Lectia de psihologie

Proiectul unitatii de invatare( plan de lectie)

Faze:
1.

Proiectarea activitatii didactice;

2.

Realizarea sau aplicarea efectiva a proiectului;

3.

Evaluarea efcicientei proiectului;

1.

I.

Pregatirea activitatii didactice:

Inseamna pregatirea stiintifica prealabila a activitatii sau a ansamblurilor de activitati didactice astfel incat

acestea sa devina procedure coerente de dirijare si control a unor procese de invatare in vederea atingerii unor
obiecte prestabilite.

Rolul profesorului se schimba in mod fundamental din dimplu transmitator de informative, el devine

specialist in ingineria comportamentala, ceea ce inseamna si proiectant si realizator in conditii riguroase a

activitatii didactice.
Componente:
1.

1.

Definirea clasa a obiectivelor educationale urmarite in orice activitate didactica.

Ce voi face?- precizarea in mod clar a obiectivelor educationale;

1.

2.

Analiza riguroasa a conditiilor si resureselor necesare realizarii obiectivelor.

Cu ce voi face?- analizarea atenta a resurselor educationale de care se dispune pt a realize activitatea.

Resurse: a. material; b. de ordin subiectiv: b1. Continutul invatarii;

b2. Capacitate de invatare.

1.

3.

Stabilirea strategiilor didactice focalizate pe obiectivele urmarite.

Cum voi face?- alcatuirea strategiei educationale potrivite pt a realize obiectivele sau alegerea si combinarea

corespunzatoare a celor 3M= metode didactice, material didactice, mijloace de invatamant.

1.

4.

Evaluarea performantelor, a rezultatelor obtinute si stabilirea concordantei dintre rezultate si

obiective.

Cum voi sti daca s-a realizat ceea ce trebuia sa se realizeze?- stabilirea unui system de evaluare a eficientei

activitatii pe acre o vom realize.

Algoritmul de realizare a proiectului( 12 operatii principale- incluse in cele 4 etape ale proiectarii)
1.

1.
A.

Procesarea obiectivelor:
Precizarea precisa a ce va sti sau ce va sti sa faca fiecare elev la sfarsitul activitatii;

B.

Verificarea daca ceea ce s-a stability este ceea ce trebui realizat, confruntand cu programa.

C.

Verificarea daca obiectele stabilite sunt realizabile in timpul avut la dispozitie.

D.

2.

Analiza resurselor:

4.Stabilirea unitatilor de continut ale activitatii.

5. analiza psihologiei celor care invata;
6. analiza conditiilor materiale;
3. Elaborarea strategiei educationale:
7. Stabilirea sarcinilor de lucru pt fiecare obiectiv si alegerea metodelor didactice potrivite pt realizarea lor.
8. Alegerea materialelor didactice necesare.
9. Alegerea si selectarea mijloacelor de invatamant de care este nevoie.
10. Combinarea metodelor si materialelor si mijloacelor pt amplificarea eficacitatii lor didactice, oferind elevului
sarcini de invatare orientate spre obiecte.
11. Imaginarea si alcatuirea in detaliu a scenariului activitatii sau a filmului general al evenimentelor.
4. Evaluarea:
12. Elaborarea unui system de evaluare a calitatii si eficientei activitatii ce urmeaza a fi desfasurate.
Recomandari:

Pentru ca acest indrumar sa poata fi folosit in practica, indeplineste 2 conditii:

1.

Ordinea executarii operatiilor de proietare didactica sa fie mereu aceeasi.

2.

Cel care elaboreaza proiectul trebuie sa aiba o buna pregatire psihopedagogica.

Din cele 12 operatii, scenariul didactic pune problem serioase. Celelalte pot fi executate mai rapid.

Realizarea scenariului didactic solicita educatorului, in plus, imaginatia si creativitatea, cap de anticipare si gandire
perspective.

1.

Specialistii au elaborate un film general al evenimentelor care pot sa apara in activitatea didactica:
Captarea atentiei tuturor elevilor pana la sfarsitul activitatii.

2.

Enuntarea obiectivelor.

3.

Reactualizarea celor invatate anterior.

4.

Prezentarea noului continut si a sarcinilor.

5.

Conducerea invatarii.

6.

Obtinerea performantelor.

7.

Asigurarea feed-back-ului.

8.

Evaluarea performantelor.

9.

Intensificarea relatiilor.

10. Asigurarea transferului.

1.

1.

Precizarea obiectivelor:

Obiectivul educational = produs, rezultat pe care il asteptam in cadrul procesului instructive- educative, care
inseamna achizitie sau schimbare in plan comportamental.

Odata precizate obiectivele activitatii instructive-educative in special cele operationale, ele trebuie neaparat

facute cunoscute catre elevi.

2 Perspective: a. Ce va sti elevul? ( aspect informativ)

b. Ce va sti sa faca elevul? ( aspect formative).

