Interventional

Radiology

CT

CT ÎN RADIOPEDIATRIE
CONF. DR. STELIAN PETCU

Radiography
Copii nu sunt niste adulti in miniatura.Ei au
particularitati morfofuncţionale şi sufera de boli
diferite care necesita tratamente specifice.
Examinarea imagistica trebuie sa tina cont de
particularitatile morfologice si functionale ale
copilului.

Strategia diagnostica – folosind instrumente

identice - este diferita fata de adult.

In multe tari exista linii de invatamint

specializate pentru radiologia pediatrica.
Una dintre cele mai importante deosebiri intre radiologia
adultului si cea pediatrica este radioprotectia datorita
sensibilitatii diferte la radiatii a copilului si adultului.
Tesuturi mai radiosensibile de cel putin de 2 ori fata de
adulti .

Copilul este mai sensibil la radiatii X datorita expectantei

de viata mai mari, acumularii in decursul vietii a unei doze
din surse naturale si artificiale peste cea produsa de
iradierea medicala care poate creste riscul individual de
imbolnavire.

Pentru aceeasi cantitate de radiatii, doza in tesuturile

copiilor poate fi mai mare ca la adult.

Copii au speranta de viata mai mare si pot

dezvolta un cancer indus radiologic !!!!!!!
  Doza
 Doza
Scanari Variatia dozei, echivalenta
  medie,
CT mSv  in RGR
mSv
pulm
Examinarea CT se foloseste
din ce in ce mai mult   Cap 1.5-2.3 1.9 5.6

(acoperind pana la 40% din   Pulmonar 4.1-8 6 17.6

examinarile radiologice in USA).   Toracic 8.3-11.7 10 29.4

  Lombar 3.5-5.2 4.4 13

Scanarile whole-body CT in
centre comerciale ca teste   Abdomen 7.6-16 11.8 35

screening, ce pot fi repetate de   Pelvis 10-13 11.5 33.8

rutina constitue o problemă.
Angio        

  Cerebral 7.5 7.5 22

  Cardiac 71.9 71.9 211.5

  Vascular 19.4 19.4 57

CT produce o doza de iradiere mai mare decat
radiografia (dar se incadreaza in doze mici de radiatii la
care nu s-au semnalat niciodata efecte) si este frecvent
utilizata.

Opiniile din literatura difera foarte mult asupra riscului

de cancer datorat radiodiagnosticului.

Doar pana la 12,5% din cei care asigura asistenta

medicala cred ca poate exita o posibila legatura intre
examinarea CT si cancer.

75% dintre clinicieni subestimeaza doza de iradiere in

examinarea CT fata de radiografiile toracice
In ciuda parerilor diferite asupra riscului radiatiilor ionizante,
este unanim acceptat faptul ca riscul de la o examinare CT este de
departe mult mai mic decat beneficiul adus pacientului.

Beneficiile scanarii CT, cand sunt facute pentru o indicatie

precisa, depasesc cu mult riscurile.

Efectele radiatiilor X in examinarea radiodiagnostica sunt

posibile, probabile doar calculate (nu dovedite sau cuantificate),
pe cand beneficiile sunt imense, imediate, certe.
CT in Romania contribuie putin la cresterea dozei de iradiere in
pediatrie datorita accesului limitat, numarului redus de indicatii
si utilizarii aproape exclusiv in examinarea craniului sau in cazuri
oncologice.

Expunerea la radiatii poate fi scazuta folosind examinarile

radiologice doar atunci cand este necesar si respectind principiul
ALARA (utilizarea celei mai mici doze de iradiere care permite
obtinerea unei imagini de calitate).
 Tehnica imagistica

Necesita corectie in functie de dimensiunile

copilului

Corectie in functie de indicatiile examinarii

Numar redus de sectiuni pentru regiunea vizata

 Evaluarea dozelor la un copil de 5 ani raportata la o
radiografie pulmonara (mSv)

Glezna 0.0015 1/14

Toracica 0.02 1
Tc-99m pentru golire 0.06 3
gastrica
Tc-99m cistograma 0.18 9
Tc-99m scanare 6.2 310
osoasa
PET FGD 15.3 765
Cistograma <0,33 16
fluoroscopica
CT toracic <3 150
CT abdominal <5 250
 Legatura de la cauza la efect intre dozele scazute de radiatii si cancer, cum
sunt cele de la CT este dezbatuta cu argumente de fiecare parte.

 Nu s-a putut demonstra pana acum o legatura certa intre examinarile CT

facute in timpul copilariei si dezvoltarea ulterioara a cancerului.

 Riscul nominal estimat pentru cancer letal in examinarea CT toracic in

pediatrie la o doza de 3mSV este cuprins intre 0 si 5/10.000.

 Cantitatea de radiatii generata la CT depinde de mai multi factori, mai ales de

protocoalele folosite si setarile pentru fiecare examinare.

 Examenul CT corect facut, expune copilul la o doza de radiatii mult mai mica
decat aceeasi examinare la adult.

 Beneficiul la o examinare CT este documentat si recunoscut clinic si este mult

mai mare decat riscul potential cancerigen.
 Agenti de contrast pentru radiatii X
Incidenta globala a reactiilor adverse la copii este mai
mica decat la adulti.
Pacientii pediatrici cu un risc ridicat in timpul si dupa
administrarea oricarei substante de contrast: astm,
hipersensibilitate la alte medicamente si/sau alergeni,
patologie cardiaca cu sau fara cianoza, boala cardiaca
congestiva sau o creatinina mai mare de 1,5mg/dl.
Pacientii pediatrici cu imaturitatea functiilor renale sau
deshidratare pot avea un risc mai crescut de reactii
adverse din cauza prelungirii timpului de injumatatire
ai agentilor de contrast ionici.
Reactiile adverse apar mai ales dupa administrarea
intravenoasa si intra-articulara a mediilor de contrast
ionizate.
La adulti, reactii adverse usoare au fost
raportate in 3-15% din toate examinarile ce
folosesc substante de contrast i.v. cu osmolaritate
ridicata si in 1-3% cand sunt administrate agenti
de contrast nonionici cu osmolaritate scazuta.

Reactii severe,potential fatale sunt mult mai rare

si apar in 0,2% la cei cu substante de contrast i.v
ionice si cu osmolaritate crescuta si in 0,04% la
cei cu agenti de contrast nonionici cu
osmolaritate scazuta.
 Contraindicatii
Agenti de contrast
ionici
Contraindicatii absolute
- istoric de reactii adverse la
substante de contrast
- hipertiroidism acut
Contraindicatii relative
- astm
- macroglobulinemie
- insuficienta hepatica sau
renala
- hiper/hipotensiune
- edem cerebral
Examene baritate
Contraindicatii
- hipersensibilitate la bariu
- perforatii ale tractului gastro-
intestinal
- megacolon toxic
- stare clinica instabila
- diverticulita
- obstructii intestinale (pentru
administrare orala)
Chest, Abdomen, Pelvis
Parameters for CAP
< 25kg 90 kV/125 mAs, 3 mm, 3.5 mGy
> 25 kg 120 kV/180 mAs, 3 mm, 11 mGy
 DE RETINUT!
Ajustarea cantitatii mediului de contrast in functie de greutatea copilului.

Nu se efectueaza mai multe examinari cu substanta de contrast intr-o

perioada scurta de timp.

Se iau in considerare tehnici imagistice alternative, care nu necesita

administrarea substantelor de contrast.

Folosirea mediilor de contrast cu osmolaritate scazuta sau izo-osmolare.

Se optimizeaza balanta hidrica a copilului.

Nu se administreaza medicatie nefrotoxica (ex: aminoglicozide ) pentru cel
putin 24 ore inainte de administrarea agentilor de contrast.

