1551423 (1).docx

Cuprins
Argument
I. Creativitatea – dimensiune fundamentală a personalităţii umane
I.1. Conceptul de ,,creativitate
I.2. Creativitatea ca produs
I.3. Produsul creativităţii
I.4.Personalitatea creatoare
I.5. Nivelurile creativităţii
I.6. Factorii creativităţii
I.7. Stimularea creativităţii în procesul de învăţământ
II.Compunerea şcolară – formă specifică de stimulare a creativităţii
II.1Compunerea – definiţie, particularităţi didactice
II.2 Clasificarea compunerilor
II.3Obiectivele lecţiilor de compunere în învăţământul primar
III.Metode şi tehnici care stimulează creativitatea în procesul de

învăţământ
III.1. Jocul didactic – formă şi mijloc complex al dezvoltării creativităţii
III.2.Analiza şi restructurarea textelor de limba română- indicatori în stimularea

creativităţii
III.3.Tradiţional şi modern în strategiile de stimulare şi dezvoltare a creativităţii
IV. Cercetarea – Stimularea creativităţii şcolarului mic prin lecţiile de

compunere
IV.1. Metodologia cercetării
1
IV.2 Desfăşurarea cercetării
IV.2 a) Începuturile activităţii de compunere
b) Compuneri pe baza unui text literar cunoscut
c) Compuneri după ilustraţii, tablou, şir de imagini
d) Compuneri cu început / sfârşit dat
e) Compuneri cu expresii şi cuvinte de sprijin
f) Scrierea funcţională
IV.3 Concluzii
IV.4 Anexe
Bibliografie
2
ARGUMENT
Motto:,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va exista
când ei vor fi mari. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”(Maria Montessori)
Şcoala prin multitudinea obiectelor de studiu oferă multiple şi eficiente

posibilităţi pentru realizarea unei sarcini prioritare a învăţământului primar: comunicarea.
Elevii pot exersa actul comunicării la toate disciplinele şcolare dar mai ales la limba şi literatura
română.
Creativitatea trebuie să fie un atribut definitoriu al omului modern. Trăind într-o

societate aflată în continuă schimbare, elevul va trebui ca universului informaţional întâlnit să-
i dea sens in mod critic, creativ şi productiv. Pentru a manevra bine informaţiile, elevul va trebui
să aplice un set de deprinderi de gândire care să-i ofere posibilitatea de a sorta informaţia cu
eficienţă, de a organiza ceea ce a auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii.
Învăţând creativ, elevii devin creativi.
Şcolarii mici au o creativitate naivă, graţie fie imaginaţiei bogate, fie curiozităţii,
plăcerii de a fabula, spontaneităţii specifice vârstei. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea
copilului de a fi spontan şi independent, cu atât şansele ca acesta să devină o persoană creativă
cresc.
Şcoala este cea care trebuie să descopere potenţialul creativ al elevilor sondând
dimensiunile posibile ale personalităţii acestuia, să instruiască, să educe, să organizeze, să
corecteze, să perfecţioneze şi să evalueze neîncetat procesul formării şi desăvârşirii calităţilor
necesare omului de mâine.
În şcolile româneşti, potenţialul elevilor trebuie dezvoltat în două sensuri: acumularea

de informaţii, structuri, deprinderi, priceperi, competenţe, tehnici de învăţare şi aplicare a lor în
3
cotidian, şi dezvoltarea potenţialului creator, a capacităţii de a formula şi rezolva probleme,
cultivarea interesului faţă de domeniul descoperirilor şi inovaţiilor.
Având în vedere importanţa Limbii şi literaturii române ca obiect de studiu, dar şi importanţa
acesteia în activitatea umană, voi prezenta, în cele ce urmează, câteva aspecte legate de modul
în care am stimulat creativitatea elevilor, dezvoltându-le gândirea critică, flexibilă şi originală.
Practica şcolară a demonstrat că eficienţa lecţiilor de limba şi literatura română este

determinata într-o mare măsură de modalităţile în care învăţământul reuşeşte să trateze interesul
şi pasiunea elevului. În acest sens, în proiectarea şi desfăşurarea orelor de limba şi literatura
română am fost preocupată să formez la elevi o exprimare corectă, atât orală cât şi scrisă, să
dezvolt ataşament faţă de limba noastră, să-i învăţ să aprecieze armonia, frumuseţea şi
muzicalitatea ei.
Pentru abordarea metodologică a compunerii am ţinut seama că lecţiile de limba şi

literatura română trebuie să le stimuleze imaginaţia şi gândirea creatoare. Învăţătorul trebuie să
aleagă cele mai potrivite exerciţii de compoziţie de la cele mai simple la cele mai complexe.
Am ales tema ,, STIMULAREA CREATIVITĂŢII ŞCOLARULUI MIC PRIN

LECŢIILE DE COMPUNERE” justificând această opţiune din perspectivă psihopedagogică
astfel:
 avem nevoie de copii care gândesc şi au capacitatea de a prelucra informaţia

primită, nu doar de simpli receptori;
 se impune trecerea de la stocarea informaţiei la o prelucrare logică, astfel încât

aceasta să-şi găsească aplicabilitatea;
 este necesară stimularea creativităţii , a imaginaţiei şi a gândirii flexibile

pentru o structurare temeinică , sistematică a informaţiei ,a aptitudinilor, a
capacităţilor
 se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic ,de

la o arie curriculară la alta conţinuturile şi de a le structura, eventual de a le
ierarhiza, în funcţie de trebuinţe, de necesităţi şi de contextele situaţionale.
4
I.CREATIVITATEA – DIMENSIUNE
FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII UMANE
I.1. Conceptul de „creativitate”
Creativitatea reprezintă factorul esenţial al progresului şi cheia rezolvării problemelor

tot mai complexe cu care se confruntă omenirea, ea fiind în acelaşi timp o necesitate de ordin
personal a individului.
Definirea creativităţii este dificilă datorită complexităţii fenomenului creaţiei şi a

multitudinii abordărilor întâlnite în literatura de specialitate, constituindu-se în subiect tare
pentru psihologi, pedagogi, filosofi, lingvişti, fiecare dintre aceştia punând accentul pe
dimensiuni diferite ale acestuia. În anul 1938, G. W. Allport a introdus în psihologie termenul
de creativitate pentru a desemna o formaţiune de personalitate.1
Abia în anul 1950 se încep investigaţiile sistematice asupra conceptului de

„creativitate”. Din punct de vedere etimologic, termenul de creativitate îşi are originea în
cuvântul latin „creare”, care înseamnă zămislire, făurire, naştere. Înainte de folosirea termenului
propriu-zis, conceptele instrumentale erau cele de invenţie, inovaţie, descoperire, dotaţie,
aptitudine, geniu, talent.2 Acestea au fost diferit înţelese. Dotaţia şi talentul se refereau la
vechile idei despre destin şi predestinare asociate cu imagini mitologice. Creativitatea nu s-a
debarasat de sinonime ca: inteligenţă fluidă ( J. B. Cartell ), gândire creatoare ( E. Helgard ),
gândire divergentă ( J. P. Guilford ), rezolvare specifică de probleme ( A. Newell, J. C. Show
), rezolvare de probleme slab structurate ( Jerome Bruner ), imaginaţie creatoare ( Th. Ribot ),
imaginaţie constructivă ( Alex Osborn ), gândire aventuroasă ( F. Barlett).3
Problema creativităţii a fost abordată prin studii de „selecţia capacităţilor”, „selecţia

valorilor” , „copii superior înzestraţi” , accentul punându-se pe identificarea cu ajutorul testelor
de inteligenţă a copiilor cu un coeficient de inteligenţă ridicat şi studierea dezvoltării lor. Există
o relaţie între nivelul inteligenţei măsurat, prin testele tradiţionale şi anumite performanţe
creative, însă s-a considerat că C. I. ( coeficient de inteligenţă ) nu este o condiţie satisfăcătoare
1
Paul Popescu – Neveanu, Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978, pag. 152
2
Mihaela Roco, Creativitatea individuală şi de grup, ED. Academiei, Bucureşti, 1979, pag. 12
3
Ana Stoica, Creativitatea elevilor, E. D. P. Bucureşti, 1983, pag. 5
5
a creativităţii.4 Testele de inteligenţă au rolul de a fi predictive pentru succesul şcolar, dar nu şi
pentru realizările creatoare ale elevilor. Mai târziu, peste ani testele au devenit un sistem de
diagnoză şi prognoză a creativităţii care pun accentul pe imaginaţie şi gândire divergentă.5
Este greu de formulat o definiţie unanim recunoscută. Astfel Popescu-Neveanu e de

părere că „ substratul psihic al creaţiei este ireductibil la aptitudini şi presupune o dispoziţie
generală a personalităţii spre nou, o anumită organizare ( stilistică ) a proceselor psihice în
sistemul de personalitate”. Creativitatea are mai multe accepţiuni : de desfăşurare procesuală ,
de formaţiune complexă de personalitate, de interacţiune psiho-socială, toate fiind generatoare
de nou.6 De-a lungul timpului, s-au făcut o serie de interpretări psihologice ale creativităţii.
Criteriile sunt următoarele: primul este acela conform curentelor clasice (asociaţionismul
,gestaltismul ,behaviorismul, psihanaliza ), al doilea după fenomenele sau grupurile de
fenomene psihice care au fost relevate în cadrul cercetărilor teoretice şi experimentale, ca fiind
semnificative pentru creaţie ( gândirea creatoare, imaginaţia creatoare , fluiditate , flexibilitate
), al treilea după caracteristicile relaţiilor dintre individ şi mediu (existenţialismul ), iar al
patrulea este după rezultatele activităţii creatoare ( productivitate eficienţă , originalitate şi
valoare ).A fi creativ presupune luarea în considerare a următoarelor caracteristici ale creaţiei:
performanţa creatoare sau produsul creativ, procesul creativ ( demers psihologic care duce la
apariţia noului ), persoana creatoare ( însuşiri de personalitate, motive, atitudini ) şi potenţialul
creativ ( disponibilităţile creative ale persoanei ).7
În lucrarea de faţă mă voi opri asupra celor trei accepţiuni ale creativităţii ( ca produs,
ca proces şi ca personalitate creatoare )
I.2. Creativitatea ca produs
O direcţie de abordare a creativităţii este cea din perspectivă procesuală. Procesul de

creaţie este aspectul psihologic interior al activităţii creative, de la generarea problemei la
realizarea produsului creativ. Sunt implicate activitatea gândirii, capacitatea de a transforma
informaţia iniţială şi de a găsi noi relaţii între elementele informaţiei, dinamica vieţii afective şi
factorii de personalitate.8 Actul creativ poate să fie de scurtă durată, dar poate să dureze luni
4
Alexandru Roşca, Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 24
5
Mihaela Roco, Creativitatea individuală şi de grup, Ed. Academiei, 1979, pag.14
6
Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie,Ed. Albatros,pag. 321
7
8
Alexandru Roşca, Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 34-35
6
sau chiar ani. Procesul de creaţie parcurge mai multe etape. În 1971, A. Morales şi R. Claude
deosebeau cinci etape: informarea ( documentarea ), incubaţia, iluminarea, verificarea şi
formularea. Cercetătorul american Alex F. Osborn fixa şapte etape: orientarea sau punerea
problemei, pregătirea, analiza şi organizarea datelor, ideaţia sau producerea ideilor, incubaţia,
sinteza, evaluarea şi verificarea. Etapa incubaţiei a fost contestată, etapa iluminării
controversată, iar succesiunea etapelor a fost neconfirmată. Necontestate au fost fazele de
preparare şi verificare.9
Prepararea este etapa în care se conturează problema, se adună informaţiile în

legătură cu ea şi se întrezăresc eventualele piste de abordare. Este o fază complexă şi presupune
o solidă educaţie intelectuală, cunoştinţe variate şi profunde dar şi deprinderi de lucru adecvate.
Buna desfăşurare a acestei faze depinde de creator, de conştiinciozitatea cu care el se ocupa de
problemă, dar mai ales de întreaga lui pregătire generală. Pe lângă pregătirea generală şi
pregătirea specifică este foarte importantă. Pregătirea specifică este în strânsă legătură cu
problema urmărită, pe care creatorul îşi propune să o rezolve. În această etapă se pot diferenţia
mai multe subetape. Sesizarea problemei este un act de originalitate, deoarece presupune
formularea obiectivului prin conştientizarea deficienţelor ce trebuie remediate, a lacunelor în
cunoaştere. O problemă creativă corect formulată trebuie să fie:divergentă, unică şi unitară, dar
să evite a fi convergentă. O altă subetapă este formularea problemei, care acoperă demersurile
investigaţiei şi rezolutive de care este în stare persoana. Aceasta din urmă trebuie să se
caracterizeze prin: capacităţi evaluative, deschidere faţă de experienţă, plasticitate memorială,
atenţie distributivă, manipularea unui bogat material informaţional, originalitatea gândirii,
fluiditate, motivaţie şi concentrare, cunoştinţe privind metodele de creativitate.10
Incubaţia reprezintă faza în care problema pare să fie părăsită sau uitată, însă la un
moment dat apare rezolvarea „pe neaşteptate”. Este o perioadă pasivă, de odihnă, o pauză sau
o întrerupere voită a efortului. Procesul creaţiei este un schimb de energie între instanţele
psihice, a inconştientului ( a proceselor, a gândirii prelogice ) şi a conştientului ( a proceselor
secundare, a gândirii logice ).11
Inspiraţia este momentul în care se consideră că procesul de creaţie ajunge la punctul

culminant, apare soluţia. Această fază apare ca o iluminare bruscă a conştiinţei, ca o intuiţie
9
Ioan Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003, pag. 217
10
Ana Stoica, Creativitatea elevilor, E. D. P. Bucureşti, 1983, pag. 16-19
11
Alexandru Roşca, Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag. 36
7
instantanee. Iluminarea apare în urma unor intense procese psihice, prin mobilizarea efortului
cognitiv la cea mai înaltă tensiune. Cel care creează trebuie să dispună de un cadru ambiental
propice. Fiecare persoană creatoare se poate concentra în diferite situaţii. Inspiraţia poate fi
provocată şi de o întâmplare sau nu este obligatorie în activitatea de creaţie. Totodată, în
procesul căutării soluţiei poate avea loc o falsă iluminare.
Verificarea este stadiul final al procesului de creaţie, în care materialul brut este
finisat. Acest lucru se poate realiza atât în mintea creatorului, cât şi în afară, printre colegii lui.
Se produce testarea şi validarea soluţiei. Creatorul trebuie să dispună de multă încredere în sine,
dar şi în opera creată pentru a o impune opiniei publice.12
I.3. Produsul creativităţii
Produsul creaţiei este criteriul cel mai cunoscut şi palpabil de apreciere a creativităţii.
Reprezintă rezultatul actului creator. El este fie ceva material ( obiect, invenţie ), fie ceva
spiritual (formulă, teorie ).13 Două caracteristici sunt definitorii pentru produsul creativ:
originalitate şi valoare sau utilitate pentru societate.
Originalitatea trebuie să îndeplinească următoarele dimensiuni: noutate,

imprevizibilitate, surpriză şi unicitate. Prin noutate se înţelege ceva „nou”, adică un lucru sau o
idee care apar pentru prima dată în universul material sau spiritual. Imprevizibilitatea presupune
ca produsul creativ să nu fie rezultatul unor procese logice obişnuite. Surpriza este o reacţie
psihică produsă de ceva neaşteptat. Originalitatea unui produs este apreciată in două moduri:
subiectiv ( anumite persoane evaluează produsul sub aspectele următoare: surpriză, eleganţă a
soluţiei ) şi obiectiv (se caută unicitatea unui răspuns în cadrul unei multitudini de răspunsuri ).
Utilitatea sau eficienţa produsului este criteriul care impune acestuia o finalitate
practică. Are rolul de a distinge rezultatul imaginaţiei, trebuie să răspundă unor nevoi umane.
Aprecierea sau evaluarea produsului creat nu este o sarcină uşoară. Nu trebuie să se facă
distincţia între produs „bun” sau produs „rău”. Fiecare creaţie este originală şi nouă. Evaluarea
12
13
8
se realizează pe baza unor criterii stabilite în prealabil sau colegii îşi exprimă părerea cu privire
la produsul finit.14
I.4. Personalitatea creatoare
Ultima direcţie în abordarea şi analiza fenomenului creaţiei este personalitatea

creatoare. Creativitatea este o dimensiune psihologică ce antrenează întreaga personalitate.
Aceasta este proprie fiecărui elev, manifestându-se cu o intensitate diferită de la unul la altul.
Caracteristicile personalităţii creatoare sun următoarele: capacitatea de a gândi

abstract, flexibilitatea gândirii, fluenţa ideaţională, inteligenţa creativă, sensibilitatea la
probleme, spirit de observaţie, curiozitate, originalitate, spirit fantezist. Persoanele creative sunt
apreciate ca nonconformiste în conduită, dar şi dând dovadă de un autocontrol al impulsurilor.
Fiecare individ creator vine cu nota sa proprie, în funcţie de înzestrarea sa, de experienţa
acumulată, de domeniul de manifestare. Nu există un tip al creatorului, ci diferite
individualităţi specifice ale creatorilor. Căile de apreciere a creativităţii elevilor pot fi
următoarele: probe şcolare cu caracter creativ specifice diferitelor discipline de învăţământ,
pentru depistarea aptitudinilor, cât şi testele de investigare a originalităţii, a flexibilităţii
gândirii, a fluidităţii gândirii.15
Dacă o persoană are potenţial creativ nu însemnă că trebuie să se manifeste creativ,

după cum aptitudinea nu este aceeaşi cu capacitatea. Aptitudinea este o predispoziţie înnăscută,
pe când capacitatea semnifică posibilitatea de a efectua o activitate. Când vorbim despre
capacitatea de creaţie nu trebuie să neglijăm factorii psihici, cei de personalitate ( motivaţii,
atitudini, temperament, aspiraţii, voinţă ), dar şi factorii sociali.
Memoria are rolul de a stoca în intelect informaţii. Acestea sunt sistematizate şi

folosite în anumite situaţii. Inteligenţa şi imaginaţia nu pot opera fără experienţa bogată a
persoanei. Pasiunea, încrederea în sine, perseverenţa duc la asigurarea producţiei creatoare.
14
15
9
Aptitudinile speciale sunt foarte importante în realizarea unui produs creator. Nu
putem cere tuturor elevilor să performeze într-un anumit domeniu. Personalitatea dar şi
aptitudinile sunt diferite. Fiecare individ are o afinitate către ceva. Toate procesele psihice sunt
implicate în evoluţia creatoare dar problema principală este aceea a modului în care ele sunt
corelate şi orientate, a modului în care sistemul devine emergent.”16 Organizarea coerentă a
informaţiilor duce la capacităţi de a exprima o idee, de a crea ceva în aşa fel încât nimic să nu
fie de prisos.
Ca formaţiune complexă de personalitate, creativitatea este privată atât în ipostaza de

potenţial creativ ca substrat psihofiziologic, cât şi ca substrat psihic al creaţiei ( ca sistem de
capacităţi cognitive şi noncognitive )
I.5. Nivelurile creativităţii
Analizând actul creator în evoluţia sa, de la formele cele mai simple şi până la creaţia
superioară deosebim patru nivele: creaţia expresivă, productivă, inventivă, inovatoare sau
emergentă. Cel care a dat această clasificare a creativităţii este Irving A. Taylor şi se poate
aplica în orice domeniu de activitate.
Nivelul creativităţii expresive se referă la potenţialul creativ, fără a se lua în

considerare noutatea şi valoarea produselor activităţii. Creaţia expresivă este cea mai simplă
formă de creativitate constituind premise de dezvoltare, în procesul educaţiei, a celorlalte forme
de creaţie. Ea poate fi stimulată în învăţământul primar prin jocuri didactice de creaţie, desene
libere şi povestiri din imaginaţie, texte scurte pe o anumită temă şi mai târziu prin compuneri.
Elevii trebuie apreciaţi pentru a nu le frâna spontaneitatea. Observaţiile critice nu-şi au locul.17
Creativitatea productivă presupune angrenarea tuturor proceselor intelectuale şi

creative pentru elaborarea unui produs. Contribuţia personală este destul de redusă la acest
nivel, fiind utilizate tehnici consacrate. Importantă este învăţarea creativă din şcoală, deoarece
se folosesc metode şi tehnici de creativitate. Acum elevul îşi lărgeşte orizontul de cunoştinţe şi
îşi îmbogăţeşte experienţa de a crea. La acest nivel produsele nu prezintă un grad de noutate în
plan social - obiectiv, ci doar în plan subiectiv.
16
Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie,Ed. Albatros, Bucureşti, 1978, pag. 322
17
10
Creativitatea inventivă reprezintă capacitatea de a stabili procedee şi căi de rezolvare
ingenioasă a problemelor, prin originalitate.
Creativitatea emergentă, specifică geniilor, are în vedere acele realizări ale minţii
umane care au revoluţionat domeniul ştiinţei, culturii.
Creativitatea mai este clasificată în individuală şi de grup. Sistemul creativităţii