Confuzii ale obiectivelor:

1.

a.

Confuzia dintre obiectivele educationale ( ce va sti elevul sau ce va sti sa faca la sf activitatii) si

continutul invatarii (tema, capitol).

2.

b.

Confuzia dintre obiectivele operationale ale activitatii didactice ( rezultate precise, riguroase care

sconteaza intr-o anumita activitate concreta) si finalitati sau scopuri generale ale educatiei.
3.

c.

Confuzia dintre obiectivele educationale si evenimentele instruirii( ce va face profesorul in timpul

activitatii pt a-l determina pe elev sa invete).

Controlabil si necontrolabil in procesul de invatamant

In cadrul unei activitati didactice a unei lectii intalnim foarte multe variabile controlabile si necontrolabile.

Atunci cand profesorul reuseste sa controleze toate variabilele=> eficienta maxima.

Atunci cand profesorul nu reuseste sa controleze toate variabilele> eficienta scazuta.

Perspective de abordare a procesului de invatamant:

1.

Perspectiva pedagogica si metodica:

Principia didactice;

Proiectare didatica;

Metode, tehnici, procedee didactice.

1.

Perspectiva psihopedagogica si psihosociala:

Psihologia celor trei implicate in procesul de invatamant: elev, profesor si relatia profesor- elev.

Elev: carcateristici de varsta si psihoindividuale; capcitati, aptitudini, motivatii , atitudini; achizitii informationale;
nivel de integrare in activitate scolara.
Profesor: cunostinte si aptitudini pe linia specialitatii; aptitudini psihopedagogice; aptitudini psihosociale; cultura
generala.
Relatia profesor- elev: echilibrate sau asimetrice; predominant cooperante sau tensional- conflictuale.

1.

Perspectiva cibernetica:

Tipuri de comunicare si control;

Tipuri de feed- back.

1.

1.

Perspectiva economica:
Analiza procesului de invatare in functie de costuri: material, timp, eforturi fizice si mai ales intelectuale.

Perspective informational:
Analiza:

-tipurilor si structurilor infromationale;

 a formulelor de codificare si decodificare;

a aspectelor de ordin statistic , semantic.

1.

Perspective igienei scolare:

Aspect de salubritate, curatenie, spatiu.

Supra si subsolicitarea.

1.

Perspectiva ergonomica:

Dispunerea bancilor;

Modalitati de aerisire;

Iluminat;

Ambianta fizica si ambianta sociala a activitatii scolare.

Functiile cadrului didactic

1.

Functii generale ale cadrului didactic, indiferent de specialitatea sa.

A.

Functia instructive: cunostinte, infromatii, sisteme, scheme logice, formule, modele de actiune.

B.

Functia educativ- formative:

Achizitii in sistemul operational- mintal;

Achizitii pe linia unor capacitate psihice;

Tiupri de gadire sau forme ale gandirii modale: gandire psihologica.

1.

Functia evaluativa:
Masurare, evaluare, ierarhizare;

Metode, procedee, criteria;

Pregatire docimologica si psiho- diagnostic.

1.

Functia cognitiva:
Cunoasterea elevului, a disponibilitatilor, echipamentului lui psihologic, psiho-comportamental existent la un

moment dat, dar a si ceea ce trebuie sa fie sis a devina acesta.

1.

Functia empatica:

Capacitatea de a patrunde in universal psihilogic al elevului;

Capacitatea de abordare a elevului din dubla perspective: a sa, proprie si a elevului.

Capacitatea de transpatrundere psihosociala in relatia cu transparent sociala.

Tipologie:

1.

++ sansele reusitei +

2.

+- sansele reusitei+

3.

-+ sansele reusitei

4.

sansele reusitei
A.

Functia suportiva:

Incurajare, sustinere, stimulare, intarirea eului.

1.

Functii specifice pentru profesorul de psihologie

1.

Predarea cunostintelor psihologice.

2.

Consilierea in cariera si consilierea psihologica.

3.

Testarea, evaluarea cu mijloace psihologice a elevilor.

4.

Acordarea asistentei psihologice altor cadre didactice in vederea organizarii si desfasurarii procesului de
invatamant.

5.

Organizarea unor cercuri, conduse direct sau indirect cu ajutorul altor cadre didactice:

Cerc de creatologie;

Cerc pentru cunoastere si autocunoastere;

Cerc pentru abordarea problemelor specific pubertatii si adolescentei.

Cerc pentru pregatirea tinerilor pentru viata de familie.

Proiectarea curriculara
Precizari prealabile:

Psihologia se preda la clasa a 10-a, clasa care face parte din ciclul curricular de aprofundare ( impreuna cu

clasele a11-a si a12-a)

Clasele a 7-a , a8-a si a9-a face parte din ciclul curricular de observare.

Ciclul curricular de aprofundare este centrat pe compente ce urmeaza a fi formate la elev.

