Cancerul pulmonar

cu celule mici
Radulescu Andreea
 CUPRINS

A
GENERALITATI

ETIOLOGIE

STADIALIZARE

SIMPTOMATOLOGIE

INVESTIGATII

PATOLOGIE

DIAGNOSTIC

TRATAMENT

PREVENTIE

Presentation title SUPRAVEGHERE 2

 GENERALITATI
Cancerul pulmonar apare ca urmare a unei replicari haotice, scapate de
sub control, a celulelor parenchimului pulmonar.
Celulele canceroase isi modifica foate mult caracteristicile, astfel incat
devin capabile sa se multiplice rapid, au o durata de viata mult mai lunga
si capata o agresivitate particulara, care le permite sa se imprastie in
organism, determinand metastaze in diverse alte organe.

3
Exista mai multe diferente intre cancerul cu celule mici si cel non-microcelular, printre care:
1. Cancerul cu celule mici creste si se extinde foarte rapid.
2. Cancerul cu celule mici raspunde favorabil la chimioterapie si la radioterapie, insa nu este tratabil prin metode
chirurgicale deoarece are numeroase metastaze.
3. Cancerul cu celule mici este frecvent asociat cu sindroame paraneoplazice.
1.
ETIOLOGIE
Cauza principala a aparitiei cancerului cu celule mici este fumatul activ dar si fumatul pasiv, cel realizat
prin expunerea la fumul de tigara al celor din jur.
2. Indivizii care lucreaza in mine pot fi foarte afectati de cancerul cu celule mici, prin expunerea
profesionala la uraniu ,deoarece acesta este capabil sa induca aparitia unor modificari in materialul
genetic al celulelor parenchimului pulmonar.
3. Expunerea profesionala la azbest poate creste riscul de cancer pulmonar de pana la 9 ori, iar combinarea
fumatului cu expunerea la azbest creste riscul de peste 50 de ori.
4. Mutatiile genetice au un important rol in aparitia si evolutia cancerului cu celule mici. Cea mai comuna
anomalie genetica in cancerul microcelular este amplificarea expresiei unor familii de oncogene, myc.
5. Probabilitatea de a dezvolta cancer pulmonar cu celule mici este de 2 ori mai mare in randul barbatilor
comparativ cu femeile.
6. Varful incidentei de aparitie a acestui tip de cancer este in grupa de varsta 55-65 de ani.

5
 STADIALIZARE
Stadializarea în carcinomul cu celule mici are ca scop identificarea pacientilor cu boala limitata, care
beneficiaza de tratamentul local cu radioterapie plus chimioterapie si au un prognostic mai bun decat cei cu
boala extensive, care au un prognostic prost si se trateaza numai cu chimioterapie.
În afara stadiului, factori prognostici importanti sunt statusul de performanta si scaderea ponderala în ultimele
3-6 luni.
Stadializarea VALSG clasifica pacientii cu carcinom cu celule mici în doua grupe:
1. SCLC stadiu limitat(30-40%) este definit ca stadiul I-III , care poate fi tratat în condiții de siguranță cu
radioterapie definitivă, cu excepția T3-4 prin noduli pulmonari multipli care sunt prea extinse sau au volum
tumoral/ganglionar prea mare, să poata fi cuprins într-un plan de radioterapie tolerabil.
2. SCLC stadiu extensiv (50%-60%) este definit ca stadiul IV sau T3-4 prin noduli pulmonari multipli care
sunt prea extinsi sau volum tumoral/ganglionar care este prea mare să fie cuprins într-un plan de radioterapie
tolerabil.

6
 SIMPTOMATOLOGIE
Pacientii cu cancer pulmonar cu celule mici au, in mod tipic, o perioada
simptomatica relativ scurta, de 8-12 saptamani.
Simptome :
- Astenie - Tuse
- Fatigabilitate - Hemoptizie
- Pierderea apetitului - Dispnee
- Scadere ponderala neintentionala - Durere toracica accentuata la inspirul
profund
 INVESTIGATII
1. Radiografiile clasice de torace sunt primele investigatii care vor fi efectuate, ele stabilind daca exista sau nu tumori in parenchim.

2. Tomografiile computerizate pot stabili cu precizie localizarea tumorii, dimensiunile ei, extinderea si relatia cu restul parenchimului pulmonar

3. Rezonanta magnetica nucleara este recomandata daca se doreste analizarea amanuntita a starii maduvei spinale (detectarea unor eventuale
metastaze).

4. PET CT poate fi utilizat, insa studiile il indica mai degraba in stadializarea cancerului non-microcelular.

5. Analiza citologica a sputei poate stabili daca exista sau nu celule neoplazice.

6. Bronhoscopia este o tehnica prin care se poate vizualiza tumorile, permitand in acelasi timp recoltarea de tesut pentru biopsie.

