Sunteți pe pagina 1din 98

TIROIDA

GLANDELE PARATIROIDE
TIROIDA
Metodologie de examinare

• Examinarea tiroidei se face cu transductoare cu frecvenţă ridicată


7,5-10 MHz, de preferinţă liniare
• Pacientul este examinat în decubit dorsal cu gâtul în uşoară
extensie şi cu un rulou sub umeri
• Se execută secţiuni:
– transversale (perpendiculare pe trahee); în cazul în care polii inferiori ai
lobilor tiroidieni nu se pot vizualiza se solicită manevra de deglutiţie şi la
nevoie secţiuni recurente retrosternale
– sagitale (paralel cu traheea)
– laterale (longitudinale, oblice şi transverse) pentru identificarea eventualelor
adenopatii (jugulare, submandibulare, supraclaviculare)
Anatomie ecografică normală

• Pe secţiunile transversale
tiroida are forma unei
“potcoave” situată în jurul
traheii
• Pe secţiunile longitudinale lobii
tiroidieni au o formă ovalară,
delimitaţi de o linie ecogenă
(capsula tiroidiană)

1. Gg cervical 2. Vena jugulara internă 3. N. vag 4. A. carotidă comună 5. N.


laringeu recurent 6. Esofag 7. M. longus colli 8. M scalen ant 9. M. omohyoid
10. M. sternocleidomastoidian 11. M. sternohyoid 12. M. sternohyoid 13.
Traheea 14. Fascia pretraheală. 15. Tiroida
Anatomie ecografică normală

Tiroida normala secţiune longitudinală

Tiroida normala secţiune transversală


Anatomie ecografică normală

Tiroida normala secţiune transversală


Anatomie ecografică normală

Tiroida normala secţiune longitudinală


Anatomie ecografică normală

Tiroida normala secţiune oblică


Anatomie ecografică normală

• Volumul tiroidian variază cu


vârsta, sexul şi talia (la adulţi
variază între 12-15 ml, la
femei şi 15-18 ml la bărbaţi)
– DT 2 cm, DAP 2 cm, DL 4,5-5
cm
– Istmul 2-4 mm
• Există o uşoară asimetrie între
lobi (LD > LS)
• Măsurarea se face pe o
secţiune transversală
(diametrul transversal şi
antero-posterior) şi o secţiune
longitudinală pentru fiecare lob
Anatomie ecografică normală

Tehnica măsurării dimensiunilor tiroidei


Anatomie ecografică normală

Tehnica măsurării dimensiunilor tiroidei


istmul
Anatomie ecografică normală

Tehnica măsurării dimensiunilor tiroidei


Anatomie ecografică normală

• Parenchimul tiroidian este omogen, fin granular, cu ecogenitate


medie, mai mare decât a musculaturii învecinate;
• Vascularizaţia se explorează prin tehnica Doppler color
– Artera tiroidiană inferioară, ramură din subclavie, se divide în două ramuri
anterioară şi posterioară; poate fi evidenţiată pe secţiuni transversale şi
longitudinale
– Artera tiroidiană superioară, ramură din carotida externă, se divide în două
ramuri anterioară şi posterioară
– Venele tiroidiene însoţesc arterele corespunzătoare
– Vascularizaţia parenchimului poate fi evidenţiată sub forma unor structuri
tubulare sau circulare; este mai accentuată spre cei doi poli
Patologie

SEMIOLOGIA ECOGRAFICĂ A LEZIUNILOR TIROIDIENE


• Prezenţa sau absenţa glandei tiroide
• Modificări de formă şi volum
• Modificări de contur
• Modificări ale ecostructurii
• Modificări de ecogenitate
Patologie

Prezenţa sau absenţa glandei tiroide


• La nou-născut sau sugar, hipotiroidismul poate fi determinat de un
deficit de secreţie hormonală sau de agenezia tiroidiană (absenţa
tiroidei din loja ei poate fi determinată de ectopia tiroidiană – uneori
glanda poate fi identificată ecografic de-a lungul ductului tireo-glos
sau la baza limbii)
• La adulţi absenţa glandei este consecinţa tiroidectomiei totale (cea
mai bună metodă de identificare a ţesutului tiroidian restant
rămâne scintigrafia)
Patologie

