Popescu Alina

MIE, AN I, GR. II

DISCIPLINEZ FĂRĂ SĂ RĂNESC

Proiect de educație și consiliere a părinților

„Disciplinarea presupune învăţarea comportamentului dorit în paralel cu eliminarea

comportamentului inadecvat, prin metode specifice” (A. Botiș, A. Tărău, 2004, p. 12)

DEFINIREA PROBLEMEI
Consilierea părinților în vederea disciplinării pozitive a copiilor, eliminarea
comportamentelor problematice simultan cu învățarea comportamentelor deziderate,
responsabilizarea părintelui pentru dezvoltarea propriului copil și viitorului adult.

DESCRIEREA PROBLEMELOR
O problemă cu care părinții din zilele noastre se confruntă o reprezintăcomportamentele
problematice ale copiilor. Principala cauză în dezvolarea acestei probleme o reprezită modul de
disciplinare neadecvat pe care părinții îl adoptă în creșterea copiilor. În trecut, copiii erau
constrânși să se supună regulilor părinților deoarece educația era bazată pe dominare iar copilul
se supunea mai ales din teama de a nu pierde dragostea părintelui sau a nu fi privat de anumite
avantaje pe care le avea. În zilele noastre acest tip de disciplinare nu funcționează, ci dezvoltă
comportamente problematice ale copiilor.
Nu de puține ori disciplinarea și pedeapsa sunt confundate între ele. „ Prin pedeapsă se
înțelege executarea unui control exterior, prin forță, asupra copiilor cu scopul de a le modifica un
comportament problematic.” (A. Botiș, A. Tărău, 2004, p. 10) Aceasta poate lua forme ca:
provocarea durerii prin lovire, reținerea de la mâncare, izolarea în camere întunecoase, penalizări
necorespunzătoare (neacordate la momentul potrivit).
Pe termen lung, aceste comportamente au efecte negative asupra copilului. Printre acestea
se numără: dezvoltarea unei imagini de sine negative, manifestarea unor comportamente agresive
la situațiile frustrante, dezvoltarea unor resentimente față de părinți, manifestarea unor repulsii
față de comportamentele dorite încercând să facă pe plac celorlați. De asemenea, efectele
negative se reflectă și a supra părintelui care se va simți vinovat deoarece a folosit aceste pedepse
și va regreta că nu a utilizat alte metode adecvate de disciplinare.
„Termenul de "disciplină" este înrudit cu termenul de "discipol". Discipolul este o
persoană care urmează învăţăturile şi stilul de viaţă al altei persoane, urmând modelul
comportamentului său În diferite situaţii. În aceiaşi fel, disciplinarea reprezintă o experienţă de
învăţare, care deseori este percepută de către copil ca fiind dificilă, incomodă sau chiar
dureroasă. Rolul părintelui este să îl Încurajeze pe copi1 să persevereze În acest proces de
învăţare a unor comportamente specifice vârstei şi a asumării responsabilităţii” ” (A. Botiș, A.
Tărău, 2004, p. 11) Metodele de disciplinare pozitivă pun bazele adaptării copiilor la exigențele
vieții, implică activ copilul în învățarea unor comportamente dezirabile, ajută copilul să
interiorizeze regulile stabilite de comun acord fără a se simți constrâns.

IDENTIFICAREA POSIBILILOR FACTORI DE FORMARE ȘI DEZVOLTARE A

PROBLEMEI
În general, problemele nu sunt generate de o singură sursă de formare, ci sunt mai mulți
factori care declanșează comportamente problematice ale copiilor. Pentru a elimina o problemă/
un comportament problematic cel mai important pas este identificarea cauzei/stimulului care a
condus la dezvoltarea problemei. Printre factorii care au condus către dezvoltarea
comportamentelor problematice ale copiilor se numără:
 Lipsa comunicării părinte-copil
 Mediul în care copilul își petrece timpul
 Modelele pe care copilul le are (în special părinții)
 Utilizarea unor metode de disciplinare neadecvate

