Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scopul lucrǎrii
Se urmăreşte determinarea calciului din fluide biologice aplicȃnd două
metode şi anume:
- Metoda spectrometrică de absorbţie atomică. Metoda se aplică
pentru conţinuturi de calciu de 0,5 … 5 mg/dm3.
Eroarea metodei este de ± 10%.
Metoda se aplică şi ȋn cazul probelor care au un conţinut pȃnă la 250
mg Ca/dm3, prin diluarea probei pentru ca valorile citite la aparat să
se ȋncadreze ȋn domeniul de liniaritate al curbei de etalonare.
- Metoda complexonometrică. Metoda se aplică pentru conţinuturi de
calciu de 5…100 mg/dm3.
Metoda se aplică şi ȋn cazul probelor care au un conţinut de calciu
mai mare de 100 mg/dm3, după dizolvarea corespunzătoare a probei.
1. Generalităţi
Calciu ionic
Calciu seric
Calciu urinar
Homeostazia calciului este menţinută de hormonul paratiroidian. Cea
mai mare parte a calciului se elimină prin materiile fecale, iar o cantitate
mică de calciu este excretată ȋn urină, ȋn funcţie de aportul de calciu din
dietă. Creşterea calciului urinar rezultă din creşterea absorbţiei intestinale,
scăderea reabsorbţiei tubulare, resorbţia sau pierderea calciului din oase şi
ȋnsoţeşte aproape ȋntotdeauna niveluri crescute ale calciului ȋn sȃnge. Atunci
cȃnd calciul este excretat ȋn cantităţi crescute, favorizează producerea
nefrolitiazei şi nefrocalcinozei, ȋn special dacă se asociază cu un aport
proteic crescut.
Determinarea calciului urinar este importantă ȋn diagnosticul
hipercalcemiei responsabile de apariţia calculilor renali.
2
1. Recoltare
3
Proba este stabilă după separarea serului, astfel serul separat este
stabil: 7 zile la temperature camerei; 3 săptămȃni la 2÷8 °C; 8 luni la -20
°C.
Recomandări pentru determinarea calciului urinar - Se recomandă
determinarea calciului urinar ȋn: hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie,
hipercalcemia hipocalciurică familială (benignă), steatoree, insuficienţă
renală, carcinom metastatic de prostată.
Pregătire pacient – dacă determinarea calciului urinar se face pentru
o boală metabolică, pacientul trebuie să urmeze o dietă săracă ȋn calciu, iar
medicaţia pe bază de calciu trebuie ȋntreruptă cu 1-3 zile ȋnaintea recoltării.
Recoltarea se realizează din urina din 24 ore: la ora 7 dimineaţa
pacientul urinează şi nu reţine această urină, apoi colectează intr-un vas de
plastic toate emisiunile de urină pȃnă la ora 7 dimineaţa ȋn ziua următoare,
inclusiv; se omogenizează urina recoltată; se măsoară ȋntreaga cantitate, se
reţin 100 mL ȋn pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; nu se
folosesc conservanţi; ambele recipiente trebuie sa fie bine ȋnchise cu capac,
ele se păstrează la 2÷8 oC pȃnă ȋn momentul lucrului.
Recipientul de recoltare este un vas de plastic de 2÷3 L şi pahar de
plastic pentru urină (de unică folosinţă), pe care se notează cantitatea totală
de urină din 24 ore. Volumul de probă va fi toată urina din 24 ore, din care
se reţine 100 mL, care necesită o prelucrare ulterioară dupa recoltare prin
acidifiere la pH-ul maxim 3 cu acid clorhidric 6N.
Proba este stabilă 2 zile la temperatura camerei 18÷28 °C, 4 zile la
2÷8 °C şi 3 săptămȃni la -20 °C.
2. Valori critice
Valori critice - nivel scăzut < 2 mg/dL; nivel crescut >7 mg/dL.
4
Tabelul 2
Valorile de referinţă a concentraţiilor de calciu ionic
Vȃrsta Valori mg/dL
Copii (0-10 zile) 7,6 -10,4
Copii (10 zile-2 ani) 9,0 – 11,0
Copii (2-12 ani) 8,8 – 10,8
Copii (12-18 ani) 8,4 – 10,2
Adulţi (18-60 ani) 8,6 – 10,0
Adulţi (60-90 ani) 8,8 – 10,2
Adulţi (> 90 ani) 8,2 – 9,6
Valori critice - nivel scăzut < 6 mg/dL; nivel crescut >13 mg/dL.
Limita de detecţie - 0,2 mmol/L (0,8 mg/dL).
Notă: Factor de conversie: mmol/L ⋅ 4 = mg/dL ; mg/dL ⋅ 0,25 = mmol/L.
