COMPUTERUL TOMOGRAF

STOICANEL MIOARA-VICTORIA

ANUL I AMG

Tomografia computerizata (CT) a revolutionat medicina permitand medicilor sa vada boli care in
trecut erau descoperite numai cu ajutorul chirurgiei sau autopsiei. Examinarea prin tomografie
computerizata (CT) este neinvaziva, se realizeaza in conditii de siguranta, ofera o privire
detaliata a capului, abdomenului sau membrelor si informatii asupra vaselor sanguine si oaselor
si poate realiza imagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinul, rinichii, glandele
suprarenale, plamanii si inima.

Tomografia computerizata (CT) este cunoscuta sub numele de "scanare CAT" (tomografie
computerizata axiala). Tomografia vine de la cuvantul grecesc "tomos" care inseamna "felie" sau
"sectiune" si graphia care inseamna "scriere". Computerul tomograf a fost inventat de doi
cercetatori in mod independent: inginerul britanic Godfrey Hounsfield, Laboratoarele EMI din
Anglia si Allan Cormack, fizician nascut in Africa de Sud de la Universitatea Tufts,
Massachusetts care au primit premiul Nobel in 1979.

Functionarea CT se bazeaza pe doua principii:

 masurarea atenuarii unui fascicul de raze X ce traverseaza un corp si calculul

coeficientului sau de atenuare, deci a densitatii sale radiologice,
 reconstructia imaginii unui obiect plecind de la proiectiile sale diferite, practic realizind o
reproducere bidimensionala a realitatii tridimensionale.

Planul de sectiune este pentru majoritatea structurilor investigate cel transversal sau axial. Pentru
fiecare sectiune tubul de raze X se roteste in jurul bolnavului, avind pe partea opusa detectorii al
caror rol este de a recepta energia fotonica ce a traversat corpul uman si de a o transforma in
energie luminoasa, pe care ulterior o fotodioda o transforma in semnale electrice. Aceste semnale
sunt apoi digitalizate si transmise unui procesor de imagini, ce reconstruieste imaginea pe baza
unui numar mare de masuratori. Aparatele CT noi au sisteme informatice mai rapide si un
software care poate procesa nu numai sectiunile transversale individuale, dar si pe cele in
continua schimbare. Acestea sunt numite aparate CT spirala. Sistemele lor informatice integreaza
datele sectiunilor transversale individuale in miscare pentru a genera informatii volumetrice
tridimensionale (o imagine 3-D a corpului), vizibile din mai multe perspective diferite. Acest tip
de achizitie a datelor necesita o putere de procesare enorma, deoarece datele sosesc intr-un flux
continuu si trebuie sa fie procesate in timp real.

1
Substanta de contrast folosita de rutina in examinarile CT este pe baza de iod, in diverse
combinatii si concentratii; in ultima perioada dezvoltandu-se compusi izoosmolari si
hipoalergenici in scopul reducerii frecventei posibilelor reactii adverse. Substanta de contrast se
poate administra oral si/sau intravenos, intraarterial, intrarectal, etc. Precautiile administrarii
acesteia se refera in mare parte la administrarea intravenoasa.
Cu sau fara substanta de contrast? Exista examinari care necesita de rutina administrarea
substantei de contrast (regiunile toracala, abdominala, pelvina) si segmente care rareori necesita
aceasta etapa (in principiu articulatiile, coloana vertebrala). Cu toate acestea, indiferent de
probabilitate, medicul radiolog CT va decide in cursul investigatiei aceasta necesitate, in functie
de patologia pacientului si bineinteles de modificarile sesizate in timpul scanarii native initiale
(fara substanta de contrast).
Beneficiile substantei de contrast Substantele de contrast sunt utilizate in examinarile CT pentru
a determina marirea contrastului natural al vaselor si anumitor organe, avand ca rezultat
stabilirea unui diagnostic corect. In cazul leziunilor evidentiate, criteriile particulare de
vascularizatie ale acestora aduc informatii suplimentare pentru diagnostic.
Precautii si contraindicatii ale administrarii substantei de contrast sunt numeroase, citate in
ghidurile internationale destinate acestor examinari.

Iata insa cateva consideratii generale:

– examinarea CT este contraindicata femeilor insarcinate si se recomanda precautie in efectuarea

tomografiilor copiilor sau persoanelor tinere. In cazul injectarii substantei de contrast, mamele nu
trebuie sa isi alapteze copiii timp de 24 – 48 ore dupa administrarea acesteia.

– risc renal: pacientii cu insuficienta renala, tratament concomitent cu anti-inflamatoare

nesteroidiene (foarte important a se cunoaste valoarea creatininei si rata de filtrare glomerulara).
Riscul de a dezvolta nefrotoxicitate ca urmare a administrarii substantei de contrast creste
semnificativ la pacientii cu o rata de filtrare glomerulara mai mica de 30ml/min/1,73m2.

– risc alergic: pacientii cu astm, reactii alergice la substanta de contrast in antecedente.

Efectuarea unei scheme de tratament in prealabil administrarii substantei de contrast este
rezervata pacientilor cu antecedente alergice moderate sau severe. Trebuie efectuata intreaga
schema de tratament pentru a reduce riscurile reactiilor alergice la substanta de contrast in toate
cazurile, cu exceptia celor in care beneficiile efectuarii examinarii de urgenta surclaseaza riscul
dezvoltarii unei reactii alergice la substanta de contrast. In cazul pacientilor care au suferit de
reactii alergice minore ca urmare a administrarii substantei de contrast, se prefera fie absenta
tratamentului prealabil, fie administrarea unui tratament antihistaminic. Riscul unei reactii
alergice repetate in cazul unui pacient cu antecedente de reactie alergica severa este de 18,5%.

– risc cardiovascular: pacientii cu insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala maligna.

– alti factori de risc: diabet, mielom multiplu, lupus, patologie tiroidiana. In ceea ce priveste
pacientii diagnosticati cu mielom multiplu, insuficienta renala acuta este determinata mai
degraba de hipercalcemie, deshidratare, infectii sau proteinurie Bence-Jones decat de
administrarea substantei de contrast.

2
Eliminarea substantei de contrast are loc pe cale renala si se face, in proportie de 95 – 99% prin
simpla filtrare glomerulara. Nu exista secretie tubulara si nici reabsorbtie. Timpul de injumatatire
este de 60 – 120 de minute, la 4 ore fiind eliminata aproximativ 75% din cantitatea de contrast
administrate.

Medicul radiolog va lua decizia administrarii sau nu a substantei de contrast in functie de

patologia individuala a fiecarui pacient si bineinteles avand in vedere raportul beneficiu/risc al
fiecarui caz in parte.