Interculturalitate si multilingvism

Conceptul de interculturalitate este foarte folosit astzi n diverse domenii, ca tiine umane, pedagogie, i implic ideea de interelaii, de raporturi i schimburi ntre culturi diferite. Interculturalismul implic nelegerea, aprecierea i valorizarea culturii proprii la care se adaug respectul bazat pe o informare autentic i pe construirea curiozitii fa de cultura etnic a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se produce la intersecia dintre culturi, ne fiind un scop n sine, dar care poate deveni o finalitate atunci cnd sunt sesizate transformrile nefireti sau comportamentele nefaste la acest nivel. Pedagogia interculturala a luat natere n Frana la nceputul anilor `70, n contextul migrrilor. Preocuprile aprute atunci n privina dificultilor colare ale copiilor de lucrtori imigrani au dat, ncetul cu ncetul, natere ideii c diferenele nu constituie obstacole, ci, dimpotriv, pot s devin o mbogire reciproc, cu condiia s ne putem sprijini pe ele. Acest concepie venea n ntmpinarea multiculturalismului canadian, care , spre deosebire de politica asimiliionist a Statelor Unite, valoriza deja la vremea respectiv diversitatea cultural, fr a pune n practic ns dispozitive de recunoatere reciproc. Numele care domin sectorul educaiei interculturale este cel al lui Genevieve Zarate, care preia conceptul de reprezentare (vulgarizat adesea prin termenii de imagine, privire sau punct de vedere) din psihologia social. n sens larg, reprezentrile pot fi considerate modaliti de organizare a cunotiinelor noastre despre realitate, cunotine care sunt la rndul lor un construc social; reprezentrile sunt aadar legate n mod direct de apartenena noastr la o comunitate. Din aceast noiune, Zarate face un veritabil instrument pedagogic, care anuleaz valabilitatea oricrei descrieri pretins obiective a realitii: A nelege o realitate strin nseamn a explicita clasificrile proprii fiecrui grup i a identifica principiile care fac distincia ntre un grup i altul ( Zarate, 1993, p.37). Reprezentrile permit problematizarea relaiei dintre cultura matern i cultura-int. Confruntarea lor n contextul leciei de limb strin duce astfel la o reflecie asupra stereotipurilor. Pornind de la acest concept se distinge semnificaia termenului de comunicare interculturala. n cadrul comunicrii interculturale nu intr n contact culturile sau identitile

naionale: comunicarea implic ntotdeauna persoane care vehiculeaz sau mediatizeaz raporturile dintre culturi. Chiar dac se refer la o cltorie de studiu, sau la descoperirea unei ri sau a unei regiuni, relaiile interculturale vor presupune ntotdeauna un demers personal: acesta poate fi achiziia unei cunotine, descoperirea unor peisaje, monumente, opere de arta sau tradiii. Dar acest lucru presupune i contactul cu alte moduri de via, moduri de a gndi sau a simi care se regsesc n grupuri i indivizi. Astfel, prin comunicare interculturala trebuie mai nti s se neleag relaiile care se stabilesc ntre persoane sau grupuri care aparin unor culturi diferite. Acesta este faptul relaional care intereseaz aici, chiar dac aduce dup el un plan secund de reprezentri, de valori, de coduri, de stiluri de via i de moduri de a gndi specifice fiecrei culturi. uEducatia interculturala constituie o optiune ideologica in societatile democratice si vizeaza pregatirea viitorilor cetateni in asa fel incat ei sa faca cea mai buna alegere si sa se orienteze in contextele multiplicarii sistemelor de valori. Adaptarea la mutatia si diversitatea culturala e necesara atat pentru minoritati", cat si pentru majoritari", in interactiunile prezente si viitoare. De altfel, demarcatia clasica intre majoritari si minoritari e tot mai dificil si periculos de realizat, in functie de multiple perspective de referinta, toti indivizii pot fi minoritari, racordandu-se la subcoduri culturale oarecum diferite. Sunt, de asemenea, situatii cand nu se mai stie cu claritate cine este minoritar si cine este majoritar.