Agenezie tiroidiană
Patologie

Hemiagenezie tiroidiană lob drept


Patologie

Modificări ale volumului tiroidian


• Hipertrofia glandei tiroide (guşa) poate fi determinată de
– hiperplazia celulelor foliculare – guşa difuză prin carenţă de iod
– infiltrat inflamator limfo-plasmocitar - tiroidita Hashimoto
– hiperplazie + infiltrat inflamator – boala Basedow
• Hipotrofia (atrofia) tiroidiană poate fi întâlnită în hipotiroidismul
central sau tiroidita atrofică
Patologie

guşă difuză tiroidită Hashimoto


Patologie

Hipoplazie lob stg. tiroidian


Patologie

Modificări de formă
• Hemiagenezia tiroidiană constă în absenţa unui lob (mai frecvent
cel stâng) însoţită de hipertrofia compensatorie a lobului
contralateral; de obicei se descoperă accidental sau cu ocazia unor
procese patologice
• Asimetria patologică a lobilor tiroidieni este întâlnită în procese
patologice difuze (ex. tiroidita subacută) sau în procese patologice
nodulare (noduli parenchimatoşi, chiste)
Patologie

hemiagenezie tiroidiană LD
Patologie

Hemiagenezie tiroidiană lob stâng


Patologie

asimetrie tiroidiană – guşă multinodulară


Patologie

Modificări de contur
• Conturul boselat sau policiclic este întâlnit în tiroidita Hashimoto şi
uneori în boala Basedow
• Depăşirea conturului tiroidian prin efracţia capsulei poate fi
observată în cancerele tiroidiene şi tiroidita cronică fibroasă Riedel
Patologie

efracţia capsulei – cancer tiroidian


Patologie

Modificări ale ecostructurii


• În condiţii patologice ecostructura tiroidiană poate fi:
– micronodulară – multipli mici noduli cu diametre sub 5 mm
– macronodulară – noduli cu diametre mai mari de 5 mm
Modificări de ecogenitate
• Pot fi difuze sau localizate
• Diminuarea difuză a ecogenităţii– boala Basedow, tiroidita
subacută, tiroidita Hashimoto
• Arii hipoecogene localizate – tiroidita acută
• Creşterea difuză a ecogenităţii – guşa difuză
• Imagini hiperecogene cu con de umbră acustic - calcificări
Patologie

ecostructură micronodulară
Patologie

ecostructură micronodulară
Patologie

ecostructură macronodulară
Patologie

ecostructură macronodulară
Patologie

ecostructură macronodulară
Patologie

calcificări tiroidiene
Patologie
Bolile tiroidiene difuze
GUŞA DISTROFICĂ
• Este determinată de deficitul de iod şi are caracter endemic
• Evoluează în trei etape: guşă difuză, guşă nodulară
(multinodulară), guşă cu disfuncţie secretorie
• Guşa difuză – hipertrofia ambilor lobi şi a istmului, cu ecostructură
granulară, hiperecogenă sau izoecogenă, cu vascularizaţie
normală
• Guşa multinodulară – hipertrofia asimetrică a ambilor lobi şi
istmului, cu ecostructură inomogenă datorită prezenţei unor
formaţiuni nodulare, bine delimitate, de mărimi diferite, cu
ecogenitate variabilă (izo, hiper şi mai rar hipoecogene) şi structură
inomogenă (zone de lichefiere + calcifieri); vascularizaţia nodulilor
este redusă, predominant la periferia acestora
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Guşă difuză
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Guşă difuză
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Guşă multinodulară incipientă


Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Guşă multinodulară
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Guşă multinodulară
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Guşă multinodulară cu formaţiuni


