Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie
• Şocul este un sindrom acut caracterizat prin incapacitatea sistemului circulator:
- de a asigura necesarul de oxigen şi nutrienţi pentru acoperirea
nevoilor metabolice ale organismului
- şi de a îndepărta metaboliţii toxici
• Insuficienţă circulatorie acută
• Hipoperfuzie tisulară
Clasificare, etiologie
• Şocul hipovolemic:
hipovolemic
- scăderea volumului intravascular (sectorul extracelular – intravascular şi intrestiţial)
- scăderea presarcinii, DC
- pierderi externe sau interne
- cea mai frecventă formă de şoc la copil (urmat de şocul septic)
- pierderi de apă şi electroliţi (vărsături, diaree, diabet insipid);
- pierderi de sânge (hemoragie internă sau externă)
- pierderi de plasmă sau proteine (arsuri, sindrom nefrotic, peritonită) – în aceste
cazuri se adaugă şi presiunii oncotice a plasmei, cu migrarea apei în sectorul
extravascular interstiţial, “capillary leak” 2
Clasificare, etiologie
• Şocul cardiogen:
- insuficienţa pompei cardiace secundară disfuncţiei miocardice sistolice (DC)
şi/sau diastolice (DC N) cu volum intravascular adecvat
- MCC (înainte sau după intervenţii chirurgicale); cardiomiopatii congenitale sau
dobândite, miocardita acută infecţioasă; ischemie miocardică; aritmii;
insuficienţa cardiacă; postresuscitare, anomalii metabolice severe (acidoza
metabolică, anemie severă, hipocalcemie, hipoglicemie, hipoxie)
• Şocul obstructiv:
- DC secundară obstrucţiei fluxului sanguin al VS sau VD sau restricţiei tuturor
cavităţilor cardiace (obstacol mecanic)
- tamponada cardiacă; pneumotoraxul sub tensiune; mase mediastinale anterioare;
caoarctaţie de aortă tip infantil (“critică) sau alte MCC dependente de persistenţa
canalului arterial; embolia pulmonară
• Şocul disociativ:
- alterarea capacităţii de eliberare a oxigenului către ţesuri
- anemie severă
- intoxicaţia cu monoxid de carbon
- methemoglobinemia (congenitală sau dobândită – intoxicaţia cu nitriţi)
3
Clasificare, etiologie
• Şocul distributiv:
- anomalii ale tonusului vascular cu pierderea capacitanţei arteriale şi/sau venoase
(vasodilataţie) care determină pierderea de lichide la nivel capilar (“capillary leak”)
şi distribuţia anormală a fluidelor (migrare în sectorul interstiţial, “3rd space”)
- postsarcinii ( rezistenţei vasculare sistemice “SVR”)
- anafilaxie
- hipoxie
- afecţiuni neurologice cu pierderea tonusului vascular simpatic
(afecţiuni medulare sau ale SNC)
- medicamente, toxice
• Şocul septic:
- adesea considerat un şoc distributiv; dar procesul septic determină mai multe
tipuri asociate de şoc
- şoc distributiv – şocul septic precoce cu postsacinii ( SVR)
- şoc hipovolemic – prin migrarea fluidelor în sectorul interstiţial
(“3rd space”) şi presarcinii
- şoc cardiogenic prin depresia funcţiei miocardice ca urmare a efectului
direct al endotoxinelor sau mediatorilor endogeni (SIRS)
- infecţii bacteriene; virale; fungice (bolnavi imunodeprimaţi) 4
Fiziopatologie
• Şocul se poate manifesta iniţial doar cu tahicardie şi tahipnee; în caz de progresie apar:
scăderea diurezei, hipoperfuzie periferică, detresă sau insuficienţă respiratorie, alterarea
statusului mental şi hipotensiune
• !!! Concept greşit – şocul este însoţit invariabil de hipotensiune; datorită mecanismelor
compensatorii, hipotensiunea este adesea o manifestare tardivă şi nu reprezintă un criteriu
de diagnostic precoce al şocului
Cardiogenic
• sistolic N sau
• diastolic N N
Obstructiv N sau
Distributiv N sau N sau N sau
Septic
• precoce N sau
• tardiv sau N
10
Parametri hemodinamici de performanţă cardiovasculară
Fără cateterizare arterială
• Debitul cardiac (Cardiac Output, CO) = Frecvenţa cardiacă x Volum bătaie (L/min),
normal 4-8 l/min
• Indexul cardiac (Cardiac Index, CI) = Debit cardiac/Suprafaţa corporală (l/min/m2),
normal 2.5-4.2 l/min/m 2
• Volumul bătaie (Stroke Volume Index, SVI) = Index cardiac/Frecvenţa cardiacă (ml/bătaie/m2),
5 min Resuscitare iniţială: Bolusuri repetate de 20 ml/kg SF sau soluţii coloidale, A 2-a linie IV
până la 60-80 ml/kg în funcţie de corectarea perfuziei; orpire dacă apar Medicaţie
raluri crepitante sau hepatomegalie inotropă
(şoc cardiogen) Corectarea hipoglicemiei şi hipocalcemiei. Antibiotice
Persistenţa şocului ?