Psihologia face parte din categoria disciplinelor socio-umane, impreuna cu: logica, economia, sociologia,

educatia anteprenoriala si filosofia.

Elementele de noutate fata de modelul traditional:

Aceasta abordare accentueaza nevoia de depasire ca dimensiuni academic e isolate, ci ca perspective

complementare asupra omului si a societatii pe care elevii si le aproprie cu scopul formarii competentelor necesare
valorificarii propriului potential si insertiei active in viata sociala.

Toate disciplinele socio-umane plaseaza omul in central procesului de invatare.

Disciplinele socio-umane nu mai sunt abordate ca dimensiuni academic isolate, ci ca perspective

complementare asupra omului si a societatii.

Este permisa adecvarea demersurilor didactice la profilul si specificul colectivului de elevi, la conditiile

material si de timp.

Activitatea didactica nu mai este doar o problema de predare a unor continuturi.

Componentele esentiale ale predarii- invatarii sunt:

1.

1.

Cunostinte

2.

2.

Deprinderi

3.

3.

Valorile si atitudinile

2. Deprinderile:
A. Deprinderi intelectuale (deprinderi de gandire critica)
1. Identificarea- precizarea intelesului, semnificatiei a unor:
a. concepte: argument, argumentare, personalitate, imagine de sine, om, morala.
b. evenimente, situatii, procese.

2. Descrierea etapa de intelegere:

a. trasaturi, functii, relatii.
b. procese, tendinte;
c. evenimente personale, sociale.
1.

3.

Explicarea si analiza:

A.

Explicarea unui rationament, cauze, conditii, factori.

B.

Analizarea unor argument, puncte de vedere, alternative.

C.

Analizarea consecintelor unor puncte de vedere.

1.

4.

5. 6. Evaluarea, adoptarea, apararea unei pozitii:

A.

Dezbaterea unei problem de valoare

B.

Formularea unei judecati referitoare la o anumita problema.

B. Deprinderi de participare:
angajarea tinerilor in actiuni care sa valorifice cunostintele si deprinderile intelectuale.
formarea si consolidarea acestor deprinderi presupun implicarea elevului intr-un process de invatare active, astfel
incat elevii:
1. sa utilizeze cunostintele dobandite pentru cunoasterea de sine si a celorlalti.

2. sa foloseasca cunostintele dobandite in mod individual.

3. sa analizeze argument, situatii, decizii.
4. sa abordeze sis a resolve problem.

Structura curriculumului

Disciplina psihologie face parte din aria curricular om si societate.

Obiectivul disciplinelor socio umane este formarea personalitatii autonome si creative in vederea dezvoltarii

libere si armonioase a personalului.

Componente:
1.

Competente generale.

2.

Competente specifice.

3.

Unitati de continut.

4.

Valori si atitudini.

5.

Sugestii metodologice.

1.Competente generale:
1.

Utilizarea conceptelor specific stiintelor sociale pt organizarea demersurilor de cunoastere si explicare a

unor fapte, evenimente din viata reala.

2.

Aplicarea cunostintelor specific situatiilor sociale in rezolvarea unor situatii problema, precum si in
analizarea posibilitatilor de dezvoltare.

3.

Cooperarea cu ceilalti in rezolvarea problemelor teoretice si practice in cadrul diferitelor grupuri.

4.

Manifestarea unor comportamente sociale active si responsabile adecvate unei lumi in schimbare.

5.

Participarea la luarea deciziilor si la rezolvarea problemelor comunitatii.

2.Competente specifice ( pe baza competentelor generale):

2.Competente specifice

3.Unitati de continut

1.1.
Identificarea proceselor
psihice si caracterizarea rolului lor in
evolutia personalitatii.
1.2.

Identificarea legaturilor intre

procesele psihice.
2.1.

Analizarea unor procese psihice

pornind de la exemple concrete.

2.2.

Evaluarea carcateristicilor unor

procese psihice prin compararea

si utilizarea unor instrumente.
3.1.

Relationarea eficienta cu ceilalti

in
colectarea, interpretarea si
evaluarea informatiei referitoare la
procese.
4.1.

Utilizarea cunostintelor de

1.

Procesele psihice si rolul lor in

evolutia personalitatii:

psihologie in scopul adoptarii

Procese cognitive

conduitei proprii la

Limbaj

situatii concerete de viata.

Procese reglatorii

1.3.

Carcaterizarea principalelor

1.

dimensiuni ale personalitatii.

Structura si dezvoltarea
personalitatii:

A Caracteristicile generale a

2.3. Analizarea profilului propriei

personalitati si personalitatii
celorlalti.
3.2.

Exemplificarea prin cooperare cu

ceilalti, a unor trasaturi de

personalitate
necesare reusitei in activitate.
personalitatii.
4.2. Analizarea posibilitatilor de

Temperamental.

Aptitudinile.

