Proiectare unei platforme pentru măsurători în câmp

de radiații folosite în imagistică

Student: Drăgan Georgiana-Oana

Grupa 1446
 1.Introducere

În ultimii 30 de ani, domeniul de progres în medicina clinică a fost reprezentat de

tehnologiile de imagistică, astfel, aproape toate specialitățile din medicină au fost implicate într-
un avans incredibil. Pentru că tendința cea mai semnificativă a fost dezvoltarea și introducerea de
metode de imagistică care nu utilizează radiații ionizante, cum ar fi ultrasonografie și imagistica
prin rezonanță magnetică.

Problemele cu utilizarea RMN-ului au fost multiple , cum ar fi prețul, accesul limitat și

piedicile practice care necesită frecvent anestezie/sedare la nou/născuți. Însă RMN-ul este o
alegere potrivită pentru neuroimagistică și nu este de mirare că în mare parte, RMN-ul fetal s-a
concentrat asupra creierului și coloanei vertebrale. [1][2]

În timp ce pericolele cauzate de razele X sunt acum controlate în cele mai multe contexte
medicale, IRM poate fi văzută ca o alegere mai bună decât o scanare CT. IRM este utilizat pe
scară largă în spitale și clinici pentru diagnosticul medical, stadializarea bolii și urmărirea fără a
expune corpul la radiații.

Scanările RMN sunt capabile să producă o varietate de date chimice și fizice, în plus față
de imagini spațiale detaliate. Creșterea susținută a cererii de RMN în cadrul sistemelor de
sănătate a condus la preocupări legate de eficacitatea costurilor și de diagnosticul excesiv. [3]

RMN poate detecta probleme de sănătate sau poate confirma un diagnostic, însă
societățile medicale recomandă adesea ca RMN să nu fie prima procedură pentru crearea unui
plan de diagnosticare sau gestionare a plângerii unui pacient. Un caz comun este utilizarea IRM
pentru a căuta o cauză a durerii la nivelul spatelui; Colegiul American de Medici, de exemplu,
recomandă împotriva acestei proceduri ca fiind puțin probabil să ducă la un rezultat pozitiv
pentru pacient. [4]

O imagine precisă a organismului: RMN-ul permite obţinerea unei imagini de bună

calitate, în planuri multiple, in două sau trei dimensiuni. Aproape toate părţile corpului pot fi
distinse: organele toracelui (inima, plămânii, bronhiile, pleura, etc.), organele digestive (ficatul,
splina, pancreasul, căile biliare, intestinul, colonul, rectul, etc.), organele genitor-urinare
(rinichii, ovarele, uterul, prostata, sânul, etc.), coloana vertebrală si măduva spinării. RMN-ul
furnizează informaţii cu privire la anatomie:  dimensiunea şi volumul organelor, punerea în
evidenţă a tumorilor, dimensiunea lor şi, eventual, natura lor (canceroasă sau benignă). RMN-ul
permite detectarea malformaţiilor, a inflamaţiilor, a hematoamelor în formare. RMN-ul este
deosebit de util pentru studiul ţesuturilor moi, al tendoanelor, al ligamentelor, al muşchilor care
nu pot fi observaţi complet cu ajutorul imagisticii obişnuite. Astfel, este posibilă stabilirea cauzei
unei dureri la nivelul unei articulaţii. Aceasta este una dintre cele mai bune metode de examinare
în vederea diagnosticării traumatismelor legate de practicarea unui sport.

Acest aparat de RMN este solutia eficienta pentru pacientii care sufera de:

 Afectiuni cerebrale (accidente vasculare, tumori);

 Afectiuni ale coloanei vertebrale (hernii de disc, patologie de cordon medular sau vertebrala;

 Afectiuni ale sistemului musculo-scheletal (rupturi de menisc sau ligamente, artrita);

 Afectiuni oncologice (cancer). [5]

Bibliografie:

[1] ((ISUOG Education Committee. Chair, 2007 ;

[2] Agenezia de corp calos – criterii de diagnostic antenatal și evoluție postpartum REZUMATUL TEZEI DE
DOCTORAT , 2021)

[3] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3859870/

[4] https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jmri.25055

[5] Zoia Stoica-Imagistica prin computer tomograf si rezonanta magnetica, Editura Medicala
Universitara, 2005

[6]

[7]

[8]