PLANUL DE INTERVENȚIE
Obiectiv de lungă durată
Dezvoltarea la părinți a abilităților de disciplinare pozitivă a copiilor prin însușirea unor
noi metode disciplinare care vizează eliminarea comportamentelor problematice și formarea
comportamentelor dorite.
Obiective specifice
O1– familiarizarea părinților cu conceptul de ,, disciplinare pozitivă” precum și conștientizarea
de către părinți a necesității disciplinării pozitive;
O2 – identificarea de către părinți a stilului parental pe care îl aplică în educarea propriului copil;
O3 – însușirea de către părinți a unor metode de disciplinare pozitivă pe care le pot aplica;
O4– dezvoltarea la părinți a unor abilități de intervenție în vederea modificării comportamentelor
problematice ale copiilor.

Strategii de intervenție
Se desfășoară patru activități de intervenție în care părinții iau parte la anumite experiențe
care îi vor ajuta să reflecte asupra modului de disciplinare al copiilor. La sfârșitul fiecărei
activități, fiecare părinte este rugat să scrie pe un cartonaș colorat pecare îl va primi câte o
modalitate prin care care consideră că poate îmbunătăți disciplinarea copilului. Toate cartonașele
se vor atașa pe o foaie de flipchart care va avea șablonul unui copac reprezentând disciplinarea
pozitivă iar cartonașele scrise de părinți vor reprezenta frunzele copacului. Această imagine va
reprezenta „oglina” strategiilor de disciplinare pozitivă. De asemenea, la prima întâlnire, înainte
de începerea activității, părinții vor primi un chestionar inițial (anexa1), care se va aplica încă o
dată la final, iar prin compararea celor două chestionare (inițial și final) se face evaluarea
intervenției.

Activitatea nr.1 – Despre disciplinare

Obiectiv specific: familiarizarea părinților cu conceptul de ,, disciplinare pozitivă” precum și
conștientizarea de către părinți a necesității disciplinării pozitive
Se prezintă informații despre proiectul de consiliere, programul activităților și reguli și se
aplică chestionarul inițial.(anexa1) Apoi se face un exercițiu de intercunoaștere. Fiecare părinte
face o scurtă prezentare spunându-și numele său, numele copilului și o activitate pe care
obișnuiesc să o facă împreună.
Se prezintă informații despre disciplinarea pozitivă apoi părinții sunt grupați în echipe de
câte 3-4 și primesc sarcina de a formula o definiție a disciplinării pe informațiilor prezentate și a
experiențelor proprii. Ulterior se prezintă definițiile și se discută pe baza lor.
 A doua sarcină pe care echipele o primesc este să definească un comportament
problematic pe care îl întâlnesc la copii, să îl descrie și să propună trei măsuri de intervenție.
Ulterior se prezintă propunerile fiecărei echipe și se discută pe baza acestora.
Părinții notează pe cartonașul primit o modalitate de disciplinare pe care o utilizează cu
copilul în mod frecvent și atașează cartonașul în ,,Copacul disciplinării pozitive”.

Activitatea nr.2 – Ce fel de părinte sunt?

Obiectiv specific: identificarea de către părinți a stilului parental pe care îl aplică în educarea
propriului copil
Se face un exercițiu. Fiecare părinte este rugat să să spună o strategie de disciplinare pe
care părințiilor o utilizau cu ei în copilărie și ce efect consideră că a avut asupra lor.
Se formează grupuri de câte 3-4 părinți. Fiecărei echipe i se atribuie o fișă care conține
stilurile parentale și caracteristicile specifice fiecăruia. Fiecare părinte este rugat să numească
stilul care crede că predomină în creșterea propriului copil. Ulterior fiecare echipă va primi
sarcina de a identifica cel mai potrivitstil parental pe care ar putea să îl folosească pentru a
preveni sau elimina comportamentele problematice ale copiilor. Se prezintă și se discută
opțiunile făcute.
În continuare seface un joc de rol. Patru dintre părinți vor înscena o situație în care unul
dintre ei este copilul care întârzie acasă, iar ceilalți părinții care intervin pe rând și interpretează
replicileprimite conform stilului parental indicat. Ceilalți părinți sunt rugațisă fie atenți pentru a
putea identifica despre ce stil parental este vorba în fiecare situație. (Anexa 2)
Părinții notează pe cartonașul primit o modalitate de disciplinare pe care o utilizează un
părinte competent în creșterea și educația copilului și atașează cartonașul în ,,Copacul
disciplinării pozitive”