Intelegerea ca aptitudine

dezvoltarepersonala din perspective

cunostintelor de psihologie.
5.1.

Caracterizarea profilului unui

generala.

participant responsabil si efficient la

Carcaterul

luarea deciziilor.

Creativitate.

1.4. Recunoasterea unor tipuri de

relatii

1.

interpersonale a unor componente.

Conduit psihosociala:
Imaginea de sine si perceptia

sociala.
2.4. Evaluarea unor tipuri de

comporatment psihosocial in
context situationale date.

Relatii interpersonal si rolul lor

in formarea personalitatii

Comportament pro si antisocial.

3.3. Rezolvarea prin cooperare cu

ceilalti a unor situatii problema cu
ajutorul
cunostintelor de psihologie.
4.3. Adecvarea conduitei psihosociale
la
diferite situatii.
5.2. Manifestarea unor comportamente
prosociale necesare participarii la
rezolvarea problemelor comunitatii.

4. Valori si atitudini:
afirmarea libera a personalitatii;
relationarea pozitiva cu ceilalti;
increderea in sine si in ceilalti;
valorificarea optima si creative a propriului potential;
echilibrul personal;

5.Sugestii metodologice:
Sugestiile metodologice au in vedere deplasarea accentului de pe continuturi pe component.
Unitatile de pe continut sunt prezentate intr-o ordine care nu e obligatorie.
Considerarea elevului ca subiect al activitatii instructive- educative.
Utilizarea unor metode active care pot contribui la crearea cadrului educational- invatarea prin descoperire,
invatarea problematica, jocul de roluri => incurajarea sociala pozitiva, motivatia intrinseca si angajarea elevului in
procesul de invatare, formarea capacitatii de autoanaliza si de analiza a celorlalti din punct de vedere psihologic.
Rezolvarea de aplicatii care sa permita exersarea notiunilor specific disciplinei si construirea unor exemple pt
notiunile insusite dar si pt rezolvarea unor situatii problema.
Crearea de situatii- problema in cadrul carora elevii sa participle la exercitii de cunoastere si de autocunoastere.
Aplicarea unor procedee si intrumente psihologice in scopul investigarii psihologice, a prelucrarii si interpretarii
datelor obtinute.
Realizarea unor observatii, studii de caz, elaborarea de proiecte si portofolii.
Utilizarea calculatorului, a tehnologiei informatiei si comunicatiei, a rezultatelor de internet in activitatea
didactica, in calitatea lor de mijloace modern de instruire.

Lectia de psihologie
Premise si resurse

Ca si in cazul altor obiecte de invatamant, fondul aperceptiv al elevului, preexistent actului de predare,

cuprinde anumite structure operationale care-l pot ajuta in receptare, intelegere.

Elevul de clasa a 10-a are dj, in vocabularul sau active multe notiuni psihologice pe care nu le foloseste

intotdeauna corect.

Elevul opereaza psihologic formuland de exemplu, anumite judecati appreciative in raport cu alte persoane.

In cadrul macromodelului informational privind lumea in genere, exista si micromodele informationale

referitoare la viata psihica, la personalitate, la conduit umana si infraumana sau la alte persoane.
Concluzie: Inainte de debutul activitatii de predare- invatare a psihologiei, elevul este dj in posesia unor:
1.

Cunostinte psihologice predominant empirice;

2.

Capacitate si aptitudini psihologice si psihosociale.

-Ambele ii permit elevului un nivel de integrare in sfera relationarii interpersonal, precum si in raport cu cerintele
climatului psihosocial specific grupurilor de apartenenta.

Analiza cazuistica: un elev oarecare din clasa- Structura profilului psiho-comportamental:

1.

I.

Existenta unei anumite realitati psiho-comportamentale, ce pot fi evidentiate prin mijloace obiective,

cum ar fi anumite forme de testare:

Nivel informational;

Nivel QI;

Aptitudini speciale;

Potential si disponibilitato creative;

Motive si interese dominante.

Realizarea psiho-comportamentala este notata cu R.

1.

II.

Model informational asupra sinelui, format cu ajutorul R care intra global sau partial in sfera de

interes a subiectului.

Ele opereaza cu diverse judecati appreciative in raport cu:

1.

Personalitatea sa;

2.

Subcomponente ale personalitatii;

Acest model informational, notat cu Is nu este altceva decat imaginea de sine.

Intre Is si R pot exista o serie de relatii:

1.

Relatii de coincidenta: Is coincide cu R=> grad mare de obiectivitate pe linia autocunoasterii autoevaluarii.

2.

Relatii de necoincidenta=> abateri:

b.1. tendinta de supradimensionare a R;

b.2. tendinta de subdimensionare a R.

