Școala ideală

Școala ideală este un concept extrem de greu, dacă nu chiar imposibil de ajuns.
Cuvântul ideal înseamnă “ceva care atinge perfecțiunea”, lucru imposibil de realizat, mai ales
când vorbim se sisteme sociale atât de complexe și de larg dezvoltate precum școlile. Mai
mult de atât, conceptul de școală ideală trebuie să se raporteze la un sistem de referință care, și
el la rândul lui trebuie să fie ideal, realizat de persoane ideale, într-o manieră ideală. Dacă
perfecțiunea este atinsă “nu atunci când nu mai e nimic de adăugat, ci numai atunci când nu
mai e nimic de înlăturat” ,într-un lanț de atâtea variabile cum este sistemul educațional,
rămâne doar o închipuire fericită.
Acest lucru nu înseamnă că nu putem tinde spre școala ideală, ci din potrivă, acesta
trebuie să fie motorul motivației, să investim constant în oameni, în profesori, în elevi și în
infrastructură pentru atinge excelența, nu perfecțiunea. Conceptul de școală ideală pare foarte
complex la o primă vedere, dar dacă aplicăm teoria care ne spune că orice sistem se poate
descompune într-o sumă de subsisteme mai simple și mai ușor de analizat, realizăm că școala
ideală se compune din 3 factori importanți: elevul ideal, infrastructură ideală și profesorul
ideal.
Elevul ideal presupune un comportament adecvat nivelului de vârstă, cu anumite
cunoștințe teoretice conforme cu pragul educațional la care se află și cu o conduită exemplară.
Acest lucru uneori este realizat în mare măsură, dar datorită caracterului uman al elevilor care
determină emoțiile, trăirile, pasiunea și dragostea, cele menționate mai sus variază în funcție
de zi și mai mult de atât în funcție de mediul din care provin. Nivelul economic al țărilor,
nivelul de trai al familiei, zona din care provin, cultura și, nu în ultimul rând, religia
contribuie la conturarea profilului de elev ideal. De multe ori, când ne raportăm la mase mari
de oameni, de exemplu, la nivelul României, copii nu primesc cea mai bună educație, sunt
privați de dreptul de a merge la școală, nu primesc suport emoțional și material și ajung într-o
postură de victimă colaterală a sistemului. Pentru a ajunge sau cel puțin a tinde către elevul
model, nu ideal, este necesar un sistem economic-social care să sprijine acest lucru, împreună
cu părinți educați și capabili să ofere iubire și timp copiilor. În opinia mea, toți copii ar trebui
să aibă parte de educație în familie pentru a învăța ce este respectul față de oamenii din
societate și cel puțin 10 ani de școală pentru a putea fi integrați cu succes în grupuri sociale.
Când vorbim de instituțiile de învățământ, primar, superior și universitar,
infrastructura este o parte importantă a conceptului de școală ideală. De la accesul facil de la
zona de locuit până la școală/colegiu/universitate până la spațiile de recreere și baza materială
a instituției de învățământ, toate trebuie să fie perfect puse la punct dacă dorim să avem parte
de o școală ideală. În opinia mea, la fel ca în sistemul finlandez, “școala” ideală este cea mai
aproape de zona în care locuiești. Școlile ar trebui să dispună toate de grupuri sanitare
impecabile, clase cu mobilier adecvat și ajustabil, de resurse materiale didactice noi, de ultimă
generație, pentru fiecare elev, de spații verzi pentru recreere, de biblioteci și dascăli dispuși să
îi ajute pe elevi. Un spațiu destinat pauzei de masă, de exemplu o cantină, este iar o piesă
importantă adăugată la puzzle-ul școlii ideale. Infrastructura ideală nu este imposibil de atins,
în anumite școli cu statut special, dar este deosebit de greu de menținut. În Romania sunt școli
foarte bine dotate din punct de vedere al resurselor materiale și al accesibilității, fapt ce îi
bucură pe mulți părinți și profesori. Problema este că nu poate suporta decât un număr limitat
de oameni, extrem de mic raportat la numărul de elevi total.
Nu în ultimul rând, componenta cea mai importantă a conceptului de școală ideală,
persoana care poartă pe brațe și călăuzește atâtea suflete tinere, este profesorul. Acesta are cea
mai mare contribuție în ceea ce privește dezvoltarea armonioasă și prosperă a elevilor. Din
punctul meu de vedere, profesorul trebuie să fie un om integru, cu o inteligență emoțională
bine dezvoltată, capabil să ofere aceeași atenție pentru fiecare elev în parte. Este important să
fie pasionat de munca pe care o face, pentru că acest lucru se va reflecta în creativitatea și
entuziasmul pe care îl