individuale prezintă un optimum de coerenţă şi totodată de libertate. Sistemul creativităţii de
grup este superior creativităţii individuale deoarece prin comunicări interindividuale,
potenţează şi dezvoltă într-un ansamblu cooperativ posibilităţile membrilor grupului. Grupul
poate fi format ca o sintalitate, ca o „persoana multipersonală”, cu o mare bogăţie de
disponibilităţi. Grupul de creaţie este format din 2-4 persoane cu obiective clar definite,
constituind un nucleu pentru stimularea creativităţii. Nu se poate pune o barieră între
creativitatea individuală şi cea colectivă, sau de grup, deoarece în fiecare demers creativ al
grupului este implicat potenţialul creativ al fiecărui individ din grup.18
Creativitatea de grup este structurată pe trei planuri: planul individual ( care cuprinde
totalitatea aptitudinilor, atitudinilor şi pregătirii intelectuale de care dispune elevul ca membru
în cadrul grupului ), planul interacţional ( relaţiile care se stabilesc între elevi pentru realizarea
sarcinilor date ) şi planul organizaţional (mărimea, structura, funcţiile grupului şi personalitatea
liderului ). Cadrul didactic este cel care organizează grupul de creaţie după o investigaţie asupra
personalităţii elevilor. Într-o clasă de elevi nu pot exista numai elevi foarte inteligenţi, ci şi elevi
mai slabi. Grupurile se formează în funcţie de obiectivele urmărite. În cadrul clasei se pot
organiza mai multe grupe, tuturor propunându-li-se spre rezolvare aceleaşi sau diferite
probleme. O asemenea formă de învăţare stimulează şi dezvoltă spiritul de concurenţă,
priceperile şi deprinderile de muncă ale elevilor.
Grupurile sunt omogene sau eterogene, adică numai elevi buni sau slabi, ori
combinaţi. Grupul omogen avantajează numai pe elevii buni şi îi „paralizează” pe cei slabi . De
aceea este recomandat să se evite grupurile slabe, deoarece sunt ineficiente, iar colaborarea nu
se poate înfiripa. Dacă se introduce în grup un elev de nivel mediu, atunci ar scoate colegii din
impas şi le-ar insufla încredere. Elevii înzestraţi intelectual la lucru în echipă şi-ar ridica nivelul
de aspiraţie, cel intelectual, iar performanţa creatoare este în progres. Într-o clasă majoritatea
elevilor sunt de nivel mediu. Ne va fi foarte greu din acest punct de vedere să formăm grupuri
18
11
omogene. Indicate sunt grupurile eterogene, deoarece elevi de nivel mediu, majoritari în orice
clasă, intră în grupuri fie alături de cei superiori lor, fie alături de cei slabi. Când formăm un
grup trebuie avute în vedere, pe lângă aptitudinile intelectuale şi creative şi caracteristicile
sociale ale elevilor, relaţiile preferenţiale. Prietenia, preţuirea reciprocă, compatibilitatea,
cooperarea sunt atributele unui grup creativ şi nu ostilitatea. Orice grup trebuie să aibă un lider.
Dacă ne gândim la clasă ca grup, atunci liderul este cadrul didactic. Dacă se formează echipe
în cadrul clasei, liderul este un coleg mai dominant, nu este obligatoriu ca în această persoană
să fie întruchipat individul cel mai competent sau cel mai creativ.19
I.6. Factorii creativităţii
Creativitatea este determinată de o gamă foarte largă de factori care sunt grupaţi în
trei mari categorii: factori psihici ,sociali şi biologici. La rândul lor factorii psihici sunt divizaţi
în trei grupe : intelectuali,aptitudinali şi nonintelectuali.
Dintre factorii intelectuali implicaţi în actul creator, inteligenţa şi imaginaţia creatoare

sunt cei mai importanţi , întrucât ei au şi funcţia de integrare a celorlalţi factori cognitivi –
operaţionali ai creativităţii.
Gândirea reprezintă procesul psihic prin care se realizează reflectarea , redarea

generalizată şi mijlocită a obiectivelor şi fenomenelor .Intrarea copilului în şcoală, contactul cu
specificul activităţii şcolare creează condiţii noi , favorizante pentru dezvoltarea gândirii
copilului. Acesta îşi însuşeşte pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoştinţe ,
dezvoltându-şi modalităţi noi de înţelegere. Se dezvoltă o serie de calităţi ale cunoaşterii cum
ar fi: observarea atentă, atenţia, exprimarea ideilor . Dezvoltarea gândirii este condiţionată şi
strâns legată de dezvoltarea limbajului , dar şi de dezvoltarea experienţei cognitive directe (
senzaţii, percepţii, reprezentări). Gândirea creatoare se formează prin tipuri de sarcini şi
exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii. Elevul învaţă modul în care se gândeşte
creator. Pentru educarea creativităţii în activitatea instructiv – educativă sunt necesare
îndeplinirea unor condiţii. Astfel, o condiţie esenţială a creativităţii o constituie fondul de
cunoştinţe de care dispune individul şi gradul de stăpânire a acestora. Gândirea nu operează în
gol. Sarcina de informaţii constituie un obstacol în formarea gândirii creatoare. Cunoştinţele
multilaterale şi bine asimilate se organizează în sisteme asociative multiple, care favorizează
mobilitatea acţiunilor şi operaţiilor mintale, realizarea de combinaţii multiple şi variate. La
19
12
limba şi literatura română, elevii învaţă să gândească creativ prin intermediul jocurilor de
cuvinte care pot fi organizate sub forma unor concursuri cum ar fi: crearea unor propoziţii în
care toate cuvintele să înceapă cu aceeaşi literă , găsirea cât mai multor expresii deosebite.
Foarte interesante şi atractive sunt compunerile gramaticale, compunerile libere, cu început sau
sfârşit dat. Compunerile sunt o modalitate a gândirii creatoare. Capacitatea de a gândi şi a
elabora o compunere, modul de expunere a ideilor, structura şi latura stilistică şi semantică a
acesteia pot incuba capacitatea deosebită a elevului, talentul şcolarului mic care redă ficţiunea
şi realitatea în manieră artistică.20
Inteligenţa creatoare este forma superioară de organizare a comportamentului

creativ, care presupune, în primul rând, sensibilitate faţă de probleme, apoi fluenţă, flexibilitate,
originalitate. Considerată drept o aptitudine generală, comună tuturor operaţiilor intelectuale,
ea priveşte operaţiile de: cogniţie, producţie convergentă şi evaluare. După aplicarea testelor de
gândire creativă s-a constatat că inteligenţa este necesară, dar nu suficientă pentru creativitate.
Sensibilitatea faţă de probleme este punctul de plecare al creaţiei, manifestându-se în

capacitatea de a sesiza cu uşurinţă problemele esenţiale şi neobişnuite, în curiozitate ştiinţifică
şi atitudine interogativă, de a „ vedea” relaţiile de dependenţă cauzală sau funcţională,
contradicţiile şi inadvertenţele, cu ajutorul spiritului de observaţie.
Funcţia psihică esenţială procesului de creaţie este imaginaţia. Însuşirile ei definesc

particularităţile actului creator.
Imaginaţia reprezintă procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare

sau construcţie imagistică tinzând spre producerea noului în forma unor reconstruiri, a unor
tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte.21
Fluenţa sau fluiditatea se referă la bogăţia şi uşurinţa cu care se realizează între

elementele câmpului conştiinţei, la capacitatea de a produce şi stăpâni un număr mare de idei,
cuvinte şi expresii, la succesiunea imaginilor în plan intern, mintal. Fluiditatea este o
componentă a gândirii reproductive sau o aptitudine predominant verbală, dependentă în mare
20
21
Paul Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie,Ed. Albatros, Bucureşti, 1978, pag. 324
13
măsură de influenţele educative. Abundenţa ideilor nu este suficientă pentru a forma un spirit
creativ. Ideile trebuie să fie relevante.22
Flexibilitatea este considerată a fi principalul factor psihic al creativităţii. Aceasta

presupune modificare rapidă a mersului gândirii, restructurarea uşoară a vechilor legături
corticale în conformitate cu cerinţele noii situaţii, uşurinţă cu care o persoană poate face
asociaţii îndepărtate. Opusul flexibilităţii este inerţia sau rigiditatea gândirii, care înseamnă
persistenţa într-o situaţie nouă a modalităţii anterioare de abordare şi rezolvarea problemelor.
Inerţia sau rigiditatea înseamnă manifestarea stereotipiei în gândire. Flexibilitatea este de două
feluri : flexibilitate spontană, când elevul are posibilitatea restructurării realului şi flexibilitatea
adaptativă.23
Originalitatea este flexibilitatea adaptativă în operarea cu informaţia verbală, cu

material semantic. Este o dispoziţie a întregii personalităţi şi constă în capacitatea de a emite
idei noi personale, diferite de cele existente. Gradul de originalitate al unei creaţii reflectă
modalitatea procesuală subiectivă a realizării ei. Prin noutate şi raritate se caracterizează acest
factor creativ.
Imaginaţia creatoare este un factor fundamental al creativităţii, întrucât realizează

fuziunea informaţiilor în structuri noi prin contopirea, transformarea şi unificarea imaginilor, a
ideilor, a obiectelor şi fenomenelor într-o nouă semnificaţie. Variantele imaginaţiei creatoare
sunt: efervescenţa imagistică multidirecţională , imaginaţia combinatorie în plan figurativ,
imaginaţia probabilistică şi analogică. Intuiţia constă în apariţia sau anticiparea bruscă a soluţiei
problemei, ca urmare a jocului liber al imaginaţiei sau al unui raţionament prescurtat, fără erori.
O formă superioară a imaginaţiei creatoare este ingeniozitatea, finalizată în găsirea unor soluţii
simple, surprinzătoare şi originale sau a unor tehnici de lucru cu un mare grad de eficienţă.
Imaginaţia şcolarului mic devine mai complexă, mai bogată, se bazează pe termeni şi
împrejurări din ce în ce mai variaţi. Învăţarea cititorului îi dă posibilitatea să citească cu plăcere
basme şi poveşti, toate acestea stimulându-i imaginaţia şi interesul pentru tot ceea ce există şi
ar putea exista pe lume. Creşterea impresionabilităţii şi sensibilităţii micului şcolar contribuie
la dezvoltarea imaginaţiei reproductive. El se entuziasmează repede, are o mare admiraţie
pentru faptele eroice şi pentru întâmplările neobişnuite, îi place să aibă roluri în care să
22
Alexandru Roşca, Creativitatea generală şi specifică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981, pag.56
23
14
interpreteze personaje preferate. Imaginaţia reproductivă ajută învăţarea şcolară şi se află la
baza dezvoltării gustului pentru lectură.
Imaginaţia creatoare este mai puţin expansivă dar beneficiază de spiritul rigorii
promovată de şcoală şi se poate exprima în rezultate mai valoroase. Activităţile cu profil artistic
stimulează şi întreţin aceste capacităţi şi le asigură progresul corespunzător astfel încât să fie
premise satisfăcătoare pentru noul nivel pe care îl vor atinge în următoarele stadii.
În categoria factorilor aptitudinali sunt incluse aptitudinile speciale. Prezenţa

acestora este semnificativ relevantă în diverse domenii ale creaţiei artistice şi ştiinţifice.
Percepţia, reprezentarea, memoria, limbajul sunt calităţi ale proceselor psihice şi stau la baza
aptitudinilor intelectuale.
Memoria se referă la fixarea informaţiilor şcolare, la modul cum elevul recunoaşte şi

reproduce oral sau în scris ceea ce a fost memorat. Fixarea, recunoaşterea şi reproducerea sunt
legate de nivelul dezvoltării inteligenţei la copil. Tot ceea ce se fixează în memorie fără ca
elevul să înţeleagă se uită repede, memoria de scurtă durată. Memoria şcolarului se sprijină pe
concret, pe perceptibil. Folosirea materialului didactic, ilustraţii, planşe este foarte indicată.
Elevul păstrează informaţiile care l-au impresionat mai mult.
Dezvoltarea limbajului are loc odată cu creşterea interesului pentru citit, iar
exprimarea se perfecţionează în activităţile de dezvoltare a vorbirii libere, de compunere.
Limbajul se dezvoltă atât la şcoală cât şi în familie. S-au pus în evidenţă anumite calităţi ale
acestui proces : uşurinţa de a utiliza cuvintele după o regulă dată, capacitatea de a reproduce cât
mai multe cuvinte dintr-o categorie dată într-un interval de timp, viteza de construire a unui
discurs coerent, capacitatea de a descrie cât mai expresiv o pictură sau un tablou.
Din categoria factorilor nonintelectuali fac parte cei motivaţionali, atitudinali ,

temperamentali şi caracteriali.
Motivaţia este esenţială pentru înlăturarea eventualelor obstacolelor ce pot apărea.

Pentru demersul creator importantă este motivaţia intrinsecă. Tenacitatea în muncă este o
trăsătură a creatorilor, însă aceştia se mai pot caracteriza prin: putere de muncă, perseverenţă,
răbdare, iniţiativă, încredere în sine, capacitate de asumare a riscului.
Temperamentul nu este un factor ce diferenţiază elevii creativi de cei mai puţin

creativi, de aceea nu se poate vorbi de existenţa unui tip temperamental nepotrivit pentru
15
creativitate. Acest factor influenţează mai ales stilul activităţii creatoare, continuu sau în salturi,
care poate influenţează productivitatea şi eficienţa.
Factorii sociali ai creativităţii sunt cei care privesc mediul economico-social,

respectiv nivelul de trai, condiţiile de viaţă, nivelul de educaţie şi cultură ( în care şcoala şi
familia joacă un rol important, putând la rândul lor să influenţeze dezvoltarea personalităţii
creatoare ). Favorabile dezvoltării creativităţii sunt mediile permisive faţă de ideile şi dorinţele
copiilor, cele care stimulează gândirea prin jocuri şi activităţi specifice, acordă independenţă
intelectuală şi decizională. Mobilizarea pasiunii şi interesului elevilor pentru forme creative de
activitate, cultivarea unei gândiri independente, a toleranţei faţă de ideile noi, abordarea variată
a problemelor şi stimularea găsirii de probleme noi, precum şi soluţii la acestea constituie doar
câteva modalităţii prin care educaţia contribuie la sporirea creativităţii. Personalitatea creatoare
a elevilor este influenţată de clasă, familie, grupurile cu care intră în contact, dar şi din care fac
parte. Se poate vorbi de situaţie creativă şi de climatul creativ care cuprinde totalitatea
particularităţilor ambientale, materiale şi psihosociale, ce pot influenţa creativitatea.
Familia îşi exercită influenţa asupra copilului prin intermediul a trei poli principali:
tatăl, ce acţionează după principiul autorităţii, mama, după cel al afectivităţii şi fraţii ce se supun
principiului rivalităţii. Influenţele exercitate de familie sunt legate de formarea şi afirmarea
creativităţii. Condiţiile stimulative pentru creativitate pe care le poate crea familia sunt:
condiţiile socio – economice de nivel mediu, nivel cel puţin mediu al fondului cultural al
membrilor familiei, mărimea familiei este foarte importantă ( competiţia între fraţi poate fi
stimulativă, iar copilul unic nu este întotdeauna creativ ), printre primii născuţi au fost
înregistraţi cei mai mulţi creatori, întrucât ei beneficiază de un mare entuziasm educativ din
partea părinţilor şi integrarea copilului într-o instituţie asigură completarea fondului educaţional
oferit de familie. Un climat educativ poate fi asigurat de familie dacă va respecta următoarele
principii: fiecare părinte să aibă o profesie, relaţiile din familie să fie de tip democratic,
generatoare a unei atmosfere de calm, toleranţă, dar nu excesivă prin afecţiune sufocantă, ci să-
i lase posibilitatea de iniţiativă, educaţia precoce şi intensă, stimularea de timpuriu a iniţiativei
şi independenţei intelectuale şi de acţiune a copilului, încurajarea dorinţei de comunicare, de a
pune întrebări, obiceiul de a citi ziare şi reviste, interesul părinţilor pentru performanţele şcolare
ale copilului să fie moderate, să nu fie exagerate, critica să se manifeste cu bunăvoinţa şi nivelul
afecţiuni părinţilor să fie moderat.
16
Şcoala poate deveni un promotor al iniţiativelor creative atunci când asigură condiţii,
cum sunt: democratizarea relaţiei învăţător – elev, prin participarea elevului la procesul
instructiv – educativ, proces care să fie interactiv, crearea unei atmosfere şcolare între
autoritarism şi liber – arbitru, restructurarea programelor şcolare, prin extinderea acelor
discipline care stimulează in mod direct creativitatea ( literatura, muzica, desenul ), includerea
unor strategii creative şi promovarea unor metode noi ( metoda învăţării prin descoperire ).
Cadrul didactic deţine un loc aparte în procesul de încurajare a iniţiativelor creative,

în valorificarea potenţialului creativ. Măsurile luate de învăţător în sistemul de învăţământ sunt:
promovarea unei atmosfere şcolare favorabile creativităţii, în care să se înlăture inhibiţiile,
criticismul exagerat, să mărească încrederea în sine a elevilor, stimularea tuturor dimensiunilor
de personalitate ale elevilor, să-l facă pe elev să-şi cunoască atât calităţile, cât şi lipsurile,
defectele. Trebuie să se ţină cont de un aspect important şi anume, de tendinţa copiilor înalt
creativi de a fi mai puţin interesaţi de lucrul în echipă şi de a-şi elabora un plan personal de
lucru, având un cerc restrâns de prieteni.
Factorii biologici respectiv vârsta, sexul, ereditatea şi sănătatea mintală sunt cei care
influenţează la rândul lor creativitatea.
Ereditatea indică nivelul superior până la care se pot dezvolta potenţele creative
înnăscute, dar fără a garanta, în mod obligatoriu atingerea acestora. Există elevi superior
înzestraţi din punct de vedere al unor aptitudini speciale, dar şi mai multe generaţii cu talente
deosebite în cadrul aceleaşi familii. Talentele sunt o consecinţă a interacţiunii eredităţii cu
mediul.24 Copiii se nasc cu înzestrări diferite, mai generoase ori mai sărace. Zestrea ereditară
prescrie limita superioară până la care poate ajunge fiecare om în cursul vieţii sale, însă nu
asigură şi atingerea acestui vârf. Pe parcursul dezvoltării oricărui individ intervine mediul în
care trăieşte, educaţia, ( şcoala, familia ), calităţile sau lipsurile personalităţii sale ( comoditatea,
pasiuni colaterale ). De exemplu, un elev cu retard mintal nu poate ajunge la performanţele
superioare chiar dacă dispune de condiţii favorabile de mediu.
În calea desfăşurării forţei creative stau o serie de obstacole, care ţin de structura
fiinţei, cum ar fi blocajele emoţionale, fie factori culturali şi de mediu.25 Nu există o clasificare
standard a blocajelor creativităţii. Blocajele emotive apar deoarece factorii emotivi au o
24
Gabriela Popescu, Psihologia creativităţii, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pag. 35
25
17
influenţă importantă. Cauzele sunt următoarele: neîncrederea în fantezie şi acordarea unei
importanţe exagerate raţiunii logice, raţionamentelor, teama elevilor de a nu greşi, de a nu fi pe
măsura aşteptărilor, de a nu se face de râs, poate împiedica exprimarea şi dezvoltarea unui punct
de vedere neobişnuit, autodescurajarea sau descurajarea practicată de unii deoarece munca de
creaţie, de inovaţie este dificilă şi necesită eforturi de lungă durată. O altă cauză este tendinţa
de a-i întrece pe alţi colegi care duce la evitarea ideilor prea deosebite şi dăunează procesului
de creaţie sau lipsa de încredere în forţele proprii.26
Blocajele culturale
Conformismul se referă la dorinţa cadrului ca toţi elevii să se poarte şi să gândească

la fel. Cei cu idei şi comportamente neobişnuite sunt dezaprobaţi şi priviţi cu suspiciune,
atitudine care-l descurajează şi implicit inhibă atitudinile creative. Cadrul didactic este acela
care stabileşte scopurile şi mijloacele pentru a le atinge, veghind ca toţi elevii să se încadreze
disciplinei şi să le realizeze. Elevul dacă nu este supravegheat zi de zi nu învaţă constant. Ei nu
au nici experienţă şi nici autocontrol şi autodeterminare de lucru pentru a-şi organiza şi
desfăşura activitatea de învăţare în vederea unor scopuri situate departe, fără feed – back –uri
parţiale, pe parcurs.
Accentul exagerat pe competiţie sau pe cooperare poate inhiba libera exprimare a

elevului, fie prin necesitatea ca el să-şi modeleze ideile îndrăzneţe pentru a se încadra în
gândirea curentă a grupului suportând şi presiunile colegilor mai puţin imaginativi prin efectele
competiţiei. Când un elev lucrează împotriva altuia, în întrecerile individuale, fie că elevii mai
slabi se blochează datorită convingerii că nu se încadrează în timp, sau că nu vor mai fi la
înălţimea adversarilor.
Blocajele intelectuale, atitudinale, motivaţionale sunt: rigiditatea algoritmilor

anteriori, critica prematură, imaginaţie deficitară, cunoaşterea superficială a metodelor de
gândire divergentă, lipsa motivaţiei. Rigiditatea algoritmilor anteriori se referă la situaţia în care
se aplică într-un anumit caz un algoritm şi deşi nu pare a se potrivi, se insistă în a-l aplica şi nu
se încercă altceva. Algoritmul este o succesiune determinată de operaţii permiţând rezolvarea
unei anumite categorii de probleme. Critica prematură este cu totul contraindicată în şedinţele
de stimulare a ideilor originale. Ea îmbracă forma observaţiilor critice, restrictive şi distructive
26
Gabriela Popescu, Psihologia creativităţii, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, pag. 99
18
sau a reprimării ideilor înainte de a prinde contur. În cazul elevului, blocajul despre care vorbim
îşi are principala sursă de alimentaţie în atitudinea cadrului didactic. Dacă începem să analizăm
valoarea primei idei, facem o greşeală, căci ea, de obicei, nu constituie soluţia, dar prin
intervenţia criticii am schimbat punctul de vedere şi blocăm apariţia altor soluţii.
I.7. Stimularea creativităţii în procesul de învăţământ
Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde

simultan fenomene de activizare ,antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului creator.
Premisele naturale, dispoziţionale oferă o bază mult mai largă pentru dezvoltarea creativităţii
decât este ea realizată în activităţile instructiv-educative în care sunt antrenaţi cadrele didactice
şi elevii.27
La copilul de vârstă şcolară, conceptul de creativitate are anumite particularităţi.