III. Imaginea de sine- Is atribuita altor persoane sau Atribuita lumii.

O notam cu Isa;

Aceasta imagine poae fi coincidenta cu realitatea psiho-comp- R si cu Is sau nu, manifestand tendinta de

supra sau subdimensionare a lui R si Is. Variante:

Isa=Is=R;

Isa>Is>R;

Isa<Is<R;

Isa=Is<R;

Isa=Is>R;

Isa>Is=R;

Isa<is=R.

IV. Imaginea altei persoane in raport cu sine- IAs

-Aceasta imagine poate fi concordant sau neconcordanta in raport cu Is, Isa si R.
* Cele 4 fatete ale comportamentului intra ca factori reglatori, in functiune, in orice relationare interpersonal.

* Profesorul este dominat de prejudecati si comportamente rigide:

a. Prejudecata scolaritatii extinderea excesiva a cerintelor pt rolul de elev in dauna echilibrului intregii vieti a
tanarului.
b. Prejudecata didacticista exprimata prin considerarea rezultatelor scolare ca expresie a valorii reale a elevului.
c. Prejudecata normalitatii elevul este normal in raport cu fiecare ob de invatamant.
d. Prejudecata uniformitatii ignorarea aspectelor individuale a elevilor.
Psihologia are rolul de a avea ample efecte structurant-formative asupra personalitatii elevului.

* Psihologia ofera la nivel instructiv, informatii elevului despre:

factorii dezvoltarii psihice;
relatii interpersonal;
comportamente pro si antisocial.
* La nivel formative, aspecte:
a. Contributia psihologiei la formarea gandirii stiintifice a elevilor.
b. Functionarea cunostintelor psihologice achizitionate;
c. Capacitati, deprinderi si aptitudini psihologice:
simt psihologic, fler, intuitive;
capacitatea de a intelege o situatie psihologica;
capacitatea de a interpreta;
capacitatea de a oferi solutii psihologice.
d. Formarea capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere, cresterea gradului de obiectivitate in cunoasterea de
sine si cunoasterea altora.

Lectia de psihologie
Proiectul unitatii de invatare( plan de lectie)
Faze:
1.

Proiectarea activitatii didactice;

2.

Realizarea sau aplicarea efectiva a proiectului;

3.

Evaluarea efcicientei proiectului;

1.

I.

Pregatirea activitatii didactice:

Inseamna pregatirea stiintifica prealabila a activitatii sau a ansamblurilor de activitati didactice astfel incat

acestea sa devina procedure coerente de dirijare si control a unor procese de invatare in vederea atingerii unor
obiecte prestabilite.

Rolul profesorului se schimba in mod fundamental din dimplu transmitator de informative, el devine

specialist in ingineria comportamentala, ceea ce inseamna si proiectant si realizator in conditii riguroase a

activitatii didactice.
Componente:
1.

1.

Definirea clasa a obiectivelor educationale urmarite in orice activitate didactica.

Ce voi face?- precizarea in mod clar a obiectivelor educationale;

1.

2.

Analiza riguroasa a conditiilor si resureselor necesare realizarii obiectivelor.

Cu ce voi face?- analizarea atenta a resurselor educationale de care se dispune pt a realize activitatea.

Resurse: a. material; b. de ordin subiectiv: b1. Continutul invatarii;

b2. Capacitate de invatare.

1.

3.

Stabilirea strategiilor didactice focalizate pe obiectivele urmarite.

Cum voi face?- alcatuirea strategiei educationale potrivite pt a realize obiectivele sau alegerea si combinarea

corespunzatoare a celor 3M= metode didactice, material didactice, mijloace de invatamant.

1.

4.

Evaluarea performantelor, a rezultatelor obtinute si stabilirea concordantei dintre rezultate si

obiective.

Cum voi sti daca s-a realizat ceea ce trebuia sa se realizeze?- stabilirea unui system de evaluare a eficientei

activitatii pe acre o vom realize.

Algoritmul de realizare a proiectului( 12 operatii principale- incluse in cele 4 etape ale proiectarii)
1.

1.

Procesarea obiectivelor:

A.

Precizarea precisa a ce va sti sau ce va sti sa faca fiecare elev la sfarsitul activitatii;

B.

Verificarea daca ceea ce s-a stability este ceea ce trebui realizat, confruntand cu programa.

C.

Verificarea daca obiectele stabilite sunt realizabile in timpul avut la dispozitie.

D.

2.

Analiza resurselor:

4.Stabilirea unitatilor de continut ale activitatii.

5. analiza psihologiei celor care invata;
6. analiza conditiilor materiale;

3. Elaborarea strategiei educationale:

7. Stabilirea sarcinilor de lucru pt fiecare obiectiv si alegerea metodelor didactice potrivite pt realizarea lor.
8. Alegerea materialelor didactice necesare.
9. Alegerea si selectarea mijloacelor de invatamant de care este nevoie.
10. Combinarea metodelor si materialelor si mijloacelor pt amplificarea eficacitatii lor didactice, oferind elevului
sarcini de invatare orientate spre obiecte.
11. Imaginarea si alcatuirea in detaliu a scenariului activitatii sau a filmului general al evenimentelor.
4. Evaluarea:
12. Elaborarea unui system de evaluare a calitatii si eficientei activitatii ce urmeaza a fi desfasurate.
Recomandari:

Pentru ca acest indrumar sa poata fi folosit in practica, indeplineste 2 conditii:

1.

