Insulina

Generalitati

Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce particip la metabolismul glucidelor. Insulina este cel mai important hormon n metabolismul glucidelor. Insulina contribuie n primul rnd la micorarea concentraiei glucozei n snge. Aceasta mrete permeabilitatea membranei celulare pentru glucoz. Insulina are o aciunea antagonistglucagonului.

Structura

Insulina este un hormon, ce este compus din 2 lanuri peptidice, formate din 20 - 30 aminoacizi, unite ntre ele prin 2 legturi bisulfidice. Moleculele de insulin sunt
1

asemntoare la mamifere, astfel nct muli bolnavi de diabet sunt tratai cu insulin extras de la porci. Aceste molecule tind s formeze dimeri n soluie.Insulina este o protein mic cu masa de 5734 daltoni i cuprinde 51 resturi aminioacidice. Este alctuit din dou lanuri, un lan A (cu 21 resturi aminoacidice) i unul B (cu 30 resturi aminoacidice) legate prin dou puni disulfurice (A7-B7 i A20-B19); o a treia legtur disulfuric leag restul Cys-A6 cu CysA11.Insulinele altor specii difer de cea uman. Diferena cea mai mic exist ntre insulina uman i cea de porc, acesta deosebindu-se numai prin natura restului C-terminal al lanului B. La om este treonina, la porc alanina. Insulina de porc din care s-a detaat treonina terminal este practic lipsit de antigenicitate i este folosit n tratamentul diabetului. Prin tehnologia ADN recombinant s-a obinut insulina uman pentru uz terapeutic. Insulina formeaz cu ionii Zn2+ agregate, dimeri, tetrameri, hexameri. n pancreas insulina se afl sub form de hexameri. Forma activ circulant este probabil monomerul.

Actiune

Actiunea insulinei este mediata de receptori specifici si consta in principal din facilitarea asimilarii glucozei la nivelul celulelor hepatice, adipoase si musculare; aceasta constituie baza actiunii hipoglicemiante.Prin activarea atat a proceselor de stocare a glucozei sub forma de glicogen, cat si a sintezei lipidelor si proteinelor pe seama glucidelor alimentare, precum si prin inhibarea proceselor de gluconeogeneza hepatica, insulina detine alaturi de alti hormoni anabolizanti un important rol fiziologic in cresterea rezervelor energetice ale organismului.
Rol

In metabolism, insulina are numeroase roluri: - stimuleaza formarea de glicogen din glucoza glicogenogeneza, proces care determina stocare energie la nivel celular

- activeaza proteinele de transport pentru glucoza, care permit transferul glucozei in celule - inhiba transformarea glicogenului in glucoza glicogenoliza - favoriza stocarea glicogenului si inhiba in cresterea glucozei din ficat - scade formarea glucozei din aminoacizi neoglucogeneza - prin scaderea aminoacizilor disponibili din ficat si prin blocarea ezimelor gluconeogenezei - favorizeaza sinteza proteica.

Hipoglicemia

HIPOGLICEMIA reprezinta scaderea concentratiei

zaharului in sange. Ea apare atunci cand nivelul glucozei sanguine (sau al zaharului) scade prea mult pentru a mai furniza organismului
4

"combustibilul" necesar unei bune functionari. Hipoglicemia nu este o boala, ci o stare determinata de o varietate de cauze. Principalele tipuri de hipoglicemie sunt: - scaderea rapida a glucozei in sange (hipoglicemia). Apare atunci cand persoana a fost privata de ingestia de alimente timp de mai multe ore, cum ar fi, de exemplu, perioada noptii. Acest tip de hipoglicemie este frecvent asociat cu existenta unui nivel crescut de insulina in sange, administrarea unor medicamente, consumul de bauturi alcoolice, afectiuni ereditare ce afecteaza metabolizarea carbohidratilor sau cu alte afectiuni medicale - scaderea lenta a concentretiei glucozei in sange (denumita si hipoglicemie postprandiala). Apare la un interval de 3 sau 4 ore dupa ingestia unei mese. Aceasta forma de hipoglicemie poate fi determinata de o deficienta ereditara a unei enzime, de exemplu in galactozemie sau prin indepartarea chirurgicala, partiala sau totala a stomacului. Uneori cauza poate ramane necunoscuta. Scaderea lenta a glucozei in sange ce apare la 1 sau 2 ore dupa ingestia unei mese
5

