Insulina

Surse: umană şi analogi de insulină umană

Indicaţii

Preparate

Mod de administrare (s.c.)

Scheme de insulinoterapie (strategie)

1
 Indicaţiile insulinoterapiei (1)

1. Absolute
– CAD, indiferent de tipul DZ
– DZ tip 1 cert (copil, adolescent, tânăr < 30 ani,
adult, vârstnic)
– sarcina

Pacienti trataţi cu Insulină (DZ tip 1 şi 2): 25-30% (5% tip 1 + tip 2
insulinonecesitant)

2
 Indicaţiile insulinoterapiei (2)
2. Relative

-De durată (insulinonecesitant):

-DZ tip 2 agravat (80%--> I în 10 ani)
-DZ tip 2 subponderal sau cu scădere marcată în greutate
-Insuficienţe de organ (renală, hepatică), contraindicaţie de ADO

-Temporar:
-DZ tip 2 cu glicemia la dgn > 300 mg/dl
-DZ tip2 complicat cu infecţii
-infarct miocardic acut, pancreatita acută
-DZ tip 2 pre-, intra şi postoperator

3
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
ore

Figura 1 - Profilul de acţiune a insulinelor cu acţiune rapidă

1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23
ore

Figura 2 - Profilul de acţiune a insulinelor cu acţiune scurtă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
o re

F i g u r a 3 - P r o fi l u l d e a c ţ i u n e a i n s u l i n e i N P H

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

F i g u r a 4 - P r o fi l u l d e a c ţ i u n e a i n s u l i n e i L a n t u s
 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Figura 5. Profilul de acţiune a insulinei Levemir

6
Locul de injecţie a insulinei

Tehnica injectării
7
 Scheme de insulinoterapie
• Majoritatea: asocieri de IP (R,S)+IB
1.Convenţionale: 1-2 injecţii/zi ( 50-65%
insulină bazală, 35-50% insulină prandială)
2. Intensive:
– injecţii multiple (basal-bolus-therapy=BBT) (40-
50% insulină bazală, 50-60% insulină prandială
– pompe
Necesită autocontrol!
• doze crescânde: 0,8-1,2 u/kgc

8
Insulină prandială (IP):
• cu acţiune rapidă şi durată foarte scurtă (analog
rapid)
• cu acţiune obişnuită (regular, insulină umană
solubilă) şi durată scurtă

Insulină bazală (IB):

• cu acţiune intermediară
• cu acţiune lungă

În locul asocierii IB*IP se poate folosi insulină premixată

9
 Scheme de insulinoterapie

Scheme 7-7.30 13-13.30 19-19.30 22-22.30 Nr.

posibile injectii

S2 IB+IP IB+IP 4

S3 IB+IP IP IB+IP 5

S4 IP IP IP IB 4
IB+IP IP IP IB 5

10
Stilouri de insulină Optipenul

Novopenul

11
5-21
 Pompe de insulină
Medtronic: MiniMed Disetronic: H-Tron+

12
Efectele adverse ale insulinoterapiei

Hipoglicemie
• Alergie la insulina
• Insulinorezistenţă
• Lipodistrofii
• Abcese locale
• Durere la locul injectării
• Tulburări de vedere reversibile
• Edeme insulinice
13
Lipodistrofie postinsulinică

14
 Hipoglicemia
-Definiţie: scăderea glicemiei <70 mg% (normal 70-110 mg%)
-! Importanţă: leziuni cerebrale, moarte, encefalopatie cronică
posthipoglicemică
-Factori favorizanţi:
• supradozaj de insulină
• cantitate scăzută de glucide
• omisiunea unei mese
• întârzierea ingestiei după injecţie
• injectarea insulinei într-un vas de sânge
• efort fizic exagerat
• pierderi: vărsături, diaree
• gastropareza diabetică

15
 Semne clinice ale hipoglicemiei
• În funcţie de severitate:
– uşoară
– moderată
– severă
• Uşoară : transpiraţii, tremurături, dureri epigastrice,
senzaţie de foame imperioasă, parestezii peribucale
• Moderată: uşoară + cefalee, oboseală, diplopie
• Severă: somnolenţă, dezorientare, agitaţie, convulsii,
pierderea cunoştinţei (comă), Babinski prezent bilateral

