cationi de Ca2+, volume corespunzătoare de oxalat de

amoniu, (NH4)2C2O4 în porţiuni mici sub agitare, ceea ce conduce la formarea
unui precipitat de alb cristalin de oxalat de calciu CaC2O4 ↓ insolubil în acid
acetic, solubil în soluţii de acizi minerali. Oxalatul de amoniu, (NH4)2C2O4
precipită total, complet cationii de Ca2+ din probele de apă de analizat, sub
forma ocalatului de calciu CaC2O4 ↓. Precipitarea este completă la încălzirea
paharelor de titrare (60° - 70°C) timp de 2-3 minute, urmată imediat apoi de o
răcire forţată (baie de gheaţă sau jet de apă rece).
Precipitatul format de oxalat de calciu CaC2O4 ↓ este separat complet
apoi prin filtrare pe hârtie de filtru cantitativă, iar filtratele obţinute vor conţine
numai cationi de calciu Mg2+ care vor fi dozaţi apoi prin titrare
complexonometrică obişnuită din probele de H2O potabilă după metoda clasică
descrisă, cu soluţie standardizată de CIII, 0,05 M din biuretă, la pH = 7, în
prezenţa unui vârf mic de spatulă de Negru Eriocrom T (NET) solid ca
indicator complexonometric, cu virajul culorii la echivalenţă de la roz-roşu →
la albastru net.

Aplicaţii practice – dozarea volumetrică a cationilor de Mg2+: este o

metodă simplă, larg folosită pentu dozarea volumetrică complexonometrică a
cationilor de magneziu Mg2+ din orice sursă de apă proaspătă destinată
consumului casnic, potabilă (apele râurilor, pârâurilor, fluviilor, lacuri, iazuri,
surse de apă de izvor, izvoare de apă din pânzele freatice, ape subterane,

12
fântâni), Este o metodă frecvent folosită pentru dozarea cationilor Mg2+ din
tabletele şi comprimatele unor produse farmaceutice, suplimente alimentare.
Concentrația maximă admisă a ionilor de magneziu Mg2+ în apele potabile
destinate consumului casnic este de 40 mg/L – 80 mg/L . Totalitatea sărurilor de
Calciu Ca2+ şi de Magneziu Mg2+ formează duritatea totală a apei (Dtotal). Ionii
de Ca2+ şi Mg2+ sunt prezenţi în amestec, împreună, în diferitele surse de apă
potabilă.

Importanţa magneziului Mg2+ în organism. Magneziul Mg2+ este un

macroelement, unul din cei mai importanţi cationi ce se găseşte organismul
uman. (al patrulea din punct de vedere cantitativ şi ca importanţă, după Na+, K+,
Ca2+). Este unul din cei mai abundenţi cationi din fluidul intracelular, pe locul
secund după potasiu K +.
Rezerva totală de magneziu, în cazul unui organism adult, este în jur de
25 g (între 20-35 g) din care aproximativ 60-70 % este localizată în scheletul
osos sun formă de fosfat şi bicarbonat de magneziu, circa 26% în muşchi, iar
restul este regăsit în ţesuturile moi şi în lichidele fiziologice În plasmă,
magneziul este legat de proteinele plasmatice . Magneziu este cofactor pentru
circa 359 de enzime celulare; multe dintre aceste enzime sunt implicate direct în
metabolismul energetic, prin care se furnizează energia necesară organismului
uman. Magneziul existent în alimentele ingerate este absorbit în proporţie de 20-
70% în organism, restul se elimină prin fecale.

Rolul biologic al magneziului, Mg2+:

- intervine nemijlocit în metabolismul lipidic, proteic, glucidic;
- participă activ alături de calciu şi fosfor la formarea şi dezvoltarea
structurii sistemului osos (scheletului) şi alături de calciu şi fluor, la
consolidarea structurilor de rezistenţă dentară;
- reduce semnificativ excitabilitatea neuromusculaă a fibrelor
miocardice; alături de ionii de Ca2+, Na+ şi K+, ionii de Mg2+ sunt
implicaţi direct în conductibilitatea electrică a cordului şi
contractilitatea fibrelor miocardice; carenţa sau deficitul în cationii de
Mg2+ şi K+ în organism facilitează apariţia aritmiilor şi a fenomenele
toxice consecutive administrării de digitalice;
- magneziul intervine nemijlocit în eliberarea grupărilor fosfat
macroergice şi asigură prin acest fapt fosforilările oxidative necesare
proceselor de biosinteză;
- sub formă ionizată, (Mg2+) magneziul activează enzimele care intervin
în metabolismul glucidic şi în respiraţia celulară;
- asigură menţinerea echilibrului acido-bazic în organism şi exercită un
rol important în refacerea excitabilităţii neirimusculare;
- intervine activ şi facilitează transmiterea influxului nervos de la un
neuron la altul (dintr-un neuron presinaptic într-un neuron

