VITAMINELE

 Generalitati
Vitaminele sunt substante cu greutate moleculara mica pe care organismal uman nu le
poate sintetiza si de aceea trebuie procurate zilnic din ratia alimentara.
Vitaminele indeplinesc un rol foarte important in organism: asigura cresterea, dezvoltarea si
functionarea normala a organismului, regleaza desfasurarea proceselor metabolice si
intervin in utilizarea energiei in organism, sunt biocatalizatori, functioneaza drept coenzime,
participa la procesele redox. Exista o mare discrepanta intre efectul biochimic si cantitatile
in care se gasesc in organism; lipsa lor genereaza starea de carenta care duce la disfunctii
metabolice si chiar imbolnaviri; unele vitamine au efect sinergic dar nu se pot inlocui unele
pe altele.
In plante vitaminele se gasesc in cantitate mai mare in frunze, fructe, seminte in stare de
germinatie, plantule, polen (de unde rezulta marele rol in procesul de reproducere).
C. Funck a izolat in anul 1911 vitamina B1 din taratele de orez. Aceasta vitamina a fost
denumita antiberiberica deoarece lipsa ei ducea la aparitia bolii beriberi . Ca urmare a
compozitiei chimice a vitaminei B1( contine gruparea amino) ea a fost numita vitamina
(amina vitala) de aceea toate substantele care indeplineau rol de reglare a proceselor
metabolice au fost numite vitamine, ulterior s-a demonstrat ca sunt si vitamine care nu
contin azot.
DENUMIREA VITAMINELOR
Prin utilizarea literelor alfabetului (A,B,C,D, etc), dupa structura (retinol, calciferol, etc),
dupa rol (vitamina antiscorbutica, antihemoragica, etc)

CLASIFICAREA VITAMINELOR
Se realizeaza in functie de trei criterii:
1. fiziologic: antiberiberica (B1)
antirahitica (D)
antisterilitate (E)
antihemoragica (K)
2. structura chimica: tiamina B1
riboflavina B2
acidul ascorbic C
piridoxina B6
acidul paraaminobenzoic PAB
3.solubilitate: hidrosolubile: B1, B2, B6, B12, biotina, vitamina PP, acidul
pantothenic, acidul folic, vitamina C
liposolubil: A, D, E, K, F
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
 VITAMINA B1 (TIAMINA)

 
Tiamina sau vitamina B1, cunoscută și sub numele de aneurină datorită proprietăților sale
antinevritice, este o vitamină hidrosolubilă din complexul vitaminic B. Supranumită și "vitamina
bunei dispoziții" sau "vitamina performanței intelectuale", vitamina B 1 este indispensabilă
sănătății fizice și psihice, având efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar și la
nivelul mușchilor și chiar al inimii.

Formula chimică:C12H17N4OS+

Proprietati fizice:
Vitamina B1 este sensibilă la acțiunea căldurii, în mediu umed, la lumină și pH neutru și alcalin. Este
degradabilă la fierbere sau coacere. De asemenea, este anihilată rapid în contact
cu zahărul, cafeina, taninurile conținute în anumite plante, alcoolul și nicotina. Rafinarea
cerealelor (decorticarea) și tratarea fructelor cu sulfiți distrug vitamina B1. În ser circulă în parte
legată de albumină. Până la 85% din cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se
elimină prin urină.
 
 Rol:

Sub formă de pirofosfat (TPP), vitamina B1 are rol de coenzimă în

reacțiile de decarboxilare, esențiale pentru metabolismul protidic și
glucidic. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală și mielinizarea
nervilor periferici. Un alt tip de conexiune între vitamina B1 și sistemul
nervos implică rolul său în producția de acetilcolină. Această moleculă,
un neurotransmițător, este folosită de sistemul nervos ce transmite
mesaje între nervi și mușchi. Acetilcolina nu poate fi produsă fără un
aport adecvat de vitamina B1. Vitamina B1 diminuează durerea resimțită
(adjuvant în tratarea zonei zoster).
  Surse de vitamina B1:
Cea mai bogată sursă în vitamina B1 o constituie drojdia de bere. Printre
sursele bogate în vitamina B1 se numără carnea de porc, ficatul de vită,
anumite specii de pește (țiparul, tonul), cerealele integrale (tărâțele)
și pâinea din cereale integrale (pâinea neagră, din tărâțe), orezul brun
(nedecorticat), semințe de floarea-soarelui, nuci, alune, legume uscate
(fasole, linte) și cartofi.
 Carenta vitaminei B1 :