Activitatea nr.3 – Metode de disciplinare pozitivă

Obiectiv specific: însușirea de către părinți a unor metode de disciplinare pozitivă pe care le pot
aplica
Se realizează o trecere în revistă a celor discutate în cadrul ședinței anterioare apoi fiecare
părinte este solicitat să enunțe o metodă de disciplinare pe care o folosește acasă cu copilul șisă
specifice un avantaj și un dezavantaj al acestei strategii.
 Se prezintă un material informativ cu tema ,,Strategii de disciplinare pozitivă”. (anexa 3)
Ulterior părinții sunt rugați să reformeze echipele din ședințele anterioare pentru a face câteva
aplicații. Aceștia vor primi câte un billețel cu o situație în carecopilul manifestă o situație
problematică și vor avea sarcina de a propune cea mai eficientă metodă de rezolvare a problemei
dintre cele proaspăt învățate. (anexa4) Se prezintă și se discută opțiunile fiecărei echipe.
Spre final părinții notează pe cartonașul primit o strategie de disciplinare pe care au
învățat-o și o să o aplice în creșterea și educația copilului apoi fiecare va enunța și va argumenta
alegerea făcută așezând cartonașul în ,,Copacul disciplinării pozitive”.

Activitatea nr.4 – Modificarea comportamentelor problematice

Obiectiv specific: dezvoltarea la părinți a unor abilități de intervenție în vederea modificării
comportamentelor problematice ale copiilor
Fiecare părinte este solicitat sănumească un comportament problematic al copilului pe
care ar dori să îl modifice și un comportament cu care ar vrea să îl înlocuiască.
Se prezintă un material informativ cu tema ,,Modificarea comportamentelor
problematice” (anexa5) Apoi se vor forma echipele, aceleași ca în activitățile precedente și vor
primi o sarcină de lucru. (anexa6). Având în vedere că este ultima ședință, se va completa
chestionarul care a fost aplicat inițial pentru a putea fi măsurate rezultatele proiectului prin
comparație.
Spre final, participanții sunt solicitați să noteze pe cartonașul primit câte două lucruri noi
pe care le-au dobândit în urma participării la aceste activități și consideră că le vor fi de folos.

EVALUAREA INTERVENȚIEI
Pentru evaluarea intervenției se vor realiza următoarele:
 Se vor interpreta rezultatele chestionarelor aplicate prin compararea ceor inițialecu cele
finale;
 Se va păstra legătura cu părinții discutându-se despre schimbările pe care le vor observa
în comportamentele acestora;
 Se vor solicita părerile părințilordespre participarea acestora la acest proiect și modul în
care i-a ajutat acest lucru.
 ANEXE

Anexa1

Chestionar inițial/final

Citiți cu atenție fiecare afirmație și bifați varianta potrivită pentru copilul dumneavoastră

Nr. niciodată uneori rar de cele mai întotdeauna

Crt. multe ori

1 Respectă regulile pe care le enunțați.

2 Dacă îi faceți observație, își corectează
comportamentul.
3 Acceptă o sancțiune pentru un
comportament
nepotrivit.
4 Vă cere recompense materiale (jucării,
dulciuri
etc.)
5 Este supărat dacă vă cere să-i cumpărați
ceva și
nu o faceți.
6 Își recunoaște o greșeală.

7 Îndeplinește sarcinile pe care i le-ați dat

acasă.
8 Are grijă de obiectele personale.
9 Își face ghiozdanul cu toate cărțile, caietele,
rechizitele necesare.
10 Ajunge la timp la / de la școală.
11 Vă comunică notele obținute la școală.

12 Își pregătește singur temele.

