Sunteți pe pagina 1din 9

Rolurile manageriale

Studentă : Bahnaru Denisa Maria


CIG , an 1 , grupa 1
Cuprins
Capitolul 1 . Noțiuni generale
1.1. Despre Management
1.2. Despre manager
1.3. Competența managerială
Capitolul 2 . Rolurile managerilor
2.1.Rolurile interpersonale
2.2.Rolurile informaționale
2.3.Rolurile decizionale
Capitolul 3. Calitatile managerilor
Capitolul 4 . Functiile managerilor
4.1.Planificarea
4.2.Organizarea
4.3.Comanda
4.4.Coordonarea
4.5.Controlul
Bibliografie
Capitolul 1 . Noțiuni generale
1.1. Despre Management
Managementul este un termen englezesc de origine franceza.
Autorul francez Jean Chevalier, in lucrarea sa “Organisation“ sustine ca
termenul “management“ este derivat din cuvantul francez “menage” care
semnifica “l’ordre et le train d’une maison“ (organizarea si dirijarea unei
case).
Managementul ca stiinta utilizeaza nu numai informatiile din sfera
proceselor reale de conducere, ci si o seama de cunostinte, tehnici si
metode. Acestea sunt accesate de catre management in mod firesc,
datorita legaturilor si interferentelor cu alte discipline stiintifice cum sunt:
tehnologiile practicate de catre organizatii, cercetarile operationale,
sociologia, informatica, stiintele economice, teoria sistemelor, legislatia.
Importanta managementului poate fi evidentiata in planul celor trei
acceptiuni ale sale: ca proces, ca echipa de management si ca disciplina
stiintifica

1.2. Despre manager

Activitatea de conducere se defineste ca o activitate complexa ce


are drept scop eficientizarea eforturilor oamenilor in procesul muncii.
Exercitarea procesului de conducere presupune existenta unor persoane
care efectueaza activitati specifice procesului de mamagement, aceste
persoane fiind denumite, manageri.
Se considera ca managerul unei intreprinderi este persoana care
actioneaza pentru transformarea sarcinilor in actiuni concrete, pentru
folosirea eficienta a resurselor intreprinderii si cresterea profitului, pentru
mobilizarea salariatilor in procesul muncii si motivarea acestora.
Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi,
principii, metode etc., in functie de abilitãtile personale - conduc procesul
cãtre atingerea scopurile urmãrile.
Managerul nu poate fi unilateral, sã cunoascã numai problemele
tehnice sau economice, sã se rezume numai la aspectele teoretice sau
numai la latura practicã. Trãsãtura sa de bazã trebuie sã fie capacitatea de
corelare si de integrare a tuturor acestor cunostinte

1.3. Competența managerială


Un manager, ca de altfel si un executant, trebuie sa fie competent,
adica sa fie capabil sa indeplineasca obiectivele proprii si pe cele ale
domeniului in care activeaza si sa beneficieze, pentru aceasta, de o
suficienta “libertate decizionala si actionala”. Aceste aspecte conduc la
concluzia ca abordarea competentei trebuie realizata bidimensional: pe de
o parte, competenta acordata, atribuita, numita si autoritatea oficiala si, pe
de alta parte, competenta propriu-zisa, numita si autoritatea personala.
Prima latura reclama libertatea decizionala, dreptul de decizie al
titularului postului de management, posibilitatea de implicare decizionala
a acestuia in (pentru) rezolvarea problemelor cu care se confrunta
domeniul condus.
Cea de-a doua latura vizeaza cunostintele, calitatile si aptitudinile
pe care ocupantul unui post de management trebuie sa le posede pentru
exercitarea in conditii de normalitate a autoritatii cu care este investit
respectivul post. Aceasta a doua dimensiune a competentei poate si
trebuie sa fie tratata in doua ipostaze: competenta profesionala si
competenta manageriala.

