Despre diabetul zaharat

Diabetul zaharat este definit ca un grup de boli de metabolism caracterizate în

principal prin hiperglicemie (cantitate crescută de zahăr în sânge), indusă de
secreția insuficientă de insulină sau rezistența la insulină.
Glucoza din sânge este principalul carburant necesar funcționării optime a
organismului. Glucidele din alimentație trec în tubul digestiv prin procese de
digestie și absorbție care ajung în sânge, iar mai apoi se transformă în glucoză prin
procesele metabolice care au loc în ficat.
Pancreasul secretă insulina care scade cantitatea de glucoză din sânge. Astfel, după
ce consumăm alimente, glicemia crește, iar pancreasul începe să mărească secreția
de insulină care va ajuta glicemia să revină în limite normale.
Diabetul zaharat apare atunci când în organism nu există suficientă insulină sau
pancreasul nu poate folosi eficient cantitatea de insulină.

Tipuri de diabet
Există mai multe tipuri de diabet zaharat, dintre care cele mai frecvent întâlnite
sunt:
Diabet zaharat de tip 1
Diabetul zaharat de tip 1 (insulino-dependent) este definit ca procesul etiologic
caracterizat prin distrugerea celulelor care secretă insulină (nu se mai produce
insulină în organism, iar glicemia va avea valori crescute constant). Diabetul de tip
1 poate să apară la orice vârstă, dar mai frecvent apare la tineri și copii, incidența
maximă fiind la vârsta preșcolară și la pubertate.
Pentru pacienții diabetici de tip 1 este nevoie de tratament substitutiv cu insulină
(se mai numesc și insulino-dependenți).
Diabet zaharat de tip 2
Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) este definit ca procesul etiologic
caracterizat prin rezistența la insulină (pancreasul secretă insulină, dar nu
acționează corespunzător) și prin deficiența funcției pancreatice. Se întâlnește mai
frecvent la adulți, dar mai nou apare și la copii.
Excesul de alimente grase, dulci, hipercalorice, sedentarismul, obezitatea și
grăsimea abdominală duc la instalarea diabetului de tip 2.
Diabet gestațional
Diabetul gestațional este diabetul zaharat care apare pe parcursul sarcinii. Gravida
efectuează analize precum glicemia și glucoza în urină, iar în al doilea trimestru de
sarcină trebuie să efectueze testul de toleranță la glucoză administrat pe cale orală.
Acest tip de diabet vine la pachet cu un risc crescut de accidente pentru făt.
Un nivel crescut al zahărului în sânge poate afecta atât mama, cât și copilul și poate
exista riscul de preeclampsie (tensiune arterială crescută), avort spontan sau naștere
prematură.

Cauze
Cauza apariției diabetului de tip 1 este încă necunoscută, aceasta fiind o boală
autoimună. În diabetul de tip 2 se cunosc o parte din cauze, cea mai importantă
fiind rezistența la insulină (pancreasul produce insulină, dar nu o folosește eficient).
De cele mai multe ori, cel mai important factor care duce la insulino-rezistență este
comportamentul nutrițional.

Factori de risc
Factorii implicați în apariția diabetului zaharat diferă în funcție de tipul afecțiunii:
 diabet zaharat de tip 1: factori genetici și de mediu (infecții virale, factori
nutriționali care acționează în copilărie);
 diabet zaharat de tip 2: istoric familial, factori de mediu (alimentație,
sedentarism, hipertensiune arterială), obezitate.

Simptome
Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 1 se instalează rapid și brusc.
Printre acestea se numără:
 vedere neclară din cauza hiperglicemiei;
  scădere bruscă în greutate;
 astenie și fatigabilitate;
 sete constantă;
 eliminarea unei cantități mari de urină;
 vărsături (în cazuri extreme);
 irascibilitate.
Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 2 se instalează pe parcurs, iar
hiperglicemia poate fi asimptomatică inițial. Printre simptome se numără:
 pofta crescută de mâncare, numită polifagie;
 urinare excesivă, inclusiv noaptea, numită poliurie;
 sete intensă;
 prezența de zahăr în urină, numită glicozurie;
 inapetența poftei de mâncare;
 furnicături în picioare, amorțeală sau senzație de arsură.

Diagnosticare
Diagnosticul de diabet zaharat este pus de către medicul diabetolog care urmărește
evoluția pacientului și care solicită efectuarea de analize de sânge specifice bolii:
dozarea concentrației de glucoză sau a glicemiei.
Se efectuează:
 glicemia à jeun (pe nemâncate, dimineața);
Următorul tabel cuprinde valori ale glicemiei la adulții sănătoși:

Valoare glicemie à jeun Interpretare

 (mg/dl)

70-100 Normal

101-125 Glicemie bazal modificată

>126 Diabet zaharat

 TTGO (testul de toleranță la glucoză pe cale orală) - se măsoară glicemia à

jeun, apoi se bea o soluție ce conține 75 grame de glucoză dizolvată în apă.
După o oră și după două ore de la momentul înghițirii glucozei se măsoară
din nou glicemia. Diagnosticul de diabet se pune la un nivel al glicemiei >
200 mg/dl la 2 ore.
 HbA1C (hemoglobina glicozilată) - indică media glicemiei în ultimele 3 luni
și joacă un rol important în ceea ce privește riscul complicațiilor diabetului.

