Pancreatită

Despre pancreatită
Pancreatita este o afecțiune gravă, caracterizată prin inflamarea pancreasului. Ea apare atunci când sucurile
şi enzimele digestive atacă pancreasul (organ aflat în partea superioară și central-profundă a abdomenului,
care produce enzime digestive (funcție exocrină) și insulină (funcție endocrină).
Pancreatita este o boală care nu se tratează şi nu se vindecă, dar evoluează în timp şi, în cazurile avansate
de boală, afectează iremediabil pancreasul, iar organismul pacientului nu va mai putea digera alimentele
sau produce hormoni specifici.
Există două tipuri de pancreatită determinate de modul de instalare al bolii:

 acută;
 cronică.

Pancreatita acută
Pancreatita acută (PA) reprezintă inflamația bruscă a pancreasului, caracterizată prin durere abdominală și
creșterea nivelului enzimelor pancreatice în ser.
Există mai multe cauze responsabile de apariția ei, dar cele mai frecvente sunt reprezentate de litiaza
veziculară biliară (popular numită „pietre la fiere”) și de consumul cronic de alcool.
Conform clasificării Atlanta (clasificarea internațională multidisciplinară a severității pancreatitei acute,
inițial propusă în 1991 în Atlanta, modificată în anul 2012 de un grup de lucru internațional), această
afecţiune, în forma ei acută, se poate clasifica în:

 edematoasă interstițială: inflamație acută a pancreasului și a țesutului peripancreatic, dar fără prezența
necrozei;
 necrozantă: inflamație asociată cu necroza pancreasului și/sau a țesutului peripancreatic.

Pancreatita cronică
Pancreatita cronică (PC) reprezintă afectarea pancreasului ce rezultă prin expunerea cronică a organismului
la factori de risc (genetici sau de mediu). Se caracterizează prin afectarea funcției pancreatice (digestivă sau
de secreție de insulină) și modificări structurale ale glandei, evidențiate prin metode imagistice.
Această formă a bolii poate rezulta și după episoade repetate de pancreatită acută de orice cauză.