15 min Doze:
Şoc refractar la fluide: Medicaţie inotropă IV/IO
Dopamină până
Cateterizare venoasă centală. Suport respirator dacă este necesar
la 10 g/kg/min
Şoc “rece” – Dopamină pe CVC, doze progresiv mai mari;
Epinefrină
Şoc rezistent la Dopamină - Epinefrină pe CVC doze progresive
0,05 – 0,3
Şoc “cald” – Norepinefrină pe CVC
g/kg/min
Persistenţa şocului ?
15
Continuarea tratamentului în secţia de terapie intensivă
20
Aspecte specifice în funcţie de etiologia şocului
Şocul cardiogen
• marcată a debitului cardiac secundar disfuncţiei miocardice sistolice şi/sau diastolice;
volum intravascular normal; compensatorie importantă a rezistenţei vasculare sistemice
(SVR); PVC ;
• răspuns absent sau decompensare rapidă după resuscitarea lichidiană rapidă
- bolusuri mai mici de fluide de câte 5-10 ml/kg
- sau renunţare la terapia lichidiană Furosemid
• tratament etiologic
- antiaritmice (Adenozină, Digoxin, Lidocaină, Procamidă),
- antibiotice: endocardita bacteriană Amoxicilină + Gentamicină sau
Vancomicină + Gentamicină Rifampicină valvuloplastie; endocardita fungică
Amfotericină B valvuloplastie
- MCC dependente de persistenţa canalului arterial PG E1/necesitatea închiderii
canalului arterial Indometacin
- intervenţie chirurgicală
• iniţierea precoce a tratamentului inotrop + vasodilatator:
- Dobutamina Dopamină, Amrinonă sau Mirinonă (ameliorează disfuncţia sistolică
fără a creşte semnificativ frecvenţa cardiacă, scade SVR prin vasodilataţie periferică,
şi ameliorează disfuncţia diastolică);
- în caz de SVR persistentă, persistenţa hipoperfuziei tisulare şi acidozei metabolice 21
agenţi vasodilatatori ca Nitroprusiatul de sodiu asociat cu Epinefrină
Şocul obstructiv
• şoc cu debit cardiac , volum intravascular normal, rezistenţă vasculară periferică
şi PVC (ca şi şocul cardiogen)
• debut acut/supraacut sau progresiv (pericardite maligne, infecţioase)
• elementul esenţial este corectarea imediată a cauzei:
- pericardiocenteză în caz de tamponadă pericardică
- pleurocenteză în caz de pneumotorax sub tensiune
- thrombectomie/thromboliză în caz de embolie pulmonară
- PG E1 în caz de MCC dependente de persistenţa canalului arterial
Şocul distributiv – Şocul anafilactic
• etiologie: veninuri (viespe, albine, şarpe, meduze); fructe (nuci, alune kiwi); fructe de mare,
peşte; ouă; pneumalergene (polen, praf, păr de animale); conservanţi; seruri umane sau
animale (imunoglobuline, plasmă, limfoglobulină, timoglobulină, ser antiviperin, anatoxină
botulinică); hormoni (insulină, progesteron, corticosteroizi); medicamente (peniciline,
cefalosporine, vancomicină, asparaginază, aspirină, HSH, protamină); enzime (streptokinază);
vaccinuri (antitetanic, antigripal); substanţe de contrast iodate; Dextran; vitamine (tiamină,
vitamina K) anestezice locale (xilină, procaină); curara; expunere la frig
• anamneza extrem de importantă!!!