Chiar si reactiile minore (ex:greata) se pot transforma intr-o reactie

anafilactica severa.
 Echipamentul de urgenta trebuie sa fie
prezent in camera de examinare

Oxigen
Adrenalina 1:1000
Antihistaminice H1- pregatit pentru injectie
Atropina
Β-2 agonist inhalator
Solutii i.v - saline sau solutie Ringer
Anticonvulsivante (diazepam)
 Ghid pentru tratementul de prima linie a reactiilor acute
datorate substantelor de contrast la copii
Greata/varsaturi :
trecatoare: tratament suportiv cu administrare de fluide
persistenta: medicatia anti-emetica trebuie luata in considerare

Urticarie :
trecatoare: sub observatie
persistenta: antihistaminice-H1 intramuscular sau intravenos
severa: se adauga adrenalina

Bronhospasm:
1 oxigen pe masca (6-10l/min)
2 B-2 agonist inhalator
3 adrenalina: tensiune normala- i.m (1:1000):0,01 mg/kg (maxim 0,3 mg)
tensiune arteriala scazuta (1:1000):0,01 mg/kg

Edem laringian:
1 oxigen pe masca (6-10l/min)
2 adrenalina intramuscular
3 corticosteroizi
 Ghid pentru tratementul de prima linie a reactiilor
acute datorate substantelor de contrast la copii
Hipotensiune izolata:
1 se ridica picioarele copilului
2 oxigen pe masca (6-10l/min)
3 solutii intravenoase
4 daca nu raspunde: adrenalina
5 corticosteroizi
Reactia vagala (hipotensiune si bradicardie):
1 se ridica picioarele copilului
2 oxigen pe masca (6-10l/min)
3 atropina i.v.
4 solutii intravenoase
5 corticosteroizi
Reactie anafilactica generalizata:
1 se cheama urgent pentru resuscitare
2 aspiratia cailor aeriene la nevoie
3 se ridica picioarele copilului in caz de hipotensiune
4 oxigen pe masca (6-10l/min)
5 adrenalina intramuscular
6 fluide intravenos
7 H1-blocante
8 B2- agonisti inhalator
 CT PULMONAR

Chest
Parameters
< 25 kg 90 kV/80 mAs,2 mm, 2.4 mGy
> 25 kg 120 kV/80 mAs,2 mm, 5.6 mGy
 Alegerea metodei imagistice toracice adecvate la copii
Tipul Ce arata Avantaje Dezavantaje Folosit in special pentru
imaginii
Tesuturi moi Doza mica de Aduce informatii Screening pentru infectii
incluzand radiatii. anatomice de baza (pneumonie virala si
plamanul si Ieftin doar pentru putine bacteriena), dureri
Radiografia anatomia. Rapida densitati tisulare toracice, probleme
respiratorii,
Usor de interpretat. traumatisme( incluzand
Nu necesita corpi straini), displazii.
pregatire speciala.
Informatii Aduce imagini in Doza de radiatii Miscarile diafragmului, air
functionale si timp real. poate fi traping ( aspiratii corpi
Fluoroscopia anatomice. Larg disponibila substantiala. straini) caile aeriene,
Ceva mai scumpa ca lumenul (ex: esofagian)
radiografia.
Aduce practic Detalii anatomice Doza de iradiere Pneumonie complicata,
informatii din excelente. mult mai mare fata traumatisme, mase
orice tesut si Timp de examinare de radiografii. mediastinale, boli ale
organ. foarte scurt. Necesita foarte des interstitiului pulmonar,
Cel mai util Cu substanta de substante de tumori pulmonare,
Computer pentru contrast. Metastaze, evaluare
tomograf contrast se poate
parenchimul examina marirea Relativ scump cardiovasculara (angio-
CT pulmonar. CT), incluzand embolia
organelor precum si
vase de sange. pulmonara
MDCT aduce
informatii in planuri
multiple si 3D.
 CT ofera cea mai buna evaluare ale structurilor toracice ;
Cea mai buna evaluare anatomica a parenchimului pulmonar : CT cu inalta
rezolutie (HRCT)(thin-slice si high-detail) evaluază parenchimul pulmonar mai bine
decât RM
CT aduce informatii excelente morfologice si anatomice pentru structurile
mediastinale sau cardiovasculare (mai ales cand se utilizeaza angio-CT) si anomalii
osoase.
Datorita accesibilitatii si timpilor de examianre scazuti ( cu noua tehnologie de 64-
slice, examinarea toracica poate fi realizata sub 0,5 s la nou-nascuti si in cateva
secunde la adolescenti). Necesită sedare mai uşoară şi de mai scurtă durată
compartiv cu RM
CT este a 2-a optiune in cazul in care radiografia nu aduce informatii suficiente
pentru diagnostic iar ecografia nu este utila.
Trebuie tinut cont de doza de radiatii mai ridicata generata de examianrea CT
toracic. Aceasta poate fi echivalata cu pana la 100 de radiografii toracice pentru o
singura examinare CT.
Nu are contraindicaţii pentru pacienţii cu implanturi metalice sau pacemakere
 CT anomalii congenitale
 Metoda de prima intentie de investigare imagistica a anomaliilor
congenitale pulmonare este radiografia.

 Pot fi detectate in utero prin ecografie si IRM.

 Daca o imagine persista la mai mult de trei examinari este necesar

CT - de exemplu sechestratia pulmonara poate mima pneumonie
recurenta. Dupa o a doua pneumonie in acelasi loc aceasta trebuie
urmarita radiografic in functie de perioadele de tratament (aprox. 3-
4 saptamani). Daca opacitatea persista este necesar CT cu substanta
de contrast.

 Acest principiu de urmarire imagistica se foloseste si in cazul

anomaliilor persistente si in hiperinflatie.
 Caile aeriene
CT standard vizualizează bronşii care au
diametrul de până la 3 mm deci de ordinul 4.

CT cu înaltă rezoluţie cu o colimare a

secţiunii de 1-2 mm permite vizualizarea
bronşiilor până la 1-2 mm, deci de ordinul 8

Bronşiile intralobulare în mod normal nu

sunt vizibile.

Prezenţa lor la periferia plămânului la

distanţă de 2 cm faţă de peretele toracic este
patologică şi poate fi dată fie de dilatarea
lumenului fie de îngroşarea pereţilor.

Umplerea lumenului cu un material

endobronşic produce imaginea de „arbore
înmugurit” şi semnifică afectarea bronşiolelor
centrolobulare (bronşiolită acută, tuberculoză
diseminată etc.)
 Parenchimul pulmonar
CT cu înaltă rezoluţie reuşeşte
să identifice lobulul secundar
care conţine aproximativ 12
acini, are un diametru de 10-20
mm, este înconjurat de septe
conjunctive şi are în centru o
bronşiolă şi arteriolă. În mod
normal peretele lobulului nu se
vede CT.
• Ţesutul interstiţial este localizat:
• peribronhovascular (la nivelul hililor);
• perilobular;
• perialveolar;
• subpleural.
 Interstiţiul pulmonar însoţeşte bronşiile şi
vasele până în centrul lobulului şi constituie
interstiţiul central sau axial. În septele care
susţin alveolele există ţesut conjunctiv
interstiţial şi este denumit interstiţiul septal
sau intralobular. De asemenea, la periferia
lobulului există ţesut conjunctiv interstiţial şi
constituie interstiţiul periferic sau
interlobular
 Interstiţiul interlobular nu se vede în mod normal CT. Îngroşarea sa provoacă
apariţia unor linii fine denumite linii septale care apar ca linii frânte creând
un aspect poligonal geometric.

Aceste linii permit aprecierea:

-centrului lobului în care pot apărea noduli (aşa cum se întâmplă în
bronşiolită);
􀂃 -periferiei lobului unde de asemenea pot apărea noduli perilobulari (ca în
sarcoidoză).

Îngroşarea ţesutului interstiţial poate avea cauze diverse:

- inflamaţia, ca în pneumoniile interstiţiale;
- edemul interstiţial datorită stazei venoase;
- invadarea, ca în limfangita metastatică;
- proliferarea de ţesut anormal sau proliferarea celulară, ca în fibroza
interstiţială, granuloame.
 Aspectul CT al îngroşării ţesutului interstiţial poate fi :
􀂃 - sticlă mată care indică o afectare predominantă a segmentului perialveolar;

􀂃 - opacităţi nodulare, miliare, sub 3 mm în diametru, care se întâlnesc mai ales în

tuberculoză miliară, histiocitoză, hemosideroză pulmonară secundară, candidoze;

􀂃 - opacităţi nodulare cavitare care se întâlnesc în tuberculoză, embol septic, infecţii

fungice, granulomatoză Wegener;

􀂃 - opacităţi liniare care indică o afectare a ţesutului interstiţial pot fi:

􀀀 - îngroşarea septelor interlobulare când apar ca linii opace de 1-2 cm
lungime care pornesc de la pleură spre parenchim sau au aspect reticular. Se întâlnesc în
fibroză pulmonară idiopatică, boli de colagen, displazii;
􀀀 - linii subpleurale care apar ca opacităţi liniare curbe de 2-10 mm
paralele cu suprafaţa pleurei. Sunt întâlnite mai ales în fibroza pulmonară;

􀂃 - opacităţi reticulare formate din linii opace îngroşate care se intersectează

formând o reţea şi care indică o afectare predominantă a ţesutului interstiţial peri şi
interlobular aşa cum se întâmplă în fibroza pulmonară primitivă Hamman-Rich sau
histiocitoză;

- fibroză tip „fagure de miere” care este stadiul ultim al distrucţiei pulmonare din
fibroza idiopatică.
 Densitatea parenchimului pulmonar :

-in inspiraţie este de 800-900 UH

-in expiraţie este cu 150 UH mai mare.