Capitolul 2 . Rolurile managerilor


Se stie cã managerii lucreazã pe diferite niveluri care reclamã
diferite calitãti, Care este rolul managerului? Ce face el pe nivelul sãu
ierarhic? Un studiu efecuat de Henry Mintzberg precizeazã 10 roluri
manageriale, pe care le imparte in trei categorii aflate in stransã legãturã
unele cu altele:
- roluri interpersonale;
- roluri informationale;
- roluri decizionale

2.1. Rolurile interpersonale rezultã din autoritatea formalã a


managerului si vizeazã relatiile interpersonale

1.Rolul de reprezentare presupune contactul cu subordonatii


proprii sau ai altor firme, cu managerii situati pe acelasi nivel sau pe
altele, in cadrul unor reuniuni oficiale, cand managerul, in numele firmei,
executã o actiune (de exemplu, inmanarea unor premii anuale, a unor
distinctii etc.).
2.Rolul de conducãtor presupune directionarea si coordonarea
activitãtii subordonatilor (angajare, promovare, concediere).
3.Rolul de legãturã presupune relatii cu altii in interiorul si in
afara organizatiei. De exemplu, managerul de productie trebuie sã aibã
relatii bune cu managerul marketingului si cu altii, pentru ca impreunã sã
contribuie la atingerea obiectivelor organizatiei. De multe ori,
indeplinirea acestui rol consumã mult din timpul unui manager.

2.2. Rolurile informaționale plaseazã managerul in punctul


central de primire si transmitere a informatiilor. Primele trei roluri au
permis managerului sã construiascã o retea de relatii interumane, care il
ajutã in culegerea si receptarea informatiilor ca un monitor si transmiterea
lor atat ca un diseminator cat si ca un ,,purtãtor de cuvant".

4.Rolul de monitor implicã examinarea mediului in organizarea


culegerii informatiilor, schimburilor, oportunitãtilor si problemelor care
pot sã afecteze firma. Contactele formale si informale dezvoltate in rolul
de legãturã sunt folosite deseori aici.
5.Rolul de diseminator presupune furnizarea informatiilor
importante subordonatilor.
6.Rolul de ,,purtãtor de cuvant" implicã legãturile cu alte
persoane din afara compartimentului sãu:
- din interiorul firmei, cand reprezintã interesele unui grup in fata
nivelului ierarhic superior;
- in exterior, cand prezintã punctul de vedere al organizatiei cu
privire la o anumitã problemã

2.3. Roluri decizionale

7.Rolul de intreprinzãtor este acela de a cãuta noul - idei, metode,


tehnici si a-l introduce in organizatie cu scopul schimbãrii ei in bine, a
conducerii cãtre performantã.
8.Rolul de stabilizator revine managerului atunci cand este obligat
sã ia decizii rapide in momentul in care, datoritã unor factori perturbatori,
organizatia pe care o conduce iese din starea stabilã. Intr-o astfel de
situatie, acest rol devine prioritar fatã de celelalte, in joc intrand ,,viteza
de reactie" si gãsirea optimului in influentarea factorilor de mediu pentru
obtinerea cat mai rapidã a stabilitãtii.
9.Rolul de distribuitor de resurse il plaseazã pe manager in pozitia
de a decide cine primeste si cat din aceste resurse, care pot fi: bani, fortã
de muncã, timp si echipamente. Aproape intotdeauna nu existã suficiente
resurse si managerul trebuie sã impartã acest putin in mai multe directii.
Distribuirea resurselor reprezintã, de aceea, cel mai critic dintre
rolurile decizionale ale managerului.
10.Rolul de negociator il pune deseori pe manager in situatia de ,,a
cantãri" cui sã ofere avantajele unei afaceri.