Accepţiunea creativităţii ca act manifestat, finalizat într-un produs de mare originalitate, rămâne
valabil doar pentru cazurile de copii excepţionali. Sensul curent al creativităţii la elevi este acela
de potenţial, de factori sau capacităţi aptitudinale predictive pentru performanţele de mai
târziu.28
27
28
Idem
19
În stadiul respectiv alături de creativitatea potenţială trebuie aşezată noţiunea de
creativitatea individuală sau psihologică, ce pune în evidenţă capacităţile elevului de a acţiona
prin sine însuşi, independent, atât pe plan mintal, cât şi pe plan practic, ca o premisă şi un prim
pas pe calea unor produse în care independenţa actului să garanteze originalitatea soluţiei.
Manifestarea şi exprimarea creativităţii constituie şi o condiţie a depistării ei.

Descoperirea creativităţii copiilor, încă din starea sa potenţială, presupune priceperea de a o
vedea, de a-i simţi pulsul.
Originalitatea răspunsurilor, formarea lor cu vorbele proprii, găsirea unor soluţii pe

care învăţătorul nu le-a formulat şi nici în manuale nu se află, preocuparea pentru descoperirea
unor lucruri noi, îndrăzneala căutătoare ş. a. sunt numai câteva din indiciile acestei structuri de
personalitate la copilul creator. Aceasta, în activităţile din clasă. Condiţii şi mai favorabile
pentru asemenea descoperire oferă însă activităţile paradidactice şi extraşcolare, căci elevul nu
mai este îngrădit în manifestarea lui, de normele activităţilor didactice.
Depistarea creativităţii este, fără îndoială, o obligaţie a tuturor cadrelor didactice şi a

părinţilor. Dar a o depista şi a o înregistra ca atare , însemnă a te opri la jumătatea drumului.
Căci finalitatea actului educativ este realizarea, adică opera. Şi aceasta înseamnă făurirea
personalităţii creative în fiecare elev ( în funcţie de domeniul pentru care are o asemenea
capacitate potenţială).
Ana Stoica recomandă în lucrarea sa „Creativitatea elevilor” următoarele căi şi

mijloace de predicţie a creativităţii elevilor, enumerate în ordinea relevanţei:
1) cunoaşterea realizărilor trecute, ca o primă selecţie a copiilor superior dotaţi şi a

celor precoce, fără pretenţia discriminării mai fine;
2) observarea în timpul lecţiei şi studiul produselor activităţii;
3) testele de gândire creatoare;
4) aprecierile efectuate de colegi;
5) cunoaşterea inteligenţei;
6) studiul notelor şcolare;
7) inventariile de personalitate;
20
8) autoaprecierile;
9) evaluările efectuate de colectivul de profesori.
În scopul dezvoltării creativităţii elevilor, există trei direcţii de acţiune, progresive ca

eficacitate, dar simultan ca necesitate.
1) A ne păstra cel puţin neutri faţă de evoluţia potenţialului creativ al elevilor, în sensul
de a nu-şi înăbuşi manifestările şi dezvoltarea; deşi pare a fi o direcţie pasivă, nu trebuie să ne
înşelăm în privinţa caracterului totuşi activ al acestei atitudini.
2) A interveni conştient şi activ pentru îndepărtarea blocajelor obiective şi subiective

ale creativităţii elevilor.
3) A prelua şi dezvolta, în mod organizat, potenţialităţile creatoare ale fiecărui copil,

pentru a le permite înflorirea acestora până la limitele superioare posibile.
Cele mai cunoscute metode de stimulare a creativităţii sunt: brainstorming-ul,

sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 6-6, ciorchinele ,turul galeriei, explozia stelară.
Din perspectiva preocupării învăţătorului, cele mai semnificative metode şi tehnici de

muncă intelectuală sunt următoarele: iniţierea şi familiarizarea elevilor cu folosirea unor
instrumente auxiliare pentru îmbogăţirea cunoştinţelor şi rezolvarea sarcinilor de învăţare (
dicţionare, enciclopedii, elemente ale mass-mediei ), formarea priceperii de folosire a surselor
documentare şi de întocmire pe această bază a unor planuri: de idei, conspecte, fişe,
familiarizarea elevilor cu specificul şi cerinţele tehnicii de observare şi experimentare, cu
priceperea de a observa şi investiga fenomenele realităţii, stimularea elevilor în vederea
stabilirii unor corelaţii şi de la abstract la concret.29
Activităţile în afara clasei şi extracurriculare oferă numeroase prilejuri pentru

cultivarea imaginaţiei şi creativităţii. În cercurile de elevi se desfăşoară o activitate liberă, unde
se pot exersa diferite metode de stimulare a imaginaţiei. Vizitarea expoziţiilor, muzeelor,
drumeţiile, excursiile lărgesc orizontul elevilor, câmpul fanteziei copiilor şi sunt surse
inepuizabile de întrebări. Preocuparea de formare a independenţei în gândire şi exprimare
implică şi o legătură cu familia. Părinţii, trebuie convinşi că dădăcirea copilului, ba chiar de a-
29
Ioan Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003, pag. 225-227
21
l suplini în efectuarea temelor mai dificile împiedică dezvoltarea intelectului, manifestarea
independentă a gândirii şi fanteziei lui, fiind factori esenţiali în dobândirea viitoare a unei
autentice competenţe profesionale.30
În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în şcoală. Dar, se
vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire şi stilul de lucru în clasă,
cristalizate în secole de învăţământ tradiţional, prea puţin preocupat de această latură a
personalităţii elevului, care capătă în zilele noastre o valoarea din ce în ce mai însemnată.
II. COMPUNEREA ŞCOLARĂ – FORMĂ SPECIFICĂ DE
STIMULARE A CREATIVITĂŢII
ELEVILOR
II.1. Compunerea – definiţie, particularităţi didactice
30
Idem 2, pag. 226
22
Exprimarea corectă este un obiectiv important al procesului de învăţământ în ciclul
primar, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate
fi concepută întreaga evoluţie viitoare a elevilor. Elevii care reuşesc să se exprime cu uşurinţă
încă din clasele mici prezintă garanţii aproape sigure de reuşită deplină în activitatea de învăţare
la toate disciplinele şcolare. Capacitatea de comunicare constituie o necesitate, cu reale
implicaţii în viaţa socială. Limba este principalul instrument al comunicării între oameni,
comunicarea este o manifestare a unor necesităţi vitale, pe care practica socială le impune
indubitabil.
Exprimarea corectă, orală sau scrisă reprezintă valorificarea în practică a cunoştinţelor

şi deprinderilor însuşite în şcoală, la toate obiectele de învăţământ, cu precădere la acelea care
rezultă din studiul limbii române. Însuşirea corectă a sistemului limbii române este mai ales
rezultatul interdisciplinarităţii în predarea citirii, scrierii, comunicării cu cele două
comportamente ale ei.
În Dicţionarul de pedagogie, ediţia 1979, se stabileşte compunerea drept disciplină

de învăţământ la clasele I – IV pentru care se prevăd în programă un anumit număr de ore şi are
ca obiectiv formarea priceperilor şi deprinderilor de a se exprima, de a redacta o lucrare. În
cadrul orelor de compunere se realizează o variată şi complexă gamă de exerciţii orale sau scrise
constând în redarea unui conţinut de idei pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la
dezvoltarea gândirii logice şi creatoare, a imaginaţie, a deprinderilor de exprimare coerentă,
corectă şi expresivă, a cultivării simţului artistic.
Constantin Parfene defineşte astfel compunerile „un mod de funcţionare a limbajului,

o activitate de producere a sensului prin explorarea şi prelucrarea capacităţilor de funcţionare
ale limbii”31, iar Silvia Nuţă: „ … rezultanta unei activităţi intelectuale complexe, care implică
sinteza cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de elevi în lecţiile de citire,
gramatică, lectură, precum şi alte obiecte de învăţământ.”
În planurile de învăţământ ale ciclului primar, compunerii i s-au stabilit ore speciale
încă din timpul şcolii lui Spiru Haret, sub denumirea de „Exerciţii de compunere”. Mai târziu
disciplina s-a numit „compunere”, „compunere – expunere” iar în prezent noţiunile de
31
Constantin Parfene , Compoziţiile în şcoală, E. D.P., Bucureşti, 1980, pag. 24
23
gramatică şi orele dedicate compunerilor se realizează în cadrul ariei curriculare „Limbă şi
comunicare” la disciplina „Limba şi literatura română.”
Capacitatea de exprimare se formează şi se perfecţionează prin solicitarea efortului

intelectual al elevilor, prin punerea sistematică în situaţia de a exersa, într-o formă sau alta,
verbalizarea în mod liber. Exersarea verbalizării libere, încă din clasa I, creează premisele
depăşirii dificultăţilor de adaptare la specificul muncii şcolare, le stimulează încrederea în
posibilităţile de a relata aspecte din experienţa personală, impresiile şi observaţiile pe care şi le-
au creat asupra realităţilor în mijlocul cărora trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea.
Experienţa de viaţă a copiilor se îmbogăţeşte treptat de la intrarea în învăţământul

preşcolar şi continuă pe parcursul întregii vieţi ( educaţia permanentă ). Dacă la început de drum
„De ce?”-ul este frecvent şi răspunsurile se găsesc la părinţi şi cadru didactic ( educator,
învăţător ) mai târziu la clasele a III-a şi a IV-a elevii învaţă să descopere singuri aceste
răspunsuri. Informarea trebuie stimulată pentru a elimina timiditatea, frica.
Prin orele de comunicare ( compunere ) se oferă forme variate de îmbogăţire a

vocabularului copiilor, de formare a exprimării orale şi scrise, de stimulare a creativităţii.
Desfăşurându-se după anumite reguli compunerile dezvoltă gândirea logică şi creatoare a
elevilor, le formează deprinderea de a face diferenţe între esenţial şi neesenţial, de a observa şi
prezenta caracteristicile unor obiecte şi fenomene, de a aduna material în legătură cu o temă, de
a-l sistematiza. Prin creaţia proprie elevul transmite sentimente, trăieşte stări afective, ia
atitudini în legătură cu întâmplări şi personaje.
Pentru elaborarea compunerilor elevii sunt îndrumaţi să observe natura, mediul

înconjurător şi să redea într-o formă îngrijită ceea ce au văzut. Aceste exerciţii stimulează
nevoia de activitate creatoare şi îi ajută pe elevi să aibă încredere în forţele proprii. Cuvintele îi
ajută pe elevi să descopere splendoarea de imagini a lumii înconjurătoare.
În alcătuirea compunerilor, cuvântul are rolul cărămizii în construirea caselor aşa cum
arată Marcela Peneş32 în poezia sa „Compunerea”, compoziţia este o zidire, cărămizile se
adună în rânduri şi înalţă zidul aşa cum cuvintele se adună în propoziţii. Rândurile de
cărămizi sunt trainic legate unele de altele aşa cum propoziţiile sunt legate prin înţeles,
continuându-se una pe alta.
32
Peneş, Marcela, Bucuria de a scrie compuneri, Editura Aramis, Bucureşti, 2008
24
Compunerea-i precum o casă, Tu planul îmi arăţi îndată
Este a ta şi e frumoasă; O schiţă mică da-nsemnată,
Tu ai făcut-o cu gândire Un gând trimis spre mai departe
Şi-n ea e trudă şi simţire. Ce- a fost înaintea celorlalte.
I-ai pus, cum şi-alţii au făcut, Şi-a fost în gând, şi loc de uşă.
O temelie de-nceput, Şi de fereastra jucăuşă,
Din care a ţâşnit, în salt, Şi de-ncăperi cât e nevoie
Zidirea mândră spre înalt. Să poţi să locuieşti în voie.
Din cărămizi, pe lung şi lat, Ai dat pereţii cu culoare,
Cuprinsul casei s-a-nălţat. Să-ţi placă şi s-adune soare;
Şi-n încheiere, tu, pieptiş, Şi-ai pus şi mobila. Visata,
I-ai meşterit acoperiş. Dorita casă iat-o gata!
Dar, când mă-ntreb aşa, în mine, E trainică, frumoasă este,
Cum de ieşiră toate bine, Te muţi în ea ca-ntr-o poveste.
Algoritmul alcătuirii unei compuneri este unul specific fiecărui tip de compunere şi
constituie un instrument de muncă intelectuală care ordonează ideile şi etapele unei compuneri.
Silvia Nuţă33 exemplifică următoarele aspecte surprinse de varietatea tipurilor de compunere ce
au rolul de a crea deprinderi de comunicare scrisă:
 Redarea conţinutului unui text;
 Povestirea unei întâmplări trăite, auzite, văzute, citite, imaginate;
 Descrierea unui aspect văzut sau imaginat;
33
Nuţă, Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, Ed. Aramis, Bucureşti, 2002, pag. 369
25
 Narativul ştiinţific;
 Crearea portretului unei persoane;
 Compuneri de corespondenţă;
 Compuneri cu început/final dat sau după ilustraţii.
Se constată situaţii asemănătoare între unele aspecte ale comunicării orale şi unele
aspecte ( de conţinut şi structură ) ale comunicării scrise. Astfel putem spune că povestirea după
imagini realizată în comunicarea orală poate fi continuată în comunicarea scrisă cu respectarea
rigorilor redactării.
Exigenţele comunicării scrise au în vedere următoarele aspecte:
1. Respectarea structurii compunerii;
2. Corectitudinea vocabularului;
3. Calităţile stilului;
4. Respectarea normelor gramaticale;
5. Ortografia şi punctuaţia necesară;
6. Aşezarea textului în pagină;
7. Aspectul general al scrisului;
8. Estetica generală a lucrării.
Dobândirea deprinderilor de a compune nu e posibilă decât punând elevii sistematic

în situaţia de a exersa, de a-şi formula gândurile în mod explicit în propoziţii, în texte coerente.
Tehnica elaborării compoziţiilor nu se însuşeşte prin învăţarea unor noţiuni teoretice, ci punând
elevii să lucreze, să opereze, să exerseze continuu în conformitate cu propria lor individualitate
şi originalitate. Iniţierea în tehnica elaborării compunerilor presupune stimularea gândirii
independente, a viziunilor personale, a sentimentelor elevilor, ei fiind îndrumaţi în a observa, a
aprecia cu sensibilitate şi a reflecta asupra celor observate pentru a reuşi să exprime cât mai
bine ceea ce observă, simt şi gândesc.
VALENŢE INSTRUCTIVE ALE COMPUNERILOR:
26
❖îmbogăţirea limbajului elevilor;
❖consolidarea şi adâncirea cunoştinţelor de ortografie şi punctuaţie;
❖înţelegerea textelor literare;
❖sesizarea omonimelor, sinonimelor, a expresiilor sinonimice şi a expresiilor în

texte;
❖asimilarea unui limbaj literar în expunerile orale şi scrise;
❖reţinerea expresiilor cu sens metaforic din lecţiile învăţate;
❖dezvoltarea capacităţii de transformare a unor expresii obiectual concrete în

expresii artistice;
❖aşezarea corectă în pagină a unui text, deprinderea unui scris corect, citeţ;
❖formarea capacităţii de a răspunde oral şi în scris la întrebări care privesc

pregătirea şi experienţa lor de viaţă;
❖alcătuirea corectă a unor scrisori, felicitări, etc.;
❖realizarea caracterizării unor personaje literare sau a unor persoane cunoscute;
ASPECTE FORMATIVE ALE COMPUNERILOR:
✓ stimularea proceselor intelectuale;
✓ cultivarea gustului pentru frumos;
✓ descoperirea şi cultivarea talentelor;
✓ punerea elevilor în situaţii specific creatoare;
✓ deprinderea unei vorbiri corecte;
✓ educarea perseverenţei, consecvenţei şi iniţiativei în muncă;
✓ formarea personalităţii elevilor;
✓ dezvoltarea laturii pozitive a caracterului elevilor;
27
✓ dezvoltarea imaginaţiei creatoare;
✓ formarea abilităţilor de comunicare, de emitere a unor păreri proprii.
II.2. Clasificarea compunerilor
Învăţământul primar pune bazele unui proces de lungă durată prin care se formează
deprinderea de a realiza compuneri. În această etapă de şcolaritate, se învaţă exteriorizarea
trebuinţelor, intereselor şi stărilor afective, apoi exprimarea acestora corect din punct de vedere
ortografic şi de punctuaţie. Elevul trebuie să ia parte conştient la actul comunicării.
Exprimarea corectă, orală şi scrisă, obiectiv important al procesului de învăţământ

în ciclul primar, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de
care nu poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor. Ca şi în cazul
învăţării celorlalte instrumente ale muncii intelectuale, a cititului, a scrisului, a calcului
aritmetic, capacitatea de exprimare se formează şi se perfecţionează prin solicitarea efortului
intelectual al elevilor.
Compunerile realizează pe de o parte o sinteză a ceea ce învaţă elevii la disciplina

Limba şi literatura română, iar pe de altă parte, ele constituie cel mai potrivit prilej de
valorificare a experienţei de viaţă a elevilor, de manifestare a imaginaţiei şi a fanteziei lor
creatoare.
Factorii reuşitei în formarea deprinderilor de a compune sunt:
 nivelul dezvoltării fizice ( antrenarea continuă a simţurilor );
 nivelul dezvoltării intelectuale ( deprinderea de a povesti evenimente sau întâmplări în

ordine logică, de a identifica asemănări – deosebiri );
 dezvoltarea socio-afectivă ( relaţia individ – grup, acceptarea celorlalţi membri ai

grupului );
 nivelul dezvoltării psihologice ( plăcerea jocului ).
28
Criterii de clasificare a compunerilor:
* în funcţie de un anumit subiect şi un anumit scop:
1. compoziţii pe baza textelor literare ( comentariul literat, caracterizarea unui personaj,

analiza literară );
2. compoziţii epistolare ( biletul, scrisoare );
3. compoziţii cu caracter oratoric ( alocuţiunea, discursul );
4. compoziţii cu caracter publicistic ( ştirea, informaţia, anunţul publicitar, articolul,

interviul );
5. compuneri libere, creatoare ( descrieri, naraţiuni, evocări ).
* după forma activităţii efectuate compunerile sunt: orale şi scrise;
* după gradul de participare există compuneri: colective şi individuale;
* după principala sursă care sprijină şi stimulează elaborarea: compuneri pe baza unor
ilustraţii, a unui text cunoscut, bazate pe experienţa proprie sau pe imaginaţia creatoare a
elevilor;
* după natura lor, după preponderenţa unuia sau altuia dintre modurile de expunere, sunt
narative şi descriptive.
Etapele privind elaborarea unei compuneri şi indicaţiile ce se pot da sunt:
1. Alegerea, formularea şi analiza subiectului: alegerea subiectului constituie punctul de plecare