Hipoglicemie severă = comă sau pacient necomatos

care nu poate lua singur măsuri de combatere
16
 Prevenirea hipoglicemiei
-ajustarea dozelor de insulină înainte de fiecare ingestie
- ingestiei de glucide

Tratamentul hipoglicemiei
• uşoară şi moderată: ingestie de zahăr sau apă cu
zahăr

• coma hipoglicemică
- glucoză 33 % i.v
- glucagon 1 - 2 mg i.m.
17
 TIPUL INSULINEI
INSULINOTERAPIA
DENUMIRE ACTIUNE DURATA ACTIUNII
INCEPE MAXIMA ACTIUNII MAXIMA
INSULINA UMANA CU ACTIUNE - ACTRAPID 30 min-60 min 30 min-60 min 3-6 ore 6-8 ore
RAPIDA (REGULAR) - INSUMAN RAPID
- HUMULIN REGULAR

INSULINA CU ACTIUNE FOARTE - APIDRA (GLULIZIN) 10 min 30-90 min 3-4 ore 5 ore
SCURTA (ANALOGI DE INSULINA) - HUMALOG (LISPRO)
- NOVO RAPID (ASPART)

INSULINA UMANA CU ACTIUNE - ISULATARD 2-4 ore 6-10 ore 10-16 ore 14-18 ore
INTERMEDIARA ( NPH) - INSUMAN BAZAL
- HUMULIN N

INSULINA CU ACTIUNE LUNGA - LANTUS (GLARGIN 100 U) 2-4 ore 24 ore 24 ore
(ANALOG)
- LEVEMIR ( DETEMIR) 2-4 ore 12 ore 12-18 ore

- TRESIBA (DEGLUTEC) 2-4 ore 24 ore 24 ore

- ABASAGLAR (GLARGIN)
- TOUJEO (GLARGIN 300 U) 2-4 ore lent 24 ore 24 ore

INSULINE PREAMESTECATE - HUMULIN M3 30-60 min 2-3 ore-6-10 ore 10-16 ore 14-18 ore
(BIFAZICE) - INSUMAN COMB 25;50
- MIXTARD 30

INSULINE PREAMESTECATE - HUMALOG MIX 25; 50 10 min 30-90 min-6-10 ore 10-16 ore 14-18 ore
( ANALOGI) - NOVO MIX 30
INSULINA LENTA ULTRATARD HM 24-40 ore
 TRATAMENT INJECTABIL
• INCRETINE:
• Exenatide (5 micrograme si 10 micrograme) Byetta
• Exenatide 2 mg Bydureon
• Semaglutide (0.25mg, 0.5 mg, 1 mg) Ozempic
• Liraglutid 6 mg (Saxenda)
 CURS 12
Diabetul zaharat si boala
cardiovasculara
Bolile cardiovasculare reprezinta una
dintre cele mai grave complicatii ale
diabetului si principala cauza de
deces in cazul pacientilor cu diabet -
aproximativ 65% dintre acestia
sufera, la un moment dat, un infarct
miocardic ori un accident vascular
cerebral (AVC).
Printre complicatiile diabetului se
numara

* boala arteriala coronariana

(cunoscuta si sub numele de
cardiopatie ischemica),
• accidentul vascular cerebral,
• boala arteriala periferica
 Statisticile arata ca exista o legatura
puternica intre bolile cardiovasculare
si diabetul zaharat. Potrivit Asociatiei
Americane a Inimii, cel putin 68%
dintre persoanele peste 65 de ani si cu
diabet zaharat, vor deceda din cauza
unei forme de boala cardiovasculara,
iar 16% dintre acesti oameni vor muri
de accident vascular cerebral.
Adultii cu diabet, potrivit heart.org, sunt
de 2-4 ori mai predispusi sa moara din
cauza unei boli de inima, comparativ cu
adultii care nu au diabet.

