Spinu Simona Andreea

IIIC Referat: GERIATRIE

DIABETUL ZAHARAT.
Diabetul zaharat este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizate în principal prin
hiperglicemie (cantitate crescută de zahăr în sânge), indusă de secreția insuficientă de
insulină sau rezistența la insulină.
Glucoza din sânge este principalul carburant necesar funcționării optime a organismului.
Glucidele din alimentație trec în tubul digestiv prin procese de digestie și absorbție care ajung
în sânge, iar mai apoi se transformă în glucoză prin procesele metabolice care au loc în ficat.
Pancreasul secretă insulina care scade cantitatea de glucoză din sânge. Astfel, după ce
consumăm alimente, glicemia crește, iar pancreasul începe să mărească secreția de insulină
care va ajuta glicemia să revină în limite normale.
Diabetul zaharat apare atunci când în organism nu există suficientă insulină sau pancreasul nu
poate folosi eficient cantitatea de insulină.
Exista mai multe tipuri de diabet zaharat :
DIABET ZAHARAT DE TIP 1:
Se cunoaste in prezent ca anumite persoane au o predispozitie de a face Diabet Zaharat.
Aceasta predispozitie este ,,mostenita'' ,cu alte cuvinte este transmisa genetic. Fiecare
individ a mostenit de la parintii sai un anumit material genetic,in virtutea caruia organismul
sau a fost construit,poseda anumite caracteristici si aste capabil sa functioneze.
Diabetul zaharat de tip 1 (insulino-dependent) este definit ca procesul etiologic caracterizat
prin distrugerea celulelor care secretă insulină (nu se mai produce insulină în organism, iar
glicemia va avea valori crescute constant). Diabetul de tip 1 poate să apară la orice vârstă, dar
mai frecvent apare la tineri și copii, incidența maximă fiind la vârsta preșcolară și la
pubertate.
Pentru pacienții diabetici de tip 1 este nevoie de tratament substitutiv cu insulină (se mai
numesc și insulino-dependenți).
Retinem ca,pe fondul unei predispozitii transmise genetic ,anumiti factori genetici pot duce la
declansarea Diabetului Zaharat de tip 1:
 Agenti infectiosi virali;
 Factori endocrini;
 Substante toxice;
 Scurtarea perioadei de hranire la san a nou-nascutilor;
 Traume,stress.
DIABET ZAHARAT DE TIP 2
Diabetul de tip 2 (cunoscut anterior ca non-insulino-dependent sau cu debut la adult)
reprezinta cel putin 90% din toate cazurile de diabet. Spre deosebire de diabetul de tip 1 care
nu poate fi prevenit, diabetul de tip 2, sustin mai multe studii in domeniu, poate fi prevenit
sau intarziat.
Este caracterizat prin insulino-rezistenta si deficit relativ de insulina, prezente impreuna sau
separat la data depistarii diabetului. Diagnosticul de diabet tip 2 poate fi pus la orice varsta.
Diabetul tip 2 poate ramane nedepistat pentru multi ani, iar diagnosticul se face deseori cand
apare o complicatie sau ca urmare a testarii de rutina a glucozei in sange sau in urina.
Frecvent, dar nu intotdeauna se asociaza cu greutatea corporala crescuta sau cu obezitatea,
care in sine pot duce la insulino-rezistenta si niveluri crescute de glucoza in sange.
PREDIABETUL
Prediabetul este un termen utilizat pentru a descrie conditia medicala a pacientilor care
prezinta alterari ale tolerantei la glucoza. In situatia acestora, nivelul glucozei din sange are
valori peste cele recomandate, insa nu sunt atat de ridicate incat sa poata fi pus diagnosticul
de diabet. Prediabetul este silentios, in sensul in care nu se manifesta simptome ingrijoratoare
care ar putea trimite pacientul la un consult medical.
DIABETUL ZAHARAT GESTATIONAL
Diabetul zaharat gestational defineste tulburarea tolerantei la glucoza de severitate
variabila ,descoperita si/sau diagnosticata in timpul evolutiei unei sarcini,indiferent daca
evolutia acestei tulburari persista sau nu dupa nasterea fatului.
Nu este exclusa posibilitatea ca tulburarea tolerantei la glucoza sa fi preexistat sarcini.
Diabetul gestațional este diabetul zaharat care apare pe parcursul sarcinii. Gravida efectuează
analize precum glicemia și glucoza în urină, iar în al doilea trimestru de sarcină trebuie să
efectueze testul de toleranță la glucoză administrat pe cale orală. Acest tip de diabet vine la
pachet cu un risc crescut de accidente pentru făt.
Un nivel crescut al zahărului în sânge poate afecta atât mama, cât și copilul și poate exista
riscul de preeclampsie (tensiune arterială crescută), avort spontan sau naștere prematură.