Capitolul 3 . Calitatile managerilor


Managerul isi indeplineste rolul definit prin functiile de mai sus
bazat pe calitãtile sale. Cele mai importante dintre acestea se vor prezenta
in continuare.
1.Calitatea tehnicã reprezintã abilitatea de a folosi cunstintele,
tehnicile si resursele disponibile in vederea realizãrii cu succes a muncii.
Se impune in mod special primului nivel managerial care trebuie sã le
aplice zilnic in rezolvarea problemelor.
2.Calitatea analiticã presupune utilizarea abordãrilor stiintifice si
tehnice in rezolvarea unor probleme. Managerul trebuie sã identifice
factorii-cheie si sã inteleagã relatiile de interdependentã dintre ei, sã aibã
capacitatea de a diagnostica si evalua. Pentru aceasta trebuie intelese
problemele si gãsite solutiile pentru rezolvarea lor.
3.Calitatea de luare a deciziei.
Toti managerii trebuie sã ia decizii, sã aleagã din mai multe
variante pe aceea care sã ducã la o eficientã maximã. Aceastã insusire
este influentatã direct de calitatea de analist: dacã analiza nu este fãcutã
bine, decizia luatã pe baza ei va fi ineficientã. Cel mai des, calitatea
aceasta implicã hotãrare si capacitate de risc.
4.Calitatea ,,computerialã".
Managerii care dispun de aceastã calitate au inteles si stiu sã
foloseascã computerul si software-ul necesar muncii pe care o desfãsoarã

5.Calitatea de a lucra cu oamenii.

Abilitatea de a lucra cu oamenii, de a comunica cu ei, de a-i


intelege, este deosebit de importantã pentru un manager. Aceastã calitate
este necesarã la orice nivel al managementului, o relatie onestã si bazatã
pe intelegere reciprocã fiind absolut necesarã intre salariati si
conducãtori.

6.Calitatea de comunicare.
Pentru obtinerea performantei managerul trebuie sã gãseascã cele
mai bune cãi de comunicare cu altii, astfel incat sã fie inteles si ascultat.

7.Calitatea conceptualã.
Constã in abilitatea de a vedea organizatia in toatã complexitatea
ei, in a sesiza care pãrti din organizatie sunt in stransã legãturã si
contribuie la atingerea obiectivelor generale ale firmei.

Capitolul 4. Functiile managerilor


Functiile managerilor se identificã cu acelea ale procesului
managerial si anume: planificarea, organizarea, comanda, coordonarea si
controlul.

4.1.Planificarea

Este functia cea mai importantã a managementului, deoarece


reprezintã activitatea de luare a deciziilor. Se stabilesc obiectivele si cele
mai adecvate cãi (strategii) pentru atingerea lor. Celelalte functii derivã
din aceasta si conduc la indeplinirea obiectivelor. Rezultatele planificãrii
sunt reflectate in planurile de activitate.
Planificarea se face la orice nivel al organizatiei, de cãtre manageri.
Prin planurile lor, acestia schiteazã ceea ce firma trebuie sã intreprindã
pentru a avea succes. Chiar dacã planurile au obiective diferite, toate sunt
orientate cãtre indeplinirea obiectivului principal, pe care sã-l atingã intr-
un timp mai scurt sau mai lung.
Planificarea este aceea care decide - in avans - ce se va face, cum
se va face, cand se va face si cine o va face. Ea este puternic implicatã in
introducerea ,,noului" in organizatie. Prin planurile elaborate, managerii
oferã primele ,,unelte" care ajutã firma sã fie pregãtitã pentru orice
schimbare ce i s-ar impune de cãtre mediul in care isi desfãsoarã
activitatea.

