MEDICAŢIA HOMEOSTAZIEI

GLUCIDICE

1. Medicaţia diabetului zaharat

2. Medicaţia hipoglicemiilor
 Consideraţii generale
Diabetul de tip I (insulino- Diabetul de tip II (insulino-
dependent) independent)
• Tratament cu insulină • Regim hipocaloric dacă
adaptat fiecărui pacient; pacientul este obez,
• Obiectiv: menţinerea normocaloric în rest + exerciţiu
unui echilibru glicemic fizic regulat;
satisfăcător; • Obiectiv: menţinerea unui
• Plan terapeutic: valori corespunzătoare a
– mai multe administrări hemoglobinei glicate;
de insulină s.c. pe zi (2- • Plan terapeutic:
4); – 1 – dietă şi exerciţiu fizic ;
– consiliere: tehnica – 2 – metformină în monoterapie;
injectării, – 3 – metoformină + sulfononiluree,
supravegherea inhibitori de - glucozidază,
glicemiei, întelegerea glinide;
legăturii între – 4 – insulină ± antidiabetice orale
tratament, regimul
alimentar şi activitatea
fizică
Complicaţiile acute ale diabetului

COMA HIPERGLICEMICĂ
• COMA HIPEROSMOLARĂ
• COMA CETO-ACIDOZICĂ
Reglarea metabolismului glucidic

METABOLISMUL GLUCOZEI
 Reglarea glicemiei postprandiale
140 alimentaţie Glucoza
Insulina
mg%

120 Glucagonul

100

160
120
mU/mL

80
40

130
120
110
pg/mL

100
90
0
-60 0 60 120 180 240
Timp (min)
 Criterii de diagnostic

DIABETUL ZAHARAT = cel puţin două determinări ale glicemiei

bazale, cu valori > 126 mg/dl în absenţa
simptomatologiei sau se efectuează TTGO

TTGO- interpretare:

glicemie bazală < 100 mg/dl, la 2h <140 mg/dl – NORMAL

100-126 <140 IFG
100-126 140-199 IFG+IGT
şi/sau > 126 > 200 DIABET ZAHARAT
IFG = impaired fasting glucose
IGT = impaired glucose tolerance
 Diabetul zaharat Diabetul zaharat
tip 2 tip 1
• 80-90% din persoanele
cu diabet • Distrugerea celulelor
• Rezistenţa la insulină beta printr-un
• Activitate ineficientă a mecanism autoimun
celulelor beta • Apare în special la
• Istoric familial/genetic tineri
• 90% din persoanele • Prezenţi anticorpi
nou diagnosticate sunt antiinsulari
obeze • Instalare bruscă
• Vârste inaintate dar • Cetonemie, cetonurie
acum intâlnim şi la sau ambele
copii • Necesită insulină pe
• Risc major de IMA si viaţă
AVC
 Diabet zaharat.
Complicatii ochilor,

rinichilor
Hiperglicemia cronică
a diabeticilor este nervilor
asociată cu disfuncţia
şi insuficienţa
diferitelor organe in inimii
special a:

vaselor
sanguine
 Diabetul zaharat. Complicaţii
Macrovasculare Microvasculare

• Boală vasculară • Retinopatia cu posibila

periferică pierdere a vederii

• AVC • Nefropatia urmată în

timp de apariţia
insuficienţei renale 
• Boală cardiovasculară
dializă

• Neuropatia cu riscul
ulceraţiilor piciorului
şi amputarea acestuia.
 INSULINA
1. Fiziologia insulinei
Clasificarea antidiabeticelor

(5)Tzd
(5)Tzd
 Antidiabetice orale

• Sunt folosite doar în terapia DZ tip 2:

1. Insulinotrope (stimulează eliberarea

insulinei, sunt secretagoge,
hipoglicemiante)
2. Non- insulinotrope (au efect
euglicemiant, antihiperglicemic)
1. ADO INSULINOTROPE
• Derivaţii de sulfoniluree
• Meglitinide
 Derivaţii de sulfoniluree
Mecanism de acţiune: dependent de prezenţa insulinei
-se leagă printr-un singur situs de R –SU specifici situaţi pe suprafaţa
cel. beta, unde inhibă K-ATP-aza, determinând depolarizare, deschi-
derea canalelor de Ca++-voltaj dependente şi secreţie rapidă de insu-
lină preformată cu exocitoza masivă a insulinei din cel pancreatice
-după adm. cronică scad secreţia de glucagon şi închid canalele de
K+ în celule extrapancreatice