NIVELURILE DE EDUCAIE INTERCULTURAL IDENTIFICATE DE SPECIALITI sunt n numr de cinci, n ordine fiind: 1. Educaia monocultural- este punctul de plecare n politicile educaionale, curricula i

materialul didactic fiind reprezentative doar pentru cultura dominant. 2. Starea de toleran- n care diferenele sunt suportate, trecute cu vederea. 3. Starea de acceptare- n care diferenele sunt cunoscute i recunoscute nemaifiind negate sau respinse fr apel. 4. Respectul-reprezint admiraie fa de diversitate. 5. Solidaritatea i afirmarea- este nivelul la care este evident preocuparea fa de echitate i justiie social.

EDUCAIA INTERCULTURAL este una din dimensiunile EDUCAIEI INTEGRALE. CRITERIILE DE SUCCES n realizarea educaiei interculturale n coal sunt: a) asigurarea unei balane ntre diferitele finaliti majore ale educaiei (scopuri culturale, profesionale de calificare , sociale, de dezvoltare profesional); b) asigurarea de oportuniti pentru comunicare i cooperare, chiar ntre grupuri difereniate; c) asigurarea de anse egale de educaie; d) reflectarea diverselor realiti specifice societilor multiculturale prin toate tipurile de curriculum; e) prezentarea informaiilor din ct mai multe perspective, pentru a stimula contiina diversitii i a unitii prin diversitate. Perspectiva interculturala de concepere a educatiei poate sa conduca la atenuarea conflictelor si la eradicarea violentei in scoala, prin formarea unor comportamente precum (cf. Walker, 1992, p. 8): aptitudinea de a comunica (a asculta si a vorbi); cooperarea si instaurarea increderii in sanul unui grup, cum ar fi grupurile de tineri, de munca, de joaca etc.); respectul de sine si al altora, toleranta fata de opiniile diferite ; luarea de decizii in chip democratic; acceptarea resposabilitatii altora si a propriului eu; solutionarea problemelor interpersonale; stapanirea emotiilor primare; aptitudinea de a evita altercatiile etc. Educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc), evitandu-se, pe cat posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturala, se arata intr-o lucrare editata de Consiliul Europei (Antonio Perotti, 1992), nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze in interogatia asupra spatiului educational 3

datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei. Discursul asupra interculturalului isi extrage seva din perspectivele deschise de conexiunile disciplinare. Educatia interculturala vizeaza dezvoltarea unei educatii pentru toti in spiritul recunoasterii diferentelor" ce exista in interiorul aceleiasi societati si mai putin (sau deloc) o educatie pentru culturi diferite, ceea ce ar presupune staticism si o izolare a grupurilor culturale. O educatie conceputa in perspectiva interculturala va resemnifica relatiile dintre scoala si alte spatii educative ; ea va depasi zidurile scolii, prelungindu-se si in-sinuandu-se in activitatile informale. Atitudinea interculturala faciliteaza aparitia unei sinteze de elemente comune, ca fundament al comunicarii si intelegerii reciproce intre diferitele grupuri culturale. Scoala, acceptand principii precum toleranta, respectul mutual, egalitatea sau complementaritatea valorilor, va exploata diferentele spirituale si valorile locale, atasandu-le la valorile generale ale umanitatii. Orice valoare locala autentica trebuie pastrata de cei ce aspira la apropierea de cultura mondiala. Valorile locale pot functiona, pentru cultura de origine, ca porti de intrare in perimetrul valorilor generale. Credem ca valorile particulare veritabile comporta o potentialitate si o disponibilitate funciara de deschidere catre valorile generale spre care tind fiintele umane. Abordarea interculturala refuza tentativa folclorica si caricaturala de apropiere a unei culturi, stigmatizarea sau ierarhizarea valorica a culturilor. in tarile in care fenomenul migratiei este o problema, interculturalismul poate fi un instrument eficient pentru a lupta impotriva intolerantei si xenofobiei. Aceasta perspectiva poate evita tendintele de dispret si de aneantizare a unor culturi minoritare, dar deosebit de interesante pentru zestrea culturala a umanitatii. Interculturalismul este un instrument pentru ameliorarea egalizarii sanselor si a insertiei optimale a populatiilor straine, europene sau nu, in viata economica si sociala, punand in practica dorinta de intarire a drepturilor pentru toti si, de aici, chiar dezvoltarea democratiei" (Eric Bouchez, Andre de Peretti, 1990, p. 139). Multiculturalismul european este o bogatie potentiala, cu conditia sa nu diminueze sau sa anuleze identitatea fiecarei culturi, si se poate converti intr-un veritabil interculturalism. Acesta din urma reprezinta un principiu care vizeaza instaurarea modurilor de comunicare, de schimb, de conexiune intre multiplele modele culturale, punand in relatie si in egalitate moduri de gandire si coduri expresive diferite, prin potentarea constiintei de contrast (Bouchez si de Peretti, 1990, p. 146). Insasi constiinta identitatii culturale se fortifica prin depasirea mediului cultural ale carui valori cu greu mai pot fi percepute in propria cultura. Chestiunea educatiei interculturale este si un raspuns specific, pedagogic, la incercarea de solutionare a unor consecinte socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migrationiste. Multe reuniuni internationale sau organisme specializate, mai ales din Occident, si-au concentrat atentia 4