Cauze
Cauza apariției diabetului de tip 1 este încă necunoscută, aceasta fiind o boală autoimună. În
diabetul de tip 2 se cunosc o parte din cauze, cea mai importantă fiind rezistența la insulină
(pancreasul produce insulină, dar nu o folosește eficient).
De cele mai multe ori, cel mai important factor care duce la insulino-rezistență este
comportamentul nutrițional.

Factori de risc
Factorii implicați în apariția diabetului zaharat diferă în funcție de tipul afecțiunii:
diabet zaharat de tip 1: factori genetici și de mediu (infecții virale, factori nutriționali care
acționează în copilărie);
diabet zaharat de tip 2: istoric familial, factori de mediu (alimentație, sedentarism,
hipertensiune arterială), obezitate.
Simptome
Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 1 se instalează rapid și brusc. Printre acestea
se numără:
 vedere neclară din cauza hiperglicemiei;
 scădere bruscă în greutate;
 astenie și fatigabilitate;
 sete constantă;
 eliminarea unei cantități mari de urină;
 vărsături (în cazuri extreme);
 irascibilitate.
Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 2 se instalează pe parcurs, iar hiperglicemia
poate fi asimptomatică inițial. Printre simptome se numără:
 pofta crescută de mâncare, numită polifagie;
 urinare excesivă, inclusiv noaptea, numită poliurie;
 sete intensă;
 prezența de zahăr în urină, numită glicozurie;
 inapetența poftei de mâncare;
 furnicături în picioare, amorțeală sau senzație de arsură.

Diagnosticare
Diagnosticul de diabet zaharat este pus de către medicul diabetolog care urmărește evoluția
pacientului și care solicită efectuarea de analize de sânge specifice bolii: dozarea
concentrației de glucoză sau a glicemiei.
Se efectuează:
Glicemia à jeun (pe nemâncate, dimineața);
Valori ale glicemiei la adulții sănătoși:
 Valoare glicemie à jeun (mg/dl), Interpretare
 70-100, Normal
 101-125, Glicemie bazal modificată
 >126, Diabet zaharat
TTGO (testul de toleranță la glucoză pe cale orală) - se măsoară glicemia à jeun, apoi se bea
o soluție ce conține 75 grame de glucoză dizolvată în apă. După o oră și după două ore de la
momentul înghițirii glucozei se măsoară din nou glicemia. Diagnosticul de diabet se pune la
un nivel al glicemiei > 200 mg/dl la 2 ore.
HbA1C (hemoglobina glicozilată) - indică media glicemiei în ultimele 3 luni și joacă un rol
important în ceea ce privește riscul complicațiilor diabetului.

Tratament
Este important de menționat faptul că diabetul nu poate fi vindecat, dar prin tratamentul
adecvat poate fi ținut sub control.
În cazul pacienților diagnosticați cu diabet zaharat tip 1, administrarea insulinei este
primordială și permanentă. Există mai multe tipuri de insulină disponibile pentru diferite
etape ale bolii. De asemenea, se poate utiliza și pompa de insulină care monitorizează
continuu nivelul glicemiei și eliberează o anumită doză de insulină, însă acestea sunt
prescrise doar de medicul diabetolog.
Pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 au un tratament diferit. În comportamentul
zilnic, aceștia trebuie să integreze mișcarea, organizarea dietei și tratamentul medicamentos.
Medicul diabetolog îi va prescrie antidiabetice orale pentru a-i ajuta organismul să folosească
eficient insulina.
Hipoglicemia se definește ca fiind o scădere a concentrației de glucoză din sânge sub 70
mg/dl, iar aceasta apare atunci când pacientul nu respectă sau își modifică fără sfatul
specialistului tratamentul medicamentos, omite sau întârzie servirea unei mese, consumă
cantități exagerate de alcool sau efectuează o activitate fizică intensă. Principalele simptome
ale hipoglicemiei sunt: durere de cap, senzație de greață, stări de somnolență, oboseală,
confuzie, tulburări de vedere și de vorbire.
Hiperglicemia se definește ca fiind o stare în care nivelul de zahăr în sânge este crescut.
Aceasta apare atunci când se secretă insuficientă insulină, când se fac excese alimentare și nu
se respectă planul alimentar. Principalele simptome ale hiperglicemiei sunt: urinări dese,
senzație de sete excesivă, vedere încețoșată, dureri de cap și oboseală.
Tratamentul copiilor cu diabet zaharat insulino-dependent impune stabilirea unor standarde
diferite față de cele ale adulților, deoarece copiii diabetici au caracteristici şi nevoi ce atrag
după sine norme speciale (tratamentul medicamentos este dat în funcție de grupa de vârstă și
de greutate). Alimentația copilului cu diabet zaharat este asemănătoare cu alimentația
celorlalți copii și asigură creșterea și dezvoltarea normală, în condițiile menținerii glicemiei
în limite normale și are ca scopuri:
 promovarea unei alimentații sănătoase pentru toată familia;
 contribuirea la optimizarea cantității de zahăr din sânge, prevenind crizele de
hipoglicemie și hiperglicemie;
 promovarea creșterii și a dezvoltării normale;
 minimalizarea complicațiilor secundare ale bolii;
 îmbunătățirea sănătății.