Deoarece copilul este examinat în clinostatism densitatea este mai

mare cu ±10-20 UH în partea posterioară.
 Malformatii pulmonare

Hipoplazie pulmonară stângă.

a) Radiografie toracică AP. Nou născut
de 3 săptămâni. Hemitoracele stâng cu
dimensiuni reduse. Deplasarea mediastinului
către stânga. Hiperinflaţie compensatorie în
dreapta.
b) Acelaşi caz la vârsta de 1 an. Radiografie
toracică PA.
 Malformatii pulmonare

c) CT torace secţiune
axială transversă
în fereastra de parenchim
pulmonar. Bronşia
primară stângă cu aspect
hipoplazic. Atragerea
mediastinului către
stânga.
 Fibroza chistica pulmonara

CT cu înaltă rezoluţie permite o mai bună evaluare a modificărilor

morfologice şi a extensiei bolii.

CT cu înaltă rezoluţie evidenţiază îngroşarea precoce a pereţilor

bronşici, a interstiţiului peribronşic, retenţie de mucus ce poate
duce la atelectazii, perfuzie în mozaic ce arată afectarea căilor
aeriene mici, existenţa bronşectaziei, a zonelor de emfizem.

Uneori, datorită secreţiilor din bronşiile centrolobulare remarcăm

opacităţi în formă de Y sau V, aspect de arbore înmugurit.
Bronşiile dilatate cu artera alături apar ca un inel cu pecete.
Fibroză chistică
pulmonară
severă:

•Sondă
de intubaţie.
•Multiple opacităţi
liniare
cu traiecte variate
în ambii câmpi
pulmonari.
• Câteva imagini
chistice.
• Opacitate
supradiafragmatic
în dreapta cu
bronhogramă
pozitivă.
 Fibroză chistică pulmonară
formă medie.

a) Radiografie toracică PA.

Hiperinflaţie. Multiple opacităţi
liniare care pornesc din hil către
periferie.

b) CT torace.
Interstiţiul pulmonar accentuat.
Câteva zone de emfizem pulmonar
subpleural
 Fibroză chistică pulmonară

CT torace.
Îngroşarea pereţilor bronşici.
Interstiţiul pulmonar accentuat. Aspect în
mozaic.
Câteva zone de emfizem.
Supuraţie a lobului superior drept.
Pneumopatie alveolară paramediastinală
superioară stângă.
 Fibroză chistică
pulmonară

CT torace.
Îngroşarea pereţilor bronşici.
Interstiţiul pulmonar accentuat. Aspect în
mozaic.
Câteva zone de emfizem.
Supuraţie a lobului superior drept.
Pneumopatie alveolară paramediastinală
superioară stângă.
 Bronsiectazia
CT a înlocuit bronhografia în
diagnosticarea bronşectaziei şi
evidenţiază gradul dilatării, extinderea,
starea peretelui bronşic.

Criteriul uzual pentru diagnosticul de

bronşectazie este creşterea diametrului
intern al bronşiei mai mult de o dată şi
jumătate faţă de vasul aferent.

Întrucât s-a constatat o mare varietate a

acestui raport este întotdeauna necesară
şi existenţa altor criterii ca:
- îngroşarea peretelui bronşic;
- modificarea formei conice a lumenului
bronşic;
- persistenţa aceluiaşi diametru ca şi la
bronşia din care derivă pe o distanţă mai
mare de 2 cm poate fi considerat un semn
de bronşectazie. Diametrul bronşiilor în
mod normal scade de la bronşia primară
spre periferie;
- vizualizarea bronşiilor în spaţiul
subpleural sau lângă pleura mediastinală.
Bronşiectazie (acelasi caz)
a) Radiografie PA. Opacităţi pulmonare liniare paralele datorate unor
bronşii cu perete îngroşat. Nivel hidroaeric în lobul superior drept.
b), c), d) Secţiuni toracice axiale CT. Dilataţii bronşice sacciforme în plămânul drept.
CT inflamatii pulmonare
Radiografia este metoda de prima
intentie in cazul suspiciunii de infectie
pulmonara.

CT este folosit doar in acele cazuri in

care tratamentul nu este eficient.

Aspectul tipic de pneumonie este de

consolidare focala sau extinsa cu
bronhograma aerica pozitiva.

CT poate evidentia necrozelor tisulare cu

formare de cavitati, fistule
bronhopleurale, afecterea peretelui CT in pneumonie
toracic. CT evidentiaza mai bine
formarea pneumatocelelor.

Folosirea substantei de contrast:

-absenta captarii contrastului
sugereaza necroza
-prezenta captarii intr-o zona de
consolidare sugereaza atelectazie
 Abces pulmonar
Aspecte radiografice la copil

a) Abces constituit

b) Abces in formare
 Abcesul pulmonar

CT - abcesul apare ca o masă hipodensă central în interiorul unei

condensări pneumonice.

După contrast se constată o încărcare periferică în jurul

hipodensităţii centrale.

În pneumoniile necrozate date de bacili gram negativi, anaerobi,

streptococ, stafilococ aureu se constată multiple microabcese.
Atunci când abcesul comunică cu o bronşie cavitatea centrală
conţine aer.

Abcesul se diferenţiază de pneumatocel pentru că are peretele

gros.
 Abces pulmonar în evoluţie

a) Radiografie toracică PA.

Opacitate cu structură inomogenă
situată în segmentul II al lobului
superior drept. perete gros.
b) Secţiune toracica axiala CT.
Zonă de condensare pulmonară cu
structură inomogenă cu câteva
imagini aerice proiectate central.
c) Secţiune toracica axiala CT. Zonă de
condensare pulmonară cu structură
inomogenă cu câteva imagini aerice
proiectate central.

d) Radiografie toracică PA după

vomică. Imagine hidroaerică cu perete
gros.
Chist hidatic

Radiografie toracică PA şi LL drept.

În hemitoracele drept se constată două opacităţi
macronodulare, rotunde, bine delimitate, cu
structură omogenă, la nivelul
lobului superior şi inferior drept.
 Chist hidatic
Aspectul CT depinde de stadiul de
dezvoltare :
-unilocular sau
-chist complex cu celule
fiice.

Precontrast masă chistică, ovalară,

bine delimitată, cu densitate fluidă.
Celulele fiice apar ca structuri septate
în interiorul chistului mamă sau ca
imagini multiloculare.

Densitatea conţinutului chistic este de cele mai multe ori fluidă dar poate fi mare în jur
de 45 UH datorită nisipului hidatic. Densitatea celulelor fiice este aceeaşi ca şi a chistului
mamă. Uneori peretele chistului prezintă calcifieri.

Postcontrast perichistul captează contrast şi permite identificarea membranei chistice

şi a stratului germinativ.Captarea contrastului la nivelul peretelui şi septelor permite
diagnosticul diferenţial cu chistele obişnuite care nu captează contrast.
 Tuberculoza
pulmonara

Secţiune axială CT.

Pneumonie cazeoasă. Cavernă bacilară.
Imagine în miez de pâine în regiunea
apicală pulmonară superioară dreaptă
Secţiuni toracice axiale CT.
Cavernă într-o zonă de condesare
pulmonară.
Zonă de consolidare difuz
delimitată, structura inomogenă,
bronhogramă pozitivă şi cavernă
degajată în lobul superior pulmonar
drept.
 Tumori pulmonare
CT este metoda cea mai sensibilă în depistarea şi caracterizarea metastazelor
la copil.