asupra acestei problematici. Redam, in continuare, o serie de concluzii stabilite de Consiliul Europei in 1983, dar care isi pastreaza relevanta si astazi (vezi Recueil d'informations, 1993, pp.205-206): Principiul interculturalist, in situatia didactica, nu poate sa se substituie unor exigente deja clasice ale scolii, dar le poate insoti si facilita, prin largirea sferei de preocupari ale scolii. El se constituie intr-un mijloc prin care institutia scolara isi atinge mai bine scopurile de democratizare, de egalizare a sanselor si de difuziune culturala. Interculturalismul inseamna recunoasterea reciproca a culturilor de origine si de primire, in cazul migratiei, precum si a diversitatii expresiilor culturale ale emigrantilor si autohtonilor. Din recunoasterea egalitatii valorice a culturilor nu trebuie trasa concluzia ca toate sunt la fel si ca dispar unele diferente sau chiar divergente. Scoala trebuie sa releve si sa cultive aceste diferente, revalorizand noile expresii culturale in contextul mai larg, al comunitatii in care se integreaza noii veniti. Diversitatea experientelor culturale, la care se va alinia scoala, in noul context, trebuie sa determine repunerea in chestiune a criteriilor de evaluare scolara, care nu mai raman socio- sau etnocentriste. Selectia scolara, ca si perceptia esecului scolar vor fi resemnificate in consens cu noua paradigma de dimensionare a proceselor scolare. Practica interculturala in scoala, precum si intelegerea intre elevi depind in buna masura de organizarea proceselor educationale, de calitatea colaborarii intre profesorii autohtoni si cei straini. Relatiile de infratire dintre scolile din tari diferite, schimburile de elevi sau de personal didactic sunt strategii suplimentare de implinire a exigentelor educatiei interculturale. Continutul invatamantului trebuie sa se plieze si el la coordonatele inter-culturalitatii. O reexaminare a ponderii informatiilor si cunostintelor cu caracter general-uman se cere cu acuitate, dupa cum si o decongestionare a continutului de elemente valorice inguste trebuie asigurata, fara a se afecta ponderea acelor elemente particulare, purtatoare si revelatoare de valori inalte si perene. Formarea initiala si continua a formatorilor este o alta cale de asigurare a aplicarii principiului interculturalitatii. in acest sens, trebuie regandite prioritatile, strategiile, metodologiile, obiectivele si practicile pedagogice de pregatire a cadrelor didactice. Experienta culturala si relationala a profesorilor este o premisa si un prim pas in concretizarea educatiei interculturale. Un rol important in traducerea in act a acestei exigente revine nu numai scolii, ci si altor instante: familia, organizatiile de copii si tineret, organizatiilor etnice, confesionale etc. O conjugare a