13
 postsinaptic) prin intermediul sinapselor interneuronale şi participă
direct la fenomenele de transport transmembranar ce au loc în
organism;
- reduce semnificativ acumularea de colesterol la nivelul pereţilor
vasculari, în cadrul procesului de aterogeneză.

Magneziul (Mg2+) este implicat direct în biosinteza proteinelor şi a

acizilor nucleici. Este absolut necesar pentru asigurarea şi menţinerea
tonusului vascular normal, menţinerea omogenităţii, flexibilităţii şi elasticităţii
peretelui arterial, venos şi capilar. Mg2+ joacă un rol important în reglarea
secreţiei de insulină în organism de către celulele β – pancreatice. Magneziul
este un mineral esenţial pentru funcţionarea unor enzime care sunt implicate în
transportul glucozei din sânge la celule, unde aceasta este transformată în
energia necesară desfăşurării proceselor metabolice din organism.
Cu cât nivelul magneziului, Mg2+ din corp creşte, cu atât scade riscul de
inflamaţii şi implicit se micşorează foarte mult riscul de rezistenţă la insulină
a organismului. Implicit scade mult riscul apariţiei diabetului zaharat la
persoanele care iau zilnic suplimente alimentare pe bază de magneziu sau
consumă permanent alimente bogate în magneziu : cerealele integrale, produsele
de panificaţie realizate exclusiv din cereale integrale, fructele oleaginoase (nuci,
migdale, alune, fistic, avocado), ciocolata (amară, neagră), leguminoasele (salata
verde, ceapa verde, frunze de mărar, frunze verzi de pătrunjel şi leuştean,
frunzele verzi proaspete de spanac, fasolea albă).

Aplicaţii practice- dozarea volumetrică a cationilor de Ca2+: este o

metodă des folosită pentu dozarea titrimetrică (volumetrică) a cationilor de
calciu Ca2+ din orice sursă de apă proaspătă destinată consumului casnic,
potabilă (apele râurilor, pârâurilor, fluviilor, lacuri, iazuri, surse de apă de izvor,
izvoare de apă din pânzele freatice, ape subterane, fântâni), Este o metodă
frecvent folosită pentru dozarea cationilor Ca2+ din tabletele şi comprimatele
unor produse farmaceutice folosite drept suplimente alimentare.
Concentrația maximă admisă a ionilor de calciu Ca2+ în apele potabile
destinate consumului casnic este de circa 100 - 180 mg/L.

Importanţa calciului Ca2+ în organism. Calciul este elementul care se

găseşte în concentraţia cea mai mare în organism (în medie 1100 – 1500 g la
adult) şi reprezintă 1,5 – 2% din greutatea corpului şi circa 39% din totalitatea
biocomponentelor minerale din organism
Un procent de 99% din calciul existent în organism se găseşte localizat în
oase şi dinţi (72% din această cantitate se prezintă sub formă de fosfat tricalcic –
Ca3(PO4)2, 12% sub formă de carbonat de calciu CaCO3 şi numai 12% din
cantitate este legată de acidul citric şi de proteine). Numai 1% din această

14
cantitate existentă se găseşte în sânge şi în lichidele intra- şi extracelulare, sub
formă de săruri solubile.