Ordinea executarii operatiilor de proietare didactica sa fie mereu aceeasi.

2.

Cel care elaboreaza proiectul trebuie sa aiba o buna pregatire psihopedagogica.

Din cele 12 operatii, scenariul didactic pune problem serioase. Celelalte pot fi executate mai rapid.

Realizarea scenariului didactic solicita educatorului, in plus, imaginatia si creativitatea, cap de anticipare si gandire
perspective.

Specialistii au elaborate un film general al evenimentelor care pot sa apara in activitatea didactica:

1.

Captarea atentiei tuturor elevilor pana la sfarsitul activitatii.

2.

Enuntarea obiectivelor.

3.

Reactualizarea celor invatate anterior.

4.

Prezentarea noului continut si a sarcinilor.

5.

Conducerea invatarii.

6.

Obtinerea performantelor.

7.

Asigurarea feed-back-ului.

8.

Evaluarea performantelor.

9.

Intensificarea relatiilor.

10. Asigurarea transferului.

1.

1.

Precizarea obiectivelor:

Obiectivul educational = produs, rezultat pe care il asteptam in cadrul procesului instructive- educative, care
inseamna achizitie sau schimbare in plan comportamental.

Odata precizate obiectivele activitatii instructive-educative in special cele operationale, ele trebuie neaparat

facute cunoscute catre elevi.

2 Perspective: a. Ce va sti elevul? ( aspect informativ)

b. Ce va sti sa faca elevul? ( aspect formative).

Confuzii ale obiectivelor:

1.

a.

Confuzia dintre obiectivele educationale ( ce va sti elevul sau ce va sti sa faca la sf activitatii) si

continutul invatarii (tema, capitol).

2.

b.

Confuzia dintre obiectivele operationale ale activitatii didactice ( rezultate precise, riguroase care

sconteaza intr-o anumita activitate concreta) si finalitati sau scopuri generale ale educatiei.
3.

c.

Confuzia dintre obiectivele educationale si evenimentele instruirii( ce va face profesorul in timpul

activitatii pt a-l determina pe elev sa invete).

Taxonomia obiectivelor educationale

Obiectivele operationale pt activitatea didactica sunt formulate de fiecare cadru didactic.

Competentele generale si specific sunt oferite in cadrul pachetului informational general privind proiectarea

curricular.

Taxonomie= clasificare;

Taxonomia lui Bloom:

Un grup de specilisti sub coordonarea lui Benjamin Bloom au afirmat ca in elaborarea taxonomiei exista 3

domenii:
1.

Domeniul cognitive- cunostinte, deprinderi;

2.

Domeniul afcetiv- sentimente, valori, atitudini;

3.

Domeniul psihomotor- deprinderi manual, motrice.

Principii:
1.

A. Principiul didactic- taxonomia trebuie sa expliciteze obiectivele urmarite in procesul de invatamant.

2.

B. Principiul psihologic- taxonomia trebuie sa se bazeze pe achizitiile din psihologie.

3.

C. Principiul logic- categoriile taxonomiei trebuie sa se articuleze logic.

4.

Principiul obiectiv- ierarhia obiectivelor nu corespunde unei ierarhii a valorilor.

Bloom- 6 clase comportamentale:

1.

Cunoasterea;

2.

Comprehensiunea sau intelegerea;

3.

Aplicarea;

4.

Analiza;

5.

Sinteza;

6.

Evaluarea.

I.Cunoasterea nivelul elementar al clasificarii obiectivelor de simpla achizitie a informatiilor de catre elev,in
special prin memorare.

Aceasta clasa cuprinde 3 subgrupe de obiective cognitive:

* Cunoasterea datelor particulare:

a.Cunoasterea terminologiei: termini,concept, elemente de referinta;
b.Cunoasterea faptelor specifice: a datelor, evenimentelor, persoanelor, locuri, surse de informare;

* Cunoasterea cailor si mijloacelor de utilizare a datelor particulare:

a.Cunoasterea conventiilor: a cailor caracteristice de tratare si prezentare a ideilor si fenomenelor;
b. Cunoasterea directiilor si succesiunilor: cunoasterea proceseleor,directiilor,desf fen raportate la factorul timp;

c.Cunoasterea clasificarilor si categoriilor specific domeniului;

d.Cunoasterea criteriilor de testare si apreciere a faptelor, opiniilor si conduitelor;
e.Cunoasterea metodologiei: cunoasterea metodelor de cercetare,a tehnicilor si procedurilor folosite intr-un domeniu
specific.

