ADMINISTRAREA INSULINEI

Definiție : insulina este principalul hormon al pancreasului endocrin, secretată de celule beta
din insulele Langerhans. Are acțiune hipoglicemiantă.

Clasificare:

În funcție de acțiune:
 rapidă ( la 10 minute de la administrare; este maximă la 3-4 h și durează 4-7 h) :
Insulina cristalină, Actrapid MC sau HM - utilizată în urgențe.
 intermediară (la 45-120 minute de la administrare; durează 12-14 h) : Insulina
Semilentă MC, Monotard MC sau HM.
 lentă ( durează 24 h) : Ultralent HC, Lente MC, Huminsulin Long Hm.
În funcție de proveninență:
 este obținută din insuline: provenite de la porcine și bovine, de tip uman HM (bio sau
semi-sintetice) sau insuline înalt purificate de tip Monocomponent MC

Scop : terapeutic
Avantaje: are acțiune hipoglicemiantă
Dezavantaje:
 supradozarea produce hipoglicemie, manifestată prin : anxietate, diaforeză,
tremurături, confuzie mintală, comă→deces.
 reacții secundare : tahicardie, cefalee, dureri abdominale, diaree, balonări, alergie
Indicații : în tratamentul diabetului zaharat
Contraindicații: hipoglicemie

Forme de prezentare : preparatele sunt prezentate sub formă de flacoane:

 Insulina cristalină= în flacoane de 5 ml , conținând 40 Ul de insulină/ml
 Izofan-zinc-insulină = cu acțiune după 2-4 h de la injectare și cu durată hipoglicemintă
de 18-20h
  Insulin-lente = în flacoane de 10 ml, conținând suspensie de insulină precipitată cu
zinc, 400UL (40 Ul/ml), are durată de 24 h, se administrează s.c., o injecție pe zi,
înaintea micului dejun.
 Long-insulin= este prezentată sub formă de suspenie, conținând 40 Ul/ml, are durată
de 24 h și se administrează s.c., înaintea micului dejun

Materiale necesare : în funcție de calea de administrare.

Pregătirea psihică : explicarea necesității administrării medicamentului
Pregătirea fizică : pregătește pacientul cu 30 de minute înainte de servirea mesei pentru
administrare s.c.

Tehnica :
 depozitarea insulinei în frigider sau într-un loc răcoros
 un flacon de insulină poate fi menținut circa 6 săptămâni la temperatura camerei, iar
cartușele Penfill pot fi păstrate circa o lună
 nu se păstrează insulina în congelator și nu se folosește niciodată insulina care a fost
înghețată
 se evită agitarea prelungită
 fiecare pacient trebuie să aibă mai multe seringi de insulină
 fiecare tip de insulină trebuie administrat cu o seringă separată
 pacienții trebuie să se adreseze cadrelor medicale instruite în tratamentul DZ ori de
câte ori își schimbă tipul de seringă sau primesc alt tip de insulină decât cel folosit
 doza se fixează corespunzător glicemiei/glicozuriei și stării generale a pacientului (1
unitate de insulină pentru 2 g glucoză eliminată).

Forma de prezentare :
 flacoane, dozate în unități biologice (1ml = 40 U.I.)
 pen-uri (stilouri) de tip HM cartușe, 1.5 ml sau 3 ml (100U.I./ml)
 pompă externă de infuzie
Folosirea Pen-urilor obligă la :
 cunoașterea perfectă a instrucțiunilor de folosire
 verificarea cantității restante de insulină din cartușul în us
 prezența mai multor ace în trusă

Căi de administrare:

1. Subcutanată
- cea mai folosită
- absorbția este întârziată
- viteza de absorbție depinde de regiunea anatomică
- resorbția cea mai rapidă: peretele abdominal supraombilical, subombilical și în ordine
descrescătoare: deltoid, coapsă, fesă
- e obligatorie rotația locurilor de administrare
- strict s.c. se administrează 1 injecție/zi înaintea micului dejun cu acțiune lentă, de 2-3 ori/zi,
cu 30 minute înaintea meselor principale insulinele semilente sau cu acțiune intermediară;