Calciului urinar
4. Metoda de analiză
I. Metoda complexonometrică
5
Soluţia se păstrează ȋn recipient de masă plastic de capacitate 100
cm sau aproximativ, bine ȋnchis pentru a evita contactul soluţiei cu dioxidul
3
c = (C 1 · V 1 ) / V 2
unde:
C 1 - concentraţia molară a soluţiei de calciu (C = 0,01);
V 1 - volumul soluţiei etalon de calciu folosiţi la titrare , ȋn cm3;
V 2 - volumul soluţiei de EDTA luat ȋn lucru, ȋn cm3.
6
4.3. Modul de lucru
Ȋntr-un vas conic de 250 cm3 se introduc cu o pipetă 25,0 cm3 probă.
Se adaugă 1 cm3 soluţie de hidroxid de sodiu (pȃnă la pH 12 … 13) şi 0,1 g
amestec indicator. Se agită soluţia şi se titrează imediat, cu soluţie de
EDTA, pȃnă la virajul culorii roşu ȋn violet.
Interferenţe
Ȋn determinarea calciului proba supusă analizei prin metoda
complexonometrică interferă aluminiul, bariul, plumbul, fierul, cobaltul,
cuprul, magneziul, staniul şi zincul.
Ortofosfaţii ȋn concentraţii mai mari de 1 mg/dm3 precipită calciul la
pH-ul de titrare.
Dacă titrarea se efectuează prea ȋncet sau la un conţinut de calciu
mai mare de 100 mg/dm3 precipită carbonatul de calciu.
Interferenţa fierului (ȋn concentraţii de pȃnă la 30 mg/dm3) se
elimină prin adăugarea ȋn probă, inainte de dozare, a 250 mg cianură de
sodiu sau a 1 … 3 cm3 de trietanolamină.
Atenţie! pH-ul probei de analizat trebuie să fie alcalin
Interferenţa cuprului, cobaltului şi zincului poate fi micşorată prin
adăugarea de cianură de sodiu.
Interferenţa aluminiului se reduce prin adăugarea de trietanolamină.
Dacă interferenţele nu pot fi eliminate se utilizează metoda
spectrometrică de absorbţie atomică.
Calcul
Conţinutul de calciu se exprimă ȋn mg/dm3 şi se calculează cu
formula:
unde:
0,4008 - cantitatea de calciu, ȋn mg, corespunzătoare la 1 cm3 soluţie EDTA
0,01 M;
V 1 - volumul de soluţie de EDTA folosit la titrare, ȋn cm3;
r - raportul de diluţie a probei, dacă este cazul;
V - volumul probei de apă luată pentru determinare, ȋn cm3.
7
II. Metoda spectrometrică de absorbţie atomică
4.1.1. Principiul metodei
Calciul se determină prin spectrometrie de absorbţie atomică ȋn
flacără reducătoare aer-acetilenă, măsurȃnd absorbţia unei probe la care s-a
adăugat clorura de lantan pentru reducerea interferenţelor, la lungimea de
undă de 422,7 nm.
8
b) Soluţia etalon de lucru: ȋntr-un balon cotat de 100 cm3 se
introduce 5 cm3 soluţie etalon de rezervă, se aduce la semn cu apă şi
se omogenizează.
1 cm3 soluţie de etalon de lucru conţine 0,05 mg calciu.
9
aluminiu. Aceste interferenţe se reduc prin adăugarea de clorură de lantan,
astfel ȋncȃt concentraţia lantanului ȋn proba pentru masurarea absorbanţei să
fie de 0,1 … 1%.
Trasarea curbei de etalonare
Ȋntr-o serie de şase baloane cotate de 50 cm3 se introduce 0; 0,5; 1,0;
2,0; 3,0 şi 5,0 cm3 soluţie etalon de lucru de calciu şi cȃte 5 cm3 soluţie de
clorură de lantan. Se aduce la semn cu acid clorhidric şi se omogenizează.
Soluţiile obţinute conţin: 0; 0,5; 1; 2; 3 şi 5 mg calciu/dm3.
Se măsoară absorbanţele probelor etalon. Din absorbanţele probelor
etalon se scade absorbanţa probei 0 (zero).
Se trasează curba de etalonare ȋnscriind pe abscisă concentraţii de
calciu, ȋn miligrame pe decimetru cub, iar pe ordonată valorile absorbanţelor
corespunzătoare.
Curba de etalonare se verifică la fiecare serie de analize.
Calcul
Conţinutul de calciu se exprimă ȋn miligrame pe decimetru cub şi se
calculează cu formula:
Calciu = (c · V 1 · r) / V [mg/dm3]
unde:
c - conţinutul de calciu citit pe curba de etalonare, ȋn mg/dm3;
V 1 - volumul soluţiei pregatită pentru măsurarea absorbanţei, ȋn cm3; (V 1 =
50 cm3)
V - volumul probei de apă potabilă luat ȋn lucru, ȋn cm3;
r - raportul de diluţie a probei, dacă este cazul.
