”Blocaje și bariere în comunicarea instituțională”

Student: Buta (Puia) Octavia Iuliana

Master: ”Management educațional” , Anul I

Blocaje și bariere în comunicarea instituțională

 Comunicarea este „un proces deosebit de important şi complex, de care depinde
structura reuşitelor, miracolelor sau a dezastrelor umane”.
Indiferent de modul de abordare (ca act, sistem, cod sau mijloc) comunicarea stă la
baza organizării şi evoluţiei sociale, influenţând raporturile, pe orizontală şi pe verticală între
oameni, fiind considerată drept cea mai importantă competenţă socială cu implicaţii în
manifestarea şi dezvoltarea celorlalte.
Potrivit lui Constantin Russu, ”Comunicarea reprezintă procesul de transmitere al
informațiilor de la o persoană la alta prin intermediul mesajelor simbolice – sunete, litere,
cifre, alte semne, expresii ale feței, gesturi- care servesc înțelegerii reciproce a persoanelor în
vederea realizării obiectivelor lor individuale și a celor comune la scara întregii organizații.”
( Constantin Russu, ”Comunicarea organizațională”, vol. ”Sistemul informațional managerial
al organizației” , București, Editura Economică, 2001.)
Comunicativitatea, componentă esenţială a aptitudinii manageriale este astfel
instrumentată încât operează constructiv. Specificul comunicării oprganizaționale este
imprimat de caracteristicile relaţiei manager-subalterni,din instrituție. În activitatea
managerială, directorul competent conduce cu pricepere dialogul cu subalternii, astfel încât el
influenţează cu tact personalitatea acestora şi, în acelaşi timp, tot cu tact, se lasă el însuşi
influenţat de personalitatea acestora, stimulându-se, deci, reciproc. Astfel, subalternii vor
recepta mai eficient mesajul pornit de la manager, iar acesta, la rândul lui, prin întrebările şi
intervenţiile subalternilor va obţine un feedback adevărat în legătură cu eficienţa şi
defecţiunile activității de comunicare.
Atunci când nu reuşim să atingem nici unul dintre aceste obiective, înseamnă că ceva
în derularea comunicării nu funcţionează corespunzător, adică ceva a interferat în
transmiterea mesajelor. Orice interferează cu procesul de comunicare poartă denumirea de
barieră în calea comunicării.
Barierele în comunicare se produc atunci când receptorul mesajului comunicat nu
receptează sau interpretează greşit sensul pe care emiţător a vrut să i-l dea. Scopul studierii
comunicării este acela de a reduce cauzele care provoacă aceste fenomene. Barierele pot fi
găsite în orice sistem comunicaţional şi de aceea e mai corect să spunem că mesajul transmis
nu e niciodată mesaj receptat. Ideal ar fi ca tot ce se emite să fie şi recepţionat, dar practic
asta e imposibil pentru că nu tot ce există în intenţiile emiţătorului se regăseşte în aşteptările
receptorului, fiecare om având un cadru de referinţă propriu (şi chiar limitat), iar sensurile în
care se realizează comunicarea diferă de la individ la individ.
Perturbaţiile pot fi de natură internă-fiziologice, perceptive, semantice,
interpersonale sau intrapersonale- şi de natură externă-apărute în mediul fizic în care are loc
comunicarea (poluare fonică puternică, întreruperi succesive ale procesului de comunicare
etc.).
În raporturile interumane Edouard Limbos identifică patru tipuri de bariere
personale care blochează comunicarea:
a.Bariere cauzate de contextul sociocultural: -se referă la condiţiile de trai ale individului
într-un tip de societate sau mediu nesatisfăcător pentru el.
 conflictul de valori
 condiționarea și manipularea
 prejudecățile și ideile gate confecționate
 diferențele culturale
b. Bariere cauzate de frica endemică. Se referă la teama pe care o încearcă anumiţi membri
ai societăţii, de regulă, cei mai vulnerabili, cei care au unele sensibilităţi personale.
 Înfruntarea
 Agresivitatea
 Principiul competiției
  Rezistența la schimbare
 Lipsa încrederii în sine
c. Bariere cauzate de atitudinile individualiste. Sunt specifice indivizilor care pun accentul
pe propria persoană.
 Comportamentul egocentric
 Necunoaşterea propriei persoane
 Sentimentul de incompetenţă sau ineficienţă
 Lipsa de obiectivitate şi realism
 Pasivitatea excesivă
d. Bariere referitoare la relaţiile individ-grup:
 Marginalizarea
 Lipsa de autenticitate
 Izolarea se manifestă

Alte taxonomii ale blocajelor comunicării

Leonard Saules consideră că în procesul de comunicare pot interveni:

a. Bariere de limbaj:
-aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
-cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi
experienţă;
-starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude;
-ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
-dificultăţi de exprimare;
-utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
b. Bariere de mediu:
-climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată etc.);
-folosirea de suporturi informaţionale neadecvate;
Poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare poate constitui o barieră datorită:
-imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi
despre interlocutor;
-caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei în care are
loc comunicarea;
-sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la
comunicare.
c. Bariere de concepţie:
-existenţa presupunerilor;
-exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător;
-concluzii pripite asupra mesajului;
-lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj;
-rutina în procesul de comunicare.
B. Sidney Shore identifică trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme în
realizarea procesului de comunicare.

a. Blocaje de ordin emoţional:

-teama de a nu comite greşeli, de a nu părea extravagant;
-teama de a fi un „pionier”, de a fi în minoritate;
-neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori;
-dificultatea de a schimba modelul de gândire;
-dependenţa excesivă de opiniile altora;
 -lipsa capacităţii de a depune un efort susţinut în rezolvarea unei probleme: de
la identificarea ei până la soluţionare.

b. Blocaje de ordin cultural:

-dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă;
-„conformism” la ideile vechi, dar şi la cele noi;
-slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile.
c. Blocaje de ordin perceptiv:
-incapacitatea de a se interoga asupra evidentului;
-incapacitatea de a distinge între cauză şi efect;
-dificultatea de a determina o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a
sesiza, de a releva;
-incapacitatea de a defini lucrurile;
-îngustarea excesivă a punctului de vedere.
-Zgomotul (semantic, mecanic şi de mediu) este considerat, de
asemenea,barieră în transmiterea mesajului.

Modalități de ameliorare a barierelor sau barierelor în comunicare

Pentru o comunicare eficientă trebuie să se respecte o serie de reguli cum ar fi:

-să se utilizeze mesaje adresate la persoana focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe
comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare. Procesul de
comunicare este mai complet, se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele fără a
face evaluări şi atacuri la persoană;
-să fim spontani în exprimarea opiniilor personale, să nu ne impunem punctul de
vedere. Manipularea este şi ea o formă de comunicare însă transmite un mesaj de
nonacceptare şi neîncredere în deciziile luate.
-să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a
răspunde, care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în
comunicare. Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune
faţă de interlocutor.
-să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative despre ceilalţi,
sunt cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă.
-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi noi
de rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la
inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema.
-să nu criticăm interlocutorul. Critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte
persoane.
-să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru
rezolvarea unei probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative;
-să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează
resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin argumentare
logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;
 -să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea unei relaţii
defectuoase de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea
fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de cultură sau pregătire profesională;
-să utilizăm parafrazarea dar nu foarte des, aceasta fiind o metodă care are rolul de a
clarifica mesajul, de a comunica mai eficient.
-să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului,
a ascultării reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative etc.
-să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de la
preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări;
-să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie: expresia feţei,
tonul, ţinuta corpului sau gesturile.

Student : Buta (Puia) Octavia Iuliana

Master: Management educațional ,Anul I