eforturilor educationale externe scolii, a capacitatilor educogene ale formalului, nonformalului si informalului devine mai mult decat necesara. Multilingvismul este definit in sens restrans ca folosire alternativ a mai multor limbi; in sens larg, folosire alternativ a mai multor sisteme lingvistice, indiferent de statutul acestora: limbi distincte, dialecte ale aceleiai limbi sau chiar varieti ale aceluiai idiom. Multilingvismul este o consecin a contactului lingvistic. Termenul de multilingvism include bilingvismul i, de asemenea, trilingvismul. Exist tipologii diverse ale multilingvismului, care au in vedere criterii variate, de natur sociologic, psihologic i lingvistic. Sunt frecvente urmtoarele distincii: a. in funcie de gradul de cuprindere social al fenomenului: - multilingvism social (colectiv): al unei intregi comuniti; - multilingvism de grup; - multilingvism individual; b. in funcie de genez: multilingvism succesiv (secvenial) - limba a doua este invat dup fixarea primei limbi (dup 3-4 ani) sau multilingvism tardiv - distincie similar cu precedenta, dar care permite identificarea unor subtipuri in funcie de varsta la care este invat limba a doua, a treia etc. Vorbitorul multilingv a achiziionat cel puin o limb in timpul copilriei, aa numita prima limb, dobandit fr o educaie formal. Copiii care achiziioneaz dou limbi de la natere sunt numii bilingvi simultani. Chiar i in cazul bilingvismului simultan, de obicei, una dintre limbi domin. Acest tip de bilingvism apare in mod obinuit la copiii crescui de prini bilingvi intr-un mediu predominant monolingv sau la copiii crescui de prini monolingvi in ri in care se vorbesc limbi diferite. c. in funcie de relaia dintre limbi reflectat de uz: -multilingvism compus - limbile sunt privite ca similare funcional, unitile lor aflandu-se intr-o relaie de coresponden (cazul limbilor invate la coal). Vorbitorii sunt, de obicei, flueni in dou sau trei sisteme lingvistice; - multilingvism coordonat - limbile sunt separate funcional, consideranduse c unitile lor exprim semnificaii parial sau total distincte (o limb este folosit in situaii oficiale: administraie, coal etc. cealalt - in familie, intre prieteni etc.; e.g., cazul aromanilor din Grecia). Vorbitorii utilizeaz pentru fiecare limb o intonaie i o pronunare diferit, asociate unui comportament social diferit; d. in funcie de gradul de cunoatere: - multilingvism simetric toate limbile sunt cunoscute in egal msur(situaie rar intalnit); 6

- multilingvism asimetric - exist diferene de cunoatere; multilingvism receptor (pasiv) una dintre limbi este ineleas, dar nu este vorbit; - multilingvism scris - una dintre limbi este ineleas la lectur, dar nu i la audiie; - multilingvism tehnic - una dintre limbi este cunoscut numai atat cat o cer necesitistrict profesionale; e. in funcie de situaia politic dintr-un stat sau o comunitate supra-statal: - multilingvism impersonal - caracteristic sistemului de guvernare dintr-un stat ai crui ceteni sunt monolingvi (cazul Belgiei); multilingvism personal - caracteristic pentru un stat al crui sistem de guvernare este monolingv, dar ai crui ceteni sunt plurilingvi. In acest caz, multilingvismul poate fi: - natural - rezultat al unor cstorii mixte, al traiului intr-o zon de frontier sau intr-un mediu aloglot; - voluntar (de promovare) - determinat de dorina individului de a promova intr-o societate transnaional multilingv (cazul Uniunii Europene); -decretat (de concesie) - fondat pe autoritatea de stat, dar contravenind dorinei cetenilor (cazul minoritilor nemaghiare din Ungaria, inainte de primulrzboi mondial). Studiul multilingvismului permite identificarea i descrierea mecanismului i a consecinelor. Multilingvismul determin apariia unor fenomene de interferen la toate nivelurile structurii idiomurilor in contact, declanand procese de reorganizare a tiparelor structurale. Dei, de obicei, multilingvismul compus este asociat cu permeabilitatea la interferene, pe cand cel coordonat este considerat etan, interferenele se produc in ambele cazuri, in procesul de constituire a diverselor limbi, multilingvismul i fenomenele de interferen determinate de acesta au avut un rol important. In mod obinuit la multilingvi apare schimbarea de cod (code switching). Conceptul de code switching desemneaz capacitatea individului de a trece de la o limb la alta, de la un dialect sau un stil la altele in cursul interaciunii verbale, sau, in termenii folosii de Carol Myers-Scotton, selectarea de ctre bilingvi a unor forme din embedded language (EL), in enunul matrix language (ML), in cursul aceleiai conversaii. Se presupune c vorbitorul bilingv/multilingv poate s identifice intuitiv limbi matrice, ca aceea care permite amestecul unor elemente aparinand alteia (EL) dar in acelai timp exist permanent posibilitatea schimbrii intre ML i EL, in funcie de diveri factori exteriori, fie sincronic, in aceeai conversaie, fie diacronic, ca urmare a unei anumite evoluii istoricopolitice a

unei comuniti. Schimbarea (shift) corespunde asumrii unei identiti sau a alteia, motivat situaional i este considerat ca reprezentand un fenomen stabil pentru comunitile multilingve.