„Strategii de comunicare eficientă”- Mircea Agabrian
-recenzie-
Mircea Agabrian, autorul cărții “Strategii de comunicare eficientă” este un cunoscut
profesor de sociologie la Universitatea "1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia. Preocupările sale științifice vizează: cercetarea calitativă a socialului, metodologia integrativă a cercetării calitative și cantitative, analiza de conținut a mesajelor comunicării, sociologia educației. Este autorul unor numeroase lucrări de specialitate, printre care: Introducere in știința politică (2000), Autopercepția unei noi condiții studențești: învățământul la distanță . O cercetare calitativistă (2002), Cercetarea calitativa a socialului (2004), Analiza de conținut (2006). Cartea “Strategii de comunicare eficientă” de Mircea Agabrian, a fost publicată în anul 2008, la Iași, la editura Institutul European, cuprinde 12 capitole, 3 anexe, un glosar și patru pagini de “Reflecții și maxime”. Cartea aduce în discuție comunicarea, care este potrivit lui Mircea Agabrian o “abilitate personală care nu poate fi separată de om” și care ne permite “să înțelegem modul în care gândim și simțim atât propria persoana cât și pe cei cu care intram în relații interpersonale”. Încă din primul capitol ”De ce studiul comunicării?”, este evidențiată importanța comunicării. Poate că mulți dintre noi nu ne dăm seama, însă comunicarea ne înconjoară în orice moment al vieții noastre. Atunci când salutăm sau povestim cu cineva cunoscut (comunicare interpersonală), ascultăm știrile la radio sau citim o revistă (comunicare prin mass-media), ne întocmim în gând o listă de cumpărături (comunicare intrapersonală), scriem un mail, sau vorbim cu cineva pe Internet (comunicare extrapersonală), diferite gesturi: făcutul cu mâna, căscatul, strănutatul, etc (comunicare nonverbală), toate acestea sunt forme diferite ale comunicării pe care noi toți le folosim fără să le conștientizăm. În general, cartea ne prezintă abilitățile necesare unui comunicator eficient, abilități care sunt esențiale în formarea unui profesionist în orice domeniu. Acestea trebuie să implice: cunoașterea, înțelegerea și nu în ultimul rând abilitatea, adică folosirea cunoașterii și înțelegerii pentru a comunica eficient. Capacitatea de a comunica eficient „reprezintă o cerință importantă, dacă nu chiar esențială, pentru a avea șansa reușitei atât în viața personală cât și în cea socială”. În relațiile cu ceilalți oameni trebuie să dobândim diferite abilități pentru a face o comunicare cât mai eficientă. Atunci când comunicăm cu o altă persoană, pentru a îndeplini cerințele unei comunicator eficient trebuie să observăm și să evaluăm persoana cu care purtăm un dialog, să recunoaștem feedbackul și să oferim un răspuns pozitiv acestuia. Empatia, se referă la capacitatea fiecăruia de a se pune în locul celeilalte persoane cu care comunică, de a înțelege punctele lui de vedere și de a le accepta. În fond, abilitatea cea mai importantă care le include pe toate este ascultarea. În momentul în care îi ascultăm pe cei ce vor să ne transmit ceva, atunci putem înțelege, simți și împărtăși sentimentele și experiența lor. Această ascultare implică și un mod particular și anume atenția reflexivă, adică noi arătăm unei persoane că suntem atenți la ceea ce spune punând întrebări despre subiect, despre idei sau sentimente, astfel prin acestea putem să-i cunoaștem pe cei cu care vorbim. Mai există și o altă serie de abilități și anume abilitățile perceptive pe care le folosim în viața de zi cu zi. ”Abilitățile perceptive se referă la evitarea erorilor în înțelegerea persoanei cu care interacționăm.” O abilitate perceptivă bine formată este atunci când observăm cuvintele și comportamentul persoanei cu care vorbim, ne formulăm cu grijă judecați despre aceasta evitând să ajungem la concluzii despre interlocutorul nostru, iar mai apoi dăm un răspuns la ceea ce a spus acesta. Într-un act de comunicare există anumite bariere care împiedică ca acel act să fie eficient și natural. Aceste bariere pot fi: bariere psihologice, adică felul în care percepem o anumită persoană, etichete făcute de noi înșine; bariere mecanice care poate bloca receptarea comunicării; bariere semantice, folosirea incorectă a cuvintelor poate modifica înțelesul și interpretarea mesajelor. Cartea aduce în discuție necesitatea abilităților comunicaționale la nivel de grup. Atunci când oferim prețuire membrilor grupului pentru acțiunile și ideile lor, putem să destindem atmosfera în cadrul grupului, să fim înțelegători și să oferim acordul nostru față de ideile, acțiunile și deciziile grupului. Trebuie de asemenea să oferim informații și idei grupului, să-i facem pe ceilalți membrii ai grupului să-și spună părerea, să avem capacitatea de a aduce toate ideile sau opiniile la un numitor comun, dar și să sugerăm acțiuni care îi implică pe toți membrii grupului. În interiorul organizațiilor fie ele de dimensiuni mici sau mari, este deosebit de importantă calitatea comunicării între oameni care face posibilă îndeplinirea obiectivelor organizației. Existența