predominant chistice
Patologie
Bolile tiroidiene difuze
TIROIDITELE
• Sunt afecţiuni inflamatorii ale glandei tiroide cu etiologie diversă,
evoluţie acută, subacută sau cronică şi impact variabil asupra
funcţiei tiroidiene
• Tiroidita acută
– este o afecţiune rară, caracterizată prin afectarea inflamatorie acută a
parenchimului tiroidian, de etiologie bacteriană (fungică), secundară unui
proces supurativ sau din vecinătate sau la distanţă
– clinic: febră, tumefacţie cu semne celsiene
– paraclinic: VSH crescută, leucocitoză cu neutrofilie, RIC variabilă
– ecografic: hipertrofie tiroidiană (de obicei globală, mai rar a unui singur lob),
f. sensibilă la atingerea cu transductorul, cu una sau mai multe zone
hipoecogene, imprecis delimitate; sunt prezente adenopatii satelite de tip
inflamator; uneori evoluează spre abcedare – zonă transsonică cu întărire
acustică posterioară
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită acută
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită acută
Patologie
Bolile tiroidiene difuze
TIROIDITELE
• Tiroidita subacută (de Quervain)
– este o afecţiune frecventă, care survine epidemic toamna şi primăvara,
însoţind epidemiile de infecţii respiratorii; etiologia este virală (v. gripale,
paragripale, urlian, Coxackie, Epstein-Barr) sau prin mecanism imun-alergic
(infecţia cu streptococ beta hemolitic)
– clinic: durere cu iradiere spre mandibulă, urechi, mastoidă, subfebrilităţi,
mialgii, cefalee + semne de hipertiroidism (tahicardie, palpitaţii, transpiraţii,
tremor, insomnie, scădere ponderală)
– paraclinic: VSH crescută, leucocite normale, RIC mult scăzută (scintigrafia
“albă”), T3 şi T4 crescute, TSH scăzut
– ecografic: hipertrofie difuză a glandei, de obicei simetrică, cu parenchimul
difuz hipoecogen, vascularizaţie diminuată global (edem!), sensibilitate la
atingerea cu transductorul
Patologie Tiroidită subacută
Bolile tiroidiene difuze
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită subacută aspecte la examinarea Doppler


Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită subacută
Patologie
Bolile tiroidiene difuze
TIROIDITELE
• Tiroidita cronică limfocitară (Hashimoto)
– afecţiune aotoimună a glandei tiroide, caracterizată prin apariţia unui infiltrat
limfo-plasmocitar şi sinteza de anticorpi antitiroidieni (mai ales antiTPO)
– clinic: hipetrofie moderată a glandei, cu consistenţă mai fermă, urmată
ulterior de atrofie şi semne de hipotiroidie
– paraclinic: anti TPO la titruri mari, RIC variabilă, scintigrafie “în tablă de şah”,
eutiroidie, hipotiroidie (excepţional hipertiroidie)
– ecografic: hipertrofie difuză, cu contur policiclic, ecostructură fie global
hipoecogenă fie nodulară hipoecogenă, uneori cu dezvoltarea unor septe
fibroase; vascularizaţia este variabilă (atrofia se însoţeşte de diminuarea
circulaţiei); pot apare noduli hipoecogeni localizaţi (dg diferenţial cu noduli
maligni!)
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită cronică Hashimoto Tiroidită cronică Hashimoto


aspect hipoecogen difuz multiple mici chiste “şvaiţer”
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită cronică Hashimoto - fibroza


Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită cronică Hashimoto Tiroidită cronică Hashimoto


alternanţă hipoecoic -fibroză septe fibroase
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Tiroidită cronică Hashimoto


Patologie
Bolile tiroidiene difuze
TIROIDITELE
• Tiroidita cronică fibroasă (Riedel)
– afecţiune rară caracterizată printr-o proliferare a ţesutului conjunctiv, care
înlocuieşte progresiv parenchimul tiroidian, depăşeşte capsula, invadează şi
comprimă structurile învecinate; se asociază frecvent cu fibroză mediastinală
sau retroperitoneală sau/şi colangită sclerozantă
– clinic: hipertrofie asimetrică a glandei tiroide, dură, insensibilă, cu fenomene
de compresiune a structurilor învecinate (esofag, trahee, nervi recurenţi),
semne de hipotiroidism
– paraclinic: T3 , T4 valori scăzute, RIC variabilă, scintigrafia cu zone “reci”
corespunzătoare zonelor de fibroză
– ecografic: formaţiune mare, hipoecogenă, slab delimitată, care depăşeşte
capsula şi înglobează pachetul vascular cervical (aspect similar cu
carcinomul tiroidian anaplazic – diferenţierea prin ex. histopatologic!)
Patologie
Bolile tiroidiene difuze
BOALA BASEDOW
• Este o boală autoimună, caracterizată prin apariţia de autoanticorpi
care stimulează receptorul pentru TSH al celulelor foliculare, având
drept consecinţe hiperplazia celulară, hipersecreție hormonală şi
hipervascularizaţie
• Clinic: guşă difuză, semne clinice de hipertiroidie, exoftalmie
• Ecografic: hipertrofie difuză a glandei (uneori cu contur policiclic)
cu structură omogenă, hipoecogenă (rareori inomogenă);
hipervascularizaţia parenchimului la examenul Doppler (“tiroidă în
flăcări”, “thyroid inferno”), velocitatea sistolică maximă depăşind 50
şi uneori 100 cm/s
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Boală Basedow
Patologie
Bolile tiroidiene difuze