în elaborarea unei compuneri. Subiectul fie că este impus, fie că este ales, trebuie să stârnească,
interesul elevilor, iar formularea lui trebuie să fie clară, căci el indică liniile directoare ale
tratării lui.
2. După ce au înţeles bine subiectul, elevii pot trece la următoarea etapă a elaborării,
documentarea şi căutarea ideilor: constă în căutarea faptelor, a exemplelor necesare pentru a
răspunde la solicitările subiectului şi presupune adunarea observaţiilor, gândurilor,
sentimentelor, părerilor, cunoştinţelor în legătură cu subiectul stabilit şi formularea lui sub
formă de idei, a unor propoziţii.
29
Valorificarea experienţei personale constituie o sursă de documentare pentru orice tip
de subiect şi mai ales pentru acela care se bazează pe observarea realităţii înconjurătoare.
Materialul adunat, precum şi gândurile şi sentimentele elevilor sunt notate sub forma unor idei
în ordinea în care au fost găsite ele.
Exemplu: „A venit toamna.”
Elevii îşi vor nota ideile referitoare la schimbările ce au loc în natură:
- se întunecă repede;
- dimineţile şi nopţile sunt mai răcoroase;
- frunzele îşi schimbă culoarea şi cad.
Referitoare la preocupările oamenilor:
- strângerea recoltelor;
- deschiderea şcolilor
Materialul adunat trebuie ordonat după plan, deci elevii pot trece la următoarea etapă
a elaborării compunerii: 3. Alcătuirea planului
Faptele şi ideile descoperite trebuie ordonate după un plan ce cuprinde trei părţi:
introducere, cuprins şi încheiere.
Introducerea este partea care trebuie să stârnească interesul, dar să şi pregătească povestirea
întâmplărilor ce urmează. De obicei, ea indică timpul, locul unde se petrec faptele, principalele
personaje.
Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei compuneri. Faptele trebuie
prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfăşurarea întâmplărilor să
stârnească interesul. Un rol important îl au amănuntele semnificative.
Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurtă, conţine soluţionarea
întâmplărilor, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat.
Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii, asigurând
astfel claritate şi armonie compunerii.
30
Un plan posibil pentru o compunere cu titlul ,,Prima zi de şcoală”:
Introducerea
- cum au aşteptat elevii prima zi de şcoală;
- cu ce gânduri s-au trezit de dimineaţă.
Cuprinsul:
- când, cu cine ,pe unde au mers spre şcoală;
- ce făceau elevii şi părinţii lor în curtea şcolii;
- cum s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a noului an;
- ce au făcut elevii după ce au intrat în clase.
Încheierea:
- ce i-a impresionat mai mult în acea zi;
- gânduri de viitor .
După etapa ordonării ideilor într-un plan, elevii se află în faza finală a procesului de
elaborare a compunerii, aceea de dezvoltare a ideilor în cuvinte, a redactării compunerii.
Pregătirea şi elaborarea compunerii este un proces complex şi de lungă durată, care presupune
înarmarea elevilor cu abilităţi şi cunoştinţe necesare pentru aceste activităţi. Elevii trebuie să
parcurgă etapele compunerii, să le înţeleagă nu pe cale teoretică, ci prin exerciţiu practic.
La clasa a doua paşii spre creaţie pot fi următorii:
1. Cel mai frumos enunţ despre …………
2. Cea mai interesantă întâmplare relatată.
3. Ce final putea avea povestirea audiată?
4. Imaginează-ţi o întâmplare privind obiectele expuse.
5. Dezvoltă propoziţiile simple adăugând detalii.
6. Imaginează-ţi un dialog între ……..şi ………..
31
7. Urmăreşte benzile desenate şi povesteşte.
8. Creează un tablou răspunzând pe larg la întrebări.
9. Dă viaţă şirului de cuvinte creând un text.
10. Continuă începutul dat.
11. Găseşte partea de început a sfârşitului dat.
12. Dezvoltă ideea din proverbul dat.
13. Creează un text prin analogie.
14. Redactează o scrisoare destinată unei fiinţe dragi.
15. Realizează portretul unui coleg.
16. Descrie planta pe care o ai în imagine.
17. Scrie un bilet adresat colegului de bancă.
18. Participă la un dialog.
Pentru optimizarea acestor paşi este necesar să se ţină seama de unele reguli:
 Când elevul care vorbeşte se opreşte, ezită sau a terminat, învăţătorul trebuie
să se înscrie la cuvânt;
 Folosirea dicţionarului în faţa elevilor;
 Folosirea corectă a instrumentului de scris ( stilou ) şi a suportului ( caietul

), nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului;
 În condiţiile scrierii cu cerneală, cuvintele cu greşeli se trec în paranteze şi

se scriu alături corect;
 Nu se rup foile.
Pentru a obţine o CREAŢIE REUŞITĂ se va ţine cont de următorii paşi:
➢ Numai citind mult vei izbuti să realizezi texte reuşite!
32
➢ Vei putea scrie frumos, adevărat şi convingător numai despre ceea ce cunoşti.
➢ Lasă imaginaţia să zboare!
➢ Fiecare text are un titlu.
➢ Orice text are un început ( o introducere ), o desfăşurare ( un cuprins ) şi un sfârşit (

o încheiere ).
➢ Nu te rătăci!
➢ Un plan bun, o creaţie bună.
➢ Nu repeta aceleaşi cuvinte!
➢ Respectă alineatele!
➢ Timpul povestirii: acelaşi în întregul text: trecut, prezent sau viitor şi la aceeaşi
persoană.
➢ Înainte de a scrie gândeşte!
Citirea parţială sau în întregime de către cei care doresc nu trebuie amânată, ci, imediat
după ce are scris ceva pentru a primi confirmarea din partea învăţătorului şi a colegilor că e
bine.
Învăţătorul va lucra alături de elevi, dându-le idei, atenţionându-i cu privire la erori

sau încurajându-le rezultatele.
Evaluarea finală se concretizează cu selectarea celor mai interesante creaţii şi scrierea

lor în portofoliul elevului sau clasei, la vitrina cu surprize.
Compunerile cu destinaţie oficială
Sunt frecvente în viaţa cotidiană şi au întrebuinţare practică.
1. Cererea este o compunere prin care se solicită unei instituţii, întreprinderi sau organizaţii un
anumit lucru şi cuprinde:
 formula de adresare;
 numele şi prenumele, funcţia, adresa completă a solicitantului;
33
 conţinutul propriu-zis şi motivaţia acestuia;
 semnătura;
 funcţia adresantului şi instituţia.
Compunerile corespondenţă
Spre deosebire de compunerile cu destinaţie oficială, acest tip de compunere are un

caracter privat, vizând raporturile dintre indivizi. De aceea, ele poartă pecetea personalităţii
autorului şi îi oferă acestuia posibilitatea de a-şi manifesta originalitatea.
1. Biletul are un conţinut simplu, prin care se transmit ştiri sumare, o rugăminte, o precizare, o
scuză. Se foloseşte între persoane egale ca poziţie socială, vârsta, grad de rudenie. Exprimarea
este simplă, nepretenţioasă, dar nu neglijentă.
2. Telegrama are ca şi principală caracteristică concizia, obţinută prin suprimarea unor elemente
de relaţie – propoziţii, conjuncţii – fără ca prin aceasta să fie prejudiciată înţelegerea celor
transmise. De cele mai multe ori, telegrama cuprinde o singură informaţie, enunţată lapidar.
Este de mai multe feluri şi anume:
▪ telegrama de felicitare;
▪ telegrama de mulţumire;
▪ telegrama de condoleanţe;
▪ telegrama oficială.
3. Scrisoarea este alături de mesajele pe internet cel mai răspândit tip de corespondenţă utilizat.
Aceasta înseamnă comunicare, dar şi evidenţierea unei înclinaţii artistice. De regulă, când
transmitem ceva – gânduri, idei, sentimente – avem în vedere ca formularea să releve şi
atitudinea afectivă, concretizată într-o anume modalitate de expresie, diferenţiată în funcţie de
conţinutul comunicării şi de persoana căreia îi este adresată.
Scrisoarea poate fi de mai multe feluri şi anume:
 scrisoare familială;
34
 scrisoare amicală;
 scrisoare de felicitare;
 scrisoare de mulţumire;
 scrisoare de dragoste;
 scrisoare de justificare;
 scrisoare oficială;
 scrisoare literară;
Regulile care trebuie să fie respectate în alcătuirea unei scrisori sunt:
- nu se scrie cu creionul;
- scrisul trebuie să fie lizibil;
- nu sunt admise ştersături, corecturi;
- hârtia trebuie să fie neşifonată;
- corespondenţa se datează, se notează şi localitatea din care a fost expediată;
- adresa destinatarului scrisă pe plic trebuie să fie completă şi scrisă corect;
- respectarea normelor ortografice şi de punctuaţie este obligatorie;
- concizia şi precizia celor scrise;
- aspectul îngrijit acordat acestui tip de corespondenţă.
Compunerea literară
Trebuie să fie redactată îngrijit, scrisul elevilor să fie corect din puct de vedere
gramatical, să fie respectate alineatele şi aşezarea în pagină. Acestea sunt de mai multe feluri:
- compuneri narative pe baza unui şir de întrebări;
35
- compuneri narative pe baza unui şir de ilustraţii;
- compuneri pe baza unui plan de idei dat;
- compuneri cu sfârşitul dat;
- compuneri libere.
În ciclul primar se formează deprinderea de a alcătui o compunere. Depinde de dorinţa

învăţătorului, de implicarea în acest tip de activitate, de felul cum le insuflă elevilor interesul
pentru compunere. Odată înţeles mecanismul de alcătuire a unei compuneri, indiferent de felul
acesteia, elevul din ciclul primar continuă să alcătuiască aceleaşi compuneri frumoase, în care
utilizează cuvinte şi expresii noi, folosesc imaginaţia şi părerea personală.
II.3. Obiectivele lecţiilor de compunere în învăţământul primar
Curruculum-ul disciplinei Limba şi literatura română pentru clasele I – IV urmăreşte

formarea şi dezvoltarea la elevi a competenţelor esenţiale ale comunicării orale şi scrise, precum
şi familializarea acestora cu texte literare şi nonliterare.
Obiectivele cadru ale obiectului Limba şi literatura română la clasele I – IV sunt:
1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral;
2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală;
3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris ( citirea/lectura );
4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă;34
Pentru fiecare obiectiv cadru sunt formulate obiective de referinţă pe clase, concepute în
progresie. Obiectivul cadru al lecţiilor de compunere din învăţământul primar este „Dezvoltarea
capacităţii de exprimare scrisă”.,, În şcoală tehnica redactării compunerii se învaţă treptat,
urmărind obiective diverse pe diferite trepte ale procesului de învăţământ”.35 La clasa I elevii
34
Programe şcolare pentru clasele I – IV la Limba şi literatura română, 2003 - 2005
35
Ion Drăgotoiu, Metodica predării limbii şi literaturii române, E. D. P. Bucureşti, 1995, pag 77
36
învaţă să citească şi să scrie, să se exprime oral corect. Abia din clasa a II-a se poate vorbi de
redactarea unor texte scurte.
La clasa a II-a, asemenea capacităţii sunt direcţionate de prevederi ale programelor,

care stabilesc obiective de referinţă precum: „să scrie corect, enunţuri”, prin: „exerciţii de
punere în corespondenţă imagine-cuvânt, cuvânt-imagine, exerciţii de completare a
propozoţiilor, exerciţii de scriere a cuvintelor într-o/ într-un, dintr-o/ dintr-un, a cuvintelor cu
mb şi mp a cuvintelor care conţin grupurile ia, ea, ie, oa ,ua, uă, scrierea corectă a cuvintelor
care conţin literele „â” şi „î” ; „să redacteze texte scurte pe baza unui suport vizual şi a unui şir
de întrebări”, prin „exerciţii de analizare corectă a imaginilor, exerciţii de transformare a
propoziţiilor simple în propoziţii dezvoltate, formulări de răspunsuri şi de întrebări, exerciţii de
redactare a unor texte de mică întindere pe baza unui suport vizual şi a unui şir de întrebări,
exerciţii de redactare de bilete în diverse scopuri ( de informare, de solicitare, de mulţumire ).
Obiectivul „ să utilizeze sensul cuvintelor noi în enunţuri proprii” este atins prin „exerciţii de
sinonimie şi antonimie”, „exerciţii de înlocuire a unor cuvinte în enunţuri date în scopul păstrării
sau schimbării mesajului transmis”, „ exerciţii de punere în corespondenţă a cuvintelor cu
sinonime/antonime”, „exerciţii de integrare în enunţuri proprii a cuvintelor necunoscute”.
Elevii îşi formează deprinderi de scriere corectă, lizibilă, îngrijită a textelor, precum
şi utilizarea de convenţii ale limbajului scris printr-o serie de activităţi de învăţare ca „exerciţii
de scriere a textelor”, „exerciţii de încadrare pe spaţiu şi în pagină”, „exerciţii de explicare a
folosirii unor convenţii grafice”, „exerciţii de plasare a semnelor de punctuaţie într-un text”,
”redactarea de enunţuri, texte scurte care să conţină semnele de punctuaţie”.
Stimularea interesului pentru redactarea corectă ţi îngrijită a textelor se realizează prin

„ exerciţii de analiză şi apreciere a lucrărilor”, „ exerciţii de redactare/ elaborare individuală /
în grup a unor lucrări de interes şcolar sau de evidenţiere a unor momente importante din viaţa
colectivului de elevi”.
Începând cu clasa a III-a conţinuturile învăţării prevăd acţiuni ce ţin de elemente ale
tehnicilor muncii cu cartea, precum: „povestirea în scris a unor fragmente dintr-un text citit”
prin „exerciţii de povestire în scris a unor fragmente dintr-un text citit”, „ selectarea adecvată a
cuvintelor într-un text propriu”. Elevii vor fi capabili „ să redacteze texte de mică întindere,
ţinând seama de părţile unei compuneri” prin „exerciţii de povestire în scris a unor fapte şi
întâmplări”, „exerciţii de redactare a unor compuneri cu început/ sfârşit dat”, „exerciţii de
redactare a unor texte narative pe baza unui suport vizual sau folosind cuvinte date”, „alcătuirea
37
planului de idei”, „exerciţii de redactare a povestirii unor fragmente din text”, „exerciţii de
redactare a povestirii unui text după planul de idei”. Prin astfel de compoziţii se dezvoltă
capacităţile de scriere imaginativă.
Scrierea funcţională este deprinsă cu ajutorul obiectivului „să manifeste interes pentru
redactarea corectă şi îngrijită a compunerilor şi textelor cu destinaţie specială” prin următoarele
activităţi de învăţare: „exerciţii de redactare a unor felicitări, cărţi poştale, invitaţii ( adresate
colegilor, învăţătorului, rudelor )”, „exerciţii de completare a datelor destinatarului într-o carte
poştală”, „exerciţiile evaluare a redactării corecte şi îngrijite a textului propriu”.
Redactarea unor enunţuri corecte din punct de vedere gramatical este un obiectiv de
seamă, care poate fi atins prin „exerciţii de stabilire a acordului gramatical”, „exerciţii de
redactare a propoziţiilor simple şi dezvoltate”, „exerciţii de transformare a propoziţiilor, atunci
când se schimbă persoana sau numărul subiectului exprimat prin substantiv sau pronume”.
La clasa a IV-a, programa prevede acţiuni de lucru cu cartea, precum „alcătuirea

povestirii unui text literar după un plan simplu de idei” prin „ exerciţii de împărţire a textului
în unităţi logice de conţinut”, „exerciţii de formulare a ideilor principale într-un şir de enunţuri
cu înţeles logic”.
Scrierea imaginativă este deprinsă cu ajutorul obiectivului „să redacteze diverse texte
de mică întindere adaptându-le destinaţiei şi scopului comunicării” prin activităţi ca: „exerciţii
de descriere a unor obiecte/ fenomene/ fiinţe”, „exerciţii de elaborare a planului iniţial al
compunerii”, „exerciţii de elaborare a unor compuneri: după un suport vizual, cu început/ sfârşit
dat, după un plan dat sau un plan propriu de idei, pe baza unor cuvinte şi a unor expresii date,
cu titlu dat, liberă, narativă, în care se introduce dialogul”. În ceea ce priveşte scrierea
funcţională, în această clasă s-au introdus invitaţia şi scrisoarea. Interesul şi spiritul critic faţă
de redactarea diverselor tipuri de texte se realizează prin „exerciţii de redactare de texte
narative, descriptive, dialogate şi funcţionale”, „exerciţii de înlocuire a unor expresii şi cuvenite
cu echivalenţele cerute de context”, „exerciţii de formulare a unor opinii şi puncte de vedere
proprii referitoare la modul de redactare şi de prezentare a textelor”.36
Obiectivele operaţionale sunt formulate de cadrul didactic pentru fiecare lecţie de

compunere.
36
Curriculum Naţional, Programa şcolară pentru Limba şi literatura română, 2003-2005
38
Pregătirea lecţiilor de compunere presupune cel puţin un obiectiv principal în jurul
căruia se organizează întreaga activitate a colectivului de elevi dirijat de cadrul didactic.
Sarcinile ce urmează să fie realizate în lecţie sunt subordonate obiectivului stabilit care se
concretizează în cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, sistematizare, verificare. Organizarea şi
desfăşurarea lecţiei în vederea atingerii obiectivelor menţionate determină tipul de lecţie, nu
impune numai o singură schemă de desfăşurare a demersului didactic, ci are în vedere
personalitatea învăţătorului şi colectivului de elevi condus de acesta.
Cadrul didactic trebuie să ia în considerare priceperile şi deprinderile formate de elevi

până în momentul respectiv, nivelul de performanţă atins de aceştia privind însuşirea tehnicii
de elaborare a compunerilor, nivelul exprimării, bogăţia vocabularului, gradul de imaginaţie.
Lucrările de specialitate acceptă următoarele tipuri de lecţie:
 mixtă sau combinată;
 de comunicare;
 de formare de priceperi şi deprinderi;
 de recapitulare şi sistematizare;
 de verificare şi apreciere.
Lecţia mixtă sau combinată presupune un volum aproximativ egal de muncă din
partea învăţătorului şi a elevilor. Chiar dacă este abordat un tip nou de compunere, elevii sunt
antrenaţi în toate momentele lecţiei, pentru că numai prin exerciţii variate repetate îşi pot însuşi
caractere tehnice noi şi îşi formează o exprimare corectă, îşi îmbogăţesc vocabularul.
Etapele unei lecţii mixte pot fi:
 Organizarea clasei pentru lecţie cu cele necesare.
 Verificarea temei scrise acasă, care nu este obligatoriu sa fie compunere având în
vedere aspectul integrat al predării limbii române în ultimii ani.
 Pregătirea pentru lecţia nouă se poate organiza în mai multe feluri în funcţie de
obiectivele urmărite şi de scopul general. Se au în vedere expresii frumoase şi
înţelegerea acestora, scrierea corectă a unor ortograme uzitate. Se poate stabilii, de
39
asemenea, domeniul din care se alege tema pentru compunere ( excursie, vizită,
întâmplare imaginară, şir de ilustraţii ) etc.
 Comunicarea şi asimilarea noilor cunoştinţe presupune analiza tabloului, imaginilor, a

începutului sau sfârşitului dat, a cuvintelor şi propoziţiilor de sprijin etc. Se stabileşte
planul de idei, elaborarea orală ( dacă este cazul ) şi apoi elaborarea scrisă a
compunerii.
 Ora de compunere nu presupune un moment de fixare propriu-zisă a cunoştinţelor nou

dobândite dar la sfârşitul orei, în cadrul analizei compunerilor elaborate se fixează
anumite deprinderi şi tehnici folosite de copii iar acest moment s-ar putea numi
„controlul şi analiza compunerilor”.
Lecţia de comunicare nu este specifică orelor propriu-zise de compunere dar

presupune o activitate susţinută din partea învăţătorului, mai ales în primele ore de comunicare
scrisă privind tehnica de elaborare a unui text. Astfel, copii sunt folosiţi în mai puţine momente
ale lecţiei şi nu trebuie pierdut din vedere faptul că elaborarea compunerii nu se însuşeşte prin
predare, ci numai prin exerciţiu.
Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor implică munca independentă, în

grup sau pe echipe a elevilor. Acest tip de lecţie solicită un volum de muncă mai mare din partea
elevilor în scopul formării de priceperi şi deprinderi, în vederea dezvoltării exprimării şi a
spiritului de creaţie. Cadrul didactic trebuie să stăpânească anumite tehnici în dezvoltarea
sarcinilor specifice compunerilor şi să cunoască posibilităţile elevilor de utilizare a acestora.
Etapele unei astfel de lecţii sunt mai puţine şi se referă la: anunţarea subiectului,
reactualizarea cunoştinţelor, activitatea independentă, controlul şi aprecierea lucrărilor.
În elaborare unei compuneri gramaticale, de exemplu, în care se urmăreşte folosirea

consoanei dublu „nn”, se reaminteşte regula, se dau câteva exemple iar elevii construiesc
enunţuri în care sunt incluse cuvintele care conţin literele respective. Apoi se trece la
elaborarea în care sunt incluse cuvintele care conţin literele respective. Apoi se trece la
elaborarea unei compuneri unde sunt date cuvinte de sprijin ce conţin dublu „nn”. Elevii
primesc sarcina de a elabora o compunere despre o zi ploioasă în care să folosească cuvintele:
înnorat, înnodat, înnoptat etc. – în formele pe care le doresc. Astfel se formează deprinderi de
scriere corectă a consoanei duble „nn” prin alăturarea lui „în” cu un cuvânt ce începe cu „n”
dar şi de elaborarea unei compuneri cu cuvinte de sprijin prin activitate independentă.
40
Lecţiile de recapitulare şi sistematizare urmăresc fixarea şi consolidarea unor
cunoştinţe şi deprinderi, compunerile gramaticale şi chiar povestirile şi rezumatele textelor
literare studiate încadrându-se foarte bine în acest tip de lecţie.
O lecţie care are ca obiectiv recunoaşterea adjectivelor într-un text, de exemplu, şi

apoi elaborarea unor compuneri gramaticale cu ele, urmăreşte atât recunoaşterea acestei părţi
de vorbire cât şi folosirea ei în alte structuri avându-se în vedere fixarea şi consolidarea
cunoştinţelor despre adjective dar şi consolidarea tehnicilor de elaborare a compunerilor.
Lecţia de verificare şi apreciere ( de control şi evaluare ) are ca obiectiv principal