Clasificare: din punct de vedere structural

-SU generaţia I: SU+ substituţie - Cl,CH3, acetil
• tolbutamid, tolazamid, clorpropamid
SI generaţia II: SU+substituţie heterociclică
• glipizidă, gliquidonă, gliclazidă – durată scurtă de acţiune
• glimepiridă, glibenclamidă - durată lungă de acţiune
Mecanismul de acţiune al derivaţilor de
sulfoniluree
Structura ADO SU
Farmacocinetica SU:
-A: rapidă per os
-D: se leagă puternic (90-99%) de proteinele plasmatice
-M: hepatică, SU gen II foarte rapidă
-E: majoritatea renal, glibenclamida 50% biliar, gliquidona total
biliar. Trec prin bariera placentară şi în laptele matern.

Efecte/reacţii adverse:
-Hipoglicemia
-Creştere ponderală Contraindicaţii:
-Acuze gastrointestinale -Gravide
-Alergie -Alăptare
-Afectarea hematopoezei -Insuficienţa hepatică şi
renală gravă
-Toleranţă: “rezistenţă tardivă”,
-prudenţă la vârstnici în
cazul adm. preparatelor cu
durată lungă de acţiune
Indicaţiile SU:
- Numai la pacienţii cu DZ tip 2 cu sau fără alte AD

Mod de administrare, doze:

Gen I: potenţa mică, doze mari- nu sunt folosite
Gen II: potenţa mai mare, doze mai mici- 5-20 mg
t1/2 scurt: adm de 2-3 x/zi, î.m
t1/2 lung: adm într-o singură priză

Interacţiuni:
-potenţează efectul insulinei
-competiţie pe situsurile de legare AINS, sulfonamide
 Meglitinide:
REPAGLINIDĂ, NATEGLINIDĂ
• Mecanism de acţiune asemănător SU, dar altă
structură
• Mecanism de acţiune: prin două situsuri de legare se leagă
de R din cel. beta-pancreatice modulând efluxul de K+ şi astfel
secreţia de insulină. Practic influenţează hiperglicemia postprandială,
cu risc minor de hipoglicemie
• FC: se absorb şi se elimină rapid, durata de acţiune fiind de 4-
5 ore, metabolizarea este hepatică, eliminarea biliară în cazul
repaglinidei, renală în cazul nateglinidei. Se adm. imediat
înaintea meselor principale (“one meal one dose, no meal no
dose”)
• EA/RA: rar hipoglicemie, creşterea greutăţii
• IND: DZ Tip 2 cu ADO non-secretagoge
• CI: gravide, copii
 2. ADO Non-insulinotrope

• Biguanidele
• Tiazolidindionele
• Inhibitorii de alfa-glucozidază
 Biguanidele
BUFORMINĂ, METFORMINĂ
• Mecanism de acţiune: independent de prezenţa
celulelor beta pancreatice: nu stimulează secreţia de
insuluină----nu produce hipoglicem.
– Stimulează glicoliza tisulară şi captarea glucozei
– Inhibă gliconeogeneza hepatică şi renală
– Scad absorbţia glucozei din intestin şi diminuă
pofta de mâncare
– Scad nivelul glucagonului

Farmacocinetica:
A: perorală bună
D: nu se leagă de proteinele plasmatice,
t1/2 2-3 ore
M: nu se metabolizează
E: sub formă nemodificată pe cale renală
Efecte/reacţii adverse: NU produce hipoglicemie
-acidoza lactică
-tulburări gastrointestinale: gust metalic, diaree
-inapetenţă, scădere ponderală
-deficit de Vit B12 şi ac folic

Indicaţii:
- la pacienţii cu DZ tip 2 obezi, monoterapie sau în asociere cu
alte non-secretagoge, secretagoge, insulină
- pentru prevenirea DZ tip 2 la persoanele obeze
- La femeile cu SOP( sindr.ovar polichistic)

Mod de administrare, doze:

-După mese
-D: 500-2500 mg/zi
Contraindicaţii:
-sarcină, lactaţie
- insuficienţă renală şi hepatică
-alcoolism
-pancreatită
--tări hipoxice cronice (afecţiuni pulmonare şi cardiace grave)
-Din cauza riscului de lactacidoză
--anemii prin deficit de Vit B12 şi acid folic

Interacţiuni:
-cimetidina şi substanţele de contrast pe
bază de iod scad eliminarea renală a
metforminei
 Tiazolidindionele (glitazonele)
Mecanism de acţiune.
-agonişti ai PPAR-γ – (peroxizome proliferator-
activated receptor gamma)

Rolul PPAR-gamma: receptor nuclear

-localizaţi la niv. ţes adipos cu rol în lipogeneză, ficat, muşchi
-activarea lor creşte captarea glucozei şi a acizilor graşi la nivelul
musculaturii, a ficatului cu scăderea nivelului de ac. graşi liberi (AGL)
-prin legarea agoniştilor de PPAR-gamma se formează un complex care
stimulează transcripţia unor gene responsabile pentru efectului
insulinei : stimularea căii GLUT 4 (transportul glucozei)
-restabilind echilibrul ac graşi/ glucoză scad rezistenţa la insulină ( scad
nivelul insulinei)
Mecanismul de acţiune al derivaţilor de
tiazolidin-dionă
Farmacocinetica: Efecte/reacţii adverse:
A: perorală bună -NU DAU HIPOGLICEMIE
D: legare puternică de proteinele -retenţie hidrică
plasmatice -creşterea greutăţii
M: hepatică partială -scad hemoglobina
- hepatotoxicitate
E: pioglitazona-biliar, rosiglitazona-
renal
Indicaţii:
-DZ tip 2 cu insulinorezistenţă, în special în
combinaţie cu metformin
-inducerea ovulaţiei la persoanele cu sindrom
metabolic

Mod de administrare, doze:

-rosiglitazona: 4-8 mg/zi, în 2 prize
-pioglitazona: 15-30 mg/zi

Contraindicaţii:
- sarcină, lactaţie
-copii
-insuficienţă cardiacă
-insuficienţă hepatică
 Inhibitorii de alfa-glucozidază
• Efecacitate moderată
• Mecanism de acţiune:
– Antagonişti competitivi, reversibili ai alfa-glucozidazelor: maltazei,
glucoamidazei, izomaltazei, zaharazei
– Reduc descompunerea dizharadelor, a amidonei, a dextrinei,
diminuă absorbţia glucozei- astfel reduc hiperglicemia
postprandială

• Reprezentanţi: ACARBOSE, MIGLITOL- la

începutul meselor
• Indicaţii: în asociere cu alte ADO la cei cu DZ tip 2, obezi,
eventual în obezitatea simplă
• Efecte/ reacţii adverse: acuze gastrointestinale: meteorism,
diaree, dureri, în asociere cu ADO SU hipoglicemie
• Contraindicaţii: gastrite, duodenite, copii, gravide, lactaţie,
boli hepatice
Tratamentul diabetului de tip II (insulino-
independent)

Legătura între DZ de tip II şi

obezitate (date din SUA)
 Incretino-mimetice
• Hormoni intestinali – incretine - rol cheie în homeostazia glicemică
• Intestinal secretion of insulin = incretine (secretate de pancreas)
• Studii recente- ▼ scăderea - activităţii incretinelor-în DZ tip 2
• - Glucagon like peptide 1 – GLP 1
• - Polipeptidul insulino trop glucozo-dependent - GIP

Enzima DDP4 ( dipeptidil –peptidaza 4) inactivează incretinele – care

cresc sinteza insulinei şi eliberarea ei din pancreas.

Analogi GPL1
Exenatide- rezistent la degradarea DDP4, scade pofta de mincare,
Liraglutid ( Victoza) – agonist al receptorilor GLP1. CI. In sarcină, copii

Gliptine –
Mecanism de acţiune: inhibitori DDP4
Sitagliptin cp. 25 mg
Vildagliptin cp.25 mg-100mg
Saxagliptin cp.2,5 mg
Linagliptin cp.2,5 mg
Incretino-mimetice – mecanism de acţiune
Incretino-mimetice – analogi ai GLP 1
Incretino-mimetice – inhibitori DPP-4