unui lider în interiorul organizației este indispensabilă pentru că acesta folosește „comunicarea cu seva ei informațională, ca un puternic factor motivațional pentru toți membri organizației, pentru că, un om bine informat, indiferent de locul și rolul său în structura organizației, devine extrem de eficient în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor sale”. Liderul organizației este cel care trebuie să stăpânească abilitățile necesare unei comunicări eficiente, astfel că el trebuie să fie un „vorbitor convingător, un ascultător eficient și un conducător capabil de a rezolva un conflict prin dialog”. Liderul trebuie știe să comunice cu oamenii, să fie bun ascultător, capabil să înțeleagă problemele subalternilor săi. În cartea lui Mircea Agabrian, găsim și pașii pe care trebuie să-i urmăm atunci când purtăm un dialog. Astfel, trebuie să analizăm scopul comunicării, să vedem dacă persoana căruia ne adresăm este una apropiată nouă sau nu, deoarece în acest sens putem să ne stabilim un anumit ton pe care-l vom folosi. Trebuie să vedem dacă persoana este familiarizată cu subiectul pe care vrem să-l aducem în discuție și ce pregătire profesională are. Documentarea este la fel de importantă, deoarece orice „om aflat într-o anumită poziție socială îi este imposibil să comunice eficient fără a consuma timp cu adunarea datelor necesare.”, să ne stabilim obiectivul și scopul pentru care comunicăm și toate limitele pe care le putem întâmpina. Ideile pe care le prezentăm în fața audienței trebuie să conțină exemple, statistici, declarații ale altor oameni de specialitate, comparații pentru a putea sublinia diferențele dintre doua situații similare, care ne vor crește credibilitatea și admirația. Trebuie să fim atenți și la scăpările de logică care pot degrada informațiile noastre și să ne organizăm comunicarea pentru ca mesajul scris sau verbal pe care vrem să-l transmitem să fie înțeles de interlocutorul nostru. În cartea lui Mircea Agabrian se aduce în discuție importanța comunicării verbale și nonverbale, dar în special a celei nonverbale, care „are loc prin mijloacele expresiei faciale, mișcării capului, poziției și mișcării corpului, tonului vocii și chiar mirosului.” Agabrian mai explică și importanța îmbrăcămintei, a contactului vizual, care ne ajută să obținem feedback, expresia feței dar și a ajutoarelor vizuale, care ajută la conservarea informației. În ceea ce privește comunicarea verbală este importantă frecvența, astfel încât interlocutorii să ne poată urmări, dar și volumul, tonul, pauzele de respirație, pronunția, sau durata expunerii. Odată ce am receptat un mesaj trebuie să avem abilitatea de a-l înțelege, astfel încât să descifrăm ceea ce cealaltă persoană a vrut să spună. Există câteva tipuri de ascultare și anume: ascultare marginală, atunci când avem drept fundal sonor dialogul care se poartă între alte persoane, iar ascultarea este pasivă, adică „receptarea mesajelor este asociată cu absența răspunsurilor și a întrebărilor din partea interlocutorului”; ascultare atenta și ascultarea activă, participativă.. Există și în cazul ascultării anumite bariere care împiedică comunicarea și anume perturbări generate de zgomot puternic, durere fizică sau senzație de foame, perturbări emoționale în care nu suntem atenți la ce ni se spune și deturnarea care se referă la faptul că nu înțelegem sensul unui anumit termen sau că avem un moment în care ne amintim ceva din trecut. În cele trei anexe ale cărții găsim informații cu privire la cum trebuie să elaborăm un discurs, cum să comunicăm eficient prin telefon și totodată cum să realizăm un interviu de succes. Cartea Irenei Chiru „Comunicare interpersonală” aduce și ea în discuție unele dintre abilitățile pe care un comunicator eficient ar trebui să le aibă. Este vorba despre deschiderea către interlocutor, empatia care „vizează realizarea a două obiective aparent contradictorii: o comunicare în sine și acomodarea la realitatea celuilalt” În cadrul unui dialog trebuie să evităm evaluarea persoanei cu care vorbim, etichetarea, judecarea, sau criticarea acesteia. Trebuie să înțelegem motivațiile și rațiunile celuilalt punând tot timpul întrebări deschise și acordând un feedback pozitiv verbal sau nonverbal. „Comunicatorul eficient este flexibil comportamental, relaxat și controlat, ceea ce îi garantează încrederea socială a celorlalți.” Așadar, cartea lui Mircea Agabrian „Strategii de comunicare eficientă”, abordează diferite tipuri de comunicare exemplificându-le pe înțelesul tuturor și totodată este un adevărat ghid care permite învățarea pas cu pas a abilităților unui comunicator eficient atât pentru oamenii obișnuiți, dar în special pentru cei care vor să se afirme pe plan profesional, aceștia având ocazia de a afla cele mai folositoare sfaturi cu exemple concrete din situații diverse. Desigur, aceste abilități sunt în mare parte înnăscute, însă prin repetare și învățare, cu ajutorul acestei cărți actul de comunicare poate fi îmbunătățit foarte mult și poate să ne ofere succes atât în plan profesional cât și personal.