Complicații
 Un diabet zaharat netratat la timp sau neglijat duce la complicații pe tot parcursul
vieții. De aceea, pacientul diabetic trebuie să respecte recomandările medicului
diabetolog. Principalele complicații cronice sunt:
 boala vasculară (accident vascular cerebral, atac de cord etc.);
 probleme oculare (retinopatie diabetica);
 afectarea nervilor (neuropatie diabetică);
 boli renale (nefropatia diabetică);
 infecții sau afecțiuni cutanate;
 dureri;
  ulcerații.

Prevenție
Diabetul zaharat de tip 1 nu poate fi prevenit. În schimb, diabetul zaharat de tip 2 poate fi
prevenit, prin reducerea factorilor de risc. Recomandarea ar fi ca prevenția să înceapă încă
din copilărie, când educația alimentară a copilului trebuie formată (evitarea dulciurilor, a
sucurilor carbogazoase, practicarea sportului, mese organizate).
Dieta reprezintă o componentă esențială a îngrijirii diabeticului și trebuie să asigure un aport
adecvat de calorii și principii nutritive. Din acest motiv, vizita la nutriționist nu trebuie
amânată.
Planul de îngrijire a pacienților diabetici trebuie să fie efectuat de o echipă multidisciplinară
(cardiolog, dietetician, psiholog, neurolog, nefrolog, oftalmolog etc.), în care coordonarea
acesteia revine specialistului diabetolog, dar în care un rol important îl are pacientul, care
trebuie să participe activ la toate deciziile legate de îngrijirea lui.
Regimul alimentar în diabet este primordial și se referă la adoptarea unei diete echilibrate,
axate pe consumul de legume, fructe, cereale integrale și proteine.
Principalul „dușman” în această afecțiune îl reprezintă zahărul. Prin urmare, alimentele
interzise în diabetul zaharat sunt toate alimentele pe bază de zahăr (care oferă calorii goale și
care nu au beneficii nutriționale), în special cele procesate (zahăr alb, zahăr brun, miere,
dulciuri, produse de patiserie, sucuri, biscuiți, prăjituri, gemuri, dulcețuri, chipsuri etc.). O
altă categorie de alimente care se pot consuma în cantități limitate (în această boală se
lucrează cu cântarul de bucătărie) sunt fructele, leguminoasele, cerealele, proteinele, lactatele
și brânzeturile.
Alimentele care se pot consuma în cantități nelimitate sunt legumele care cresc la suprafața
solului.
De asemenea, se recomandă practicarea regulată de exerciții fizice (minimum 30 minute/ zi).
Dacă pacientul este expus riscului de a face diabet, este posibil să prevenă sau să întârzie
apariția acestuia. Acest lucru implică un stil de viață mai sănătos: pierderea în greutate și
menținerea acesteia, adoptarea unui plan alimentar corespunzător nevoilor nutriționale,
mișcare regulată, renunțarea la vicii (alcool și fumat).
 Obiectivele regimului alimentar în diabetul zaharat sunt:
 menținerea glicemiei la un nivel cât mai apropiat de valorile normale;
 asigurarea aportului caloric adecvat pentru atingerea și menținerea unei greutăți
optime, respectiv acoperirea nevoilor metabolice;
 prevenirea și tratarea complicațiilor diabetului;
 creșterea continuă a calității vieții printr-un stil de viață sănătos.