cunoaşterea nivelului de pregătire, de asimilare a cunoştinţelor de către elevi şi stadiul atins de
aceştia în formarea priceperilor şi deprinderilor stabilite ca obiective în lecţiile anterioare.
În aceste lecţii ponderea de timp o deţin verificare şi aprecierea. Acestea nu pot fi

confundate cu momentele de verificare sau apreciere din celelalte tipuri de lecţii.
Verificarea, corectarea şi aprecierea compunerilor prezintă o deosebită importanţă în

procesul de formare şi dezvoltare a exprimării elevilor. Aceste acţiuni se desfăşoară periodic şi
creează condiţii atât pentru înlăturarea unor greşeli cât şi pentru prevenirea lor. În urma
verificării lucrărilor, cadrul didactic se informează în legătură cu activităţile pe care urmează să
le întreprindă în vederea exprimării corecte, orale şi scrise, de către elevi. Datele obţinute de
acesta stau la baza organizării corespunzătoare a activităţii diferenţiate.
Aprecierea lucrărilor se face prin discutarea acestora în colectivul clasei. Mai ales la
clasele mici, învăţătorul are scris la tablă sau pe o planşă cerinţele pentru aprecierea
compunerilor şi care se referă la:
- A dezvolta complet temă dată?
- A urmărit subiectul sau a deviat de la el?
- Datele folosite sunt exacte?
- A folosit corect tot materialul dat?
- A respectat proporţia dintre părţile compunerii?
- A respectat tipul de compunere?
- A realizat legături logice, fireşti între ideile dezvoltate?
41
- Exprimarea este corectă?
- A respectat sarcinile specifice date? ( folosirea unor cuvinte, a

expresiilor, a dialogului etc.)
La clasa a IV-a parametrii pentru analiza compunerilor se pot da şi astfel:
- dezvoltarea temei fixate;
- urmărirea planului de idei;
- înlănţuirea corectă a propoziţiilor;
- bogăţia conţinutului lucrării;
- folosirea limbajului: adecvat temei, bogat, nuanţat;
- respectare sarcinilor speciale.
Nu trebuie pierdut din vedere de fiecare dată aportul creativ al elevilor care trebuie
pus în discuţie şi apreciat corespunzător.
Orele de compunere oferă forme variate de îmbogăţire a vocabularului copiilor, de

formare a exprimării corecte orale şi scrise, de stimulare a creativităţii acestora contribuind la
formarea copiilor şi la pregătirea lor pentru viaţă.
Compunerile oferă elevilor posibilitatea să aplice o serie de cunoştinţe însuşite în

cadrul altor obiecte de învăţământ, fiind bogate în conţinut şi îmbrăcând forme complexe de
organizare şi desfăşurare. Desfăşurându-se după anumite reguli, aceste forme de activitate
dezvoltă gândirea logică şi creatoare a copiilor, le formează deprinderea de a deosebi esenţialul
de neesenţial, de a observa şi prezenta caracteristicile unor obiecte şi fenomene, de a aduna
material în legătură cu o anumită temă, de a-l sistematiza. Creaţia determină elevul să transmită
anumite sentimente, să trăiască stări afective, să ia atitudini în legătură cu întâmplări şi
personaje. Elevii sunt îndrumaţi să observe natura, mediul ambiant şi, după o sistematizare
atentă, să redea într-o formă îngrijită ceea ce au văzut. Succesele acestor exerciţii stimulează la
elevi nevoia de activitate creatoare, încrederea în forţele proprii de exprimare.
42
III.METODE ŞI TEHNICI CARE STIMULEAZĂ
CREATIVITATEA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT
43
III.1 Jocul didactic – formă şi mijloc complex al dezvoltării creativităţii
O componentă esenţială a curriculum-lui şcolar o constituie metodologia didactică,

respectiv sistemul de metode şi procedee prin care se asigură atingerea obiectivelor informative
şi formative ale învăţământului. Metoda didactică reprezintă o succesiune de operaţii realizate
în vederea atingerii unui scop, instrumentul de lucru în activitatea de cunoaştere, de formare şi
de dezvoltare a abilităţilor.
Inovaţia didactică a adus în atenţia cadrelor didactice termeni şi atitudini noi necesare
în procesul instructiv-educativ. Integrarea este unul din aceşti termeni şi în acelaşi timp este o
manieră de organizare cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învăţării au ca referinţă
nu o singură categorie de activitate, ci o tematică unitară, comună mai multor categorii de
activităţi.
Învăţarea prin intermediul jocului didactic, mai ales la vârsta şcolară mică, este unul
din dezideratele pedagogiei moderne şi post moderne ,deoarece lecţiile organizate pe baza
jocului oferă elevilor nu numai bucuria şi satisfacţia de a se juca, dar sunt şi un real prilej de
dezvoltare a capacităţilor de exprimare orală şi în acelaşi timp de dezvoltare a capacităţilor
creative. Pentru a putea fi integrat cu succes în lecţie, jocul didactic trebuie să urmărească
realizarea unui scop şi o sarcină din punct de vedere al conţinuturilor propuse , să utilizeze un
conţinut specific atractiv , accesibil elevilor, să utilizeze reguli de joc cunoscute şi respectate
de elevi. Scopul jocului didactic trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele programei şi trebuie
să respecte particularităţile psihologice şi individuale ale elevilor. Jocurile urmăresc probleme
de natură cognitivă, aspecte de ordin formativ. Sarcina didactică este strâns legată de scopul şi
conţinutul jocului, este partea centrală a acestuia, antrenând operaţiile gândirii: analiza, sinteza,
comparaţia şi imaginaţia copilului. Elementele de joc constau în: întrecerea individuală sau
pe grupe, spiritul de echipă ,recompensa, penalizarea, încurajările ,cuvintele stimulative, etc.
Activitatea de echipă are un rol deosebit de important în activitatea instructiv-

educativă, pentru că ,,exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală
muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor, ceea ce asigură o
44
participare mai vie, mai activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare
reciprocă, de cooperare fructuasă.”37
Conţinutul jocului trebuie să corespundă particularităţilor de vârstă ale elevilor, să fie

accesibil, atractiv. Materialul didactic trebuie ales cu grijă, pregătindu-se înaintea jocului:
jetoane, creioane colorate, planşe, figuri diverse, casete audio, personaje surpriză, cărţi, etc.
Învăţătorul trebuie să urmărească împărţirea corespunzătoare a elevilor, aranjarea

materialelor şi a mobilierului( probleme organizatorice ) dar şi crearea unei ambianţe potrivite
(introducerea în atmosfera jocului, anunţarea şi prezentarea acestuia, explicarea sarcinilor şi
încheierea).
Prin intermediul jocului ,,elevii pot ajunge la adevăruri, îşi pot antrena capacităţile lor
de a acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se
manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala,
prudenţa,etc.”38
Cunoaştem că la nivelul clasei I, jocul rămâne activitatea specifică, ce poate fi folosit

în orice moment al lecţiei , cu condiţia ca în cadrul lui să prezinte obiective instructiv-educative,
nu să fie un simplu divertisment ci un mijloc de învăţare. Subliniind valoarea cognitivă a jocului
didactic ,Ioan Cerghit relevă că prin acesta ,,copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul
de a cunoaşte mai bine, de a-şi lărgi orizontul de cunoaştere,de a-şi forma anumite deprinderi.”
Am folosit cu succes la clasă jocuri didactice în însuşirea, exersarea şi consolidarea

noţiunilor de lexic: cuvânt, sinonime, antonime, omonime, sunet, literă, vocale, consoane,
silabe, despărţirea cuvintelor în silabe, formarea capacităţii de sesizare şi utilizare a sensului şi
a rolului sunetelor şi cuvintelor în exprimarea orală şi scrisă.
Exemplificări:
1. Pornind de la o literă formaţi cuvinte cu 2,3,4 litere:
„m”: mă, mac, masă
2. Adăugaţi o literă în faţa cuvintelor date pentru a obţine cuvinte noi:
37
Cerghit Ioan, Metode de învăţământ, E. D. P., Bucureşti, 1997, pag.45
38
Găveanu Al., Cunoaşterea prin descoperire în învăţare, E. D. P., Bucureşti,1975 pag. 237
45
 ai, _ai, _ai ( nai, pai, vai )
 are, _are, _are ( sare, tare, mare )
3. „Scara cuvintelor”: pornind de la o silabă dată, compuneţi cuvinte formate din 2,3,4,5 silabe:
Re-pa-ra-tă ma-ca-ra-le-le
Re-pa-ra ma-ca-ra-ua
Re-ce ma-ca-ra
Re ma-ma
ma
4. „ Cuvinte prietene”
Uneşte cuvintele cu înţeles asemănător ( sinonime )
voios patrie
şireată vesel
omăt vicleană
îndată nea
ţară imediat
În explicarea cuvintelor noi se folosesc diferite procedee: legarea cuvintelor noi de

imagini şi ilustraţii, căutarea cuvintelor noi în dicţionar. În acelaşi timp cu explicarea cuvintelor
noi se arată forma lor corectă, scrierea şi pronunţarea lor. De exemplu, pe tablă s-au scris din
pauză , cu cretă colorată şi s-au acoperit două adjective şi două substantive sinonime între ele ,
pe care copiii le-au întâlnit în lecturile parcurse: suav, firav, larmă, zarvă. Prima cerinţă a fost
ca elevii să găsească pentru fiecare cuvânt, cuvântul cu înţeles asemănător. Copiii au găsit cu
uşurinţă sinonimele respective, având impresia că se întrec într-un joc. Folosirea jocului
didactic angajează întregul potenţial psihic al elevilor, gândirea şi iniţiativa.
Jocul ,, Formează cuvântul” folosit la clasa întâi, conform căruia elevul trebuia să
formeze din silabe cuvântul corespunzător imaginii de pe plic, a ajutat la explicarea unor cuvinte
ca: ghimpi, gherghef, ghirlandă. Noile cuvinte au fost folosite în enunţuri orale şi scrise. Alte
46
jocuri pe care le-am folosit: jocul ,,Cuvinte perechi” a avut ca cerinţă căutarea perechii
cuvântului dat care arată profesia : redacţie –redactor , desen- desenator, laborator-laborant etc.
Alt joc a avut ca sarcină formularea unor propoziţii pe baza iniţialelor cuvintelor din
propoziţie: B…………d………….s. Elevii au formulat propoziţiile:
Barbu desenează steluţe.
Bunica doreşte struguri.
Bianca doarme singură.
Pentru ca activitatea didactică să aibă o mai mare atractivitate pentru elevi, am utilizat
o serie de jocuri didactice: „Să găsim familia cuvântului”, „Cine răspunde repede şi bine?”,
„Jocul însuşirilor” , „Ordonaţi şi transformaţi” , „Cele mai frumoase expresii”, „Unde sunt
greşelile?”, ,,Eu spun una tu spui multe”, „Eu , tu, el, noi, voi, ei”, ,,Cum nu este?”, „Cel mai
bun povestitor”, „Spune cum e corect!”, „Unde e greşeala?”, „ Litera se plimbă”, „ Scara
cuvintelor”.
La clasele mai mari (a III-a şi a IV-a), am complicat sarcina jocurilor:
*,,Şi cuvintele au familia lor”: Formaţi familia cuvintelor:
pace: ………………………………………………………..
român:……………………………………………………….
Exemplu: poveste- povestitor, a povesti, povestit, povestioară, povestire.
*,, Cum este?” Găsiţi însuşiri pentru:
ghiocel
(parfumat) (gingaş) (minunat)
47
Jocul de rol reprezintă o modalitate de îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului şi de stimulare a
creativităţii elevilor:
 Imaginaţi-vă că aţi fi o pasăre călătoare care a sosit acasă. Povestiţi unde aţi fost şi ce
aţi văzut, unde aţi poposit în drum spre casă?
 Redă o faptă bună ce ţi s-a întâmplat.
III.2. Analiza şi restructurare textelor de limba română – indicatori în stimularea

creativităţii
Lecţiile de limba română oferă reale posibilităţi de organizare şi desfăşurare a unor

multiple activităţi menite a dezvolta capacitatea de creaţie a elevilor. Dintre acestea pot fi
amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirii,
intercalarea unor noi episoade în povestirii, ilustrarea textelor, modelajul, dramatizarea
povestirilor, rezolvarea compunerilor, crearea de poezii, ghicitori, alcătuirea propoziţiilor după
scheme date, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă şi invers.
Consider că prezenţa textelor literare este de o importanţă majoră, deoarece acestea le

oferă elevilor, pe lângă modelul de aranjare în pagină a textelor, cuvinte şi expresii frumoase,
ce le îmbogăţesc vocabularul, familiarizându-i în acelaşi timp cu diverşi scriitori şi poeţi,
dezvoltându-le câmpul de citire, ajutându-i să observe în felul acesta diferitele stiluri de redare
a textelor în funcţie de fiecare autor în parte. Toate acestea îi ajută pe copii să aibă modelele de
creaţie şi le stimulează imaginaţia de natură literară, înconjurându-i să creeze în chip original.
Prin felul în care, ca învăţătoare, solicit întrebări, prin felul în care organizez
activitatea de informare şi formare a elevului, prin accentul pe care-l pun pe dezvoltare
proceselor cognitive-afective, pot influenţă comportamentul activ şi creativ al elevului. Pentru
a incita elevul spre o participare activă, am selectat texte care să stimuleze gândirea critică,
curiozitatea , interesul către nou, necunoscut, care să dezvolte capacitatea de a privi altfel
lucrurile, de a-şi pune întrebări neobişnuite despre lucruri obişnuite. Studierea acestor texte
literare, analiza şi restructurarea lor au ca efect atât stimularea creativităţii elevilor, dar au şi un
puternic caracter formativ, ele duc la transformări în comportamentul elevilor, care vor/sau nu
să se identifice cu un anumit personaj.
48
Iată câteva din activităţile pe care le-am propus pentru stimularea creativităţii gândirii:
❖ Imaginaţi-vă discuţia dintre moşneag şi brad, înainte de a fi tăiat ( în textul „Vreau să

trăiesc printre stele” din manual de Limba şi literatura română la clasa a II-a );
❖ Imaginaţi-vă un dialog între ciocănitoare şi veveriţă ( textul „Cioc! Cioc! Cioc!”, de

Emil Gârleanu, clasa a III-a );
❖ Imaginaţi-vă un dialog purtat cu Moş Crăciun;
❖ Ce aţi face dacă aţi fi în locul copiilor din textul „Cuibul de păsărele”? Cum aţi proceda?
Exerciţiile lexicale contribuie de asemenea la îmbogăţirea vocabularului, la dezvoltarea

capacităţii de a gândi şi de a se exprima; formarea unui limbaj care să fie expresia unei gândirii
logice şi ordonarea poate fi un instrument de lucru extrem de eficace în formarea capacităţilor
creatoare.
Iată şi câteva exemple:
❖ Se dau substantive pentru care li se cere elevilor să găsească cele mai frumoase însuşiri
( adjective- epitite ):
Gust amar ( adjectiv )
Suflet amar (epitet)
❖ Lângă cuvinte neînsufleţite se cere elevilor să găsească acţiuni săvârşite de oameni (

personificări ):
Norii se ascund, se înfurie.
Soarele zâmbeşte printre nori.
❖ Se cere elevilor să creeze comparaţii deosebite:
➢ Fulgi de nea ca nişte steluţe sclipitoare;
➢ Ghiocei plăpânzi ca nişte mici clopoţei;
➢ Covorul moale şi pufos al frunzelor ca o plapumă.
49
➢ Exerciţii de depistare a metaforelor, a cuvintelor simbol sau a repetiţiei:
*metafore: Ochi de apă – lacul
Împărăţie a păsărilor – pădurea
*cuvinte simbol: alb = puritate, pace, candoare
Vultur = putere, forţă, măreţie
*repetiţii: mic, mic, de tot
Curat, curat ca lacrima
❖ Alte exerciţii au vizat transformarea unor propoziţii simple în propoziţii dezvoltate şi

invers.
Florile au înflorit.
Florile au înflorit în anotimpul primăvara.
❖ Munca cu dicţionarul este o problemă de cultură şi un mijloc de autoinstuire.
Imaginile, ilustraţiile contribuie şi ele la însuşirea corectă a cuvintelor, dar şi la

îmbogăţirea vocabularului elevilor. Prezentarea planşei având ca desen „Povestea bobului de
grâu”, nu numai că a integrat cunoştinţele, dar a şi precizat vocabularul.
Limba română oferă o varietate de exerciţii cum ar fi cele de combinare a silabelor.

După ce au învăţat literele a, m, n, r, e, u le cerem elevilor să formuleze cu ele silabe, apoi cu
silabele respective cuvinte ( mama, mare, mure, mere, Mara, Ana ).
În clasa a treia am folosit exerciţii care aveau ca cerinţă găsirea cât mai multor
adjective pentru substantivele date: ordonarea logică a întâmplărilor exprimate de propoziţiile
unui text; realizarea celei mai frumoase introduceri a unei compuneri.
Schimbarea valorii gramaticale sau a clasei morfologice constituie un nou procedeu

da îmbogăţire şi stimulare a exprimării şi creativităţii copiilor. De exemplu:
- Alcătuiţi enunţuri în care verbele sare, poartă, mătură, să fie parte de vorbire.
- Daţi exemple de enunţuri în care cuvintele noi, bătrân, tânăr, să fie alte părţi
de vorbire diferite.
50
- Adjectivarea unor substantive trandafirie, portocalie, argintie
- Substantivizarea unor adjective mândra, voioasa, tânărul
Activităţile de dezvoltare a vorbirii se desfăşoară în şcoală pe cale orală cât şi prin

exerciţii de copiere şi dictare care vor pregăti elevii pentru trecerea la realizarea unor compoziţii
scrise.
Experienţa şi creativitatea cadrelor didactice pot multiplica aceste forme, conferindu-

le eficienţă şi realizând astfel obiectivele dezvoltării vorbirii elevilor.
În cadrul lecţiilor de limbă şi literatură română se pot face povestirii cu elevii, sarcina
învăţătorului fiind de a prezenta fie începutul, fie planul de idei la tablă sub formă de ilustraţii.
Elevul este astfel liber să interpreteze faptele aşa cum doreşte el, să-şi imagineze întâmplarea şi
să le expună în mod personal.
III.3. Tradiţional şi modern în strategiile de stimulare şi dezvoltare a creativităţii
literar – artistice
Observând evoluţia învăţământului de la cel tradiţional la cel modern, se observă o

complementaritate la nivelul strategiilor didactice. Metode tradiţionale ( conversaţia, explicaţia,
expunerea ) alternează cu metodele moderne. De multe ori elevul este ajutat să ajungă la soluţia
dorită prin intermediul conversaţiei sau explicaţiei învăţătorului. Pe fondul metodelor
tradiţionale au fost create metode noi, care au suplinit neajunsurile celor tradiţionale, cum ar fi:
conversaţia euristică, problematizarea, brainstorming-ul, jocul de rol, sau şi mai noile metode:
metoda cubului, ciorchinelui, diagrama Wenn, explozia stelară, metoda pălăriilor gânditoare,
jurnalul cu dublă intrare, ştiu/vreau să ştiu/ am aflat, etc.
În ultimul timp a crescut interesul pentru aşa-zisele metode activ-participative.