Uzual apar sub formă de noduli periferici sau subpleurali, bine delimitaţi care
se încarcă postcontrast.

Există metastaze care au unele caractere particulare. Astfel cele produse de

osteosarcoame prezintă calcifieri care sunt mai bine vizibile CT decât pe
radiografia standard.

Metastazele date de osteosarcom produc frecvent pneumotorace.

Unele metastaze sunt cavitare şi au fost descrise în tumoarea Wilms, boala

Hodgkin şi în osteosarcoame.

Metastazele din tumorile tiroidiene apar ca mici opacităţi micronodulare

multiple, situate bilateral.
 Metastaze pulmonare de
nefroblastom. Noduli
pulmonari localizaţi în
lobii superiori.

Metastaze de osteosarcom.
Multiple imagini nodulare
bilaterale cu calcifieri.
Colecţie pleurală în cantitate
medie în dreapta.
 Sarcoidoza pulmonara
CT cu înaltă rezoluţie
evidenţiază
granuloamele de
sarcoidoză care sunt
situate în jurul
limfaticelor, tecilor
peribronhovasculare,
septelor interalveolare şi
pleurale.
Granuloamele apar ca
imagini nodulare de 2-10
mm cu margini
neregulate situate în
parenchim sau pe
pleură, la nivelul
scizurilor.
Uneori nodulii
confluează sau pot
deveni cavitari.
CT MEDIASTIN
 Timusul

Structură parenchimatoasă
situată în mediastinul
anterior.
 Timusul

Examenul CT precizează dimensiunile, forma şi densitatea

timusului.
• timusul are structură omogenă, cu densitate
asemănătoare muşchilor cutiei toracice, formă patrulateră,
cu margini laterale uşor convexe sau drepte. Cu rare
excepţii, lobul stâng este mai mare decât cel drept.
• nu prezintă calcifieri sau zone cu atenuare redusă
• rareori are prelungiri în mediastinul mijlociu sau
posterior.
• după pubertate timusul are formă triunghiulară
cu margini concave sau drepte. Structura sa devine mai
inomogenă datorită infiltrării grăsoase.
Timus normal. Secţiuni CT:

a) Precontrast
b) postcontrast.
Structură tisulară, cu margini convexe
prezentând aceeaşi atenuare ca şi
musculatura, fără captare
semnificativă postcontrast
 Hiperplazie timica

Hiperplazie timică.
Secţiuni CT postcontrast.
Timus cu dimensiuni crescute, cu aspect
pseudotumoral, structură omogenă.
 Timom

Secţiuni toracice CT.

Masă tisulară, cu structură inomogenă, cu
câteva imagini hipodense placată pe aorta
ascendentă şi trunchiul pulmonarei cu efect
de masă asupra acestor structuri, ce sunt
basculate spre dorsal . Colecţie pleurală
dreaptă
Timom.
Secţiuni CT torace postcontrast.
Masă voluminoasă situată retrosternal,
anterior faţă de vasele mari, cu structură
inomogenă
 Timolipom

Timolipom

a) Secţiune CT torace postcontrast.

Masă hipodensă neiodofilă, voluminoasă,
care deplasează structurile adiacente fără a le
invada, situată în mediastinul anterior.
b) Ecografie.
Formaţiune parenchimatoasă cu structură
omogenă
 Limfoame

Limfom.
Secţiuni toracice CT.
Adenopatie în loja Barety

Limfom non Hodgkin

Secţiune toracică CT.
Masă parenchimatoasă
care înglobază şi
deplasează vasele.
 Limfom non Hodgkin

Secţiuni CT de torace înainte şi

după tratament.
Limfom Hodgkin.
Secţiune CT nativă.
Adenopatii în compartimentul mediastinal
anterior, în spaţiul lateroaortic şi la
nivelul lojei Barety.
Colecţie lichidiană în cantitate medie în
cavitatea pleurală dreaptă.
Limfom Hodgkin.
Secţiune CT de torace postcontrast.
Voluminoasă masă paramediastinală
dreapta în contact dorsal cu vena
pulmonară inferioară.
Neuroblastom. Neuroblastom.
Secţiune axială CT. Secţiune CT postcontrast tardiv, în procubit.
Masă situată în şanţul costovertebral Masă tumorală situată în sanţul
drept. costovertebral drept, cu structură
inomogenă, invazivă cu osteoliză de arc
costal posterior şi extensie extracanalară
epidurală.
 Chiste timice

Chiste timice. Secţiuni toracice CT.

a) Precontrast,
b) Postcontrast.
Hipertofia timusului cu câteva imagini cu
densitate hidrică.
CT ABDOMEN
 Purpura Henoch-
Schonlein

Hematom perete
ansă intestinală.

a) şi b) Secţiuni CT:
acumulare circumscrisă
discret hiperdensă spontan
localizată în flancul stâng.
 Limfom
intestinal
CT limfomul intestinal
apare ca o masă
parenchimatoasă cu
dimensiuni variabile sau
ca o infiltrare difuză a
peretelui care duce la
îngustarea excentrică
sau circumferenţială a
lumenului.

Uneori se constată o
dilatare importantă a
colonului ridicând
suspiciunea unei
Limfom cecal
obstrucţii. Formaţiunea
Secţiune CT
prezintă o încărcare
Peretele cecului foarte mult îngroşat
moderată post contrast.
 Ascita
CT este necesar doar în acele cazuri
în care ecografia nu evidenţiază
cauza ascitei.

Densitatea lichidului ascitic are în

jur de 10 UH.

În cazurile de hemoperitoneu CT se
constată hiperdensitate spontană.

Lichid de ascită
a) perihepatic, perisplenic
b) la nivelul pelvisului.
Frecvenţa tumorilor hepatice la copil
 Hepatoblastomul
CT este metoda cea mai potrivită pentru caracterizarea leziunii şi aprecierea
extinderii venoase precum şi pentru depistarea metastazelor pulmonare.

Pe secţiunile precontrast hepatoblastomul apare ca o masă heterogenă,

predominant hipodensă, uni sau multifocală, în care se constată calcifieri în
40% din cazuri.

Conturul tumorii este bine delimitat, dar poate fi infiltrativ.

Postcontrast în faza arterială formaţiunea este hiperdensă, apoi în faza

venoasă este hipodensă, în comparaţie cu parenchimul sănătos, dar cu o
captare periferică importantă.

Tromboza tumorală poate fi uneori prezentă şi se extinde în vena portă,

venele hepatice sau chiar VCI şi apare ca un defect de umplere hipodens.

Metastazele apar uzual în plămân, nodulii limfatici periaortici.

Foarte rar apar metastaze în creier sau schelet.

Hepatoblastom.
Secţiune axială CT.
a) precontrast
b) postcontrast faza arterială
c) postcontrast faza portală.
Masă tumorală discret heterogenă cu
iodofilie moderată, localizată la nivelul
lobului stâng.
 Sarcomul embrionar nediferenţiat

CT apare ca o masă cu atenuare redusă, cu o importantă componentă

chistică, dar şi cu zone solide care captează contrast.

CT formaţiunea este de obicei unică predominant chistică, bine

delimitată.

Rareori se constată calcifieri intratumorale sau prezenţa unei

pseudocapsule care o delimitează de ţesutul hepatic

Alteori CT evidenţiază o masă hipodensă cu o stromă mixoidă în

interior, cu o încărcare eterogenă postcontrast la nivelul componentei
solide, mai ales către periferia formaţiunii.

Aspectul este greu de diferenţiat de hamartomul mezenchimal benign.

Sarcom embrionar nediferenţiat.
Secţiune axială CT.
a) precontrast: mase hepatice
voluminoase la nivelul ambilor lobi
hepatici, cu aspect heterogen şi contur
net periferic.
b) postcontrast, captare minimă la
periferie.
 Carcinomul
hepatocelular
CT apare ca o masă hipodensă
solitară sau multifocală care
captează contrast.

De obicei, în momentul
depistării, tumora este invadantă
sau multifocală.