10
determină creşterea calciului ionic datorită activităţii metabolice a celulelor
sanguine (de exemplu, o scădere a pH-ului cu 0,1 determină o creştere a
calciului ionic cu aproximativ 0,2 mg/dL); alcaloza sau creşterea pH-ului
după recoltarea probei determină scăderea calciului ionic datorată eliminării
CO 2 din probă. Calciul ionic prezintă variaţii circadiene semnificative,
creşte după efort fizic şi scade postprandial.
Calciul seric
11
- icter obstructiv;
- insuficienţă renală cronică; acidoza tubulară renală;
- pancreatita acută;
- aport redus de calciu, fosfor si vitamina D (inaniţie, malnutriţie,
afecţiuni osoase, ultimul trimestru de sarcină);
- administrarea unor medicamente (chimioterapice anticanceroase,
intoxicaţie cu fluor, antibiotice, diuretice de ansă, anticonvulsivante,
corticosteroizi, calcitonina, transfuzii multiple cu sȃnge citratat,
administrarea ȋn exces de fluide i.v. care scad nivelul albuminei);
- hipomagneziemie;
- tumori cu metastaze osteoblastice (sȃn, prostată, plămȃn, tiroidă);
- sindromul de soc toxic.
Pot să apară creşteri sau scăderi cauzate de medicamente:
- Creşteri: medicamente antiacide (alcaline), androgeni, săruri de
calciu, danazol, dietilstilbestrol (creştere rapidă ȋn 24 ore la pacienţi
cu cancer de sȃn), dihidrotahisterol, administrare cronică de diuretice
(clortalidon, acid etacrinic, furosemid, tiazide), ergocalciferol,
isotretinoin, litiu, progesteron, PTH, tamoxifen, vitamina D,
vitamina A.
- Scăderi: albuterol, alprostadil, aminoglicozide (ex.: gentamicina),
asparaginaza, barbiturice (la bătrȃni), calcitonina, carbamazepin,
carbenoxolona, carboplatin, corticosteroizi; diuretice (efect iniţial):
acetazolamida, acid etacrinic, furosemid; ergocalciferol, estrogeni
(in post-menopauză), fluoruri, gastrina, glucagon, glucoza,
indapamid, insulina, izoniazida, laxative (exces), săruri de magneziu,
meticilina, fenitoin, fosfaţi, plicamicin, soluţii saline (efectul apare ȋn
caz de hipercalcemie), tetraciclina (la gravide), tacrolimus,
tobramicina.
Calciul urinar
12
- leziuni osteolitice (metastaze de carcinoame, sarcoame);
- boala Paget;
- osteita deformantă;
- acidoza tubulară renală;
- sindrom Fanconi;
- postovariectomie, deficit estrogenic;
- hipercalciurie idiopatică.
Scăderile se pot datora următoarelor cauze:
- hipoparatiroidism, rahitism, osteomalacie;
- deficit de vitamina D;
- sindrom de malabsorbţie;
- nefroza acută, nefrita, insuficienţa renală;
- carcinom metastatic de prostată;
- hipercalcemie hipocalciurica familială.
Pot să apară creşteri sau scăderi cauzate de medicamente:
- Creşteri: acetazolamida, amilorid, amoniu clorid, asparaginaza,
cadmiu, calcitonina, săruri de calciu, colestiramina, corticosteroizi,
corticotropin, diuretice (efect iniţial) ca de exemplu: acid etacrinic,
furosemid, manitol, metolazon, tiazide, triamteren; ergocalciferol,
glucoza, hormon de creştere, mithramicina, nandrolon, clorura de
sodiu, spironolactona, vitamina D.
- Scăderi: bicarbonat; diuretice (efect cronic), de exemplu:
clortalidona, tiazide; estrogeni, litiu, neomicina, contraceptive orale.
Bibliografie
13
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009,
1232.
4. Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies.
In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams &
Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 994-997.
5. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009,
255-257.
6. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de
diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 61-64.
7. Jacques Wallach. Urina. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura
Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 121-124.
8. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate
2015. Ref Type: Catalog.
9. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate
2010. Ref Type: Catalog.
10. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and
Interpretive Guide. Calcium, Ionized, Serum. www.labcorp.com 2010.
Ref Type: Internet Communication.
11. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and
Interpretive Guide. Calcium, Serum. www.labcorp.com 2015. Ref Type:
Internet Communication.
12. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and
Interpretive Guide. Calcium, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type:
Internet Communication.
13. Lothar Thomas. Bone and Mineral Metabolism. In Clinical Laboratory
Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-
Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed.,
1998, 231-237.
14