Acestea pun accentul pe cunoaşterea operaţională, pe învăţarea prin acţiune, prin operarea în
plan mintal şi manual a obiectivelor şi acţiunilor, au în vedere dezvoltarea intelectuală,
dezvoltarea unor operaţii ştiinţifice, a capacităţii de sinteză, asociere şi pun accentul pe
caracterul formativ-educativ. Prin aceste metode se stimulează strângerea de informaţii,
51
producerea de idei, căutarea de soluţii, organizarea şi reorganizarea progresivă a ideilor,
interpretare, reflecţie personală, comunicare, inventivitate şi creaţie.
Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginaţie şi voinţă,

dar valorifică şi potenţialul de cunoaştere, acţiune şi trăire a copilului.
Strategia didactică activ-participativă:
 Asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare, adaptat nevoilor

de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare copil, valorificând şi stimulând
potenţialul creativ şi originalitatea acestuia;
 Asigură o bună punere în practică a celor însuşite;
 Exersează capacităţi de luare a deciziilor;
 Stimulează implicarea activă a copiilor, aceştia fiind conştienţi de responsabilitatea ce

şi-o asumă.
Acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei
înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Această construcţie personală este
favorizată de interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Adevărata învăţare este aceea care
permite transferul achiziţiilor în contexte noi.
Flexibilitatea în ceea ce priveşte adaptarea conţinuturilor la nivelul de dezvoltare

concretă ţi la interesele copiilor, precum şi punerea accentului pe învăţare procedurală, conduc
la structurarea unor strategii şi proceduri proprii de rezolvare de exerciţii, de explorare şi de
investigare, la dezvoltarea interesului şi a motivaţiei pentru studiul şi aplicarea limbii române
în contexte variate.
Dezvoltarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ şi se

realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii activ-participative. Aceste strategii nu
trebuie rupte de cele tradiţionale; ele marchează un nivel superior în spirala modernizării
strategiilor didactice. Prin metode activ-participative înţelegem toate situaţiile ( nu numai
metodele active propriu-zise ) care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al informării şi-i
transformă în subiect al formării.
Activarea predării-învăţării presupune folosirea unor metode, tehnici şi procedee care

să-l implice pe elev în procesul de învăţare, urmărindu-se: dezvoltarea gândirii sale critice,
52
stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru cunoaştere, în sensul formării lui ca
participant activ la procesul de învăţare. Astfel elevul este ajutat să înţeleagă lumea în care
trăieşte şi să aplice în diferite situaţii de viaţă ceea ce a învăţat. Metodele didactice constituie
elementul esenţial al strategiei didactice, ele reprezentând latura executorie, de punere în
acţiune a întregului ansamblu ce caracterizează curriculum şcolar. În acest context, metoda
didactică poate fi considerată ca instrumentul de realizare cât mai deplină a obiectivelor
prestabilite ale activităţii instructive. De aici şi o mare grijă pentru adoptarea unor metode
variate, eficiente şi adecvate nu numai specificului disciplinelor, ci şi scopului general al
învăţământului şi al cerinţelor de educaţie ale societăţii contemporane.
„Funcţiunea generală a acestei paradigme – cea în care îşi au originea metodele active
– este aceea de organizare educativă centrată pe fiinţa umană care devine subiect, care trebuie
să poată funcţiona din plin, să trăiască o viaţă plină”.
La vârsta şcolară mică, cristalizarea unor atitudini favorabile creativităţii şi

dezvoltarea proceselor de cunoaştere implicate în creativitate se poate realiza prin folosirea
dominantă a metodelor active, a metodelor bazate pe problematizare, pe acţiunea reală şi
fictivă, pe explorare. Deşi, mai puţin formative în raport cu creativitatea, metodele expozitive
nu pot fi excluse.
❖ Descrierea, povestirea, explicaţia sunt absolut indispensabile pentru activităţile din

şcoală, dar, în perspectiva stimulării creativităţii, se impune optimizarea lor prin o
permanentă problematizare a comunicării ( prin introducerea unor întrebări-problemă,
a interogaţiei şi a invocaţiei retorice, a dialogului ).
❖ Conversaţia îşi sporeşte valorile ei formative dacă este mai suplă, mai puţin dirijată,
bazată pe faptele de viaţă trăite de copil. Întrebările cuprinzătoare, deschise, solicită
gândirea productivă, favorizează spontaneitatea şi iniţiativa. Prin formularea şi
structurarea întrebărilor putem să sugerăm şi să generăm modul de operare mintală.
Se impune armonizarea întrebărilor convergente ( care călăuzesc elevii în analiză,
comparaţie, sinteza ) cu întrebări divergente ( solicită să găsească alternative de
modalităţi rezolutive şi soluţii ), întrebări evaluative ( solicită capacitatea de analiză
şi de elaborare a judecăţilor de valoare ), întrebările predictive. Ascultarea activă,
53
încurajarea, întărirea pozitivă a răspunsurilor corecte, spontane, originale, stimulează
conduita interogativă a copilului. Se cristalizează astfel sensibilitatea faţă de probleme
şi capacitatea de definire a problemelor.
❖ Conversaţia în grup favorizează găsirea unei diversităţi de modalităţi rezolutive,

capacitatea de comunicare, interacţiunile, cooperarea, atitudinea pozitivă faţă de
comunicare, respectul faţă de valorile emise de ceilalţi, dezvoltă capacitatea de
observaţie, de argumentare, încurajează tendinţa de afirmare. Este foarte important să
obişnuim elevul să formuleze răspunsuri adecvate, să completeze răspunsul elaborat
de colegi, şi mai ales, să formuleze el însuşi întrebări, întrucât întrebarea este una act
de meditaţie, de reflecţie. Atitudinea adultului va fi una încurajatoare.
❖ Observarea cu formele ei ( spontană şi neorganizată, dirijată din exterior,

enumerativă şi descriptivă, organizată şi sistematică ), instrumentează pe copil cu
spiritul de observaţie, capacitatea de descoperire şi definire a problemelor, capacitatea
apreciativă şi descriptivă. Conduita interogativă faţă de realitate, îmbinarea intuiţiei
senzoriale cu intuiţia intelectuală, curiozitatea, comunicarea cu sine şi cu realitatea se
formează şi se dezvoltă prin această metodă. Este o pregătire pentru actul creator şi
anume etapa pregătirii sau preparării. Cunoştinţele la care ajunge copilul prin
observare sunt încărcate acţional şi afectiv, şi de aceea, mult mai stabile.
Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri
didactice, având astfel posibilitatea să-şi adapteze munca sa diferitelor circumstanţe, să confere
predării flexibilitatea şi mai multă eficienţă. Un stil modern şi actual este cel creativ. Unele
cadre didactice dovedesc mai multă flexibilitate decât altele în comportamentul lor didactic,
acestea sunt receptive la ideile şi experienţele noi, manifestă îndrăzneală, mai multă
independenţă în gândire şi acţiunea didactică, au capacitatea de a-şi asuma riscuri şi sunt dispuse
să încerce noi practici, noi procedee.
Prin metodele moderne de stimulare a creativităţii pe care eu însămi le-am abordat în

activitatea didactică la clasă, voi aminti:
54
❖ Ciorchinele. Este o metodă brainstorming neliniară folosită pentru a stimula gândirea
creatoare. Poate fi realizată în echipe de 2-6 elevi. Etapele realizării ciorchinelui sunt
următoarele:
▪ Scrieţi un cuvânt sau o sintagmă pe mijlocul foii ( tablei );
▪ Începeţi să scrieţi cuvinte ( sintagme în legătură cu această temă );
▪ Trageţi linii între ideile care se leagă.
Reguli:
▪ Scrieţi tot ce vă trece prin minte;
▪ Nu vă opriţi din scris până la expirarea timpului.
❖ Eseul de zece minute minute. Se poate folosi la clasele a III-a şi a IV-a. Se foloseşte
în reflecţie şi se cere elevilor să dezvolte ideile cu toată sinceritatea şi maturitatea de
55
care dispun: „Sunt om. Învăţ. Mă joc şi visez ca trăiesc într-o lume mai bună.” sau
„Norii au acoperit cerul. Se stârneşte vânt. ploaia cade. Stropii lovesc în geam. Frunzele
foşnesc. Privesc pe fereastră. Natură stranie. Păsările au dispărut. O lume moartă,
pustie.”
Pentru evaluarea lucrărilor se vor folosi grilele de corectare expuse în clasă sau scrise
la începutul caietului. Să nu uităm însă faptul că diferenţa da calitate creativă trebuie să fie
apreciată în mod pozitiv. Operaţiile mintale ale copiilor diferă şi fiecare trebuie apreciat pentru
modul în care a pus în aplicaţie funcţia creatoare a creierului uman.
❖ Explozia stelară – este o metodă noua de dezvoltare a creativităţii, similară

brainstormingu-lui. Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări,
asemenea exploziei stelare;
Exemplu: La lecţia „Miţă Fărămiţă”, din manualul de limbă şi literatură română de clasa a II-a,
am folosit această metodă şi a plăcut foarte mult elevilor.
Iată ce au răspuns:
Cine? ( Personajele sunt: băiatul şi albinele )
Ce? Unde?
Miţă Fărămiţă
( Băiatul, Miţă ( Acţiunea se petrece în
scormone cu un băţ în stup ) curtea şcolii.)
Când? Cum?
56
( Întâmplarea are loc în reacţie.) ( Băiatul este pedepsit de albine. )
❖ Cubul – metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii din
mai multe perspective. Se oferă posibilitatea de a se dezvolta competenţele necesare unor
abordări complexe;
Tehnica cubului - strategia de învăţare care facilitează examinarea unui teme din
diferite indicaţii – cheie pe fiecare latură a cubului. de exemplu: descrie, compară,
asociază, analizează, aplică găseşte argumente pro şi contra. Cubul are 6 feţe, pe care
sunt scrise, verbele ce numesc operaţiile de gândire:
1. Descrie/defineşte ( se descrie subiectul operei )
2. Compară ( specificul obiectului în raport cu altele, deja examinate )
3. Asociază ( fiecare subiect poate declanşa diverse asociaţii )
4. Analiza ( interpretarea legăturii ca element al întregului )
5. Aplică ( aplicarea în viaţa cotidiană )
6. Apreciază ( pro sau contra )
Aplicaţie: Clasa a III-a
Lecţia „Bunicul”, după B. Şt. Delavrancea
1. Descriere: adaugă adjective din texte fiecărui substantiv dat: pletele ( albe şi creţe ), ochii (
blânzi şi mângâietori ), flori ( albe ), ani ( mulţi şi grei ), obrajii ( roşii şi calzi).
2. Compară:
Pletele bunicului sunt albe şi creţe ca ( nişte ciorchini de flori albe ).
Ochii bunicului sunt blânzi şi mângâietori ca ( lumina ).
3. Analizează:
Explică sensul cuvintelor:
Peste plete au nins ani mulţi şi grei. ( = pletele bunicului sunt albe ca neaua )
57
Ochii blânzi şi mângâietori ai bunicului privesc spre poartă. ( = bunicul aşteaptă sosirea
nepoţilor cu ochii duioşi )
4. Asociază :
Identifică în coloana a doua sinonime pentru cuvintele din prima coloană:
Bunicul purpurii
Băietan grăsuţi
Blânzi duioşi
Bucălăi bătrânul
Roşii fecior
5. Aplică:
Formulează enunţuri utilizând expresiile: ciorchini de flori albe, un băietan şi o fetiţă roşii şi
bucălăi, ani mulţi grei.
6.Argumenteză :
De ce acest text se numeşte ,,Bunicul”?
( Textul creionează un portret al bunicului cu însuşirile sale fizice şi sufleteşti.)
❖ Diagrama Venn Euler - procedeu pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor care
porneşte de la 2 sau mai multe idei discutate care au trăsături comune şi distinctive.
Constă din 2 sau 3 cercuri ce se suprapun. În interiorul cercurilor se înscriu concluzii
privitor la trăsăturile distinctive, iar în locurile unde se suprapun, trăsăturile comune.
Pentru clasele primare cercurile pot fi înlocuite cu un tabel alcătuit din trei coloane.
În cadrul orelor de limba română această tehnică presupune următoarele etape:
1. Se enunţă problema ce urmează a fi discutată;
2. Profesorul formulează un subiect care se pretează discuţiei şi comparaţiei cu un alt

subiect cunoscut;
3. Conceptele vor prezenta prin cercuri parţial coincidente;
58
4. Elevii desenează cercurile şi scriu cuvintele necesare
5. Suprafaţa comună a cercurilor se haşurează;
6. Se fac prezentările şi se comentează.
❖ Turul galeriei este o metodă care constă în trecerea în revistă a produselor realizate de
elevi expuse pe pereţii clasei sau pe tablă. Ea presupune o evaluare interactivă şi
profund formativă a realizărilor elevilor realizate individual sau în grup.
Avantaje:
 Stimulează creativitatea individuală sau de grup;
 Permite analize comparative şi aplicaţii ale cunoştinţelor în contexte noi;
 Creează emulaţie şi dinamism;
 Încurajează învăţarea prin cooperare.
Etape:
o Alegerea şi lansarea sarcinii de lucru către elevi;
o Organizaţi în echipe de 4-5, elevii pot materializa rezultatul muncii într-un

produs care să ilustre abordări diferite ale problemei (lucrare, desen, diagramă,
etc. );
o Expunerea produselor prin „turul galeriei”. Individual sau în grup elevii
inventariază toate lucrările expuse. Unele observaţii sau comentarii pot fi
consemnate direct pe lucrările expuse;
o Reexaminarea propriilor produse prin comparaţie cu celelalte şi citirea
comentariilor făcute pe produsul lor.
❖ Metoda pălăriilor gânditoare
Acest nou tip de metodă de predare-învăţare este în sine un joc. Copiii se împart în şase
grupe pentru şase pălării. Pentru succesul acestei metode este important ca materialul
59
didactic să fie bogat, iar cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi.
Fiecare culoare reprezintă un rol:
Pălăria albastră Pălăria albă Pălărie roşie Pălărie Pălărie verde Pălărie
neagră galbenă
Este liderul Deţine Îşi exprimă Este criticul Oferă soluţii Este
Conduce informaţii emoţiile Identifică alternative creatorul
activitatea despre tema Nu se greşelile Generează Explorează
Clarifică discutată Justifică Exprimă idei noi optimist
Alege soluţia Face Spune ce doar judecăţi posibilităţile
corectă conexiuni simte negative Efortul
Informează aduce
beneficii
Aplicaţie: „Ciuboţele ogarului”, Călin Gruia
Clasa a II-a
Pălăria Pălăria Albă Pălăria Pălăria Pălăria Verde Pălăria

Albastră Roşie Neagră Galbenă
60
Caracterizează Povesteşte pe Arată cum Critică Acordă Găseşte alt
iepurele în scurt textul merge atitudinea variante de final textului
contradicţie cu iepurele Iepurelui, acţiune
Ogarul zgribulit şi care dând Iepuraşul
speriat cu cei dovadă de
doi galbeni naivitate, a
crezut în
cinstea
Ogarului
❖ Brainstorming-ul ( „Furtună în creier” sau „metoda asaltului de ide” ) este cea mai
cunoscută metodă de grup, folosită pentru producerea ideilor creative. Esenţa acestei
metode constă în separarea momentului emiterii ideilor, de momentul evaluării lor. În
constituirea grupului se vor respecta câteva exigenţe: participarea benevolă a
membrilor, relaţiile ambientale între participanţi şi interdicţia de a face parte din acelaşi
grup, un şef şi un subaltern. Pe parcursul aplicării acestei metode, participanţii trebuie
să respecte cele patru reguli:
1. Judecata critică este interzisă!
2. Daţi frâu liber imaginaţiei ( idei cât mai absurde, mai fanteziste )!
3. Gândiţi-vă la cât mai multe idei posibile!
4. Preluaţi şi dezvoltaţi ideile celorlalţi!
Grupul creativ este compus din membri de nivel intelectual eterogen, cu un conducător receptiv,
de încredere şi respectat. Problema este pusă tuturor membrilor, fiecare îşi expune punctul de
vedere, se discută şi se alege cea mai bună soluţie. La clasele primare se poate aplica şi are un
succes deosebit, deoarece copii sunt deschişi spre colaborare, mai ales dacă aceasta capătă şi
caracter de joc, întrecere între grupe.
Brainstorming-ul oferă posibilitatea manifestării libere, spontane a gândirii şi imaginaţiei

membrilor grupului, precum şi creşterea productivităţii creativităţii individuale ca urmare a
interacţiunii membrilor într-o situaţie de grup. Tehnica asaltului de idei se poate folosi atât în
cadrul orelor curente, cât şi în cercurile pe specialităţi.
Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un
observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendinţe :
✓ centrarea pe „copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi, în acelaşi timp,
partenerul nostru în propria formare;
61
✓ folosirea unor metode şi stiluri moderne care să descopere cât mai bine
întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta
resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.
62
IV. CERCETAREA – STIMULARE CREATIVITĂŢII
ŞCOLARULUI MIC PRIN LECŢIILE
DE COMPUNERE
1.Metodologia cercetării
Această lucrare metodico-ştiinţifică are ca scop prezentarea unor modalităţi de lucru

cu elevii în cadrul orelor de limba şi literatura română care trebuie să conducă la formarea şi
dezvoltarea competenţei de comunicare scrisă prin lecţiile de compunere.
De asemenea cercetarea care urmează va demonstra că metodele interactive sunt mai

eficiente în ceea ce priveşte stimularea creativităţii elevilor, dezvoltarea imaginaţiei a gândirii
creatoare, dar şi a spiritului de iniţiativă.
a) Ipoteza şi obiectivele cercetării:
Dacă voi utiliza cât mai multe tipuri de compuneri de texte (creaţii literare), aplicând
metode şi tehnici interactive, voi avea rezultate pozitive în dezvoltarea creativităţii şcolarilor
mici.
63
Obiectivele cercetării:
O1 - Utilizarea unor tehnici şi metode de determinare obiectivă a nivelului de

pregătire a elevilor;
O2 - Determinarea nivelului general de pregătire la disciplina limba şi literatura

română;
O3 - Investigarea impactului compunerilor şcolare asupra stimulării creativităţii

elevilor;
O 4 - Urmărirea progreselor/ regreselor înregistrate de elevi pe linia creativităţii.
b) Organizarea cercetării
Am ales cercetarea de tip practic- aplicativ pornind de la încadrarea temei într-un

spaţiu teoretic şi ajungând la reliefarea implicaţiilor practice menite să îmbunătăţească, să
optimizeze activitatea de învăţare .
Din punct de vedere metodologic ,cercetarea este experimentală pentru că prin

introducerea în activitatea elevilor a unor strategii moderne se declanşează acţiuni
educaţionale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate şi prelucrate in vederea demonstrării
valorii pe care o au.
Metodologia cercetării cuprinde:
Metode nonexperimentale de colectare a datelor:
Observaţia are un demers inductiv, de la particular la general şi îmi va oferi date

concrete despre posibilităţile reale ale elevilor şi despre influenţa asupra lor a factorilor ce
intervin în activităţile desfăşurate individual, frontal sau de grup.
Testele mă vor ajuta să cunosc ,să pot delimita nivelul de cunoştinţe , să cunosc în
amănunt aspecte legate de dificultăţile pe care le întâmpină, să obţin date concrete şi să
surprind obiectiv evoluţia şi stadiul atins de fiecare elev în parte.
Chestionarele mă vor ajuta să aflu opiniile elevilor despre activităţile desfăşurate, ce

preferinţe au în ceea ce priveşte metodele aplicate, ce nu au înţeles sau ce nu le-a plăcut şi
care sunt motivele ce au dus la aceste opinii.
Metoda analizei produselor şcolare mă va ajuta să culeg informaţii despre nivelul

atins de elevi, într-un mod cât mai obiectiv.
Metode acţionale sau de intervenţie:
64
Experimentul pedagogic este metoda fundamentală de investigaţie şi are ca
principale variabile:
a) variabila independentă: structura psihologică a fiecărui copil;
b) variabila dependentă: performanţele elevilor pe parcursul experimentului.
c) Grupurile de cercetare
Experimentul aplicat a avut trei faze:
➢ Faza prealabilă, când am ales eşantioanele, am testat nivelul de cunoştinţe
al elevilor, apoi am înregistrat rezultatele;
➢ Faza administrării factorului experimental, când am introdus în activităţile

de limba şi literatura română mai multe tipuri de compuneri precum şi
metode interactive;
➢ Faza înregistrării rezultatelor când am testat nivelul cunoştinţelor după

aplicarea experimentului, am înregistrat datele în tabele, apoi le-am
comparat cu cele iniţiale, această comparaţie permiţând o interpretare
obiectivă a rezultatelor celor două testări.
Pentru a testa nivelul claselor am aplicat următorul test:
1. Scrie după dictare:
__________________________________________________
______
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________________
__________________________________________________
______
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________________
__________________________________________________
______
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________________
__________________________________________________
______
65
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________________
__________________________________________________
______
2. Despărţiţi în silabe cuvintele:
şcoală -……………..
buchete - ………………
nor - ………………….
buburuză - …………….
3. Completează cu grupul de litere potrivit:

min___
reli___e
____ndă
____te
o____lari
__upercă
4. Scrie cuvinte cu:

a) sens asemănător: b )sens opus:
vesel -………….. cald - ………………
steag - …………. lumină - ……………
vorbeşte - ……… urcă - ………………
5. Ordonaţi cuvintele pentru a forma o propoziţie:

copacilor, pe, galbene, stradă, cad, frunzele, ale
__________________________________________________
______
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
______________
__________________________________________________
_______
6. Uneşte propoziţia cu imaginea corespunzătoare:
66
a) A sosit toamna.
b) Elevul stă în bancă.
c) Căţelul latră.
d) Pisicuţa bea lapte.
e) Elevii aleargă în curtea şcolii.
f) Puişorul desenează o buburuză.
7. Scrie trei enunţuri despre toamnă.
________________________________________________
______
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
__________________
________________________________________________
______
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
__________________
________________________________________________
______
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
__________________
________________________________________________
______
Dictare:
A sosit toamna. Copiii se îndreaptă veseli spre şcoală. Pe chipul lor se poate vedea bucuria
revederii.
Sunt nerăbdători să ajungă la clasele primitoare.
Oare, ce discută ei?
Obiective operaţionale:
O1: Să scrie corect un text după dictare;
O2: Să despartă în silabe cuvintele date;
O3: Să completeze cuvinte cu grupul de litere potrivite;
O4: Să descopere cuvinte cu sens asemănător şi cu sens opus;
O5: Să ordoneze cuvintele în propoziţie;
O6: Să unească propoziţia cu imaginea corespunzătoare;
O7: Să formuleze enunţuri despre toamnă.
67
Descriptori de performanţă
Item Calificativ
Foarte bine Bine Suficient
1. Scrie corect după dictare Scrie propoziţiile după Scrie propoziţiile după
cele cinci propoziţii dictare cu trei-patru erori dictare cu cinci-şapte
greşeli
2. Desparte cuvintele în Desparte trei cuvinte în Desparte două cuvinte în

silabe silabe silabe
3. Completează cuvintele cu Completează patru cuvinte Completează două