CT se pot aprecia şi modificările

date de afecţiunea preexistentă.
 Metastaze hepatice

Metastaze hepatice.
Secţiuni CT nativ:
a) Masă tumorală care se proiectează la nivelul
polului renal superior stâng, cu aspect
heterogen. Ficat cu dimensiuni crescute,
structură inomogenă, ce prezintă multiple
imagini hipodense nodulare confluente.
b) Mase hipodense, macronodulare în lobul drept
hepatic.
c) Masă tumorală care se proiectează la nivelul
lojei suprarenale stângi. Ficat cu aspect
heterogen, de dimensiuni crescute, cu
multiplii micro şi macro noduli hipodenşi.
 Hemangioendoteliomul
CT hemangioendoteliomul apare ca masă solidă unică sau multiplă, rar
difuză, cu dimensiuni variate de obicei mari 1-20 cm, bine delimitată.

Pe secţiune precontrast apare ca o masă hipodensă în comparaţie cu

parenchimul adiacent.

Rareori structura sa este heterogenă, prezentând în regiunea centrală zone

hiperdense datorate hemoragiilor şi calcifierilor.

Postcontrast se constată o încărcare periferică precoce, apoi o încărcare

centrală mai bine evidenţiată pe secţiunile tardive.

În cazul tumorilor mari apar necroze, fibroze sau hemoragii care dau tumorii
un aspect heterogen şi nu captează contrast.

Formaţiunile mici frecvent se încarcă complet şi au tendinţa de a fi multifocale.

Datorită şuntării unui volum de sânge prin hemangiom, aorta sub trunchiul
celiac are un diametru mai redus, iar venele hepatice apar dilatate.
Hemangioendoteliom.
Secţiune CT.
a) precontrast
b) postcontrast.
Masă tumorală voluminoasa cu zone
calcificate, necrozată central şi iodofilie
periferică
Hemangiom cavernos.
Secţiune axială CT.
a) precontrast imagine hipodensă în
segmentul VII hepatic.
b) postcontrast încărcare
periferică; priză de contrast de tip
centripet.
 Hiperplazia nodulară focală

CT pe secţiunile fără contrast hiperplazia nodulară focală apare ca nodul

hipodens sau izodens, bine delimitat.

Cicatricea centrală apare uneori ca o zonă hipodensă pe secţiunile native.

Postcontrast în faza arterială se constată o captare intensă, iar în peste

50% din cazuri se constată şi prezenţa cicatricei centrale stelate.

Uneori este vizualizată şi artera nutritivă centrală.

În tumorile mici nu se vede nici hipodensitatea centrală, nici artera

nutritivă.

Contrastul se spală rapid şi tumora devine izodensă. Pe secţiunile tardive,

artera nutritivă captează contrast şi devine hiperdensă.
Hamartomul

CT hamartomul
apare ca o
formaţiune
predominant
chistică, hipodensă,
în care septele
captează contrast.

Uneori există şi
mase solide care se
încarcă
postcontrast.
Hamartom.
Secţiuni CT precontrast.
Masă voluminoasă la nivelul segmentelor VI,
VII, cu structură inomogenă, mixtă,
cu importantă componentă grăsoasă şi
calcifieri, arii chistice şi septe dense.
 Adenomul

CT aspectul este nespecific, putând fi hipo sau hiperdens.

Postcontrast apare ca o masă hipodensă.

Uneori se constată hemoragii intratumorale, iar aspectul este de masă

heterogenă, însoţită de colecţii fluide perihepatic sau intraperitoneal.
Adenom hepatic.
Secţiune CT.
a) postcontrast – faza arterială;
b) postcontrast – faza venoasă.
Masă tumorală care produce boselură pe contur, proiectată la nivelul
segmentului II hepatic, cu aspect heterogen, predominant hipodens, cu
încărcare importantă heterogenă în timp arterial, hipofixantă în timp
portal.
 Chistul hidatic
CT chistul hidatic apare ca o imagine rotundă, ovalară bine delimitată.

Odată cu maturarea, apar celule fiice care se datorează invaginării

endochistului.

Chistele fiice apar ca imagini chistice în interiorul chistului mamă.

Când sunt multe chiste hidatice, acestea apar ca o imagine

multiloculară.

Conţinutul este lichidian, dar nisipul hidatic este uneori hiperdens, în

jur de 45 UH.

Postcontrast perichistul captează substanţa de contrast.

La nivelul perichistului apar uneori calcifieri.

Chist hidatic cu celule fiice.
a) Ecografie la vârsta de 3 ani
b) CT la 7 ani.
Se constată creşterea importantă a
densităţii prin înmulţirea celulelor
fiice şi apariţia nisipului hidatic.
 Chist hidatic.
Secţiune CT.

a) Imagini hipodense în
segmentele III şi IV hepatice
perete propriu, cel din
segmentul IV cu calcifieri
arcuate parietale

b) Imagini hipodense în
segmentele II, IV, VI, VII,
cu structură heterogenă,
cel mai voluminos cu
calcifieri parcelare la
nivelul peretelui.
 Abcesul hepatic
CT indică o zonă hipodensă, rotundă sau neregulată, cu perete gros, care captează
contrast în perete la periferie.

Abcesul nu prezintă încărcare centrală.

Puroiul are aproximativ 30 UH, dar poate fi şi mai hipodens.

În faza portală peretele abcesului este hipodens în comparaţie cu ficatul.

Postcontrast, edemul perilezional creează semnul dublei ţinte în care edemul apare ca
o imagine circulară hipodensă situată în afara peretelui abcesului care captează
contrast şi apare hiperdens.

Abcesul poate fi unilocular sau multilocular, când se constată septe în interior sau
imagini în ciorchine.

Prezenţa gazului întâlnită mai frecvent în infecţiile cu Klebsiella apare sub formă de
mici bule sau ca imagine hidroaerică.

CT mai constată hepatomegalie, hemidiafragm sus situat, colecţie pleurală,

atelectazie lamelară.
 Ciroza hepatică

Ciroză hepatică într-un caz de boală

Wilson.
a) si b) Secţiuni CT postcontrast.
Ficat cu dimensiuni reduse, cu structură
inomogenă, cu multipli noduli, contur
boselat.
Vena portă dilatată.
Lichid de ascită.
 Traumatismele hepatice

Aspectul CT al traumatismelor intrahepatice depinde de timpul scurs de la

apariţia sângerării până în momentul examinării.

Leziunile hepatice cuprind mai frecvent lobul drept care este fixat prin
ligamentul coronar ceea ce face să aibă o mobilitate redusă. Sunt afectate mai ales
segmentele posterioare şi sunt însoţite uneori şi de fracturi costale.

CT în traumatismele hepatice constată:

ƒ contuzia produce în parenchimul hepatic edem şi minimă hemoragie.
 CT apare ca o imagine hipodensă în parenchim.
ƒ hematoamele subcapsulare sunt colecţii lichidiene de formă
lenticulară în care capsula este intactă, situate mai frecvent în lobul drept în
segmentele anterolaterale.
ƒ laceraţiile sunt fracturi ale parenchimului localizate mai frecvent
perihilar. CT apar ca leziuni hipodense, cu margini nete.
ƒ hematoame intraparechimatoase sunt colecţii sanguine situate în
interiorul unei laceraţii. Ele apar ca imagini hiperdense neregulate care persistă
câteva săptămâni. Cheagurile apar ceva mai hiperdense în interiorul unei
hipodensităţi dată de hematom. Sângele necoagulat are 35-45 UH, iar cheagurile
60-90 UH. Sângerarea extravasculară are densităţi variate între 85 şi 300 UH.
ƒ hemoperitoneul apare mai întâi în spaţiul hepatorenal Morrison şi se
extinde în recesul paracolic drept sau chiar până în pelvis. Densitatea
hemoperitoneului are valori de 40- 50 UH. Uneori se constată un hematom
sentinelă cu valori de atenuare mai ridicate 45-70 UH. Existenţa unei arii largi
hiperdense indică o sângerare activă şi necesită intervenţie chirurgicală.
ƒ infarctul apare ca o zonă triunghiulară hipodensă, însoţită de edem
periportal.
ƒ leziuni vasculare ce cuprind venele hepatice, VCI, şi necesită
tratament chirurgical de urgenţă
Traumatism hepatic. Secţiuni CT.
a) Fractură hepatică.
b) Hematom subcapsular

Dilacerare hepatică
 Dilatarea căilor biliare
CT se efectuează în cazurile cu complicaţii la care este necesară o
inventariere a tuturor leziunilor asociate

 CT evidenţiază o leziune chistică cu atenuare redusă în zona venei porte

şi comunicarea cu coledocul

Dilatare a canalului coledoc

 Boala Caroli

Boală Caroli şi chist de coledoc.