2. Intravenoasă
- calea de elecție în tratamentul cetoacidozelor, stări hiperglicemice
- exclusiv cea cu acțiune de scurtă durată

3. Intramusculară
- o absorbție mai rapidă când sunt administrate la nivelul brațelor și coapselor

4. Intraperitoneală
- singura care asigură absorbția insulinelor exogene în circlația portală
- problemele sunt riscul infecției, întreținerea cateterului și costurile

5. Pe cale nazală
- nu a devenit o realitate practică datorită variabilității și importanța absorbției
 6. Pulmonară
- absorbția prin mucoasa arborelui respirator poate asigura o substituție prandială eficientă

Metode moderne de administrare a insulinei :

NavoPen :

 numit “stiloul”, necesită doar introducerea

unui cartuș cu insulină denumit Penfill
 înlătură dificultățile în măsurarea dozei și
efectuarea amestecului de insulină de către
pacient

Nova Let :

 prima seringă preumplută, în care insulina și

dispozitivul de injectare sunt combinate într-
un sistem
 discret, portabil, ușor de mânuit, necesită
puțin timp pentru instruire
 asigură o doză precisă și o injecție rapidă

Innovo:

 primul dozator de insulină din lume

 primul dispozitiv de administrare prevăzut
cu memorie, care afișează electronic ultima
doză injectată și timpul scurs de la injectare
Nova Pen 3 Demi :
 prezintă o trăsătură specifică: dozare
din jumătate în jumătate de unitate
 dozajul fin permite un control mai
bun al diabetului la copii și la adulți

Nova Fine :

 sunt ace foarte fine, acoperite

cu silicon care diminuează
mult durerea la injectare

Pompele de insulină au o serie de avantaje :

 îmbunătățirea controlului glicemiei, permit un stil de

viață mai flexibil
 au semnalizatoare de alarmă în cazul în care cateterul
se înfundă sau s-a terminat insulina
 au capacitate de a memora și afișa cantitatea de
insulină administrată până în acel moment
 au capacitatea de a elibera gradat insulina în timpul
meselor
 oferă posibilitatea întreruperii sau reducerii eliberării
de insulină în timpul exercițiilor și activității fizice
 permit un control mai bun al glicemiei în situații
dificil de controlat : călătorii, program de lucru în
schimburi
Pompele de insulină implantabile :

 este în studiu posibilitatea implantării unei

pompe de insulină în abdomenul inferior

Asistentul medical :

 supraveghează pacientul (semnalează medicului eventualele efecte adverse)

 învață pacientul să-și administreze singur insulina s.c. (să respecte doza etc)
 lămurește pacientul să respecte regimul alimentar prescris (verifică alimentele)
 îi explică necesitatea evitării traumatismelor (leziunilor tegumentare – vindecare lentă)
 respectă doza, orarul, ritmul și calea de administrare (alternarea locurilor de elecție pentru
prevenirea lipodistrofiei)
 înaintea administrării, agită suspensiile, șterge dopul de cauciuc cu alcool și îl lasă să se
evapore

Reorganizarea locului de muncă :

-microclimat
- managementul deşeurilor cf P.U pentru prevenire IAAM

Accidente/Incidente

 hipoglicemia : cel mai frecvent incident al tratamentului cu insulină

 lipodistrofiile localizate : foarte rare după introducerea insulinelor înalt purificate și
apoi a celor umane
 alergia la insulină : reacțiile alergice la insulină sunt reacții adverse , foarte rare la ora
actuală. Manifestările pot fi localizate (eritem, parestezii) sau generalizate (șoc
anafilactic)
 tulburările de refracție : reechilibrarea glicemică prin insulinoterapie produce
modificări tranzitorii ale acuității vizuale și nu necesită corecție prin ochelari
  edemele insulinice : tranzitorii și nu necesită tratament
 creșterea în greutate : atunci când debutul diabetului zaharat a fost precedat de o
scădere a acesteia

!!! Fiecare tip de insulină se administrează cu seringi separate

Nu combinăm niciodată insulinele de tip MC cu insulinele de tip HM

SPOR LA ÎNVĂŢAT!
Nu uitaţi
SUNTEŢI BUNI,
VĂ VREAU EXCELENŢI!!!
Claudia Codrescu