Carența vitaminei B1 apare în special în cazul consumului excesiv de dulciuri, de orez

decorticat, de alcool, și în caz de surmenaj și de boli infecțioase. Această carență
determină: afecțiuni cardiace, afecțiuni cerebrale, anorexie, anxietate, astenie, confuzie
mintală, depresie, diminuarea memoriei, gastrită, insuficiență hepatică, lipsă de
coordonare motorie, nevralgii, polineuropatii, scăderea imunității, scăderea tonusului
muscular, tulburări ale vederii, tulburări psihice severe.
O carență gravă de vitamina B1 provoacă boala beri-beri, comună în țările în curs de
dezvoltare, unde orezul este alimentul de bază. Boală rară în țările industrializate, ea nu
se întâlnește decât la persoanele care au o alimentație foarte dezechilibrată, ca
alcoolicii sau unele persoane în vârstă. Beri-beri se manifestă mai întâi printr-o oboseală
și o pierdere în greutate. Boala poate evolua în continuare sub două forme:
beri-beri uscat, care afectează, în principal, nervii și mușchii, are ca simptome
principale o amorțire, o senzație de arsură a gambelor și o atrofie musculară. În cazurile
mai grave, bolnavul nu mai poate merge, nici chiar să se mai ridice în picioare.beri-beri
umed, se traduce în principal printr-o insuficiență cardiacă: inima nemaiajungând să-și
joace corect rolul de pompă, venele se congestionează și apar edeme pe gambe și
uneori pe trunchi și pe față. În absența tratamentului, tulburările de ritm cardiac și o
evoluție rapidă a insuficienței cardiace pot avea un deznodământ fatal.
 
Excesul de vitamina B1:
Excesul de vitamina B1 se elimină rapid prin urină. Această vitamină nu
se stochează în organism.  Singurele cazuri cunoscute de supradoză de
tiamină sunt cele prin injectarea de tiamină. Injectarea tiaminei poate
duce la reacții anafilactice.
Administrarea unei doze de 100 de ori mai mare decât cea
recomandată poate duce la: afectarea sistemului respirator, insomnii,
slăbiciune generală, accelerarea pulsului, dureri de cap, iritabilitate.  În
cazuri extreme, o supradoză de vitamina B1 poate fi fatală. De asemenea,
vitamina B1 în exces poate duce la pierderea din organism a celorlalte
vitamine din complexul B.
 VITAMINA B2 (RIBOFLAVINA)

Riboflavina este o vitamină din grupa B. Este solubilă în apă și în etanol.

Aceasta participă activ în procesele metabolice, formarea anticorpilor,
celulelor pielii, precum și a celulelor roșii ale sangelui.

Formulă: C17H20N4O6

Cunoscută şi sub denumirea de riboflavină, vitamina B2 ajută la transformarea

grăsimilor, carbohidraţilor şi proteinelor în energie, este necesară pentru
vindecarea şi menţinerea unui tegument sănătos, ajută organismul la
echilibrarea acidităţii şi este importantă pentru păr, unghii şi ochi. De
asemenea, vitamina B2 joaă un rol important în prevenirea sau tratarea mai
multor afecţiuni, precum anemia, sindromul de tunel carpian, cataracta,
migrena, rozaceea.
 Deficitul de vitamina B2
 Se manifestă prin arsură şi senzaţie de mâncărime în jurul ochilor, cataractă,
fotosensibilitate, păr gras, lipsit de luciu, unghii casante, buze crăpate,
scăderea rezistenţei la efort şi la infecţii, retard de creştere, dermatite şi
inflamaţii ale limbii.