grupurile de litere cu grupurile de litere cuvinte cu grupurile de
litere
4. Găseşte toate soluţiile Găseşte patru soluţii Găseşte două soluţii
5. Ordonează cuvintele şi Ordonează cuvintele şi Transcrie propoziţia cu

transcrie corect propoziţia transcrie propoziţia cu două-trei erori într-o
una-două erori topică defectuoasă
6. Uneşte corect cele trei Uneşte corect două Uneşte corect o

propoziţii cu imaginile propoziţii cu imaginile propoziţie cu imaginea
7. Alcătuieşte şi scrie corect Alcătuieşte şi scrie Alcătuieşte şi scrie

trei enunţuri enunţurile cu mici erori corect cel puţin un enunţ
Rezultatele testului iniţial au fost următoarele:
1. La clasa experimentală:
68
➢ Foarte bine – 4 elevi, 28,57 %
➢ Bine – 3 elevi, 21,42 %
➢ Suficient – 5 elevi, 35,71 %
➢ Insuficient – 2 elevi, 14,30 %
2. La clasa de control:
➢ Foarte Bine – 4 elevi, 28,57%
➢ Bine – 2 elevi, 14,30 %
➢ Suficient – 5 elevi, 35,71%
➢ Insuficient – 3 elevi, 21,42 %
40.
30.
Foarte Bine
Bine
20.
Suficient
Insuficient
10.
0.
Clasa experimentală Clasa de control
Testul iniţial a scos în evidenţă următoarele aspecte:
- majoritatea elevilor scriu după dictare;
- alcătuiesc propoziţiile cu ajutorul cuvintelor date;
- despart în silabe cuvintele cerute;
- aranjează cuvintele pentru a obţine propoziţii;
69
- găsesc cuvinte cu sens asemănător dar şi cu sens opus pentru cuvintele date;
- unele lucrări au aspect neîngrijit şi scris dezordonat;
- elevii cu deficienţe de vorbire întâmpină dificultăţi în redactarea unor texte după

dictare, dificultăţi în găsirea sensurilor unor cuvinte, dificultăţi în alcătuirea unor
enunţuri despre un subiect dat.
IV.2. Desfăşurarea cercetării
În procesul de învăţământ nu interesează produsule elevilor ca valoare socială, ci în

plan psihologic interesează supleţea soluţiei găsite pentru rezolvarea problemelor solicitate de
învăţător; interesează măsura în care soluţiile găsite în rezolvarea problemelor – prin caracterul
lor relevator – produc elevilor o stare de surpriză şi în acelaşi timp o trăire intensivă în plan
afectiv. Acest lucru reanimă dorinţa şi curiozitatea de a descoperi şi alte căi şi soluţii mai
elevate.
Învăţarea creativă ca formă specifică a învăţării şcolare se realizează în cadrul lecţiilor

desfăşurate organizaţional după sistemul clasic, folosind însă metode moderne, active menite
să transforme elevul din simplu spectator în participant activ la propria sa formare, în funcţie
de particularităţile psiho-aptitudinale ale acestuia.
De-a lungul timpului, învăţătoare fiind am înţeles că lecţiile de compunere sunt prin
excelenţă „lecţii de creativitate”, solicitând din plin atât inima, cât şi mintea, experienţa de viaţă
a celor care compun. Dacă un om stăpâneşte arta comunicării poate progresa şi poate contribui
la progresul poporului său.
Într-o cugetare de o neasemuită frumuseţe, Lucian Blaga spunea: „Limba este întâiul
mare poem al unui popor”.39
Voi prezenta în continuare o parte din activitatea desfăşurată la clasă în scopul

realizării obiectivelor propuse şi a verificării ipotezei.
Mai întâi, la începutul fiecărei ore, am asigurat un cadru ambiental plăcut, în măsură
să antreneze şi să stimuleze independenţa şi spontaneitatea creatoare. Aceasta a contribuit la
instaurarea unei atmosfere de comunicare liberă, activă şi favorabilă comunicării în muncă.
39
Lucian Blaga, Elanul insulei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, pag. 251.
70
Chiar şi copiii cu tendinţe spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, au intrat treptat în
procesul muncii intelectuale, eliberându-şi de asemenea, treptat, energiile latente, psihice prin
dorinţa de autoafirmare.
a) Începuturile activităţii de compunere
Programa şcolară în vigoare prevede realizarea compunerii scrise în clasa a II-a.
Orice şcolar îşi doreşte să compună cele mai frumoase compuneri. Dar pentru ca elevii
să poată găsi locul cuvintelor, cunoscându-le bine înţelesurile(sensurile) am încercat să găsim
împreună drumul spre minunata lume a compunerilor. Le-am explicat elevilor că lectura îi
va învăţa cum să compună. Prin lectură îşi vor îmbogăţi vocabularul cu cuvinte noi şi vor învăţa
cum să aranjeze aceste cuvinte în propoziţii, astfel încât ce au scris să le placă cu adevărat.
Pentru a obişnui elevii cu actul creaţiei nu am trecut direct la realizarea unei compuneri
respectând introducerea , cuprinsul şi încheierea. Exerciţiile de redactare reprezintă primele
trepte în însuşirea tehnicii compoziţiei. În cadrul acestor activităţi am cerut elevilor să
alcătuiască şi să scrie propoziţii cu cuvinte date. Am introdus aceste sarcini gradat. Astfel am
început cu propoziţii simple apoi am trecut la cele dezvoltate. Un astfel de exerciţiu a fost
formulat astfel: ,,Alcătuiţi enunţuri folosind cuvintele : şcoală, bucurie , elevi ,învăţătoare,
manuale. ” În alte situaţii le-am cerut să aşeze cuvintele date în ordine, pentru a forma o
propoziţie. Am realizat această sarcină printr-un joc didactic numit ,,Jocul jetoanelor” .Elevii
primesc jetoane pe care sunt scrise cuvinte. Ei trebuie să le aşeze în ordine logică, pentru a
construi propoziţii. Activitatea s-a desfăşurat pe grupe. A câştigat grupa care a terminat mai
repede de ordonat cuvintele.
Exemplu:
Ogarului luă Iepurele

luăl
ciuboţelele .
Elevii au aranjat jetoanele astfel:
Iepurele luă ciuboţelele
Ogarului .
71
Alte exerciţii cereau completarea unor propoziţii cu acele cuvinte potrivite.
Exemplu:
Completaţi:
❖ Pe câmpuri ţăranii………….. .
❖ În vii se strâng……………... .
❖ În livezi se culeg…………… .
❖ În grădini se adună…………. .40
Acelaşi obiectiv l-am realizat şi prin jocul didactic „Continuă propoziţia”
Jocul se desfăşoară pe rânduri de bănci .Primul elev din rând spune un cuvânt cu
care începe o propoziţie . El indică un alt elev care să spună un cuvânt nou pentru construirea
propoziţiei. Al doilea elev, după ce a spus cuvântul, stabileşte cine continuă. Câştigă rândul
care a construit corect propoziţia şi a dezvoltat-o mai mult. Am scris cuvintele pe tablă,
pentru că e mai uşor de urmărit.
Alte forme de activitate au constat în faptul că eu am început o propoziţie, iar elevii

au completat-o în scris independent.
Exemplu:
❖ „ Lizuca pleacă…………………. .”, elevii au scris: „ Lizuca pleacă împreună cu
Patrocle la bunici./ Lizuca pleacă la bunici.”
Pe parcursul experimentului am dat o atenţie sporită vocabularului activ al elevilor
prin:
❖ explicarea cuvintele noi care ar fi putut împiedica înţelegerea textului prin
sinonime,antonime prin comparaţie ;
❖ folosirea unor materiale concrete sau imaginare ( excursii ,vizite );
❖ precizarea nuanţei cuvintelor în context;
40
Carmen Iordăchescu, Să dezlegăm tainele textelor literare, Editura Carminis, Piteşti,2004, pag.18
72
❖ folosire cuvintelor nou învăţate în alte contexte.
În continuare voi exemplifica cu câteva exerciţii introduse în desfăşurarea lecţiilor
din timpul experimentului.
1. Legaţi cuvintele cu acelaşi sens:
 demult a reveni
 a ajunge a decide
 a se întoarce a construi
 a hotărî odinioară
 a zidi a sosi
2.Scrieţi cuvintele cu sens opus :
 lung-
 cald-
 a îmbătrâni-
 a pleca-
 frumos –
 gol-
 bine-
 puternic-
Alte exerciţii solicitau formarea pluralului sau formarea singularului unor cuvinte.
73
3.Completaţi formele corespunzătoare:
Model: cercel- cercei
 sertar-
 cutie-
 treabă-
 odaie-
 judecată-
4. Scrieţi forma cerută:
Model: parale- para
 sarmale-
 basmale-
 saltele-
5. Scrieţi obiectele mai mici.
Model: creion – creionaş
 frunză – grădină –
 clopot – copil –
74
 copac – ochi –
Le-am stimulat creativitatea prin exerciţii de atribuire de însuşiri unor obiecte, fiinţe, fenomene
ale naturii, apoi am integrat aceste „expresii” în enunţuri proprii.
➢ Exemplu:
➢ pădure deasă, verde;
➢ mamă duioasă, bună, frumoasă;
➢ carte interesantă, colorată, groasă;
➢ vânt puternic, slab, moderat;
Iată ce enunţuri au format elevii:
În pădurea deasă cântă păsărele.
Marin are o mamă bună.
Adi citeşte o carte interesantă.
Afară bate un vânt puternic.
Tot pentru dezvoltarea vocabularului şi a exprimării orale şi scrise a elevilor am introdus în
lecţii „Jocul însuşirilor”. Jocul se desfăşoară pe rânduri de bănci. Pe prima bancă se află câte o
foaie de hârtie. Elevul din stânga scrie un cuvânt care denumeşte un obiect(substantiv) şi trece
hârtia celui din dreapta, care scrie o însuşire a substantivului. Hârtia trece la colegii din spate
,care o completează la fel. Nu se admit repetări de substantive sau de însuşiri . Câştigă rândul
care termină primul şi a scris corect.
Rândul 1 Rândul 2
75
1. rândunică ageră 1. ploaie rece
2. cană mică 2. tablă curată
3. copil cuminte 3. iepure fricos
4. caiet ordonat
Aceste jocuri au avut ca scop pregătirea descrierilor de mai târziu.
Jocul ,, Ce putem face cu ajutorul a două cuvinte.”
Obiective: dezvoltarea fluidităţii, flexibilităţii şi originalităţii, a imaginaţiei creatoare,

îmbogăţirea şi activizarea vocabularului elevilor, formarea deprinderii de exprimare corectă,
expresivă, dezvoltarea perseverenţei.
Sarcina didactică: crearea unei poveşti pornind de la două cuvinte.
Desfăşurarea jocului: alegem două cuvinte, între care să fie o anumită distanţă; unul să
fie suficient de străin de celălalt. Spre exemplu, lup şi urs sunt prea apropiate, fac parte din
aceeaşi noţiune.
Pentru alegerea cuvintelor se recomandă următorul procedeu: fiecare elev va scrie un

cuvânt pe o hârtiuţă pe care o va împătura. Se amestecă toate bileţelele şi se extrag două la
întâmplare. Primul, spre exemplu, câine, al doilea dulap .Aceste două cuvinte vor forma o
pereche. Va fi o descoperire, o invenţie, un stimul.
Imaginaţia elevului e constrânsă să se pună în mişcare, spre a institui între ele o înrudire,
spre a constitui un tot unde cele două elemente străine să poată convieţui.
Procedeul cel mai simplu pentru a institui între ele un raport e acela de a le lega printr-
o propoziţie. Obţinem astfel diferite figuri:
Câinele cu dulapul.
Dulapul pentru câine.
Câinele pe dulap.
Câinele în dulap.
Fiecare figură ne oferă schema unei situaţii fantastice care stă la baza unei poveşti. Spre
exemplu:
76
* Un câine trece strada cu un dulap în spate. E coteţul lui, ce să-i faci. Îl poartă mereu
după el, cum face melcul cu cochilia…
* Dulapul pentru câine conţine paltonaşul câinelui, şirul de botniţe şi de zgărzi, papucii
îmblăniţi, oase false, pisici false, ghidul oraşului (ca să meargă să ia laptele, ziarul şi ţigările
stăpânului)…
* Câinele în dulap. Doctorul x se întoarce acasă, deschide dulapul să-şi ia halatul şi

aici găseşte un câine. Prietenos faţă de aproapele său, dă din coadă afectuos, dă laba elegant,
dar să iasă din dulap nici gând, oricât l-ar implora doctorul. Doctorul merge să facă un duş şi
găseşte alt câine în dulăpiorul de baie. E unul şi-n dulapul cu oale din bucătărie, unul în maşina
de spălat, unul în frigider pe jumătate congelat. E un câine lăţos în dulapul pentru mături, unul
în sertarul biroului…
Deci, ,,drumul’’ pe care va trebui să-l parcurgă elevul este următorul:
- alegerea celor două cuvinte ( la întâmplare);
- legarea cuvintelor în propoziţii;
- dezvoltarea propoziţiilor în poveşti.
În caz că elevii nu pot parcurge singuri aceste etape, învăţătorul va trebui să le

exemplifice. O dată însuşite de elevi, aceştia le vor aplica cu mult amuzament. Pe lângă
stimularea creativităţii, compunerea unor asemenea poveşti are şi efecte comice.
În aprecierea poveştilor create de elevi, să se ţină seama, în primul rând de gradul lor
de noutate, de originalitatea lor. Se recomandă să li se permită elevilor să creeze şi acasă poveşti.
De asemenea, este indicat să li se ceară elevilor să-şi deseneze episoadele cele mai
importante ale povestirii pe care au inventat-o; aceasta deoarece unii elevi, cu o imaginaţie
bogată, pot avea un vocabular sărac. E posibil ca ei să realizeze desene cu mult superioare
creaţiilor literare.
Tot pentru dezvoltarea gândirii şi a imaginaţiei creatoare, am cerut elevilor să
inventeze un joc interesant , un cuvânt nou prin combinarea altor silabe, să găsească un
răspuns mai neaşteptat. Am încercat cu elevii câteva exerciţii .
Exemplu : re-du- pă
77
pă-re- du
re-pă- du
du-pă-re
pă-du-re . Ce pot face cu acest cuvânt? Pot face propoziţii ,sau un scurt
text în care să se vorbească despre pădure.
Ce face? Eu întreb ce face un lucru sau o fiinţă. Solicit elevilor răspunsurile cele
mai diverse,mai deosebite mai neaşteptate.
➢ Ce face norul ?
➢ Trece, aleargă, vine, plânge, etc.
➢ Ce face vântul ?
➢ Suflă, bate, aleargă, adie, cântă, şopteşte, povesteşte.
Ceva extraordinar!
Eu îţi pun o întrebare : Ce poate face un bob de fasole ? Solicit elevilor răspunsuri
neobişnuite , extraordinare. Răspuns : Un bob de fasole poate creşte mare, mare, mare, până
ajunge dincolo de nori. Un copil se urcă pe el fiindcă e curios să vadă ce este deasupra perdelei
de nori . Şi povestea poate continua arătând ce i s-a mai întâmplat copilului şi bobului de fasole.
Astfel de exerciţii se pot lansa la nesfârşit , ele stimulând astfel imaginaţia elevilor şi
ajutându-i prin intermediul jocului să creeze în mod spontan comparaţii şi metafore, imagini
artistice frumoase ,care să „coloreze” creaţiile lor.
b) Compuneri pe baza unui text literar cunoscut
Textul literar oferă numeroase posibilităţi de a realiza diferite feluri de compuneri . La clasa a
II-a am realizat acest fel de compunere prin:
➢ aşezare în ordine logică a ideilor principale ale unui text studiat;
➢ povestirea lecturii la o altă persoană sau la un alt timp;
➢ găsirea unui alt final povestirii;
➢ înlocuirea unor cuvinte prin sinonimele lor;
78
➢ caracterizarea unui personaj.
În cadrul unităţii de învăţare ,,Familia” elevii au studiat lecturile ,,Amintiri din

copilărie”,după Ion Creangă, şi ,,Cheile”, după Tudor Arghezi. După lectura explicativă a
textului, în secvenţa,, Obţinerea performanţei” , elevii au avut ca sarcină să ordoneze enunţurile
date în ordinea în care au avut loc întâmplările din textul studiat.
Am scris înainte pe tablă următoarele enunţuri:
➢ Băiatul îi cere iertare mamei.
➢ Nică stă ruşinat în faţa mamei.
➢ Mama cere ajutorul lui Nică.
Le-am discutat împreună cu elevii. După discutarea lor, aceştia au avut sarcina de a le scrie pe
caiet în ordinea cerută de acţiune.
➢ Mama cere ajutorul lui Nică.
➢ Nică stă ruşinat în faţa mamei.
➢ Băiatul îi cere iertare mamei.
Studiind conţinutul lecţiei ,,Cheile”,după Tudor Arghezi ,elevii au avut o sarcina
asemănătoare.
Ordonaţi enunţurile potrivit cu desfăşurarea întâmplărilor .41
➢ Familia discută cu Miţu şi Baruţu.
➢ Copiii aduc scaune la dulap.
➢ Dulapul se răstoarnă.
➢ Miţu şi Baruţu încep să comploteze.
Elevii au ordonat astfel:
➢ Miţu şi Baruţu încep să comploteze.
➢ Copii aduc scaune la dulap.
➢ Dulapul se răstoarnă.
➢ Familia discută cu Miţu şi Baruţu.
41
Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Limba şi literatura română, Manual pentru clasa aII-a,Editura Aramis,
Bucureşti ,2004,pag.37
79
În fazele următoare, după ce elevii s-au obişnuit cu astfel de exerciţii, am
complicat sarcina dând elevilor mai multe propoziţii( fără a avea ca suport un text literar) ei
având sarcina să le aranjeze într-o succesiune logică.
Textul la care se va ajunge este următorul:
,,Andreea şi Răzvan s-au dus în pădure. Lângă un arbore au găsit un arici. Avea corpul ca un
ghem plin cu ace. L-au dus în grădina casei lor. Îl urmăreau în fiecare zi. Ariciul prindea
gândaci. Într-o zi a dispărut”.
Textul este scris pe tablă astfel:
➢ Lângă un arbore au găsit un arici.
➢ Îl urmăreau în fiecare zi.
➢ Într-o zi a dispărut.
➢ Andreea şi Răzvan s-au dus în pădure.
➢ Avea capul ca un ghem de ace.
➢ Ariciul prindea gândaci.
➢ L-au adus în grădina casei lor.42
Un elev citeşte propoziţiile.
Învăţătorul: Putem înţelege povestirea în această formă? ( Nu)
De ce?
( Pentru că propoziţiile au fost încurcate. )
Învăţătorul: Ce trebuie să facem pentru a o înţelege?
( Să aşezăm propoziţia în ordine. )
Învăţătorul: Să încercăm să găsim această ordine!
Refacerea textului se realizează cu ajutorul metodei „explozia stelară”.
42
Vasile Molan, Marcela Peneş Metodica desfăşurării orelor de compunere-expunere la ciclul primar, E. D. P.
Bucureşti-1983 pag.57
80
Cine? ( Personajele sunt: Andreea şi Răzvan)
Ce? Ariciul Unde? ( L-au dus în
( Lângă un arbore au găsit un grădina casei lor )
arici)
Când? Cum? ( Îl urmăreau în fiecare zi )
( Într-o zi a dispărut )
1.Cine s-a dus în pădure?
➢ Andreea şi Răzvan s-au dus în pădure.
2.Ce au găsit acolo?
➢ Lângă un arbore au găsit un arici.
3.Cum arăta ariciul?
➢ Avea corpul ca un ghem plin cu ace.
4.Unde l-au dus copiii?
➢ L-au dus în grădina casei lor.
5.Cum au reacţionat copiii?
81
➢ Îl urmăreau în fiecare zi.
6. Ce mânaca ariciul?
➢ Ariciul prindea gândaci.
7.Cum se încheie povestea?
➢ Într-o zi a dispărut.
După ce au răspuns oral la aceste întrebări, am cerut elevilor să scrie propoziţiile în ordinea
stabilită oral. Se alege titlul povestirii.,,Ariciul” .Elevii l-au aranjat astfel:
Ariciul
Andreea şi Răzvan s-au dus în pădure. Lângă un arbore au găsit un arici. Avea
corpul ca un ghem plin cu ace . L-au dus în grădina casei lor. Îl urmăreau în fiecare zi.
Ariciul prindea gândaci. Într-o zi a dispărut.
În încheiere se citeşte încă o dată povestirea, cu voce tare.
Acesta este momentul în care elevul ia contact cu textul, cum se aşază în pagina caietului ( titlul,
alineatele).
În momentul,, Captarea atenţiei”,al lecţiei ,,Spicul de grâu şi pleava”, după Alexandru Mitru,
pentru aceeaşi sarcină ( să aranjeze în ordine logică propoziţiile date) am inventat o mică
povestioară: ,, Gigel a scris un text pe o foaie de hârtie şi a plecat să se joace ,cu gândul că o
va transcrie în caiet când revine în casă. Fratele lui cel mic a luat foarfeca şi a tăiat foaia
scrisă, rând cu rând. Pe când se juca el cu fâşiile de hârtie, a sosit şi Gigel .În graba mare a
adunat fâşiile şi le-a pus pe masă. Erau încurcate precum sunt cele de pe banca voastră . Să-l
ajutăm pe Gigel să ordoneze textul! ”Copiii sunt aranjaţi pe grupe .Pe bănci se află fâşii cu
următoarele propoziţii:
➢ Cerul era senin. Sub bolta albastră ,lanul părea o mare aurie.
➢ Un lan de grâu se legăna sub adierea blândă a vântului de vară.
➢ Spicele încărcate de boabe se aplecau spre pământ.
Pentru rezolvarea sarcinii am îndrumat elevii să se folosească de întrebările metodei ,,explozia