(denumita si hipoglicemie alimentara) poate fi determinata de o golire rapida a continutului stomacului in intestin.
Cauze

Cel mai frecvent, hipoglicemia apare ca si complicatie a tratamentului diabetului zaharat (hipoglicemia diabetica), atunci cand se administreaza doze prea mari de insuluina sau a alte medicamente hipoglicemiante. De asemenea, poate fi determinata si de cauze mai putin frecvente, precum ingestia unor medicamente ca inhibitorii de monoaminoxidaza, sulfatul de chinina, salicilatii (inclusiv aspirina), de afectiuni ale pancreasului, ficatului, rinichilor sau a altor organe, cat si de boli ereditare ce afecteaza metabolismul.
Simptome

Simptomele hipoglicemiei pot varia de la episod la episod, deoarece scaderea concentratiei glucozei in sange poate varia de la usoara, medie pana la severa.

Simptomele se agraveaza pe masura ce nivelul

glucozei sanguine scade. La persoanele sanatoase, glucoza sanguina se mentine (intre mese) in intervalul 70 pana la 110 mg/dl. Simptomele apar cand glucoza sanguina scade sub 60 pana la 65 mg/dl si include: - greata - senzatie imperioasa de foame - iritabilitate, neliniste - extremitati reci, umede, transpiratie excesiva ce nu a fost determinata de efortul fizic - cresterea frecventei cardiace (tahicardie) - amorteli sau furnicaturi la nivelul degetelor sau a buzelor - tremuraturi.

Hiperglicemia

DIABETUL ZAHARAT este un sindrom complex

indus de tulburarea secretiei de insulina de catre pancreas sau de rezistenta celulelor periferice la actiunea insulinei. Cel mai cunoscut efect al acestor tulburari este cresterea nivelului glucozei in sange peste limitele considerate normale
HIPERGLICEMIE glucoza din sange reprezinta principalul carburant necesar acoperirii
8

cheltuielilor energetice ale organismului. Glucidele complexe din alimentatia omului (amidon, glicogen, zaharoza etc) trec in tubul digestiv prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza etc.). O mare parte din cantitatea de fructoza, galactoza si alte monozaharide se transforma in glucoza prin procese metabolice care au loc in ficat. Proteinele si lipidele din alimentatia omului trec si ele prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de aminoacizi si de acizi grasi, care, la randul lor, se pot transforma partial in glucoza. Pancreasul produce un hormon numit insulina care, ajutand la utilizarea glucozei de catre tesuturi, scade cantitatea de glucoza din sange. Astfel, dupa mese, glicemia creste prin aport alimentar, iar pancreasul sanatos reactioneaza prin cresterea secretiei de insulina, care va readuce glicemia in limite normale.Diabetul zaharat apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta a pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina (insulinorezistenta). Aceasta
9

din urma este asociata cel mai frecvent cu obezitatea dar poate apare si in alte situatii.Numai aproximativ o treime din pacientii care au diabet zaharat prezinta simptomele caracteristice ale bolii (sete intensa, eliminarea unei cantitati mari de urina etc.), ceilalti fiind descoperiti intamplator in serviciile de oftalmologie (unde vin pentru tulburari de vedere), de neurologie (datorita semnelor de neuropatie diabetica sau a accidentelor vasculare cerebrale), de ginecologie (unde pacientele se prezinta pentru prurit genital), de cardiologie, dermatologie, nefrologie, chirurgie etc., unde pacientii ajung datorita complicatiilor pe care le da diabetul la nivelul organului respectiv. Valorile normale ale glicemiei (glucoza sanguina) sunt situate intre 60 si 110 mg/dl In functie de metoda de laborator folosita ele pot varia putin. Aceste valori se refera la glicemia recoltata dupa minim opt ore de post. Valoarea glicemiei recoltata la o ora dupa masa (cand cresterea ei este maxima) nu trebuie sa depaseasca 160 mg/dl. Ocazional, la varstnici,

10

glicemia postprandiala poate ajunge la 180 mg/dl in absenta unui diabet zaharat

11