Rolul biologic al calciului. Calciul îndeplineşte roluri foarte importante

în organism:
- intră în proporţie foarte mare, covârşitoare, în constituţia sistemului osos
(a scheletului) ;
- intervine direct în procesul de coagulare a sângelui, prin stimularea
eliminării tromboplastinei din plachetele sanguine; acţíonează drept cofactor în
transformarea protrombinei în trombină factor favorizant în transformarea
fibrinogenului în fibrină insolubilă, aspect ce determină direct formarea
cheagurilor (coagularea sângelui);
- joacă rol de activator al unor enzime din organism: lipaza, fosfataza,
tripsina, colinesteraza;
- favorizează absorbţia vitaminei B12 (metilcobalamina) în organism;
- calciul participă activ la reglarea permeabilităţii membranare şi
antagonizează cu ionii de Na+ şi K+;
- asigură buna funcţionare (contractilitatea) muşchilor scheletici şi a
miocardului;
- alături de magneziu participă la la menţinerea excitabilităţii
neuromusculare ; la doze mari acţiunea acestor ioni devine antagonică;
- reglează eliberarea neurotransmiţătorilor în joncţiunile sinaptice;
- participă activ la asigurarea echilibrului acido-bazic al organismului şi
favorizează menţinerea stării coloidale a proteinelor din corp.
Aportul optim de calciu Ca2+ pentru organism este estimat la valori
cuprinse între 400 – 1200 mg /zi şi este mai ridicat la copii şi la adulţi în stări
fiziologice particulare, în special la femei (sarcină, alăptare). Nivelele maxime
admise de calciu din apa potabilă se situează la maximum 100 mg/L, în cazuri
excepţionale, nivelele maxime de calciu din apa potabilă se ridică la 180 mg/L
(STAS 3662 – 62 ).
În cazul magneziului Mg 2+, concentraţíile maxime admise de magneziu
din apa potabilă se ridică la 50 mg/L; în condiţii excepţionale valorile
concentraţiilor se ridică la maximum 80 mg/L ( STAS 6674 – 77).
Sursele alimentare de calciu. Alimentele constituie principalele surse de
calciu pentru organism. Concentraţíile cele mai mari de calciu se găsesc în lapte
şi în toate produsele lactate (iaurt extra, lapte bătut, kefir, sana, brânză de vaci,
caşuri, telemea de oi, lapte praf obţinut din lapte normalizat). Legumele (varza
verde, varza albă, guliile, andivele, spanacul, frunzele de pătrunjel verde) şi
fructele asigură , de asemenea, un aport important de calciu Ca2+ pentru
organsm.
În frunzele de pătrunjel verde proaspăt, concentraţiile de ioni Ca2+ sunt
perfect comparabile (300 mg %) cu nivelele calciului din lapte şi produsele

15
lactate (în special cu concentraţiile de calciu din telemeaua de oi proaspătă,
care prezintă valori foarte ridicate de calciu - de circa 388 mg %).

Bibliografie

1.***Guidelines for Drinking-water Quality, THIRD EDITION

INCORPORATING THE FIRST AND SECOND ADDENDA Volume 1
Recommendations, World Health Organization, (WHO), Geneva, 2008, p. 302-
324.
2. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Marcel Florin Musteaţă, Chimie Analitică, pag
164-331, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2003.
3. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Metode Chimice şi Instrumentale de Analiză,
pag 236-332, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi,
2007.
4. Vasile Dorneanu, Maria Stan, Chimie Analitică – lucrări practice, pag. 224-
318, Editura Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2000.
5. *** WHO (© World Health Organization 2009), Library, Cataloguing-in-
Publication Data, Calcium and magnesium in drinking-water : public health
significance, pag. 1-170, ISBN 978 92 4 156355 0.
6. Alina Ştefanache, Alina Monica Miftode, Maria Miftode, Chimie Anorganică
Experimentală, Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2007.
7. Duşa S., Chimie analitică instrumentală, Editura University Press, Tg. Mureş,
2007.
8. Geta Cârâc, Paula Popa, Mihaela Timofti, Chimie analitică şi analize fizico-
chimice. Îndrumar pentru lucrări practice de laborator, Editura GUP, Galați,
2014.
9. Mihai Apostu, Nela Bibire, Gladiola Ţântaru, coordonator, Prof. Dr. Vasile
Dorneanu, Chimie Analitică, Vol. 1, 2, 3, Editura Performatica, Iaşi, 2009.
10. Rodica Cuciureanu, Igiena Alimentului, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită,
pag 86-93, Editura Performantica, Iaşi, 2012.
11. *** WHO (© World Health Organization 2009), Library, Cataloguing-in-
Publication Data, Calcium and magnesium in drinking-water : public health
significance, pag. 1-170, ISBN 978 92 4 156355 0.

16