Asociatia Americana a Inimii considera

diabetul ca fiind unul dintre cei 7 factori
majori de risc care sunt controlabili cand
vine vorba de bolile cardiovasculare.
 Tensiunea arteriala
Tensiunea arteriala este presiunea exercitata
de sangele care circula asupra peretilor
vaselor de sange. Tensiunea arteriala se
masoara cu un aparat care se numeste
tensiometru.
Tensiunea arteriala are fluctuatii pe parcursul
zilei, prin urmare nu este constanta, in
functie de ceea ce mananca, de cat de multe
ore a dormit, de cat de multa miscare face si
de cat de stresata e persoana.
 Varsta si rasa au un rol important in cazul
hipertensiunii.
De exemplu, in SUA, persoanele afro-americane
au de 2 ori mai multe sanse, comparativ cu
caucazienii, sa sufere de hipertensiune, iar dupa
varsta de 65 de ani, femeile afro-americane au cea
mai mare incidenta de hipertensiune arteriala.
Valorile normale ale tensiunii depind de varsta si
de sex. Se observa valori mai mici la copii si valori
mai mari la varstnici, pentru ca peretii vaselor de
sange au o elasticitate scazuta.
Hipertensiunea arteriala tinde
sa fie ereditara si are mai
mari sanse sa afecteze
barbatii decat femeile. Se
observa valori mai mici ale
tensiunii arteriale diastolice la
femei, comparativ cu barbatii.
Hipertensiunea arteriala are mai multe stadii.
Hipertensiunea, definita ca o tensiune arteriala
ce masoara 140/90 mmHg sau peste aceasta
valoare, reprezinta factorul de risc primar
pentru infarctul miocardic si accidentul
vascular cerebral.
In plus, hipertensiunea arteriala este cea care
"pregateste terenul" pentru alte afectiuni
grave, cum ar fi insuficienta renala, afectarea
vaselor de sange, cecitate si dementa.
 Pre-Hipertensiune sau hipertensiunea borderline
Statisticile arata ca mai mult de 1 din 3 adulti intra intr-
o zona de pre-hipertensiune sau hipertensiunea
borderline, atunci cand presiunea exercitata de sange
este peste normal (120/80 mmHg), dar inca nu a trecut
pe teritoriul ce inseamna un diagnostic de
hipertensiune.

Medicii nu recomanda tratament in pre-hipertensiune,

la pacientii ce au alte afectiuni cu risc mare, cum ar fi
diabetul, boala arteriala coronariana sau boala cronica
de rinichi.
 Hipertensiune arteriala primara sau esentiala
Hipertensiunea esentiala este acea presiune mare a
sangelui care nu are o cauza secundara cunoscuta
de medici ori de pacient. Ea este, de asemenea,
cunoscuta si sub numele de hipertensiune primara.

Hipertensiunea apare atunci cand forta sangelui

este mai puternica decat ar trebui sa fie in mod
normal. Majoritatea cazurilor de tensiune arteriala
mare sunt clasificate drept hipertensiune esentiala.
 Hipertensiune arteriala secundara
Aceasta hipertensiune secundara este, de fapt, o tensiune
arteriala mare care are o cauza identificabila, cum ar fi bolile de
rinichi.
La fel ca in cazul hipertensiunii primare, nici hipertensiunea
secundara nu are semne sau simptome specifice, chiar daca
tensiunea arteriala a pacientului a atins niveluri ridicate,
periculoase.
Un numar destul de mare de afectiuni pot cauza hipertensiunea
secundara, iar printre acestea se numara: complicatiile diabetului
(nefropatia diabetica); boala rinichiului polichistic numita si
polichistoza renala; nefropatia glomerulara; hipertensiunea
renovasculara; sindromul Cushing; aldosteronismul;
feocromocitomul; afectiuni tiroidiene; hiperparatiroidismul;
coarctatia de aorta; apneea in somn; obezitatea.
 Hipertensiunea arteriala idiopatica
Mai exista un tip de hipertensiune, care se numeste
hipertensiune intracraniana idiopatica. Aceasta este o
tulburare de cauza necunoscuta, care afecteaza in mod
predominant femeile obeze aflate la o varsta fertila.
Problema principala este presiunea crescuta din cutia
craniana, iar cea mai frecventa manifestare neurologica
este papiledemul, care se poate observa la fundul de ochi si
care poate duce la o atrofie optica progresiva secundara, la
pierderea acuitatii vizuale si la o posibila orbire.
Ca simptome, pacientii cu hipertensiune intracraniana
idiopatica se confrunta cu: cefalee, pierderea acuitatii
vizuale, diplopie oculara, tinitus pulsatil si durere
radiculara.
 Clinic
Hipertensiunea arteriala este o boala cronica si adeseori
este asociata cu putine simptome sau chiar cu o
absenta a simptomelor.
Cand simptomele apar, acest lucru se intampla de obicei
atunci cand tensiunea arteriala atinge valori mari, cand
se intampla sa creasca brusc si suficient de mult pentru
a fi considerata o urgenta medicala.