13 Învață singur lecțiile.
Anexa 2
Roluri pentru joc de rol
O mamă povestește despre greutatea cu care ea îl făcea pe fiul ei să vină acasă la timp. Ea
povestește despre scuzele lui, despre promisiunile încălcate şi ceasul stricat. Problema ei era una
deosebită.
Fiul: „Îmi place să mă joc după lecţii în curtea şcolii cu prietenii. Ştiu că trebuie să fiu
acasă la 17.45, dar uneori eu uit. Ieri şi alaltăieri am întârziat. Mama a fost aşa mânioasă încât azi
am hotărât să întreb cât este ora de prietenul meu. Nu am vrut ca mama să strige din nou.
Prietenul mi-a spus că este 18.15. Am încetat joaca şi am alergat din toate puterile acasă. Am
explicat mamei că am întrebat ora de prieten, doar că era prea târziu de acum.”
Prima reacţie părintească. „Am ascultat destule justificări de ale tale. Văd că acum nu pot
avea încredere în tine. Ei, de data asta vei fi pedepsit. În fiece zi, următoarea săptămână vei veni
acasă după lecţii şi vei sta acasă. Şi nu crede că te vei putea uita la TV. Acum poţi să pleci la
tine-n odaie. Cina s-a terminat” (Stil autoritar, punitiv).
A doua reacţie părintească. „O, dragule ai transpirat alergând. Stai să iau un prosop umed
şi să-ţi şterg faţa. Promite-mi că nu o să mai întârzii din nou. Mă faci să mă simt tensionată când
întârzii. Acum mergi şi spăla-te pe mâini căci cina se răceşte... oh, poate mama să o încălzească
încă odată pentru tine” (Stil permisiv).
A 3-a reacţie părintească. „Îmi spui că ai făcut un efort şi eu mă bucur să aud asta. Dar
sunt totuşi supărată. Nu vreau să mă îngrijorez din nou. Şi aştept că dacă tu spui că vei fi acasă la
17.45, atunci aşa să fie. Noi am mâncat deja. Nu a mai rămas supă, dar dacă vrei poţi să-ţi faci un
sandwich” (Stil cu autoritate).
(Suport de curs Program de educație parentală, pag. 115 )
Anexa 3
Metode de disciplinare pozitivă
• Ascultare activă
De cele mai multe ori se întâmplă ca în momentul putării unei conversaţii să trecem de la
ascultarea activă (cea recomandată) la ascultarea pasivă, cea din urmă reprezentând o falsă
ascultare. Ascultarea activă nu înseamnă neapărat sesiuni lungi petrecute ascultând
plângeri,probleme sau alte nemulţumiri. Este pur și simplu o modalitate de abordare a
problemelor care apar din evenimentele obișnuite de zi cu zi. Pentru o ascultare eficientă, este
nevoie ca persoana implicată în procesul de ascultare să ţinăcont şi de locul în care are loc
conversaţia. Persoana care ascultă activ este interesată să asculte povestea cap-coadă, nu
întrerupe, oferind sfaturi, adresează întrebări, adoptă o atitudine ce se află în permanentă
concordanţă cu mesajul transmis. Astfel, prin ascultarea activă demonstrăm copilului că îi
înţelegem nevoile, că ne pasă şi că dorim să ne implicăm în rezolvarea problemelor prezentate.
Deseori, simpla acţiune de a asculta poate rezolva o problemă.

• Reflectarea emoţiilor
Aceată tehnică reprezintă o afirmaţie care are rolul de a clarifica o emoţie exprimată de
interlocutor. Atunci când reflectăm emoţiile, interlocutorul devine mai apropiat, îşi dă seama că
nepasă. Deseori, în cadrul acestei tenici, utilizăm afirmaţii pecum: „să înţeleg că..”, „cu alte
cuvinte..”, „vrei să spui că...”, „dacă înţeleg bine..” etc. Reflectarea emoţiilor ne furnizează
informaţii, ne ajută să ne asigurăm că am înţeles corect o informaţie.