4.2.Organizarea

Odatã stabilite obiectivele si cãile prin care acestea vor fi atinse,


managerii trebuie sã proiecteze sau sã reproiecteze structura care sã fie
capabilã sã le indeplineascã.
Astfel, scopul organizãrii este sã creeze o structurã, care sã
indeplineascã sarcinile propuse si sã cuprindã relatiile ierarhice necesare.
In cadrul organizãrii, managerii preiau sarcinile identificate in
timpul planificãrii si le repartizeazã indivizilor, grupurilor de persoane si
sectoarelor din firma respectivã care le pot indeplini. De asemenea, ei
stabilesc si regulamentul functionãrii organizatiei si asigurã aplicarea lui.
Sintetizand, se poate spunã cã, in cadrul acestei functii, managerii,
pe diferite niveluri ierarhice, realizeazã:
- determinarea activitãtilor ce reclamã indeplinirea obiectivelor;
- gruparea acestor activitãti si repartizarea lor pe departamente sau sectii;
- delegarea de autoritate, cand este cazul, pentru a le realiza;
- pregãtirea coordonãrii activitãtilor, autoritãtii si informarea orizontalã si
verticalã in structura organizationalã.
Scopul structurii organizatorice este de a permite obtinerea de cãtre
personalul firmei a cat mai multor performante. Structura trebuie sã
defineascã si sã acopere sarcinile pentru a fi indeplinite, sã proiecteze
regulile relatiilor umane. Determinarea unei structuri organizatorice este o
problemã, deloc usoarã, pentru management, deoarece ea trebuie sã
defineascã tipurile de activitãti ce trebuie sã se desfãsoare precum si
personalul care sã le poatã face cat mai bine.

4.3.Comanda

Dupã ce s-au fixat obiectivele, s-a proiectat structura organizatoricã


si s-a definitivat personalul, organizatia trebuie sã inceapã sã lucreze.
Aceastã misiune revine functiei de comandã ce presupune transmiterea
sarcinilor si convingerea membrilor organizatiei de a fi cat mai
performanti in strategia aleasã pentru atingerea obiectivelor.
Astfel, toti managerii trebuie sã fie constienti cã cele mai mari
probleme le ridicã personalul; dorintele si atitudinile sale,
comportamentul individual sau de grup, trebuie sã fie luate in considerare
pentru ca oamenii sã poatã fi indrumati si ajutati sã execute cat mai bine
sarcinile.
Comanda managerialã implicã motivare, un anumit stil de
conlucrare cu oamenii si de comunicare in organizatie.

4.4.Coordonarea

Functia de coordonare permite ,,armonizarea" intereselor


individuale sau de grup cu scopurile organizatiei. Indiferent de tipul
organizatiei (de productie, comercialã, financiarã etc.), fiecare individ
interpreteazã in felul sãu bunul mers al companiei. Astfel, aceastã functie
intervine in ,,aducerea la acelasi numitor" a interpretãrilor respective,
plasandu-le pe directia atingerii obiectivelor de bazã ale organizatiei.

4.5.Controlul
In final, managerul trebuie sã verifice dacã performanta actualã a
firmei este conformã cu cea planificatã. Acest fapt este realizat prin
functia de control a managementului, ce reclamã trei elemente:
- stabilirea standardului (limitei, pragului) performantei;
- informatia care indicã diferentele dintre nivelul de performantã atins si
cel planificat;
- actiunea pentru a corecta abaterile care apar.
Scopul controlului este sã mentinã firma pe drumul pe care va atinge
obiectivul propus.
Trebuie fãcutã precizarea cã procesul de management nu inseamnã
patru-cinci functii separate ca activitãti izolate. In realitate ele nu se
desfãsoarã decat cel mult la infiintarea unei organizatii. De regulã, existã
o multitudine de combinatii in desfãsurarea lor.
Cu ani in urmã, unii autori adãugau managementului functia de
personal (staffing).
Functia de personal presupune ,,umplerea" si pãstrarea in
continuare a structurii proiectate de cãtre functia organizatoricã. Ea
precizeazã indatoririle fiecãrui post, include inventarierea, aprecierea si
selectarea candidatilor pentru diferite posturi.
Acum, aceastã functie a devenit o specializare a managementului
sub denumirea de managementul resurselor umane.
Ca atare, fiecare functie managerialã contribuie intr-o anumitã
mãsurã la conducere.

Bibliografie
1.Avram Eugen, Cooper, Cary (2008), Psihologie organizaţional-
managerială-Tendinţe actuale, Editura Polirom, Iaşi.

2.Zlate, M., (2007). Tratat de psihologie organizaţional-


managerială, volumul al II-lea. Editura Polirom, Iaşi

3.Puiu A., (2007), Management. Analize şi studii comparative.


Editura Independenţa Economică, Piteşti

S-ar putea să vă placă și