* Cunoasterea reprezentarilor abstracte si a legilor:

a.Cunoasterea principiilor si legilor;
b.Cunoasterea teoriei si structurilor: cunoasterea corpului de principia si generalizari, impreuna cu relatiile dintre
ele.

II.Comprehensiunea sau Intelegerea:

Nivelul care permite celui care invata sa cunoasca ceea ce este studiat fara a stabili cu necessitate o legatura

intre acest material si un altul;a-si da seama de insemnatatea a ceea ce studiaza.

Aceasta clasa comportamentala cuprinde 3 subgrupe de obiective:

Transpunerea: redarea comunicarii intr-un alt limbaj, in alti termini sau intr-o alta forma de comunicare;

Interpretarea: reordonarea ideilor intr-o noua configuratie dintr-un punct de vedere nou;

Extrapolarea: efectuarea unor evaluari sau predictii bazate pe intelegerea idelor, tendintelor sau conditiilor
descries in comunicarea originala.

III. Aplicarea clasa comportamentala ce se refera in principal la faptul ca elevul invata sa utilizeze la cazuri
particxulare si concrete reprezentarile abstracte.

IV.Analiza vizeaza descompunerea unui material in partile sale componente, relevand relatiile dintre aceste parti si
modul in care sunt organizate.
Aceasta clasa cuprinde urmatoarele subcategorii:

Cautarea elementelor( priceoerea de a distinge faptele de ipoteze);

Cautarea relatiilor( de ex: general-particular, supraordonat- subordonat);

Cautarea principiilor de organizare( de ex: sistemul trebuintelor, sistemul notiunilor).

V.Sinteza clasa de obiective prin care elevul este invatat sa imbine elementele si partile pentru a forma
ansambluri,intreguri.
Ea cuprinde urmatoarele subgrupe:

Crearea uneo opera persoanel( de ex modalitatea originala a unei demonstratii)

Elaborarea unui plan de actiune( de ex abiloitatea de a propune metode de verificare a ipotezelor);

Stabilirea unui set de relatii abstracte( de ex capacitatea de a face descoperiri si generalizari).

VI.Evaluarea posibilitatea formularii , unor judecati cu privire la valoarea pe care o pot avea-pt un scop precizatanumite idei,lucrari,solutii,metode.
Aceasta clasa cuprinde 2 subcategroii:

Critica interna- evaluarea unei comunicari in ceea ce priveste logica si consistent sa sau dupa alte criteria
interne( e ex: teorii explicative, modele explicative);

Critica externa- evaluarea unei comunicari prin referirea la anumite criterii selectate sau reamintite( de ex:
priceperea de a compara o demonstratie matematica cu o alta a carei valoare este recunoscuta).

Critici acestei taxonomii:

-dificultatea de a gasi exercitii pentru fiecare categorie.
posibilitatea includerii aceluiasi obiectiv in clase taxonomice diferite.
Cu toate acestea, taxonomia lui Bloom s-a raspndait in intreaga lume.Mai exact, in 1974 Educational Testing Service
a propus internationalizarea taxonomiei
Alte taxoniomii: Gagne Merril, Guilford

Taxonomii ale domeniului afectiv:

1.

A. Taxonomia lui B, Bloom

Dupa Bloom domeniul afectiv, cuprinde obiective care descriu modificarile intereselor,atitudinilor,

valorilor,precum si progrseleor in modul de a judeca si in capacitatea de adaptare.

In cadrul acestei taxonomii sunt incluse urmatoarele categorii:

1.

Receptarea( participarea):
A.

Constientizarea;

B.

Dispozitia de receptare;

C.

Atentia controlata sau selective.

2.

Raspunsul( reactia) -clasa comport care cuprinde:

A.

Asentimentul de a reactiona;

B.

Dorinta de a raspunde;

C.

Satisfactia de a raspunde.

3.

Aprecierea- clasa comportamentala ce cuprinde:

A.

Acceptarea unei valori;

B.

Preferinta pentru o valoare;

C.

Participarea( angajarea).

4.

Organizarea- clasa comportamentala ce cuprinde:

A.

Conceptualizarea unei aprecieri;

B.

Organizarea sistemului de aprecere.

5.

Caracterizarea prin aprecere sau printr-un complex de aprecieri:

A.

Dispozitie generalizata;

B.

Caracterizarea.
Bloom considera ca, in urmarirea obiectivelor afective, se intampina multe dificultati avand drept cauza

urmatoarele:
a)

Imprecizia conceptelor cu care se opereaza in acest domeniu( atititudinea, interes, valoare);

b)

Insuficienta delimitare a domeniului afectiv de cel cognitiv,, ceea ce face ca in programele scolare obiectivele

afective sa fie doar implicite si nu explicite;

c) Insuficienta cunoastere a modalitatilor de modelare si masurar a afectivitatii.