• Reflectarea conţinutului
Ca şi în cazul reflectării emoţiilor, scopul refletării conţinutului este de a verifica înţelegerea
corectă a acestuia. Dacă in cadrul reflectării emoţiilor identificam o emoţie, o stare, un gând al
interlocutorului din conţinutul prezentat de acesta, în cadrul reflectării conţinutului apelăm
practtic la parafrazare, la o prezentare a celor spuse de către interlocutor, dar cu propriile cuvinte.
Acest demers exprimă dorinţa celui care apelează la reflectarea conţinutului de a fi corectat,
contrazis cu privire la gradul de înţelegere a mesajului. Prin intermediul acestei microabilităţi
demonstrăm empatie faţă de persoana cu care purtăm discuţia, creând o relaţie apropiată, bazată
pe încredere. Ca şi în cazul reflectării emoţiilor, pentru clarificarea conţinuturilor, apelăm la
afirmaţii precum: „Din ceea ce îmi spui, înţeleg că...”, „Cu alte cuvinte..”, „De fapt ce vrei să imi
spui este...” , „Nu sunt sigur că înţeleg bine ceea ce vrei să îmi spui, să îţti spun ce am înţeles...”
etc. O altă acţiune care aduce cu sine colaborarea dintre părinte şi copil reprezintă imaginarea
unor situaţii dorite în locul celei reale, astfel părintele reuşind mai uşor să înţeleagă ce vrea de
fapt copilul său. Toate aceste strategii de comunicare contribuie la construirea unei mai bune
relaţii. Trebuie menţionat faptul că acţiunile menţionate anterior trebuie să înlocuiască sfaturile
date permanent de către părinţi, care îi obosesc şi îi uneori pe copii, critica, ironia, lupta pentru
putere, acuzele etc. (Faber & Mazlish, 2017)

„Aşterne pe hârtie”
Întrucât s-a observat că deseori mesajul transmis sub formă verbală nu este mereu recepţionat ori
este recepţionat cu o anumită întârziere, autoarea Adele Faber propune spre utilizare o metodă
care presupune transmiterea mesajelor sub formă scrisă. Autoarea este de părere că mesajul scris
este mai uşor, mai repede recepţionat de către copii, întrucât ideea de bileţel, scrisoare le
captează atenţia , aceştia devenind mult mai interesaţi de conţinutul mesajului adresat lor. Astfel,
atunci când ne propunem să transmitem o anumită informaţie copiilor şi vrem să ne asigurăm că
aceasta este interiorizată, putem apela la bileţele. Vom oferi exemplul unei situaţii în care
transmitem un mesaj verbal şi o situaţie în care aplicăm metoda „ Aşterne pe hărtie” pentru
evidenţia eficienţa receptării mesajului.

Exemplu : Într-o clasă de elevi, unul dintre copii uită frecvent de temele pentru acasă. La
momentul verificării temelor, acesta îşi aminteşte că tema sa iar nu a fost rezolvată, în ciuda
moralelor primite permanent dîn partea cadrului didactic. Astfel, intenţia de a-i aminti de fiecare
dată copilului sub formă verbală nu condus la rezolvarea acestei probleme. În cazul aplicării
metodei scrise, cadrul didactic ar putea proceda astfel: la finalul fiecărei zile, în ghiozdanul
copilului ar putea fi lăsat un bileţel pe care să-l găsească în momentul în care îşi pregăteşte
caietele pentru a doua zi. Se recomandă formularea mesajelor clare şi succinte precum: „ Dragă
Mihai, te rog să nu uiţi de tema la matematică. Mult succes!” Această abordare a situaţiei
reprezintă o formă mult mai simplă de reactualizare a mesajului ori de căte ori este citit,
reprezentând şi o formă de motivare sau de întreţinere a curiozităţii, copilul dorind mereu să
descopere alte mesaje transmise sub forma bileţelelor, scrisorilor etc.
Anexa4

Comportamente problematice

1. Copilul Îşi uită diferite obiecte acasă (ex. mâncarea, penarul, caietul, manualuletc.).
2. Copilul merge frecvent la şcoală cu temele nefăcute. Dacă părintele ÎI Întreabă pe copil
ce teme are pentru a doua zi, acesta Îi ascundeadevărul.
3. Atunci când părintele Îi spune copilului să facă ceva (de ex. săm facă ordine În cameră),
copilul refuză, spunându-i: "Nu vreau! Fac ce vreau! Lasă-mă-n pace! Nu mă mai bate la
cap atâta!"
4. Copilul nu vrea să aplice regulile de igienă proprie.
5. Copilul nu vrea să mănânce anumite feluri de mâncare. Este mofturos.