Secţiuni axiale CT.
Dilatare chistică a canalului coledoc cu
importantă dilatare a căilor biliare
intrahepatice predominant în dreapta.
Chist de colecod
 Obstrucţie biliară

Căi biliare dilatate. Imagini hipodense, rotunde, tubulare, paralele cu structurile portale.
 Pancreas normal

Secţiune axială CT la nivelul:

a)capului, b) corpului şi cozii.
 Pancreatita cronica

Secţiuni CT.
Pancreas cu structură inomogenă, contur
boselat. Canal Wirsug cu diam. de 3 mm.
Colecţie subapsulară renală.
 Chist hidatic pancreatic

Chist hidatic situat la nivelul capului pancreatic. Colecist dilatat cu conţinut fluid omogen
 Traumatismele splenice - hematoame
CT hematoamele au aspect diferit, în funcţie de timpul scurs de la apariţie. Astfel
hematoamele recente apar ca imagini hiperdense iar hematoamele vechi sunt
izodense sau chiar hipodense în comparaţie cu parenchimul din jur şi se
evidenţiază mai bine postcontrast.

În funcţie de localizare:
ƒ hematoamele subcapsulare apar ca imagini semilunare, hiperdense
uneori cu dimensiuni mari, care comprimă parenchimul splenic şi produc o uşoară
boselură pe contur.
ƒ hematoamele intraparenchimatoase după contuziile splenice apar ca
hipodensităţi cu structură inomogenă în care se constată imagini hiperdense
datorate cheagurilor.
ƒ lacerarea sau ruptura splenică apare ca o hipodensitate liniară, rotundă,
în formă de pană, cu o reducere sau lipsă de captare a contrastului. Uneori defectul
parenchimatos nu este vizibil, dar apare cheagul sentinelă ca o structură hiperdensă
de aproximativ 60 UH, în comparaţie cu 30-40 UH cât are hemoperitoneul. În
traumatismele severe se constată hemoperitoneu.
 ƒ uneori are loc extravazarea contrastului, ceea ce indică o hemoragie
activă. Datorită hipotensiunii, hemoragia poate fi absentă iniţial, dar apare mai
târziu. Apariţia unei zone hiperdense în interiorul unei hipodensităţi, datorate unui
hematom mai vechi, indică prezenţa unei hemoragii active.
ƒ încărcare focală cu contrast poate constitui uneori un semn de contuzie
chiar dacă restul parenchimului este omogen.
ƒ atunci când există o atenuare perisplenică mai mare de 60 UH trebuie să
suspicionăm o laceraţie splenică chiar dacă în momentul examinării nu este
evidentă.

 CT are o acurateţe de 98% şi o sensibilitate de 95%.

 Diverse clasificări încearcă să stabilească criterii în funcţie de aspectul CT

pentru aplicarea unui tratament conservativ sau chirurgical. Aceste clasificări ţin
cont de:
ƒ integritatea capsulei
ƒ dimensiunea hematomului
ƒ numărul şi lungimea laceraţiilor
ƒ afectarea vasculară şi gradul de extensie al devascularizării
parenchimului
 Limfoame splenice

Limfom Hodgkin. Secţiune CT.

Imagini hipodense cu structură omogenă situată la nivelul lobului stâng hepatic şi splinei.
APARATUL URINAR
 Indicaţiile CT

􀂃Mase renale: stadializare, extindere, invazie venoasă;

􀂃 Inflamaţii: abces, pionefroză;
􀂃 Traumatisme abdominale;
􀂃 Complicaţiile bolii polichistice renale;
􀂃 Complicaţiile transplantului renal.

Tehnica efectuării CT la copil

Copilul trebuie să nu mănânce cu 3 ore înaintea examinării.

Pentru a sta imobilizat copilul mic trebuie sedat.
Peste vârsta de 3 ani se poate încerca examinarea fără sedare.
Opacifierea intestinului este obligatorie în examinarea rinichilor. Se
administrează soluţie de contrast cu 30-40 minute înainte de
examen pentru opacifierea intestinului subţire şi cu 24 ore înainte
pentru opacifierea colonului distal pentru vizualizarea vezicii
urinare.
 Spaţiul retroperitoneal

Spaţiul perirenal
 Anatomie CT

Rinichiul:

Situat în spaţiul retroperitoneal, anterior faţă de muşchiul psoas.

La copilul mic este paralel cu coloana vertebrală.

Pe măsură ce copilul creşte, muşchiul psoas se dezvoltă şi deplasează polul

inferior renal anterior şi lateral ceea ce face ca axul longitudinal al rinichiului
să fie situat oblic faţă de coloană.

În jurul rinichiului se află grăsimea perirenală care este mărginită anterior de

fascia Gerota, posterior de fascia Zuckerkandl, iar lateral de fascia
laterocoanală.

Parenchimul renal, pe secţiunile fără contrast, este omogen cu o densitate de

30-60 UH fără să existe o diferenţiere corticomedulară. Postcontrast
parenchimul ajunge la 80-120 UH.
Hilul renal şi bazinetul sunt vizibile.

La copilul mare ca şi la adult vasele sunt bine evidenţiate pe secţiunile

postcontrast.

După administrarea contrastului intravenos în bolus, se opacifiază mai întâi

aorta şi arterele renale apoi corticala.

Pe secţiunile de 5 mm în această fază, corticala situată la periferie are atenuare

mare şi înconjoară piramidele care încă nu au contrast. Această fază numită
corticomedulară începe la 25-60 secunde după injectare.
Apoi între 80-180 de secunde postinjectare, în faza numită nefrografică, are loc
încărcarea cu contrast a medularei şi reducerea încărcării în corticală, astfel
încât parenchimul devine omogen.

Faza excretorie începe după 180 de secunde de la injectare, substanţa de

contrast coboară în aparatul pielocaliceal, atenuarea parenchimului scade
progresiv.
CT renal. Aspect normal.
a) precontrast.
b) postcontrast tardiv.
 CT postconstrast.
Rinichi normal.
Bazinet extrarenal în stânga.

Secţiune axială postcontrast.

Fascia perirenală Gerota şi
fascia laterocoanală vizibile în
stînga.
 Abcesul renal

CT fără contrast, evidenţiază o masă hipodensă, în zona centrală

(reprezentând zonele de lichefiere şi necroză), înconjurată de un perete gros de
câţiva mm, neregulat. Valorile de atenuare ale abcesului renal sunt variabile,
în medie20-30 UH.

Secţiunile postcontrast evidenţiază o zonă hipodensă centrală noniodofilă

şi o zonă inelară periferică, ce se încarcă cu substanţă de contrast. Abcesele
vechi au un perete gros, neregulat, iodofil.

CT apreciază de asemenea, extinderea procesului sau prezenţa gazului în

interior. Îngroşarea fasciei Gerota şi creşterea atenuării grăsimii perirenale
sunt semne ale invadării spaţiului perirenal.
 Abces renal şi perirenal
drept.
Secţiune axială CT
postcontrast.

Abces pararenal stâng.

Secţiune CT postcontrast.
Formaţune cu conţinut fluid între
pilierul diafragmatic şi valva
dorsală.
Abces renal.
Secţiuni axiale CT.
Formaţiune hipodensă, cu perete
propriu gros, inomogenă care captează
contrast la periferie.
Abces perirenal stâng.
Secţiune axială CT postcontrast.
Îngroşarea fasciei perirenale stângi, deplasare ventrală a
rinichiului.
 Secţiune axială CT.Pionefroză.
a) secţiune precontrast

Parenchimul este reprezentat doar de o

lamă subţire la periferie, indicele
parenchimatos fiind mult redus. În cazurile
în care lama de parenchim este ceva mai
groasă, are structură inomogenă,
prezentând zone hipodense, difuz
delimitate, asemănătoare celor din
pielonefrita acută, sau chiar mici abcese.

b) secţiunea postcontrast
evidenţiază o intensitate
redusă a nefrogramei,
datorită funcţiei renale
reduse.
 Pionefroza

CT permite evidenţierea gradului hidronefrozei şi a cauzei obstrucţiei.