Tratament
Este important de menționat faptul că diabetul nu poate fi vindecat, dar prin
tratamentul adecvat poate fi ținut sub control.
În cazul pacienților diagnosticați cu diabet zaharat tip 1, administrarea insulinei este
primordială și permanentă. Există mai multe tipuri de insulină disponibile pentru
diferite etape ale bolii. De asemenea, se poate utiliza și pompa de insulină care
monitorizează continuu nivelul glicemiei și eliberează o anumită doză de insulină,
însă acestea sunt prescrise doar de medicul diabetolog.
Pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 au un tratament diferit. În
comportamentul zilnic, aceștia trebuie să integreze mișcarea, organizarea dietei și
tratamentul medicamentos. Medicul diabetolog îi va prescrie antidiabetice orale
pentru a-i ajuta organismul să folosească eficient insulina.
Hipoglicemia se definește ca fiind o scădere a concentrației de glucoză din sânge
sub 70 mg/dl, iar aceasta apare atunci când pacientul nu respectă sau își modifică
fără sfatul specialistului tratamentul medicamentos, omite sau întârzie servirea unei
mese, consumă cantități exagerate de alcool sau efectuează o activitate fizică
intensă. Principalele simptome ale hipoglicemiei sunt: durere de cap, senzație de
greață, stări de somnolență, oboseală, confuzie, tulburări de vedere și de vorbire.
Hiperglicemia se definește ca fiind o stare în care nivelul de zahăr în sânge este
crescut. Aceasta apare atunci când se secretă insuficientă insulină, când se fac
excese alimentare și nu se respectă planul alimentar. Principalele simptome ale
hiperglicemiei sunt: urinări dese, senzație de sete excesivă, vedere încețoșată,
dureri de cap și oboseală.
Tratamentul copiilor cu diabet zaharat insulino-dependent impune stabilirea unor
standarde diferite față de cele ale adulților, deoarece copiii diabetici au
caracteristici şi nevoi ce atrag după sine norme speciale (tratamentul medicamentos
este dat în funcție de grupa de vârstă și de greutate). Alimentația copilului cu diabet
zaharat este asemănătoare cu alimentația celorlalți copii și asigură creșterea și
dezvoltarea normală, în condițiile menținerii glicemiei în limite normale și are ca
scopuri:
 promovarea unei alimentații sănătoase pentru toată familia;
 contribuirea la optimizarea cantității de zahăr din sânge, prevenind crizele
de hipoglicemie și hiperglicemie;
 promovarea creșterii și a dezvoltării normale;
 minimalizarea complicațiilor secundare ale bolii;
 îmbunătățirea sănătății.

Complicații
Un diabet zaharat netratat la timp sau neglijat duce la complicații pe tot parcursul
vieții. De aceea, pacientul diabetic trebuie să respecte recomandările medicului
diabetolog. Principalele complicații cronice sunt:
 boala vasculară (accident vascular cerebral, atac de cord etc.);
 probleme oculare (retinopatie diabetica);
 afectarea nervilor (neuropatie diabetică);
 boli renale (nefropatia diabetică);
 infecții sau afecțiuni cutanate;
 dureri;
 ulcerații.

Prevenție
Diabetul zaharat de tip 1 nu poate fi prevenit. În schimb, diabetul zaharat de tip 2
poate fi prevenit, prin reducerea factorilor de risc. Recomandarea ar fi ca prevenția
să înceapă încă din copilărie, când educația alimentară a copilului trebuie formată
(evitarea dulciurilor, a sucurilor carbogazoase, practicarea sportului, mese
organizate).
Dieta reprezintă o componentă esențială a îngrijirii diabeticului și trebuie să asigure
un aport adecvat de calorii și principii nutritive. Din acest motiv, vizita la
nutriționist nu trebuie amânată.
Planul de îngrijire a pacienților diabetici trebuie să fie efectuat de o echipă
multidisciplinară (cardiolog, dietetician, psiholog, neurolog, nefrolog, oftalmolog
etc.), în care coordonarea acesteia revine specialistului diabetolog, dar în care un
rol important îl are pacientul, care trebuie să participe activ la toate deciziile legate
de îngrijirea lui.
Regimul alimentar în diabet este primordial și se referă la adoptarea unei diete
echilibrate, axate pe consumul de legume, fructe, cereale integrale și proteine.
Principalul „dușman” în această afecțiune îl reprezintă zahărul. Prin urmare,
alimentele interzise în diabetul zaharat sunt toate alimentele pe bază de zahăr (care
oferă calorii goale și care nu au beneficii nutriționale), în special cele procesate
(zahăr alb, zahăr brun, miere, dulciuri, produse de patiserie, sucuri, biscuiți,
prăjituri, gemuri, dulcețuri, chipsuri etc.). O altă categorie de alimente care se pot
consuma în cantități limitate (în această boală se lucrează cu cântarul de bucătărie)
sunt fructele, leguminoasele, cerealele, proteinele, lactatele și brânzeturile.
Alimentele care se pot consuma în cantități nelimitate sunt legumele care cresc la
suprafața solului.
De asemenea, se recomandă practicarea regulată de exerciții fizice (minimum 30
minute/ zi).
Dacă pacientul este expus riscului de a face diabet, este posibil să prevenă sau să
întârzie apariția acestuia. Acest lucru implică un stil de viață mai sănătos: pierderea
în greutate și menținerea acesteia, adoptarea unui plan alimentar corespunzător
nevoilor nutriționale, mișcare regulată, renunțarea la vicii (alcool și fumat).
Obiectivele regimului alimentar în diabetul zaharat sunt:
 menținerea glicemiei la un nivel cât mai apropiat de valorile normale;
 asigurarea aportului caloric adecvat pentru atingerea și menținerea unei
greutăți optime, respectiv acoperirea nevoilor metabolice;
 prevenirea și tratarea complicațiilor diabetului;
 creșterea continuă a calității vieții printr-un stil de viață sănătos.

Autor
Trîmbiţaş Andreea
Nutriționist-Dietetician