Excesul de vitamina B2
Ca urmare a lipsei de efecte adverse, nu a fost încă stabilită o doză maximă
admisă. Deseori, un exces de vitamina B2 este eliminat prin urină sau se
manifestă prin reacţii alergice minore.
Doza zilnică recomandată

Este de 0,6 până la 1,4 miligrame pe zi pentru copii, de 1,5 miligrame

pentru femei şi adolescenţi, şi de 1,8 miligrame pentru bărbaţi şi pentru
femeile gravide sau care alăptează..
Surse de vitamina B2 
carnea de pui, în special organele precum ficatul, rinichii sau inima,
lactatele, ouăle, peştele, legumele cu frunze verzi, migdalele, ciupercile,
soia şi drojdia de bere. Această vitamină este rezistentă la căldură, dar
foarte sensibilă la lumină şi la pH-ul alcalin; ea poate dispărea parţial în
apa de fierbere a alimentelor.
 VITAMINA B6:
Vitamina, hidrosolubila care intervine indeosebi in
metabolismul acizilor aminati, glicogenului, steroizilor,
hemoglobinei, enzimelor si in sinteza unor neurotransmitatori
(substante chimice care permit transmisia influxului nervos),
precum si in reactiile imunitare. 

Vitamina B6 este in realitate un grup de substantt strans

inrudite ce functioneaza una in prezenta celeilalte: piridoxina
piridoxal si piridoxamina. Se masoara in miligrame.

Este solubilă în apă

Se masoară în miligrame şi este indispensabilă în organism
pentru producerea de anticorpi şi de hematii-globule roşii,
poate fi sintetizată de bacteriile intestinale, procesul de sinteză
fiind favorizat de un regim vegetarian bogat în celuloză
NECESITATI SI SURSE.

Aporturile zilnice recomandate sunt de la (1,6 la 1,8 miligrame pentru copii, de la

2 la 2,2 miligrame pentru adolescenti si pentru adulti; ele sunt ceva mati mari
(aproximativ 2,5 miligrame) pentru femeile gravide, care alapteaza sau care iau
contraceptive orale.

Vitamina, B6 este prezenta in numeroase alimente intre care drojdia de bere,

carne, (ficatul si rinichii mai ales), pestele, cerealele, legumele proaspete si
uscate, fructele (oleaginoase, in special) si laptele; de altfel, flora tubului digestiv
sintetizeaza o anumita cantitate de vitamina 136. Aceasta vitamina se altereaza
la lumina.
Rolul metabolic

Intervine în multe reacţii metabolice la care participă aminoacizii:

transaminare, decarboxilare (tirozina, arginina, acid glutamic), dezaminarea
(serina, treonina), transsulfare (cisteina şi homocisteina), activitatea
kinureninei din calea de degradare a triptofanului, în absorbţia din intestin şi
intrarea aminoacizilor în celulă
Piridoxalul şi piridoxamina intervin in metabolism sub forma fosforilată la
gruparea de alcool primar din poziţia 5 (piridoxal-5-P, respectiv piridoxamin-5-
P) care se obţin în reacţia cu ATP
UTILIZARE TERAPEUTICA SI HIPERVITAMINOZA:

Administrarea de vitamine B6 sub forma medicamentoasa este indicata in

carenta corespunzatoare si in caz de polinevrita (atingere a sistemului nervos
periferic), de boala genetica ce perturba metabolismul acestei vitamine,
de hemodializa sau de alimentalie prin perfuzii.
Excesul de vitamin B6 poate declanşa tulburări neurologice (doze zilnice de 2-
10g) şi este susceptibil de a produce nelinişte nocturnă şi trăirea prea vie a viselor
Nu se recomandă depăşirea gradului de 500mg de vitamina B6

Tulburări de aport vitaminic

Ca semne ale carenţei se pot menţiona: stările de nervozitate, insomnie, tulburări
de mers, afecţiuni cutanate în jurul nasului, ochilor, gurii, limfocitopenie
Deficienţa de vitamina B6 favorizează apariţia cariilor dentare, conduce la
modificări în metabolismul triptofanului, caracterizat printr-o excreţie excesivă de
acid xanturenic
 Biotina :
Biotina, cunoscută și ca vitamina H, vitamina B7 sau vitamina B8, este o
moléculă din clasa vitaminelor care funcționează ca un cofactor enzimátic.
 Functii :
Principala funcţie a biotinei este de a ajuta la metabolizarea glucidelor, grăsimilor şi
proteinelor. Această vitamină este o componentă necesară în reglarea şi producerea
glucozei şi aminoacizilor.
Rol metabolic: Transportă grupări CO2 active, în calitate de grupare prostetică a unor
sisteme enzimatice de carboxilare (carboxilaze) care catalizează fixarea CO2 pe diferite
substrate. În reacţiile de carboxilare, CO2 activat de ATP, participă sub formă de
carboxi-biotin-enzima
Este de asamenea implicată în reacţii biochimice multiple şi în metabolismul niacinei,
degradarea aminoacizilor, formarea purinei (formarea acizilor nucleici) şi
interacţionează cu histone prin intermediul biotinil-transferazei
Are rol de protecţie a pielii şi părului având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6