Boală Basedow
Aspect Doppler – “thyroid inferno”
Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene
SEMIOLOGIA ECOGRAFICĂ A NODULILOR TIROIDIENI
• Nodulii tiroidieni sunt frecvent întâlniţi în populaţia generală, în
Europa în zonele cu deficit uşor şi mediu de iod, prevalenţa fiind de
până la 30% din populaţie
• Caracterizarea nodulilor tiroidieni trebuie să cuprindă:
– Numărul – cel mai frecvent sunt multipli
– Dimensiunile
– Forma - uzual rotundă sau ovalară
– Conturul
– Ecostructura
• Parenchimatoasă (omogenă, inomogenă, izo, hipo sau hiperecogenă)
• Chistică (pur transsonice, ecouri flotante, septe)
• Ecografia are o sensibilitate de 63-87% şi specificitate de 61-95%
în diferenţierea benign/ malign + rol limitat în stadializarea preop.
Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene

Noduli tiroidieni parenchimatoşi


Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene

Chiste tiroidiene
dr – pur transonic stg – artefact în “coadă de cometă
Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene
CRITERII ECOGRAFICE CARE PLEDEAZĂ PENTRU CARACTERUL BENIGN SAU
MALIGN AL UNI NODUL TIROIDIAN
Criteriu Benign Malign
Număr Multipli Unic
Conţinut Chistic Parenchimatos
Artefacte în “coadă de cometă”

Ecogenitate Hiper- izoecogen Hipoecogen


Margini Regulate Neregulate, imprecis definite
Halou Fin, regulat Gros, neregulat
Calcificări Plaje mari Microcalcificări
“în coajă de ou”

Vascularizaţie Periferică Intensă


Redusă
Regulată Tortuoasă, neregulată
Adenopatie Absentă Prezentă
Gg. rotunzi, hipoecogeni
Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene

Nodul tiroidian benign Nodul tiroidian malign


Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene

Nodul tiroidian benign


Vascularizaţie periferică

Nodul tiroidian malign


Vascularizaţie intensă, tortuoasă
Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene

Noduli tiroidieni
dr –benign; stg – malign (microcalcificari, contur neregulat)
Patologie
Leziuni nodulare tiroidiene

Noduli tiroidieni
dr –benigni calcificări în coajă de ou; stg – malign (microcalcificari, contur neregulat)
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă
CHISTELE TIROIDIENE
• Au aspectul unor formaţiuni rotunde sau ovalare, bine delimitate,
transsonice, cu întărire acustică posterioară, cu particularităţi
imagistice legate de etiologia lor
• Hematocelul
– este un hematom spontan în parenchimul tiroidian;
– Hematocelul recent se prezintă ca o formaţiune rotundă sau ovalară, fără
capsulă, transsonică +/- mici imagini ecogene mobile
– Hematocelul vechi prezintă sediment ecogen, mobilizabil cu poziţia
pacientului, care poate determina false aspecte de “proliferare” intrachistică
(nevascularizate!); în timp devin inomogene, fără întărire acustică (aspect
pseudoparenchimatos) şi se constituie o pseudocapsulă ecogenă
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă

Hematocel vechi

Hematocel recent pur transsonic


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă
CHISTELE TIROIDIENE
• Chistele coloide
– sunt de obicei multiple, de dimensiuni diferite
– Cele mici <5 mm, sunt hipoecogene, fără capsulă, cu întărire acustică
posterioară
– Cele mai mari sunt formaţiuni rotunde, ovalare, transsonice, cu capsulă fină,
ecogenă şi întărire acustică posterioară; în lumen prezintă mici imagini
ecogene cu artefact în “coadă de cometă” şi/sau septe fine nevascularizate
• Chistele rezultate prin lichefiere
– Apar prin hemoragie sau necroza unor noduli parenchimatoşi
– Sunt formaţiuni mixte, hipoecogene sau transsonice, cu o “ramă” groasă
neregulată
• Chistele maligne
– Sunt foarte rare; suspiciunea de malignitate este dată de prezenţa unor
proliferări şi/sau septe intrachistice vascularizate
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă

Chiste tiroidiene Chist cu calcificare în interior


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă

Chist hemoragic Chist cu polip în interior


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară

Carcinom papilar chistic – proliferări vascularizate intrachistice


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă
NODULII PARENCHIMATOŞI
• Nodulii hiperplazici
– Sunt întâlniţi, în general, la pacienţii care provin din zonele cu carenţă iodată
– Se prezintă ca formaţiuni nodulare multiple, de diferite dimensiuni, bine
delimitate, cu halou fin hipoecogen; cel mai frecvent sunt hiperecogeni (mai
rar izo sau hipoecogeni), cu structură omogenă, dar în nodulii mari >1 cm,
apar zone de lichefiere şi/sau calcificări
– Vascularizaţia intranodulară este slab reprezentată (comparativ cu
parenchimul adiacent) în timp ce vascularizaţia perinodulară este bine
reprezentată (prin dislocarea arteriolelor adiacente)
• Adenomul tiroidian
– Este cel mai frecvent solitar, bine delimitat, cu capsulă fină, halou
hipoecogen regulat; ecostructura este omogenă hiperecogenă (izo,
hipoecogeă), uneori cu zone de lichefiere centrală
– Vascularizaţia este prezentă atât central cât şi marginal, regulată (este
exacerbată, cu aspect de “spiţe de roată” în adenomul toxic!)
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă

Nodul tiroidian hiperplazic


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară benignă

Adenom tiroidian
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă
• Neoplasmele tiroidiene sunt cel mai frecvent de origine epitelială
(carcinomul papilar 75-90% din cazuri, folicular, anaplazic,
medulocarcinom); cancerele de origine mezenchimală şi
metastazele tiroidiene sunt rare
• Carcinomul papilar (75-90%)
– Este mai frecvent la tineri şi femei; prognosticul este bun
– Ecografic: nodul unic (20% leziuni multiple), structura este omogenă,
hipoecogenă, cu microcalcificări la periferie (“corpi psamoma”);
vascularizaţia este dezorganizată, tortuoasă; frecvent sunt prezente
adcenopatii cu ganglioni rotunzi, hipoecogeni. Există şi variante ale
aspectului clasic:
• Forma chistică – leziune chistică cu pereţi groşi, proliferări intrachistice şi/sau
septe intens vascularizate
• Micocarcinomul papilar – nodul hipoecogen, sub 1,5 cm, fără capsulă +/-
adenopatii laterocervicale
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Carcinom papilar
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Carcinom papilar
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă
• Carcinomul folicular (5-15%)
– Este mai frecvent la femei
– Ecografic: dificil de diferenţiat de adenomul folicular (inclusiv prin biopsie cu
ac fin!) – margini neregulate, halou gros şi neregulat, vascularizaţie
neregulată, tortuoasă
• Medulocarcinomul (5%)
– Este derivat din celulele C parafoliculare şi are un pronostic mai rezervat
decât carcinomul folicular; apare frecvent în cadrul MEN II
– Ecografic: frecvent multicentric şi bilateral, margini neregulate, vascularizaţie
neregulată, invazie locală şi metastaze ganglionare
• Carcinomul anaplazic (<5%)
– Apare predominant la vârstnici şi are prognosticul cel mai sever
– Ecografic: formaţiune parenchimatoasă, de dimensiuni mari (creştere
rapidă), hipoecogenă, fără capsulă, contur neregulat, care invadează
structurile învecinate cu adenopatie metastatică frecvent bilaterală
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă
• Limfomul (4%)
– Apare la femei vârstnice, în 70-80% din cazuri pe fondul unei tiroidite cronice
limfocitare preexistente, cu hipotiroidism
– Ecografic: masă parenchimatoasă lobulată, hipoecogenă, foarte slab
vascularizată, cu zone de lichefiere, care depăşeşte adesea capsula
tiroidiană şi înglobează vasele gâtului
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Carcinom tiroidian folicular