Măsurarea densităţii la nivelul pelvisului, după administrarea
substanţei de contrast, evidenţiază în mod uzual o creştere cu 30 UH.
La mai mult de jumătate din cazuri, se găseşte o creştere mai mică de
15 UH, ceea ce demonstrează o funcţie excretorie redusă.

În interiorul aparatului pielocaliceal dilatat, substanţa de contrast fiind

mai grea, se depune decliv iar urina deasupra sa. Uneori, se constată
prezenţa gazului în sistemul pielocaliceal.
 Chistul hidatic renal
Chist hidatic renal în stânga.
Formaţiune chistică cu perete propriu,
cu iodofilie la nivelul peretelui.
a)Precontrast

b) Postcontrast
Malformatii renale
Rinichi în potcoavă.
Sindromul de jonctiune pielo-caliceala

Sindrom de joncţiune pieloureterală bilaterală.

Bazinet extrarenal. Secţiune CT.
 Rinichi polichistic
CT la copilul mic evidenţiază aspect normal.

La copilul mare se constată:

– creşterea dimensiunilor renale
– creşterea numărului chistelor
– rinichii apar asimetrici
– multiple chiste cu dimensiuni variate care produc boseluri pe contur

Chistele apar ca imagini hipodense cu dimensiuni variabile, structură

omogenă, formă rotundă - ovalară. Chistele nu sunt iodofile. Uneori apar
calcifieri în peretele chistului.

Prezenţa hemoragiilor intrachistice duce la creşterea densităţii conţinutului

care poate ajunge la 60 – 90 UH. Chistele hemoragice sunt localizate mai ales
subcapsular.

Infecţia intrachistică duce la îngroşarea pereţilor care devin vizibili, iar

structura apare inomogenă. Uneori peretele este gros şi captează contrast.
Rinichi polichistic de tip adult. a), b), c), d). CT secţiuni axiale postcontrast.
 Chist renal simplu
CT evidenţiază o
formaţiune hipodensă,
cu valori
densitometrice a) precontrast
cuprinse între –10 şi
+20 UH, neiodofilă.

Chistul simplu are:

􀂃 contur bine delimitat,
net perete subţire, fin
structură omogenă
􀂃 formă sferico-ovoidală
􀂃 nu captează contrast.

Chistele mai mici de 1

cm sunt greu
evidenţiabile prin CT,
datorită efectului de b) postcontrast
volum parţial.
 Rinichiul displazic multichistic

CT evidenţiază în
fosa renală o
formaţiune
ovalară, cu
multiple chiste, cu
dimensiuni variate.

Septele dintre
chiste, bine
vizibile, sunt
iodofile
postcontrast. De
cele mai multe ori
rinichiul este Multiple imagini
afuncţional.
chistice ce înlocuiesc
parenchimul renal
CT evidenţiază drept.
foarte bine
calcifierile din
pereţii chistici.
 Litiaza urinara

Calculi renali bilaterali.

Calcul ureteral.
Nefrocalcinoză medulară
 Nefroblastomul
CT evidenţiază cu cea mai mare acurateţe localizarea, extensia şi
caracteristicile morfologice ale tumorii.

CT vizualizează o masă tumorală mare care uneori înlocuieşte tot rinichiul,

rotundă, bine delimitată, hipodensă.

Tumora este solidă dar uneori are imagini chistice secundare necrozelor şi
hemoragiilor. Are contur bine definit iar uneori pseudocapsulă.

Postcontrast tumora este inomogenă cu încărcare variabilă a componentei

solide şi lipsă de captare a ariilor de necroză sau chistice. Hemoragiile recente
apar ca arii hiperdense bine delimitate. Parenchimul renal apare ca o lamă
fină la periferie.

CT evidenţiază foarte bine calcifierile inomogene cu caracter amorf ce apar în

5-10% din cazuri.

Foarte rar au fost descrise acumulări de grăsime.

Postcontrast trebuie analizate cu atenţie vasele care în nefroblastom sunt
dispersate în masa tumorală iar în neuroblastom sunt deplasate.

CT este metoda care vizualizează cel mai bine metastazele care produc
creşterea dimensiunilor ganglionilor regionali sau leziuni hipoecogene rotunde
hepatice sau noduli pulmonari.

Din păcate, la mai mult de 10% din cazuri metastazele sunt depistate odată cu
tumora primară când se constată şi extensie în grăsimea perirenală.

Extensia locală se evidenţiază CT prin îngroşarea capsulei şi infiltrarea

grăsimii perirenale.

Metastazele ganglionare produc creşterea acestora în dimensiuni. În spaţiul

retroperitoneal la copilul mic în mod normal nu se identifică noduli limfatici.
Mărirea dimensiunlor şi identificarea CT pledează pentru metastaze.

Identificarea unor adenopatii retroperitoneale în hilul renal, paraaortic,

paracav, pledează de asemenea pentru metastaze.
Nu toate creşterile în dimensiuni ale nodulilor limfatici se
datorează metastazării tumorale, unele pot fi date de o
hiperplazie reactivă.

Apariţia trombozei tumorale este bine identificată CT.

Vasul afectat este dilatat, colateralele sunt proeminente.

Trombul apare ca o masă intaluminală cu atenuare

redusă. Uneori pe secţiunile precoce VCI are o umplere
mai redusă, cu contrast în regiunea centrală iar aspectul
său este mai inomogen. Acest aspect nu trebuie confundat
cu un tromb, el dispărând pe secţiunile efectuate ulterior.
Nefroblastom. Sectiune CT.
Formaţiune parenchimatoasă, bine delimitată, cu structură relativ omogenă şi captare
moderată a substanţei de contrast la periferie
 a b

Nefroblastom masiv. Secţiune axială CT.

a) formaţiune voluminoasă care depăşeşte capsula, infiltrează peretele abdominal,
depăşeşte linia mediană; multiple adenopatii retroperitoneale.
b) metastaze pulmonare bilaterale
 Nefroblastom.
Secţiune CT.
Formaţiune tumorală masivă cu zone de necroză şi microcalcifieri.
 Sarcomul cu celule
clare

Secţiuni axiale CT.

Formaţiune tumorală cu
densităţi tisulare iodofilă care
infiltrează muşchiul psoas stâng.
 Carcinomul renal

Formaţiune masivă cu structură

heterogenă, bine delimitată, care
captează contrast.
 Limfomul renal

CT cu contrast.
Adenopatii multiple intramezenterice şi lombo-aortice; noduli tumorali hipocaptanti bilaterali
 Nefromul
mezoblastic

Nefrom multilocular chistic.

Secţiuni CT.
Masă chistică cu multiple septe care
captează contrast.
a
Angiomiolipomul

b
Secţiuni CT.
a) precontrast,
b) postcontrast.

Formaţiune hipodensă cu
densităţi lipidice cu minimă
captare postcontrast
 Traumatisme ale aparatului urinar
Examinarea de primă intenţie într-un traumatism renal major este CT cu
substanţă de contrast.

Contuziile apar ca zone uşor hiperdense, în comparaţie cu parenchimul renal

adiacent, difuz delimitate. Postcontrast se constată încărcarea redusă cu
contrast.

Hematomul este leziunea cea mai frecvent întâlnită. Pe secţiunile fără contrast
hematomul apare ca o zonă hiperdensă în parenchimul contuzionat. Post
contrast hematomul apare ca o arie hipodensă cu margini neregulate.

Laceraţiile apar ca zone liniare neregulate, hipodense, pe secţiunile fără

contrast. Uneori laceraţiile traversează întreg rinichiul. Mai frecvent acestea
apar în planul axial şi adesea sunt paralele cu arterele şi venele renale.

În explozia renală rinichiul apare inomogen cu multiple zone care captează şi

care nu captează contrast. Capsula poate fi intactă sau ruptă. Aspectul
caracteristic al lezării pediculului vascular este lipsa de încărcare postcontrast.
O captare redusă a contrastului la periferia corticalei se observă în cazurile în
care vasele capsulare nu sunt lezate.
Laceraţiile şi fracturile parenchimului sunt adesea asociate cu hematoame
subcapsulare şi perirenale.

Hematoamele subcapsulare sunt limitate de capsula renală, au formă

lenticulară şi produc boselură pe contur.