7. Toracocenteza este o metoda prin care se poate scoate lichid pleural.

8. Mediastinoscopia este o procedura diagnostica prin care se pot vizualiza structurile si se poate aprecia integritatea lor, precum si extensia tumorii.

9. Biopsia pulmonara este metoda care poate stabili cu exactitate diagnosticul de cancer si poate sa indice si tipul histologic al acestuia.

10. Hemograma: ea ofera informatii despre numarul si incarcarea cu hemoglobina a hematiilor, despre limfocite si plachete.

Presentation title 8
 PATOLOGIE
Stabilirea diagnosticului anatomo-patologic se realizează în
conformitate cu clasificarea OMS (WHO).
Principalele subtipuri histologice ale cancerului pulmonar ,
dupa cel cu celule mici sunt adenocarcinomul, carcinomul
epidermoid (cu celule scuamoase) şi carcinomul macrocelular
(cu celule mari).
 Medicul clinician poate utiliza mai multe instrumente clinice și paraclinice, pentru a
stabili un diagnostic:
• istoricul medical al pacientului examinat, istoricul familial;
• examenul fizic;
• teste imagistice, cum ar fi o radiografie toracică sau CT toracic;
• teste de laborator , analiza sângelui, a lichidului pleural și a sputei;
• biopsie pulmonară – din zona tumorală.

• Pentru stabilirea unui diagnostic, dar și pentru monitorizarea pacientului sunt

DIAGNOSTIC •
evaluați mai mulți biomarkeri serici cum ar fi:
CEA – dozarea acestui biomarker din lichid pleural este utilă în special pentru
diagnosticarea pleureziilor paraneoplazice, ce pot însoți carcinoamele pulmonare.
• NSE – util în monitorizarea pacienţilor cu tumori, în special cancerul pulmonar cu
celule mici.Valoarea acestui biomarker este un factor de prognostic, pentru această
patologie oncologică.
• ProGRP – util pentru diferențierea cancerului pulmonar cu celule mici (SCLC) de
alte forme histopatologice de cancer pulmonar.
• CYFRA-21 – este cel mai sensibil biomarker pentru diagnosticul diferențial al
cancerul pulmonar cu celule mici de alte forme histopatologice ale cancerului
pulmonar.
• Totodată, diagnosticul se poate completa și cu o serie de analize histopatologice,
imunohistochimice si genetice din fragmentul de țesut pulmonar prelevat.
 TRATAMENT
1. Chimiostaticele : sunt medicamente, care pot distruge celulele neoplazice.
A). Tratamentul carcinomului cu celule mici in stadiu limitat
In prezent cele mai utilizate medicamente pentru tratarea acestui tip de cancer sunt cisplatina, etoposidul, vincristina,
adriamicina si ciclofosfamida. Regimurile standard includ combinarea acestora, avand la baza cisplatina. Un ciclu
terapeutic se repeta la fiecare 3 saptamani, pacientii primind in general 4-6 cicluri intr-o cura chimiostatica. Utilizarea
radioterapiei este inca discutabila, chiar daca cele mai multe studii o recomanda ca eficienta in stadiul limitat.
B) Tratamentul carcinomului cu celule mici in stadiul extins
Pacientii cu cancer extins sunt tratati exclusiv prin chimioterapie (regimuri combinate). Combinatia cea mai utilizata
ramane cea a cisplatinei si etoposidului.Radioterapia nu se administreaza decat simptomatic, daca situatia o impune,
pentru metastaze cerebrale. Desi rezultatele sunt bune, cancerul reapare in toate cazurile.
2. Tratamentul chirurgical : este depasit in cazul cancerului cu celule mici deoarece acest tip de neoplazie se extinde
foarte repede in intregul organism.
3. Radioterapia : este o metoda complementara de tratment in cancerul cu celule mici, care foloseset radiatii X sau alte
forme de radiatii in vederea distrugerii celulelor tumorale.

Presentation title
 PREVENTIE
Spre deosebire de alte cancere, cancerul pulmonar este unul care poate fi prevenit, prin evitarea factorilor
majori de risc: fumatul (atat activ cat si pasiv) si expunerea ocupationala la azbest sau radon.
In prezent exista o serie de produse eficiente care pot ajuta indivizii sa se lase de fumat, printre care guma
cu nicotina, plasturi cu nicotina, sprayuri si chiar medicamente pe baza de nicotina. In plus, apartenenta la
un grup de suport alcatuit din indivizi care au invins cu succes fumatul poate stimula lasarea de fumat.
Dupa recuperarea postterapie primara se recomanda:
SUPRAVEGHERE
– vizita medicala se face la 3 luni in primii 2 ani, la 6 luni in urmatorii 3-5 ani si apoi anual.
– la fiecare vizita medicala se recomanda: istoric si examen clinic, CT (torace, ficat, suprarenala), hemograma, biochimie, calcemie.
– Intreruperea fumatului trebuie incurajata la toti pacientii cu SCLC
Va multumesc !