Rarele simptome incluse pe lista hipertensiunii sunt:

scurte perioade de vertij, cefalee, epistaxis frecvent.

Cauzele sunt diferite in functie de cele doua tipuri
de hipertensiune arteriala.
Pentru majoritatea adultilor, nu exista o cauza
identificabila a hipertensiunii arteriale.
Hipertensiunea primara sau esentiala se dezvolta
gradual, de-a lungul multor ani.
Pe de alta parte, multi oameni au hipertensiune
arteriala cauzata de o boala sau afectiune. Acest
tip de hipertensiune (numita hipertensiune
secundara) tinde sa apara brusc si are valori
crescute.
 cauze ale hipertensiunii arteriale secundare:

- anumite medicamente, cum ar fi

anticonceptionalele orale,
- descongestionantele,
- antialgice si unele medicamente eliberate cu
prescriptie medicala
- drogurile ilegale, cum ar fi cocaina si
metamfetamina
- abuzul de alcool
- medicamentele care suprima apetitul.
- antiinflamatoarele nesteroidiene
 Factorii de risc:

-varsta
-rasa
-antecedente heredocolaterale
-statusul ponderal
-sedentarismul (persoanele care nu sunt active din punct de vedere fizic
au un risc mai mare)
-Fumatul
-consumul exagerat de sare (sodiu)
-prea putina vitamina D in dieta
-consumul excesiv de alcool
-Stresul
-anumite boli cronice, cum ar fi bolile renale, diabetul si apneea in somn
-sarcina
Dar pentru un numar din ce in ce mai
mare de copii si adolescenti, o serie
de factori contribuie la instalarea
hipertensiunii arteriale, precum: un
stil de viata cu obiceiuri nu tocmai
sanatoase, o dieta deloc sanatoasa,
obezitatea si lipsa activitatii si
exercitiilor fizice de orice fel.
 Complicatiile hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arteriala persistenta poate creste