Biotina poate împiedica apariţia iritaţiilor, diabetului şi depresiei, previne căderea

părului şi întăreşte unghiile. Este un nutrient esenţial în timpul sarcinii influenţând
dezvoltarea embrionului.
 Surse de biotina
Biotina se găseşte în: drojdia de bere, migdale, alune, nuci, boabe de soia,
fasole, mazăre, banane, ciuperci, cereale integrale, ouă gătite (în special în
gălbenuş), sardine, rinichi şi ficat.

Biotina nu este o vitamină foarte sensibilă la condiţiile de mediu, dar poate fi

inactivată de razele UV şi de temperaturile ridicate. Procesarea alimentelor
reduce cantitatea de vitamina H şi se recomandă consumul de alimente cât
mai puţin procesate.

O altă sursă este reprezentată de bacteriile prezente la nivelul intestinelor.

Cantitatea produsă de bacterii este mică, dar importantă.
Vitamina B12 (ciancobalamina)
Vitamina B12 implineste rol de vitamina antipernicioasa pentru om si este
factor de crestere pentru microorganisme. Poarta indicele 12 deoarece este
este considerata al 12-lea produs izolat din complexul B.
Numele “ciancobalamina” este datorat constitutiei sale chimice care contine in molecula o
grupare –CN (cian) si un ion de cobalt (Co2+).
Exista si alte substante cu actiune de vitamina B12 (vitamere) care au structuri
asemanatoare ciancobalaminei dar se deosebesc de aceasta prin faptul ca in locul gruparii
−CN cuprind o alta grupare functionala electronegativa (nitro, hidroxil), radicalul metil sau
chiar un rest de deoxiadenozina. In ficat, la omul sanatos, se gasesc obisnuit trei compusi
cobalaminici: metil-, hidroxi- si deoxiadenozil-cobalamina. Acestia sau vitamina B12 ca atare
iau parte, cu rol de coenzime, in procese metabolice esentiale in organism fiind coenzime
pentru unele transmetilaze si anumite izomeraze (mutaze).
Exista si patru tulburari metabolice ereditare caracterizate prin incapacitatea organismului
de a folosi vitamina B12 cu rol de coenzima. In doua din aceste maladii ereditare este
afectata numai formarea (sinteza) deoxiadenozil-cobalaminei iar in celelalte doua s-a pus in
evidenta incapacitatea de constituire fie a deoxiadenozil-cobalaminei, fie a metil-
cobalaminei.

In organismal uman lipsa de vitamina B12 poate duce la anemie pernicioasa sau anemie
Biermer caracterizata prin: astenie, dispnee, paloare, fenomene digestive si neurologice.
 Acidul folic
Numele de acid folic este generic; el corespunde mai multor vitamere
ale sale. Ca si alte vitamine din complexul B, acidul folic este vitamina pentru
organismele superioare si factor de crestere pentru microorganisme.
Denumirea “acid folic” se datoreaza faptului ca prima substanta descoperita
din acest grup de vitamine a fost izolata din frunze (din latina “folia”) de
spanac si s-a dovedit ca are caracter acid.
 In structura moleculara a acizilor folici se afla condensate trei substante: un
derivat trisubstituit al heterociclului numit pteridina, acidul p-aminobenzoic si acidul
glutamic. Cel mai important rol pe care-l implineste in organism acidul folic este acela
de transportor al unor entitati cuprinzand cate un atom de carbon si care sunt folosite
in multiple biosinteze. Pentru a putea indeplini aceasta functie, acidul folic este in
prealabil hidrogenat in compusul H4-folat sub actiunea folat-reductazelor care
utilizeaza ca donor de hidrogen NADPH + H+.
In calitatea sa de coenzima in procese enzimatice de transfer, acidul tetrahidrofolic
participa la trecerea gruparilor cu un carbon: metil (−CH3), metilen (>CH2), formil
(−CHO), formino (−CH=NH) de la un metabolit la altul.