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Carcinom folicular
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Carcinom medular
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Limfom tiroidian
Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Cancer tiroidian cu efracţia capsulei


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Adenopatie laterocervicală malignă


Patologie - Leziuni nodulare tiroidiene
Patologia nodulară malignă

Adenopatie laterocervicală malignă


GLANDELE
PARATIROIDE
Metodologie de examinare

• Examinarea glandelor paratiroide


se realizează în aceleaşi condiţii ca
şi pentru glanda tiroidă, dată fiind
situarea lor pe faţa posterioară a
lobilor tiroidieni
• Până de curând se considera că “o
paratiroidă vizibilă ecografic este o
paratiroidă patologică”
• Evidenţierea dificilă a glandelor
paratiroide este determinată şi de
ecostructura similară cu a
ţesuturilor din jur (paratiroidele
normale sunt înconjurate de ţesut
adipos, iar la adulţi în structura lor
sunt numeroase adipocite
Anatomie ecografică normală

• Paratiroidele superioare au o
poziţie relativ fixă, pe faţa
posterioară a lobilor tiroidieni,
la unirea treimii medii cu cea
superioară
• Paratiroidele inferioare au o
situaţie mai variabilă, în cca.
50% din cazuri posterior polilor
inferiori tiroidieni, în
apropierea arterei tiroidiene
inferioare (în unghiul dintre
esofag şi polul inferior
tiroidian), dar pot fi situate şi Localizarea glandelor
mai sus sau mai jos (până în paratiroide
mediastin)
Anatomie ecografică normală

• Paratiroidele normale pot fi evidenţiate ecografic dacă se utilizează


echipamente performante cu rezoluţie mare (transductoare de 7,5-
15 MHz), ca formaţiuni ovalare, bine delimitate, izoecogene sau
uşor hiperecogene, comparativ cu parenchimul tiroidian, cu
dimensiuni 3-6/2-4 mm, omogene, lipsite de semnal Doppler
• False imagini de paratiroidă pot fi determinate de:
– Venele tiroidiene (ex. Doppler)
– Esofag (aspect “în cocardă”)
– Nodulii tiroidieni
– Adenopatii laterocervicale (vascularizaţie hilară, multipli)
Anatomie ecografică normală

Glande paratiroide normale


Patologie

• Hiperparatiroidismul primar este produs de hipersecreţia nemodulată de


parathormon, substratul morfopatologic fiind adenomul unic (90%), adenoame
multiple, hiperplazie, carcinom
• Adenomul paratiroidian
– Ecografic: formaţiune ovalară, alungită, bine delimitată, hipoecogenă, cu
vascularizaţie accentuată la periferie (aspect de “arc vascular”), localizată în
afara capsulei tiroidiene, fie posterior în 1/3 superioară a unui lob, fie
posterior sau inferior unuia din polii inferiori (atenţie la localizările ectopice!).
Rar pot să prezinte degenerescenţă chistică sau calcificări
• Hiperplazia paratiroidiană şi adenoamele multiple
– Au acelaşi aspect ecografic ca şi adenomul, dar cu dimensiuni diferite de la
o glandă la alta
• Carcinomul paratiroidian
– Formaţiune de dimensiuni mai mari (>2 cm), cu contur policilic şi structură
mai inomogenă, frecvent cu degenerare chistică +/- invazia structurilor
adiacente (este rar, 1-2% din cazurile de hiperpartiroidism primar)
Patologie

Adenom paratiroidian inferior


Patologie

Adenom paratiroidian superior


Patologie

Adenom paratiroidian
Patologie

Adenom paratiroidian
vascularizaţie
Patologie

Adenom paratiroidian Adenom paratiroidian


pedicol vascular polar aspect de “arc vascular”
Patologie

Adenom paratiroidian dublu


Imagine panoramică

Adenom paratiroidian degenerat chistic


Patologie

Carcinom paratiroidian

Chiste paratiroidiene