Evaluarea si monitorizarea riscurilor a pacientilor cu

Diabet zaharat
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentrației glucozei în sânge
(hiperglicemie) și dezechilibrarea metabolismului .
Patologia are drept principală caracteristică incapacitatea organismului de a produce şi/sau utiliza
hormonul pancreatic insulina cu instalarea unei hiperglicemii cronice. Persistenţa nivelurilor crescute
ale glucozei serice poate cauza pe termen lung afectarea vaselor de sânge, a nervilor periferici, a
diferitelor organe şi poate conduce la alte condiţii clinice cum ar fi hipertensiunea arterială,
accidentele vasculare şi cardiopatia ischemică.
Diabetul poate fi ținut sub control printr-o supraveghere atentă a dietei și a greutății și prin exerciții
fizice, ca supliment al tratamentului medical.
Ţinta tratamentului antidiabetic este de a menţine valorile glicemiei cât mai aproape de normal,
pentru a reduce apariţia complicaţiilor cardiovasculare, renale, retiniene şi ale sistemului nervos
periferic.

Pentru evaluarea riscurilor si controlul sindromului diabetic se recomanda urmatoarele:

1.Evaluarea nivelul glicemic si Hemoglobina glicolizata HbA1c

Efectuarea glicemiei permite evaluarea statusului curent al metabolismului carbohidraţilor la

pacienţii diabetici în momentul recoltării probei de sânge. Spre deosebire de aceasta, determinarea
hemoglobinei glicozilate oferă o estimare retrospectivă a statusului glicemic independentă de ritmul
circadian, dietă şi alte fluctuaţii tranzitorii ale concentraţiei glucozei în sânge (se corelează cu
glicemia medie).

Glucoza se combină cu hemoglobina continuu şi practic ireversibil de-a lungul vieţii eritrocitelor (120
zile); prin urmare nivelul hemoglobinei glicozilate este proporţional cu nivelul mediu al glucozei
plasmatice din cursul ultimelor 6-12 săptămâni.

Determinarea HbA1c constituie un test adecvat pentru monitorizarea pe termen lung a controlului
glicemic la pacienţii cu diabet zaharat. De asemenea, nivelul HbA1c are rol predictiv asupra riscului
de progresie a complicaţiilor diabetului. Riscul nefropatiei şi retinopatiei diabetice creşte în condiţiile
unui control metabolic inadecvat.

Testul este frecvent solicitat la pacienţii nou diagnosticaţi cu diabet zaharat pentru a se aprecia cât
de crescute au fost nivelurile anterioare ale glicemiei. După ce s-a obţinut controlul glicemic, testul
este indicat de câteva ori pe an (în funcţie de tipul diabetului zaharat) cu scopul de a verifica
menţinerea acestui control.

Astfel, testul se efectuează la interval de :

• 3-4 luni la pacienţii cu diabet zaharat tip I (insulino-dependent);

• 6 luni la pacienţii cu diabet zaharat de tip II (insulino-independent);

Hodoreanu Lavinia ,AMG 2018

• 2 luni în cazul diabetului gestational (orice tip de intoleranţă la glucoză care apare sau este
recunoscut pentru prima dată în timpul sarcinii).

O modificare cu un procent de 1% a valorii Hb A1c reflectă o schimbare în valoarea glicemiei medii

cu aproximativ 30 mg/dL. Astfel, o valoare a Hb A1c de 6% corespunde unei glicemii medii de 135
mg/dL, iar o valoare de 9% unei glicemii medii de 240 mg/dL. Nivelul HbA1c poate creşte până la 20%
în cazul unui control glicemic deficitar. Se consideră că diabetul este controlat în mod adecvat când
se obţin valori ale HbA1c sub 7%. Nu se recomandă folosirea testului în diagnosticul diabetului
zaharat, deoarece sensibilitatea sa este scăzută în comparaţie cu testul de toleranţă la glucoză.

2.Microalbuminuria

Reprezintă un test care este solicitat la pacientii cu diabet zaharat şi/sau hipertensiune pentru
depistarea precoce a afectării rinichiului. Microalbuminuria este definită ca o excreţie nocturnă de
20-200 mg albumină/min sau o concentraţie a albuminei de 20-200 mg/l într-o probă de urină
spontană. Diagnosticul de microalbuminurie este confirmat dacă cel puţin 2 sau 3 probe sunt pozitive
într-un interval de 3-6 luni. Identificarea în stadii precoce a afectării renale prin detectarea
microalbuminuriei ajută medicul clinician în stabilirea unui tratament care să asigure un control
adecvat al diabetului şi să împiedice progresia bolii.