Deficienta de acid folic apare in caz de aport alimentar scazut si se manifesta prin
aparitia unei anemii megaloblastice datorita perturbarii hematopoezei.
 Vitamina C
Vitamina C ,sau acidul ascorbic , este un nutrient esențial vieții, solubil
în apă, implicat în producția de glucocorticosteroizi și de
anumiți neurotransmițători (substanțe care permit transmisia influxului
nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folicx și al
anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi și a nitrozaminelor,
în reacții imunologice, care facilitează absorbția fierului la nivelul tubului
digestiv, care are un rol deosebit de important în apărarea organismului de
acţiunea radicalilor liberi şi împotriva stresului oxidativ, principala cauză a
îmbătrânirii fiziologice.
Denumiri
Alte denumiri acid ascorbic
Identificare
OC[C@H](O)[C@H]1OC(=O)C(=C1O)O[1]  
Număr CAS 50-81-7
Informații generale
Formulă chimică C6H8O6

Aspect pulbere incoloră și inodoră

Masă molară 176,13 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,65 g/cm3
Punct de topire 190–192 °C
Solubilitate bună în apă 330 g/l la 20 °C
Deficitul de vitamina C se manifestă prin sângerarea gingiilor, predispoziţia la
viroze şi infecţii, lipsa apetitului, depresie, tulburări digestive, schimbări bruşte de
dispoziţie, cicatrizarea lentă a rănilor, lipsa de energie.
Excesul de vitamina C poate duce rareori la apariţia pietrelor la rinichi, greaţă,
ameţeală şi perturbări în capacitatea organismului de apărare împotriva radicalilor
liberi.
Resurse : Plante
Animale

Cantitatea de vitamina C din alimente provenite din plante depind de:

varietatea exactă a plantei,
condițiile solului
climatul în care s-a dezvoltat,
perioada de timp dintre recoltare și consumare,
condițiile de păstrare,
metoda de preparare.
Următorul tabel arată abundența
relativă a vitaminei C în plante
crude. Cantitatea este exprimată în
Cantitate
mg la 100 grame de fruct sau
legumă:
Sursă
Cătină de garduri 2500
Măceș 2000
Coacăză 200
Kiwi 90
Broccoli 90
Ardei iute 80
Varză de Bruxellss 80
Căpșună 60
Portocală 50
Lămâie 40
Pepene galben 40
Conopidă 40
Grapefruit 30
Zmeură 30
Mandarină 30
Fructul pasiunii 30
Majoritatea speciilor de animale și plante își sintetizează singure vitamina C. Prin urmare, nu
este o vitamină pentru ele. Sinteza este obținută printr-o secvență de pași, bazați pe enzime,
care convertesc glucoza în acid ascorbic. Acest lucru are loc fie în rinichi, la reptile și păsări, sau
în ficat, la mamifere și păsări ciripitoare (Passeriformes). Ultima enzimă din proces, l-
gulonolactonă oxidază, nu poate fi fabricată de organismele umane deoarece gena care
aparține enzimei nu funcționează. Pierderea unei enzime care este importantă pentru
producerea acidului ascorbic a avut loc frecvent pe scara evolutiei și a afectat majoritatea
peștilor, multe păsări, unii lilieci, cobaii și majoritatea primatelor, incluzând oamenii. 
Ca și în cazul fructelor și legumelor, gătitul micșorează cantitatea de vitamina C conținută.
Următorul tabel arată abundența relativă a vitaminei C în diferite alimente de origine animală,
cantitatea fiind exprimată în mg la 100 grame de aliment:

Aliment Cantitate
Ficat de vițel (crud) 36
Ficat de vită (crud) 31
Scoici (crude) 30
Icre de cod (prăjite) 26
Ficat de porc (crud) 23
Creier de miel (fiert) 17
Ficat de pasăre (prăjit) 13
Ficat de miel (prăjit) 12
Inimă de miel (friptă) 11
Aliment Cantitate
Lapte uman (proaspăt) 4
Lapte de capră (proaspăt) 2
Lapte de vacă (proaspăt) 2
Necesitati - Aporturile nutriționale recomandate de vitamina C sunt de
35 până la 65 miligrame pe zi pentru copil, de la 60 la 100 miligrame
pentru adulți și adolescenți. Pentru fumători este recomandat un aport
crescut, de ordinul a 120 miligrame pe zi. Aceasta vitamină este ușor
oxidabilă și foarte sensibilă la căldură și la radiații infraroșii și ultraviolete.
Carenta - Ea se traduce prin oboseală și anemie, dureri osteoarticulare,
edeme, gingivită și pierderea dinților, hemoragii, imunitate scăzută. Era o
afecțiune foarte des întâlnită la marinarii care plecau în voiaje lungi sau
pe perioada iernii.
Funcții în organism
Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesară la producerea de colagen în șesutul
conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente în întreg organismul, asigurându-i acestuia o
structură stabilă, dar flexibilă. Unele țesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen în conținut,
în special pielea, membranele mucoase, dinții și oasele.
Vitamina C este necesară la sinteza  dopaminei, noradrenalinei și adrenalinei în sistemul
nervos sau în glandele suprarenale.
Vitamina C este de asemenea necesară la sintetizarea carnitinei, care este importantă în
transferul energiei la mitocondriile celulelor.
Este un puternic antioxidant
Țesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C conținută — peste 100 de ori
față de nivelul din plasma sangvină — sunt glandele suprarenale, glanda pituitară, timusul,
corpus luteum și retina.
Creierul, splina, plămânul, testiculul, nodulul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa
intestinului subțire, pancreasul, rinichiul și glandele salivare au o concentrație de vitamina C de
la 10 până la 50 de ori mai mare decât în plasmă.
 Vitamina PP- C6H5NO2
( Acid nicotinic-Vitamina B3)
Acidul nicotinic sau Vitamina PP (niacina) este o vitamină hidrosolubilă implicată în reacţiile de
oxidoreducere ale celulei, corespunde la doi compusi, acidul nicotinic şi nicotinamida.
Vitamina B3 (Niacina) ajuta la scaderea valorilor colesterolului, stabilizeaza nivelul de zahar din
sange, sustine procesele genetice in celulele organismului si ajuta la procesarea grasimilor din
corp. Doua forme unice de vitamina B3 (nicotinamida adenin dinucleotida si fosfat nicotinamida
adenin dinucleotida) sunt esentiale pentru conversia in energie din proteine, grasimi si carbohidrati.
Niacina este de asemenea utilizata de organism pentru a sintetiza amidonul care poate fi stocat in
muschii corpului si in ficatul pentru o eventuala folosire ca sursa de energie.
Vitamina B3 joaca un rol important in prelucrarea grasimilor din organism. Blocurile de acizi grasi
care construiesc grasimea in organism (cum ar fi membranele celulare) necesita de obicei prezenta
de vitamina B3 pentru sinteza lor.
Niacina se gaseste in mod natural in numeroase alimente de origine animala sau vegetala, cele mai
bune surse sunt alimentele bogate in proteine: carne, peste (somon), alune, drojdia de bere, sparaghel
si ciuperci.
 Cerealele nerafinate sunt, de asemenea, surse de niacina.
Vitamina B3 este una dintre cele mai stabile vitamine solubile in apa si nu este prea mult afectata de
aer, lumina si caldura. Gatitul, depozitarea sau prelucrarea nu afecteaza vitamina B3.
Deficitul de vitamina B3
Simptomele carentei de niacina sunt: - Slabiciune musculara generalizata
- Lipsa poftei de mancare
- Infectii ale pielii
- Probleme digestive
Factori care favorizeaza deficienta de vitamina B3
Problemele intestinale, inclusiv diareea cronica, bolile inflamatorii intestinale precum si boala de
colon iritabil pot declansa deficitul de vitamina B3.
- Intrucat o parte din rezervele de B3 ale organismului provin din conversia aminoacidului
triptofan, deficitul de triptofan poate favoriza carenta de vitamina B3.
- Traume fizice, toate tipurile de stres, febra pe termen lung precum si consumul excesiv de alcool
au fost de asemenea asociate cu riscul crescut de a avea deficit de niacina.
- Deficitul de vitamina B3 depinde si de statusul vitaminei B12 in organism, deoarece chiar si
deficiente usoare de vitamina B12 pot creste pierderea de vitamina B3 in urina.
Boli care pot fi prevenite si tratate cu ajutorul niacinei
- Boala Alzhiemer si declinul cognitiv legat de varsta
- Cataracta
- Convulsiile, dureri de cap, vertij si halucinatii
- Depresia
- Diabetul zaharat si guta, hipotiroidismul
- HIV / SIDA
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
 Vitamina A (Retinolul)

Se mai numeste antixeroftalmica sau vitamina cresterii.