Hematoamele perirenale sunt mărginite de fascia Gerota, în mod obişnuit nu

comprimă rinichiul, dar atunci când sunt mari îl deplasează anterior.
Hemoragiile acute apar ca imaini hiperdense care nu captează contrast.

Postcontrast hemoragiile au valoare mai redusă decât parenchimul normal,

care captează contrastul.

Hematoamele subacute şi cronice apar hipodense.

Infarctul renal apare de asemeni ca zonă hipodensă triunghiulară, cu baza pe

contur, bine delimitată, cu margini nete.

Prezenţa substanţei de contrast în spaţiul perirenal indică fractură renală tipul

III. Colecţia deplasează şi aplatizează rinichiul. Pe secţiunile fără contrast
hematomul perirenal este hipodens în comparaţie cu parenchimul. Dacă
postcontrast se produce o captare trebuie suspectată persistenţa hemoragiei.
 Traumtism renal

Secţiuni CT postcontrast
a) Hematom subcapsular
b) Traumatism tip III
APARATUL OSTEOARTICLUAR
Vizualizarea mai bună a unor regiuni anatomice complexe (cum ar fi oasele
feţei sau articulaţiile sacroiliace)

Diferenţierea şi vizualizarea mai bună a părţilor moi paraosoase şi

periarticulare.

Aplicaţii ale CT în diagnosticul tumorilor osoase şi de părţi moi sunt:

 confirmarea prezenţei unei formaţiuni;

 originea formaţiunii (os sau părţi moi);
 precizarea extinderii locale a formaţiunii tumorale;
 precizarea tipului formaţiunii (benignă sau malignă, solidă, chistică, vasculară sau
din ţesut grăsos);
 definirea raporturilor tumorii cu structurile vasculare sau nervoase importante;
 precizarea, în cazul tumorilor maligne, a existenţei metastazelor locale sau la
distanţă.
Rol important în diagnosticul şi stadializarea tumorilor osoase.

Tehnică imagistică indispensabilă în fracturile oaselor craniene, bazinului şi a

coloanei vertebrale.

În fracturile marginii posterioare şi a platoului acetabular precum şi a

sacrului, CT ne oferă date asupra localizării, mărimii şi raporturilor cu
organele din jur a fragmentelor osoase libere (când fragmentele libere sunt în
totalitate constituite din cartilaj, acestea nu pot fi văzute CT).

Fracturile verticale prin corpul vertebral şi pediculii vertebrali pot fi

vizualizate prin secţiuni transversale evidenţiaţi de CT

În fracturile coloanei vertebrale însoţite de deficienţe neurologice, CT

precizează relaţiile fragmentelor osoase libere cu măduva, prezenţa
hemoragiei, a edemului etc.

Examinarea stenozelor de canal rahidian.

Evidenţierea modificărilor incipiente din sacroiliită.

Secţiune CT la nivelul corpului vertebral L5.
Aspect normal.
 Osteomielita
Are sensibilitate mai redusă (61%)
în fazele iniţiale;
Constată creşterea densităţii
cavităţii medulare datorită
înlocuirii măduvei osoase cu puroi,
sânge, detritusuri celulare (aspect
întâlnit şi în alte afecţiuni ca
tumori, traumatisme etc.);
Evidenţiază sechestrele, reacţia
periostală, traiectele fistuloase, mai
bine decât celelalte metode;
Evidenţiază foarte bine prezenţa
gazelor;
Părţile moi tumefiate sunt mai slab
vizualizate;
In anumite regiuni anatomice CT
evidenţiază mai bine distrugerile Secţiune CT femur.
osoase (coloană, bazin etc.). Sechestru.
Zone de osteoliză. Reacţie periostală.
 9 ani. Osteomielită
La nivelul genunchiului colecţie
lichidiană în bursa
suprapatelară mai bine
evidenţiată cu genunchiul în
extensie
 Abces paraosos
care deplasează vastul intermediar
hipovascularizată dar cu hipervascularizaţie
la periferie
Abces paraosos vechi
cu calcifieri care
deplasează vastul
intermediar
Adenopatie inflamatorie
Osteomielită cronică
Osteomielită CT
Osteomielita CT
 Abcesul rece

Secţiune CT la nivelul coloanei lombare.

Muşchiul psoas stâng cu dimensiuni crescute
prezintă în interior o zonă hipodensă cu
structră inomogenă şi densitate lichidiană.
 Tumori osoase
localizarea şi extinderea formaţiunii tumorale

gradul de mineralizare al matricei tumorale

prezenţa calcifierilor şi extinderea lor

aspectul corticalei (eventual discontinuitatea ei), deosebit de util în

evaluarea gradului de agresivitate

interesarea medulară - în mod normal, datorită componenţei grăsoase,

densitatea medulară este negativă (-5; -100 UH). Creşterea la valori
pozitive (+15; +25 UH) poate avea semnificaţia unei interesări tumorale.
În mod similar, atunci când există posibilitatea unei măsurători
comparative, o diferenţă de densitate mai mare de 20 UH este
considerată semnificativă

selectarea locului biopsiei şi prelevarea de fragmente bioptice poate fi

făcută mai exact prin ghidaj CT
 b

Osteomul

Osteom al sinusului frontal stâng.

a) Radiografie sinusuri
b) Secţiune axială CT.
Osteom osteoid a b
CT evidenţiază
nidusul, care apare ca o
zonă hipodensă ovalară,
bine delimitată,
înconjurată
de o zonă de scleroză.
Nidusul captează
moderat substanţa de
contrast, ceea ce permite
diferenţierea osteomului Osteom osteoid tibie stângă.
osteoid de abcesul Brodie a) Radiografie gambă LL
care are un aspect similar, b) Secţiune CT. Nidus situat in
corticală înconjurat de o zonă
dar, fiind avascular, nu se
densă sclerotică.
încarcă post contrast.
 Encondromul

Encondrom aripă iliacă dreaptă.

a) Radiografie bazin
b) Secţiune CT. Zonă hipodensă, bine delimitată cu calcifieri in interior.
 Fibroxantomul
defectul fibros cortical şi fibromul neosifiant

CT evidenţiază o leziune hipodensă înconjurată de o linie sclerotică. Atenuarea leziunii

este mai mare decât a măduvei. Nu se constată modificări în părţile moi în dreptul leziunii.

Defect fibros cortical.

a) Radiografie tibie dreaptă AP,
b) Secţiune axială CT.
a c
d

b
Fibrom neosifiant tibial.
Radiografie gambe:
a) AP comparativ,
b) LL.
Zonă transparentă, de 2,7 cm lungime, bine delimitată, situată în
corticala juxtametafizară a tibiei stângi.

Secţiuni axiale CT:

c) fereastră os,
d) fereastră părţi moi.
Zonă hipodensă, situată în corticală, care nu invadează părţile
moi.
Hemangiomul
 Lipomul

Lipom aripă iliacă dreaptă.

Zonă hipodensă (densitate -700 UH), bine delimitată, omogenă.
a b

Osteosarcom
osteolitic

Forma convenţională.
Radiografii femur
a) AP
b) LL
c) Secţiune axială CT
 a b

Osteosarcom osteogenic, humerus stâng.

a) Radiografie AP,
b) Secţiune axială CT.
 Metastaze pulmonare şi
mediastinale cu calcifieri
având ca punct de plecare un
osteosarcom.

Metastaze pulmonare
calcifiate având ca
punct de plecare un
osteosarcom. Zonă de
condensare cu bronhogramă
pozitivă, lob superior stâng.
 b
a

Osteosarcom de suprafaţă.
a)Parostal. Radiografie humerus.
b) Periostal. Secţiune axială CT.
 Tumora Ewing
CT este utilă mai ales în localizările cu anatomie complexă ca pelvis, gât, cap pentru
evidenţierea distrucţiei osoase.
CT pulmonar este metoda de elecţie pentru determinarea metastazelor pulmonare.

Tumoare Ewing, humerus stâng, 10 ani.

a) Radiografie humerus stâng.
Secţiuni axiale CT:
b) fereastră os
c) fereastră părţi moi
 Sarcom Ewing peroneu.
a)Radiografie gambă AP
Protocoale examinare copii
Protocoale CT pentru pediatrie (nou-născut – până la 21 ani)