Incercarile de a depasi dificultatile semnalate se concretizeaza in diferite alte taxonomii, elaborate ulterior.

Taxonomii ale domeniului psihomotor:

Primele incercari au fost facute de catre C.E. Ragsdale.Cea mai dezv si mai riguroasa taxonomie a

domeniului a fost elaboarat de A. Harrow.

Aceasta taxonomie cuprinde urmatoarele categorii si subcategorii:

1.

Miscari reflexe:
A.

Reflexe segmentale- fac sa intervina un reflex spinal: R de flexiune, R miotatic de intindere

musculara, R de extensiune.

B.

Reflexe intersegmentale- fac sa intervina un anumit segment spinal,de ex: R antagonic si R

cooperative.

C.

Reflexe suprasegmentale- cer participarea creierului, de ex: R de sprijinire, de deplasare, de

prehensiune.

D.

Miscari natural sau fundamentale:

i.

Miscari locomotorii.

ii.

Miscari de activitate lucrative.

iii.

Miscari de manipulare.

iv.

Capacitati perceptive:
a.

Discriminare chinestezica.

b.

Discriminare vizuala.

c.

Discriminare auditiva.

d.

Discriminare Tactila.

e.

Coordonare.

v.

1.

Capacitati fizice:
a.

Rezistenta.

b.

Forta.

c.

Suplete.

d.

Agilitate.

Deprinderi motrice:
A.

Adaptarea simpla

B.

Adaptarea compusa.

C.

Adaptarea complexa.

D.

Comunicarea nonverbal:
i.

Exprimarea prin gesture.

ii.

Interpretare.

Concluzii:

Majoritatea taxonomiilor elaborate pana acum s-au orientat spre domeniul cognitive, care este mai usor de

operationalizat , sis pre domeniul psihomotor;

O situatie cu ttul diferita o prezinta domeniul afectiv, mult mai dificil de surprins si de exprimat in obiective a

caror realizare sa poata fi masurata si evaluate riguros

Operationalizarea obiectivelor

Obiectivele educationale, asa cum sunt formulate, de ex, in taxonomia lui Bloom, sunt prea generale, de

aceea este nevoie de descrierea lor in termini de actiuni sau comportamente care pot fi observate, masurate, si prin
aceasta, evaluate.

Obiectivele operationale trebuie sa descrie ceea ce ne asteptam sa apara( sa se formeze) la elevi ca rezultat

al procesului instructiv- educative ( ce stie si ce poate sa faca elevul la sfarsitul unei activitati didactice).

Deci, interesul prinicapl al celui care are de pregatit si de sustinut activitati didactice trebuie sa fie retinut in

primul radnd, de probl precizarii obiectivelor operationale sau a definirii corecte a obiectivelor specific ale lectiei.

Specialistii preocupati de aceasta problema au elaborate procedure practice, usor de utilizat pentru eliminarea

impreciziei si ambiguitatilor in definirea obiectivelor operationale.

Iata, spre exemplu, 3 asemenea proceduri standard:

1.

Procedura lui Mager:

Conform acestei procedure, ca sa putem descrie riguros un rezultat didactic urmarit rational, stiintific trebuie sa
ajungem ma o expresie verbal continand 3 precizari:
1.Denumirea comportamentului;

2. Conditiile in care trebuie sa se produca comportamentul.

3. Criteriul de reusita( performanta standard).

Ex: 1. La sfarsitul lectiei, fiecare elev va determina valoarea noua a excitantului, pentru a apare o noua senzatie,
operand in baza legii pragului diferential
Ex: 2. La sfrasitul lectiei, toti elefii vvor stabili cel putin 5 diferenta seminifactive dintre notiune si percept, fara
sprijinul manualului sau prof
Ex: 3. La sfarsitulul lectiie, fiecare elev va diferentia, in baza unor fise cu exemple, comport motivate intrinsic de
comportamentul extrinsic
Ex: 4. La sfaesitul lectiei, elevii vor crea cel putin 3 exemple privind consecintele adaptative ale comportamentului
hiperemotiv si hipoemotiv.

Bibliografie
1.

1.

I. Albulescu, M. Albulescu- Iasi, Polirom, 2000- Predarea si invatarea disciplinelor socio-umane.

2.

2.

D. Salavestru- Didactica psihologiei. Perspective teoretice si practice- Iasi, Polirom, 1999.

3.

3.

C. M. Mecu- Eu? Profesor? Eu?Profesor!- Arhepiscopia romana catolica Bucuresti, 2003.

4.

4.

T. Podor, A. Coasan- Didactica psihologiei- editura Dimitrie Cantemir, Tg Mures, 2002.

5.

5.

E. Bonchis- Metodica predarii psihologiei in liceu- editura Imprmeriei de Vest, Oradea, 1999.

6.
6. E. Stan Profesorul intre autoritate si putere- editura Teora. Bucuresti, 1999.
Despre aceste anunuri publicitare