Vitamina A se prezinta sub forma de cristale galbui ( vitamina A1 sau retinolul) sI
ca un lichid galbui ( vitamina A2 sau dehidroretinolul); este sensibila la actiunea
oxidantilor si a luminii.
Activitatea biologica a vitaminei A este implinita si de alte doua substante inrudite
structural: retinalul si acidul retinoic
Rolul biochimic: influenteaza cresterea organismelor tinere.
Carenta conduce, la om, la scaderea acuitatii vizuale, a adaptarii la intuneric, la
uscarea pielii.
In regnul vegetal se gaseste sub forma de provitamine A sau carotenoide (cea mai
importanta este carotenul care prin degradare oxidativa da doua molecule de
vitamina A).
 Vitaminele D

Sunt substante care deriva de la steroli, se gasesc in natura in stare libera sau sub
forma de provitamine (in regnul vegetal: D2 - D7).
Pentru ca un sterol sa poata forma vitamina D trebuie sa aiba o grupare OH
neesterificata in pozitia 3 si sa aiba la nucleul B doua duble legaturi conjugate.
Vitamina D2 - provine din ergosterol;
Vitamina D3 - provine din dehidrocolesterol;
Transformarea sterolilor in vitamina D se produce in piele si tesutul subcutanat sub
actiunea radiatiilor UV.
Vitaminele D sunt termostabile (1800C) si rezistente la actiunea oxigenulu, se gasesc
in ulei vegetal.
Excesul de vitamine D produce demineralizarea oaselor
 Vitamina E (tocoferol)
Se mai numesc tocoferoli, vitaminele antisterilitatii, fertilitatii, de reproducere.
Vitaminele E au fost izolate din germeni de grau. Se cunosc sapte vitamina E care au la
baza nucleul tocolic (6 oxicromanic). Acest nucleu leaga in pozitia 2 un radical alifatic pe
care sunt grefate gruparile CH3. In functie de numarul acestor grupari se diferentiaza
vitamina E. (α, β, γ, δ etc.). In pozitia 6 are o grupare OH care explica activitatea biologica
a vitaminelor .
Vitaminele E sunt optic active, termolabile, usor oxidabile, degradabile in
alcalii; sunt autioxidabile, protejeaza grasimile de oxidare; prin actiunea sa antioxidanta
preintampina oxidarea vitaminelor A, D, F, C.
Ele sunt sintetizate in plante: frunze, muguri, seminte in stare de germinatie, plantule.
Cel mai raspandit in regnul vegetal este α tocoferolul (frunze).
Vitaminele E sunt substante uleioase, galbui, prezinta activitate optica.Din punct de
vedere biochimic ele favorizeaza formarea compusilor macroergici, formeaza sisteme
redox ( C- OH : C = O).
TocoferolI Se gasesc cu precadere in: ulei de floarea soarelui, varza, nuci, porumb.
 Vitaminele K
Se mai numesc vitamine antihemoragicce, vitaminele coagularii, factori
protrombinici; Au structura naftochinonica: nucleul de baza este 2 metil, 1,4
naftochinona, radicalul CH3 legat de nucleu determina activitatea biologica.
K1, K2 - uleioase, galbui, se descompune la lumina, stabile la aer si
umiditate (UV ..inactiv)
Sunt sintetizate in organismele vegetale :frunze de lucerna, trifoi,
spanac, varza sI microorganisme.
Cea mai importanta functie in organism este implicarea in procesul de
coagulare, intervenind in biosinteza protrombinei care are rol in formarea
fibrinei.
 Vitaminele F
Sunt denumite sI vitaminele antidermatitice
Ele sunt un amestec de acizi grasi: linoleic, linolenic si arahidonic. Rolul
biochimic este dat de contributia la sinteza fosfolipidelor, de interventia
in procesele enzimatice.