22
Şocul anafilactic (continuare)
• clinic: urticarie acută, edeme alergice, tuse spastică, stridor inspirator, dispnee inspiratorie
(edem glotic), wheezing, expir prelungit (bronhospasm); greaţă vărsături, dureri abdominale,
diaree, aritmii, stop cardiac, semne neurologice
• debitul cardiac iniţial N sau chiar , vasodilataţie periferică cu extremităţi calde (şoc“cald”),
rezistenţă vasculară periferică prăbuşită, PVC scăzută, hipotensiune arterială uneori severă
• tratament
- îndepărtarea alergenului
- terapie cu fluide de tip coloidal (Voluven, Hess)
- administrare precoce de agenţi vasoconstrictori puternici pentru creşterea
rapidă a SVR: Epinefrină (efect -adrenergic periferic şi inotrop central care poate
ameliora depresia miocardică specifică anafilaxiei şi SIRS)
- corticosteroizi HSH sau Metilprednisolon
- antihistaminice Benadryl, Ranetidină
- bronhodilatatoare Salbutamol, Terbutalină
28
Definiţia tipurilor se sepsis în pediatrie (consens internaţional)
Tip de infecţie Infecţie suspectată sau dovedită sau sindrom clinic asociat cu probabilitatea mare a
unei infecţii
Sindromul de răspuns 2 din 4 criterii, din care unul obligatoriu temperatura anormală sau număr anormal de
inflamatoric sistemic leucocite
(SIRS) 1. Temperatura centrală >38.5°C (rectală, orală, sau pe CVC)
2. Tahicardie: frecvenţa cardiacă medie (MHR) >2 DS peste normalul
vârstei, în absenţa stimulilor externi, medicaţiei cronice sau stimulilor
dureroşi SAU tahicardie persistentă inexplicabilă > 0,5-4 ore SAU
sugar cu bradicardie persistentă > 0,5 oră (MHR < percentila 10 pentru
vârstă în absenţa stimulilor vagali, medicaţiei -blocante sau MCC)
3. Frecvenţa respiratorie >2 SD peste normalul vârstei SAU necesitatea
ventilaţiei mecanice, în absenţa bolilor neuromusculare sau anesteziei
generale
4. Leucocite crescute/scăzute pentru vârstă (în absenţa chimioterapiei)
SAU >10% neutrofile imature în sângele periferic
29
Definiţia tipurilor se sepsis în pediatrie (consens internaţional)
Tip de infecţie
Sepsis sever Sepsis + cel puţin una din următoarele modificări:
1. Disfuncţie cardiovasculară definită ca: hipotensiune < percentila 5
pentru vârstă SAU TA sistolică < 2 DS pentru vârstă SAU necesitatea
medicaţiei vasoactive pentru menţinerea TA, în ciuda administrării de
fluide > 40 ml/kg IV într-o oră; SAU două din următoarele: acidoză
metabolică inexplicabilă cu BE > 5 mEq/l; lactatului arterial >2 x
limita superioară a normalului; oligurie < 0,5 ml/kg/oră; timp de
recolorare a patului vascular > 5 sec; diferenţa dintre temperatura
centrală şi cea periferică > 3°C sau
2. Sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS) definit prin: raport
PaO2/FiO2 300 mm Hg, infiltrate pulmonare bilaterale, în absenţa
insuficienţei cardiace stângi, sau
3. Sepsis + două disfuncţii de organ (respiratorie, renală, neurologică,
hematologică sau hepatică)
Şoc septic Sepsis + disfuncţie cardiovasculară de organ (vezi anterior)
Sindrom de disfuncţie Prezenţa disfuncţiilor de organ care nu pot fi rezolvate decât cu ajutorul
multiplă de organ intervenţiei medicale 30
(MODS)
Etiologia sepsisului în pediatrie
33
Infecţii SNC Sepsis de etiologie necunoscută
Meningita bacteriană: Nou născut Comunitate
< 6 săpt. Debut precoce < 72 ore de viaţă •Ceftriaxonă +
•Cefotaxim + •Penicilină G + •Genatmicină (f.severe)+
•Amoxicilină + •Genatmicină •Amoxicilină (dacă nu
•Gentamicină Debut tardiv > 72 ore de viaţă se poate exclude
6 săpt – 3 luni •Cefotaxim + meningita)
•Cefotaxim + •Gentamicină + Spital
•Amoxicilină •Amoxicilină •Piperacilină/Tazobactam +
> 3 luni Alergie la peniciliniă •Gentamicină
•Cefotaxim •Vancomicină + •Rezultate microbiologice
•Dexametazonă 2 zile •Gentamicină sau afecţiuni anterioare
36
Definiţie
• Purpura fulminans este un sindrom de coagulare intravasculară diseminată care
apare în contextul unui sepsis bacterian, mai rar viral
• Sindromul Waterhouse Friedrichsen (puprupa fulminans meningococică) – acelaşi
sindrom în cadrul sepsisului meningococic, cu hemoragie in glandele suprarenale
(insuficienta corticosuprarenala acuta) si fara meningita
Etiologie
Tratament
Etiologic
• sepsis de etiologie necunoscută – vezi anterior
• meningococ – Penicilină G; alergie - Cloramfenicol* sau Cefotaxim* sau Ceftriaxonă*
• VZV – Aciclovir
Tratamentul CID, HIC, anomaliilor metabolice, chirurgical, inhibitori de fosfodiesterază,
39
antioxidanţi, plasmafereza terapeutică, plasmafiltrare, etc