De obicei microalbuminuria se determină în urina din 24 ore. În ceea ce priveşte frecvenţa testării,
recomandările actuale includ determinarea anuală a microalbuminuriei la toţi pacienţii sub 70 ani cu
diabet zaharat tip II şi la toţi pacienţii peste 12 ani cu diabet zaharat tip I. În plus, se recomandă ca
testul să fie efectuat la un pacient în momentul în care este diagnosticat cu diabet zaharat tip II. În
cazul diabetului de tip I testarea anuală a microalbuminuriei va începe la 5 ani de la stabilirea
diagnosticului.

3.Dieta

Un element foarte important în diabetul de tip II este dieta. Prin digestie, unele alimente cu
carbohidrați sunt transformate în zahăr (glucoză) mai repede decât altele. Acestea au un indice
glicemic mai înalt. Diabeticii ar trebui sa opteze pentru alimentele care se digeră mai lent. Un aport
de grăsimi și proteine poate să scadă indicele glicemic al unei mese. Masurarea carbohidratilor in
dieta din diabet ajuta la mentinerea glicemiei la un nivel corespunzator, care impiedica aparitia
complicatiilor. Masurarea carbohidratilor permite ajustarea dozelor de insulina in functie de numarul
de grame de carbohidrati consumate la fiecare masa principala sau gustare. Formula prin care se
determina cantitatea de insulina necesara este numita „insulina adaptata la cantitatea de
carbohidrati".

Insulina adaptata la cantitatea de carbohidrati difera de la o persoana la alta. Pacientul cu diabet care
se afla in tratament cu insulina impreuna cu medicul specialist in boli de nutritie si metabolice vor
calcula cantitatea optima de insulina, in functie de cantitatea de carbohidrati consumati si nivelul
glicemiei dupa acestia.

Hodoreanu Lavinia ,AMG 2018

Alimente cu indice glicemic foarte scăzut: legume verzi, fasole boabe, alune, brânză, unt, soia, linte,
pește, ouă, crustacee, orz, carne, fructe ;

Indice glicemic scăzut: fasole la cuptor, mazăre, naut, fasole neagră, cartofi dulci, nuci, porumb dulce,
mere, portocale, struguri, iaurt, pere, pâine de secară, paste, fulgi de ovaz ;

Indice glicemic moderat: pepene roșu, sfeclă, banane, stafide, pâine albă și integrală, biscuiți din
secară, mussli, orez, zahăr cristalizat ;

Indice glicemic foarte înalt: miere, orez expandat, fulgi de porumb, prăjituri din orez, morcovi,
baghetă, păstârnac, cartofi.

Desi cu ajutorul tramentului oral sau injectabil,sportului si regimului dietetic hipoglucidic

nerespectarea acestora duce la o serie de complicatii.

 Complicatii imediate :Hiperglicemia poate duce la deshidratare, și necorijată o perioadă

măsurată în săptămâni sau luni, la cetoacidoză.
 Complicațiile de termen lung ("tardive") sunt de ordin vascular și neurologic. Problemele
vasculare sunt de 2 tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt
reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral
(AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică (gravă maladie renală) și
retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă și uneori brutală a
retinei, fapt care poate conduce la orbire). Tot de natură microvasculară este și impotența
provocată de diabetul necontrolat, ca și o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se
manifestă printr-o lentoare a vindecării plăgilor pe extremități, infecții repetate și dificil de
tratat, gangrenă cu risc de amputare . O altă categorie de complicații tardive ale diabetului
sunt cele de ordin neurologic, anume neuropatia diabetică. Aceasta se manifestă prin
pierderea senzației, simțului, în membrele inferioare (picioare) și dureri neuropatice (senzații
de durere, arsură, în picioare, fără cauze imediate externe); Complicațiile neurologice au și
ele, cel puțin în parte, tot o etiologie microvasculară.

Principalul responsabil in evalauarea si monitorizare va fi pacietul insasi.Este foarte important ca

personalul medical sa ii explice stadiul in care patologia sa se afla,regimul dietetic,dozajul pompei de
insulina sau numarul comprimatelor,calcularea carbohidratilor,importanta miscarii,importanta
controalelor periodicesi dozarea glicemiei cu glucometru si complicatiile aferente care pot aparea
pentru ca un bolnav educat isi poate creste calitatea vietii.

Bibliografie:
 Viorel Șerban și colaboratorii,, Carte pentru copii și tineri cu diabet zaharat tip I”, Ed.
Mirton, Timișoara, 2012
 Ileana Antohe ,,Nursing Clinic note de curs” Ed.Junimea 2003
 http://www.sfatulmedicului.ro/Diabet-Zaharat-tip-1/masurarea-carbohidratilor-la-
persoanele-cu-diabet-zaharat-insulino-depen_889

Hodoreanu Lavinia ,AMG 2018