riscurile ca pacientul sa sufere de un numar tot
mai mare de afectiuni grave, care ii pot pune
viata in pericol, cum ar fi: boala arteriala
coronariana; infarctul miocardic; accidentul
vascular cerebral; insuficienta cardiaca; boala
arteriala periferica; anevrismul de aorta; boala
cronica de rinichi; dementa vasculara.
 Obiectivele tratamentului
Valorile TA < 140/90 mmHg, trebuie initiat
si titrat tratamentul cu antihipertensive cu
beneficii renale pe termen lung.
Valori TA <130/80 mmHg pentru pac cu
comorbiditati in conditii de siguranta.
Terapia: IECA/BRA (scad progresia
nefropatiei si retinopatiei), BB (ICC), BCA,
diuretice tiazidice.
 Modificarea stilului de viata
Studiul DASH: reducerea aportului
de Na (<1500mg/zi), a G
(cresterea cons de fibre alim,
legume, fructe in stare
proaspata), evitarea cons de
alcool, cresterea AF, imbunatatesc
profilul glicemiilor si cel lipidic.
 BOALA CARDIACA ISCHEMICA
Cardiopatia ischemica este o tulburare
miocardica datorata unui dezechilibru intre
fluxul coronarian, (aportul sanguin de
substante nutritive si oxigen necesare pentru
o buna functionare a inimii), ce este scazut
prin afectarea arterelor inimii si necesitatile
miocardice
Pac cu DZ trebuie evaluat anual fact de risc
CV (dislipidemia, HTA, fumatul, AHC, prezenta
albuminuriei)
 Boala aterosclerotică poate evolua
chiar din copilărie și se dezvoltă foarte
încet. Mai întâi apare o leziune minoră
la nivelul pereților arterei coronariene,
iar aici se vor acumula în timp
depuneri de grăsime, care vor forma
plăcile de aterom. Artera se îngustează
( stenozează) progresiv și apoi vor
apărea și primele simptome ale bolii.
 Factorii de risc:
Obezitatea
Diabetul zaharat
Fumatul
Sedentarismul
Nivelul ridicat de colesterol din sânge
Hipertensiune arterială
Stresul
Dieta dezechilibrată (dulciuri, sare, grăsimile de
origine animala)
 Aritmiile cardiace sunt cele mai
frecvente simptome, dar este posibil
ca boala cardiacă ischemică să nu aibă
niciun fel de manifestări, iar cu ocazia
unui evaluări la medic să se
stabilească un diagnostic de sechelă
de infarct de miocard ( cel mai
frecvent întâlnit la persoanele
vârstnice sau la cei cu diabet zaharat).
 ECG: este obligatorie si cea mai folosită investigație medicală prin care este verificată
activitatea inimii.

Holterul EKG: este un dispozitiv prin care inima pacientului este monitorizată constant,
timp de 24 de ore, în timp ce bolnavul își desfășoară activitățile cotidiene.

Ecocardiografia: este o ecografie prin care medicul verifică structura și funcționarea

inimii, pentru a observa dacă există semne ale unei boli care afectează cordul.

Testul EKG de stres: activitatea inimii este monitorizată în timpul unui efort fizic gradat
ataptat la fiecare pacient (alergare pe bandă sau mers pe bicicletă)

Coronarografia: este o metoda invaziva de diagnostic, prin abord arterial, cu ajutorul

careia se poate evalua statusul arterelor coronare. Procedura se efectueaza de catre
medic prin injectarea unei substanțe de contrast de baza de iod la nivelul arterelor
coronare, astfel incat arterele se opacifieaza si pot fi vizualizate cu ajutorul unui aparat
cu raze X.
Tomografia computerizată: cu ajutorul unui computer tomograf, medicul poate vedea
în detaliu cum arată arterele coronariene și dacă există depuneri de grăsime sau de
calciu.
 Tratament
Renunțarea la alcool și la fumat
Adoptarea unei diete sănătoase
Pierderea în greutate
Efectuarea zilnică a unor exerciții fizice moderate
Evitarea stresului.
Tratament medicamentos este obligatorii la toti pacientii cu boala cardiaca
ischemica
Medicamente antitrombotice (Ex: aspirină)
Substanțe care scad tensiunea arterială și pulsul (beta-blocante, IECA,
sartani, etc)
Medicamente vasodilatatoare
Medicamente hipolipemiante ( reduc nivelul de cholesterol din sange).
Tratament minim-invaziv și chirurgical
În cazuri mai grave, dacă la coronarografie se decelează stenoze
semnificative, medicul va recurge la diferite intervenții pentru a restabili
circulația normală a sângelui. Cele mai utilizate sunt:
Angioplastia cu stent: medicul va insera un cateter în artera
blocată, prin care va introduce inițial un mic balon. Acesta
va dilata și astfel va lărgi artera, pentru a permite sângelui
să circule, iar ulterior se va monta un stent ( procedură
necesară în majoritatea cazurilor) pentru a preveni
reîngustarea arteriei respective.

Bypass coronarian: în cadrul unei operații clasice, medicul

va folosi o grefă obținută dintr-un vas de sânge ( venă sau
arteră) ca să devieze circulația sângelui, astfel încât fluxul
sanguin să ocolească zona de arteră blocată. Procedura este
însă mai complexă, se face pe cord oprit și circulație
extracorporeală sau pe cord bătând, presupune anumite
riscuri și de aceea se recomandă doar în cazuri selective.