Anexa 5
„Disciplinarea presupune învăţarea comportamentului dorit în paralel cu eliminarea
comportamentului inadecvat, prin metode specifice” (A. Botiș, A. Tărău, 2004, p. 12)

Dacă doriți să schimbați un comportament problematic și să îajutați copilul să învețe unul

nou este recomandat să respectaţi următoarele etape:
Definiti clar comportamentul pe care doriti să-I Învete copilul ex. spălatul pe mâiniÎnainte de
masă.
1. Descompuneti În paşi mici comportamentul respectiv Când comportamentul care
trebuie Învăţat este prea complex pentru a permite Învăţarea lui globală,
descompuneţi comportamentul În paşi mai mici. ex. ridicarea mânecilor, pornirea
robinetului, udarea mâinilor, săpunirea mâinilor, frecarea mâinilor, limpezirea
mâinilor, ştergerea mâinilor, aranjarea mânecilor.
2. Folositi Îndrumarea Îndrumarea constă În a ajuta copilul pe parcursul efectuării
comportamentului În vederea facilitării Însuşirii acestuia. În funcţie de tipul de
comportament prin care se face Îndrumarea, aceasta poate fi:
3. Recompensati aproximările succesive ale comportamentului dorit E important ca
În faza de Învăţare a unui comportament să recompensaţi imediat orice
 aproximare a acestuia de către copil. Astfel, el va avea curaj să continue. ex.
Recompensaticopilul chiar dacă nu se şterge bine pe mâini, ci doar le punepe
prosop.
4. Ignorati aproximările succesive ale etapelor anterioare Pe măsură ce copilul
progresează vor fi recompensate ultimele şi cele mai bune aproximări ale
comportamentului. Aproximările depăşite vor fi ignorate. ex. Dacă copilul ştie
deja să se şteargă pe mâini, recompensati-I numaiatunci cândexecută bine etapa
respectivă.

Recompensa. Când doriţi să creşteţi frecvenţa sau durata unui comportament, folosiţi
metoda bazată pe recompensă. Recompensaeste o consecinţă a comportamentului care creşte
probabilitatea acestuia de a se repeta.

Tipuri de recompense
 materiale: alimente preferate, cadouri, dulciuri, obiecte, bani etc.
 sociale: lauda,Încurajarea, aprecierea, acceptarea de către ceilalţi
 activităţi preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate,
activităţi sportive etc.

Material preluat din ,,Botiș, A. , Tărău, A., (2004), Disciplinarea pozitivă sau Cum să
disciplinezi fără să rănești, Editura ASCR, Cluj Napoca”

Anexa 6
Alegeţi un comportament problematic al copilului pe care doriți să îl schimbați cu unul nou pe
care copilul trebuie să îl învețe şi descrieţi paşii necesari după modelul care v-a fost prezentat.
BIBLIOGRAFIE
1. Adele Faber, Elaine Mazlish, (2002), ”Comunicarea eficientă cu copiii. Acasă și a
scoală”, Ed. Curtea veche
2. Baciu, A., Cazan, CM., Chendrea, C., Cobzariu, C., Ioachim, M., Mihalcea, T.& Oneț, C.
(2006). Educația părinților. București: MarLink.
3. Botiș, A. , Tărău, A., (2004), Disciplinarea pozitivă sau Cum să disciplinezi fără să
rănești, Editura ASCR, Cluj Napoca.
4. Clark, L., (2011). SOS Ajutor pentru părinți: Ghid practic de rezolvare a problemelor
comportamentale ale copiilor, Editura ASCR, Cluj Napoca
5. Cojocaru, Ș., Bunea, O., Clicinschi, C., Galbin, A.& Zălgan, I. (2015). Abordarea
pozitivă a comportamentelor copiilor. Iași: Expert Projects.
6. Kate Harper, (2006), ”Să lucrăm împreună- Formarea comportamentului copiilor cu
ajutorul disciplinei pozitive”, Organiziția ”Salvați copiii” , București
7. Vrășmaș, E., A. (2002). Consilierea și educația părinților, București, Editura Aramis
2002.