stelară”.
Elevii au aranjat textul în felul următor:
➢ Un lan de grâu se legăna sub adierea blândă a vântului de vară.
➢ Cerul era senin. Sub bolta albastră, lanul părea o mare aurie.
82
➢ Spicele încărcate de boabe se aplecau spre pământ.
Copiii sunt familiarizaţi cu povestirea orală a textului dezvoltând planul de idei , care
a urmat de cele mai multe ori după aranjarea ideilor în ordinea desfăşurării evenimentelor din
textul studiat . Povestirea s-a realizat la persoana a III-a. Am îndrumat elevii de fiecare dată să
povestească textele folosind cuvinte din vocabularul propriu şi să introducă în povestire
cuvintele noi din text. În alte situaţii am realizat povestirea textului şi în cadrul analizei acestuia
din perspectiva ,,pălăriilor gânditoare”.
Exemplu: Lectura ,,Vreau să trăiesc printre stele”, după Victor Eftimiu din
manualul de clasa a II-a autori: Tudora Piţilă , Cleopatra Mihăilescu
Pălăria albastră Pălăria albă Pălărie roşie Pălărie Pălărie verde Pălărie
neagră galbenă
83
Moderatorul- Povestitorul- va Psihologul- Criticul- Gânditorul- Optimistă-
rezumă povesti lecţia exprimă atrage atenţia vine cu exprimă
situaţia, introducând în sentimentele asupra soluţii; speranţa că
sesizează povestire pe care le are riscurilor, brăduţul putea soluţiile
faptul că cuvintele: faţă de situaţia pericolelor- să aştepte să propuse
brăduţul este ,,puzderie” şi creată; brăduţul este mai crească şi vor fi
un visător, nu îi ,,slava cerului”. brăduţul este prea mic să apoi să benefice
place curios , este plece în lume plece,dacă ,găseşte un
întunericul, hotărât şi să îşi lase avea mai alt final;
singurătatea. pleacă în prietenii,în multă răbdare brăduţul îi
Moş Crăciun călătorie .Moş singurătate putea să propune lui
este darnic şi Crăciun este se va plictisi crească pentru Moş
cu brăduţul. bun cu toată fără a ajunge la Crăciun să-
lumea. companie. stele şi să l ducă
Desprinde Ce se va vieţuiască copiilor
învăţătura întâmpla cu sute de ani pe plantat într-
acestui text: brăduţul pământ. un ghiveci
Nimeni nu după pentru a se
poate trăi Crăciun? bucura mai
singur. Avem mulţi ani
nevoie unii de de
alţii. cântecele şi
jocurile
copiilor, în
această
perioadă
minunată a
anului.
Îndrăgite de către copii sunt şi jocurile de rol, prilej cu care ei devin mici actori
punând în scenă, prin rolul lor, sentimentele, gândurile, manifestându-şi creativitatea, pe care
în situaţii obişnuite nu le-ar fi arătat. Iată cum a decurs,, judecata” copiilor, Miţu şi Baruţu, din
lectura ,,Cheile”, după Tudor Arghezi, în viziunea micilor şcolari. S-au stabilit la nivelul clasei
,,judecătorii ” şi ,,acuzaţii”, copii interpretând pe rând aceste roluri.
Judecătorii Acuzaţii
84
Tătuţu: Cine a fost cu ideea să cotrobăiţi prin Baruţu:- Eu
dulapuri? Miţu:- Amândoi!
Măicuţa:- Aţi deschis voi uşa dulapului? Baruţu:-Nu, uşa dulapului am găsit-o
deschisă.
T. –Cine a găsit uşa deschisă? Tu ai chemat-o B.-Eu!Da!
pe Miţu?
M.-Ce aţi făcut apoi? B.-Ne-am urcat pe scaune ca să ne uităm în

dulap.
U.Sesis:-Ce voiaţi să aflaţi? B.- Să vedem ce se află în cutii.
M.- Şi le-aţi deschis? M.- Nu, ne-am uitat numai dacă era vreuna
deschisă. Şi nu era.
T.- Şi cum a căzut dulapul cu voi? Te-ai B.-Da!
agăţat de el?
U.S.-S-a agăţat şi Miţu? B.- Nu ! Numai eu.
T. - Miţu a căutat bijuteriile mamei? B.Nu!
T.- Ce aţi vrea să facem noi acum? M.- Să ne arătaţi ce este în cutii, casă nu mai
fim curioşi şi să nu mai căutăm în lipsa
T.- Vom face şi asta, dar dacă se va mai voastră prin dulapuri.
întâmpla vă vom pedepsi aspru.
B.- Mulţumim!
Schimbarea finalului unei povestiri, precum şi exerciţiile de felul,, Ce părere ai

despre…?”, descătuşează imaginaţia copiilor schimbând finalul după dorinţele lor. De obicei
aceste finaluri sunt fericite şi optimiste ca în cazul arătat anterior privind soarta brăduţului.
Pe măsură ce am introdus în activitatea de scriere, compunere de texte, de 5-7 rânduri

,am atras atenţia elevilor că pentru a evita repetarea supărătoare a unor cuvinte se folosesc
sinonimele lor . Acest gen de exerciţii îi ajută pe elevi să-şi îmbogăţească vocabularul şi implicit
exprimarea.
Exemplu:
Iarna
85
Peste tot s-a aşternut zăpada. Casele, pomii, drumurile s-au îmbrăcat în haine de
omăt. Totul este alb şi sclipitor.
Ce tare scârţâie neaua sub bocancii trecătorilor!
Înlocuiţi cuvintele subliniate cu altele din text având acelaşi înţeles:
Lizuca şi Patrocle au sosit într-o pădure, lângă o scorbură de salcie bătrână. Fetiţa i-a
spus că nu trebuie să se sperie de mama pădurii. Ei îi era frică de bursuc. Patrocle a mormăit
cu desconsiderare despre acesta. Căţelul s-a năpustit asupra unui iepure. Lizuca l-a alintat cu
respect.
Copii au transcris textul înlocuind cu sinonimele din text.
Lizuca şi Patrocle au ajuns într-o pădure, lângă o scorbură de răchită bătrână. Fetiţa
i-a spus că nu trebuie să se teamă de mama pădurii. Ei îi era teamă de bursuc. Patrocle a
mormăit cu dispreţ despre acesta. Căţelul s-a năpustit asupra unui iepure. Lizuca l-a mângâiat
cu respect.
În ceea ce priveşte caracterizarea unui personaj, am procedat în felul următor: mai

întâi am prezentat elevilor modele din texte uşoare studiate la clasă. Iată, de exemplu, un
fragment din textul ,,Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu, în care este prezentată
Lizuca:
,, Era o fetiţă mărunţică, însă voinică şi plinuţă…
Capu-i era tuns scurt,băieţeşte. Năsucu-i mititel ar fi avut nevoie de batistă…gura-i era cam
mare şi obrajii roşii. Numai ochii căprui, umbriţi de gene ,aveau în ei câte o mică floare de
lumină.”
Am prezentat elevilor spre vizionare şi filmul ,, Dumbrava minunată”,apoi am cerut ca urmând

modelul dat să realizeze singuri descrierea altui personaj dintr-o poveste preferată.
Am observat că acest lucru le-a făcut mare plăcere, însoţind descrierile chiar şi de desene.
Un alt mod de caracterizare a unor personaje este următorul : se dă un text literar sau un
fragment dintr-un text şi se cere elevilor să identifice trăsăturile fizice şi morale ale unor
personaje şi apoi să le scrie într-un tabel, ca în modelul de mai jos:
,, Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă.
…Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă.
86
…Când se duceau amândouă fetele la şezătoare sara, fata moşneagului nu se încurca,
ci torcea câte un ciur plin de fuse…când veneau amândouă fetele acasă, fata babei sărea iute
peste pârleaz şi-i zicea fetei moşneagului să-i deie ciurul să le ţie până va sări şi ea…
Vicleană, cum era, lua ciurul şi fugea în casă la babă şi la moşneag spuind că ea a tors
acele fuse.”
Ion Creangă, ,,Fata babei şi fata moşneagului”
Copii au completat astfel:
Fata moşneagului Fata babei
frumoasă slută
harnică leneşă
ascultătoare ţâfnoasă
bună la inimă rea la inimă
cinstită hoaţă
Tot în acest scop, al realizării unei descrieri, elevii au rezolvat exerciţii care le
cereau să găsească însuşiri unor cuvinte sau imagini date:
87
La unitatea de învăţare,,Ţara”, elevii au făcut cunoştinţă cu marii domnitori ai neamului
românesc: Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul
La recapitularea unităţii ,,Ţara” am făcut împreună cu elevii caracterizarea celor doi domnitori
cu ajutorul diagramei Venn Euler. Încă de la începutul studierii acestei unităţi am afişat la
panoul clasei portretele domnitorilor amintiţi, precum şi planşe cu mănăstiri ridicate de aceştia,
fapt ce le-a trezit interesul elevilor pentru studiul acestor lecţii.
Înainte de a trece la caracterizarea celor doi domnitori am introdus un moment de brainstorming.

Elevii trebuia să spună tot ce le trecea prin minte spunând cuvântul,, ţară”.
strămoşi
popor domnitori
Ţara
patrie capitală
obiective turistice judeţe
Mihai Viteazul Ştefan cel Mare
Elevii au completat diagrama astfel:
Mihai Viteazul- domnitor al Ţării Românesti Ştefan cel Mare-domnitor al Moldovei
88
-viteaz - mic de înălţime
- credincios - curajos
- războinic
-iubitor de ţară -războinic
-unificator - cinstit
- iubitor de ţară
Trăsături comune
-sunt domnitori
- luptători împotriva turcilor
- cinstiţi
-curajoşi
-iubitori de ţară
c) Compunerea după ilustraţii, tablou, şir de imagini
Din experienţa la clasă am observat că una din preferatele elevilor este compunerea
după un şir de ilustraţii, imagini sau tablouri. Elevilor le plac aceste compuneri ,deoarece sunt
mai motivaţi, ideile le vin parcă mai uşor, sunt mai creativi (mai ales dacă este vorba despre
imagini cu animale , personaje animate sau activităţi preferate).
Compunerile pe baza unor ilustraţii şi tablouri se realizează începând cu clasa a II-a,

dar şi pe cale orală în cadrul activităţii de povestire la clasa I. Tablourile prezentate elevilor
trebuie să fie bine realizate din punct de vedere artistic, cu un conţinut clar , de mărime potrivită,
pentru a fi cu uşurinţă urmărite. Ceea ce trebuie să observe fiecare copil în tablou să se găsească
în prim- plan. Este mult mai uşor să se elaboreze o compunere după un plan de imagini ,decât
după un plan scris sau după un singur tablou. Întrebările care dirijează observare imaginilor
89
sunt amănunţite la clasele mici, iar spre sfârşitul clasei a III-a şi în clasa a IV-a vor fi cu un
conţinut mai general, pentru a stimula gândirea şi creativitatea elevilor.43
În activitatea didactică am urmărit formarea deprinderilor de a elabora compuneri

având ca element de sprijin un şir de ilustraţii, o imagine sau un tablou. Acest demers l-am
realizat numai pornind de la imagini cunoscute de elevi (poveştile copilăriei),la îndemâna lor şi
continuând cu tablouri. Rolul ilustraţiilor, tablourilor este de a exercita o mai mare influenţă în
înţelegerea sensului anumitor cuvinte, în dezvoltarea vorbirii ordonate a elevilor ,cât şi la
îmbogăţirea vocabularului lor cu cuvinte noi şi la dezvoltarea gândirii logice . Imaginile se
găsesc din abundenţă în manualele claselor I-IV datorită particularităţilor de vârstă, gândirea
elevilor de vârstă şcolară mică având un pronunţat caracter intuitiv, iar materialul intuitiv
favorizează dezvoltarea senzaţiilor, percepţiilor, reprezentărilor , influenţează puternic gândirea
şi sentimentele elevilor, trezeşte emoţii, le stimulează imaginaţia creatoare şi le concentrează
atenţia.
Respectând cerinţele programei de clasa a II-a, am început această activitate prin

scrierea unor cuvinte după imagini date (cuvinte care conţin grupurile de litere ce, ci ,ge, gi,che,
chi,ghe ,ghi sau cuvinte care se scriu cu grupurile de litere oa ,ea, ia ,ea, ua, cuvinte care se scriu
cu,,mp” , ,,mb” ) , apoi am continuat cu scrierea propoziţiilor după imagini şi în final cu
alcătuirea unui text după un şir de ilustraţii.
In continuare voi prezenta o activitate desfăşurată cu elevii clasei a II-a în care am alcătuit
propoziţii după imagini date, apoi le-am ordonat într-un text.
PROIECT DIDACTIC
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII LIMPEZIŞ
CLASA a II-a
PROPUNĂTOR: Olteanu Vasilica
ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare
OBIECTUL: Limba şi literatura română
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE:Obiceiuri ,Tradiţii, Sărbători
SUBIECTUL:Alcătuirea unor propoziţii după imagini date şi ordonarea lor
TIPUL LECŢIEI: Formare de priceperi şi deprinderi
43
90
SCOPUL LECŢIEI: -Formarea deprinderii de a alcătui enunţuri după imagini şi de a le ordona
într-un text.
-Dezvoltarea exprimării corecte, frumoase, expresive.
OBIECTIVELE LECŢIEI:
O1 - să analizeze ,cu ajutorul întrebărilor formulate de învăţător, imaginile prezentate;
O2 - să alcătuiască oral enunţuri cu expresiile date ;
O3 - să scrie corect propoziţiile formulate oral;
O4 - să ordoneze logic propoziţiile , pentru a obţine un text;
O5 - să găsească titlul textului având în vedere conţinutul şi cerinţele formulate.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia , exerciţiul, ,observaţia, jocul didactic.
MATERIAL DIDACTIC: imagini cu anotimpul iarna, caietele, manualul
DESFĂŞURAREA LECŢIEI
1.MOMENTUL ORGANIZATORIC: -pregătirea clasei cu cele necesare pentru lecţie
2.VERIFICAREA TEMEI: - se verifică tema cantitativ şi calitativ prin citirea exerciţiilor.
3.CAPTAREA ATENŢIEI: -se organizează jocul,, Cuvântul interzis”
Voi anunţa cuvântul interzis ,,iarnă”, anunţ regulile . Voi pune întrebări .În răspunsuri , copiii
nu trebuie să rostească acel cuvânt (iarna), ci trebuie să caute alte cuvinte cu care să-l
înlocuiască pe acesta. Iată câteva întrebări şi răspunsuri posibile.
- În ce anotimp este luna decembrie?
- În anotimpul alb.
- În ce anotimp vine Moş Crăciun?
- În anotimpul cu zăpadă.
- Care este cel mai friguros anotimp?
- Anotimpul care urmează după toamnă.
91
4.ANUNŢAREA TITLULUI ŞI A OBIECTIVELOR: Elevii sunt anunţaţi că vor alcătui
propoziţii după imagini şi că în aceste propoziţii vor introduce expresiile scrise sub imagini.
Vor ordona propoziţiile într-un text şi-i va da un titlu potrivit.
5.DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII
Prezint pe calculator următoarele imagini:
, ,, iarnă de vis”, ,,plapumă de omăt”, ,,întindere de cristal”, ,,copaci de zahăr”
,,peisaj de basm”, ,, căprioară sfioasă”
Îndrum copiii să observe imaginile prezentate .Las un moment de observare în tăcere, după
care se trece la intuirea primei imagini. Cer copiilor să formuleze propoziţii legate de imagine
folosind expresiile scrise sub imagine. Expresiile au fost scrise în ordinea în care vor fi folosite
în propoziţii. Îndrum atenţia copiilor asupra anotimpului prezentat în ambele imagini.
Pentru a ajuta copiii pun întrebări ajutătoare.
Cine a pus stăpânire peste natură?
92
Ce fel de iarnă este?
Cine sunt acoperite cu o plapumă de omăt?
Cum par copacii?
Elevii formulează răspunsurile la întrebările puse. Răspunsurile se scriu pe tablă .
Se trece la imaginea a II-a . Se discută oral imaginea. Copii răspund la întrebări:
Cine apare din pădure?
Ce face omul de zăpadă?
Se aleg răspunsurile corecte, potrivite cu imaginile. Se scriu pe tablă propoziţiile.
Câţiva elevi citesc propoziţiile cu voce tare şi constată că ele se leagă într-un text. Propun
elevilor să-i dea un titlu potrivit . Se va scrie textul în caiete respectându-se regulile de aşezare
în pagină , precum şi părţile compunerii, după ce acestea au fost enumerate oral.
6. OBŢINEREA PERFORMANŢEI
Elevii vor redacta compunerea.
Vor fi citite şi corectate câteva compuneri
7.TEMA PENTRU ACASĂ
Se dă tema pentru acasă. Elevii au de formulat enunţuri cu cuvintele: ,,căciuli de nea”, ,, sănii,,
, ,, derdeluş”, ,,năsucuri îgheţate”
8.ÎNCHEIEREA LECŢIEI
Se va interpreta cântecelul ,,Dansul fulgilor de nea”. Se fac aprecieri asupra lecţiei. Sunt
evidenţiaţi elevii care au aranjat textul corect în pagina caietului şi nu au făcut
greşeli de scriere.
Compunerea realizată cu întreaga clasă este următoarea:
La cabană
93
Anotimpul alb a pus stăpânire peste natură. Este o iarnă de vis. Cabana , brazii,
grădina sunt acoperite cu o plapumă de omăt. Pe întinderea de cristal copacii par de zahăr.
Din pădure apare o căprioară sfioasă. Omul de zăpadă priveşte acest peisaj de
basm.
- Ce frumoasă este iarna!
Alcătuirea unor texte după un şir de ilustraţii, am realizat-o după următoarele etape:
- conversaţia introductivă pentru pregătirea perceperii ilustraţiilor;
- examinarea ilustraţiilor, independent, de către elevi;
- intuirea dirijată a fiecărei imagini;
- elaborarea, oral, a compunerii,
- elaborarea în scris a compunerii;
- autocontrolul;
- citirea şi aprecierea câtorva lucrări.
94
PROIECT DIDACTIC
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII LIMPEZIŞ
CLASA a II-a
PROPUNĂTOR: prof. pentru înv. primar Olteanu Vasilica
DISCIPLINA: Limba română
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Obiceiuri,Tradiţii, Sărbători
SUBIECTUL LECŢIEI: Alcătuirea uni text după un şir de ilustraţii
TIPUL LECŢIEI : Formare de priceperi şi deprinderi.
SCOPUL LECŢIEI:- Formarea deprinderii de a alcătui o compunere după un şir de ilustraţii.
- Dezvoltarea exprimării corecte, frumoase, expresive.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1 - să analizeze ,cu ajutorul întrebărilor date, imaginile din manual;
O2 - să alcătuiască enunţuri cu expresii date;
O3 - să grupeze întrebările conform părţilor unei compuneri( introducere

,cuprins, încheiere);
O4 - să redacteze textul cu titlul,, De Crăciun” pe care l-au formulat oral.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, observaţia, exerciţiul, brainstormingul, ciorchinele

problematizarea.
MATERIAL DIDACTIC: manualul, caiete ,vocabulare, manualul auxiliar ,,Să dezlegăm

tainele textelor literare”, planşă cu ciorchinele ,,,Iarna”.
95
DESFĂŞURAREA LECŢIEI
1.MOMENTUL ORGANIZATORIC: Stabilirea ordinii pentru buna desfăşurare a lecţiei.
2.VERIFICAREA TEMEI:Fac controlul cantitativ al temei, apoi calitativ prin citirea

exerciţiilor.
3.CAPTAREA ATENŢIEI: Se realizează printr-un moment de brainstorming. Elevii sunt

solicitaţi să spună tot ce le vin în minte despre anotimpul iarna timp de trei
minute.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI
VISCOL
MOŞ CRĂCIUN FRIG
PROMOROACĂ SĂRBĂTORI
GHEAŢĂ SANIE
DERDELUŞ TROIENE DE ZĂPADĂ
În momentul următor se completează pe planşă ciorchinele ,,Iarna”
96
4.ANUNŢAREA TITLULUI ŞI A OBIECTIVELOR : Anunţ copiii că astăzi vor compune un
text (o compunere) cu titlul ,,De Crăciun”, folosindu-se de ilustraţiile din manual, precum şi
de întrebările ajutătoare. La sfârşit vor analiza lucrările după criteriile de evaluare date.
DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII: Se poartă discuţii cu privire la părţile compunerii-,, Căsuţa cu

poveşti” -realizarea unei compuneri este asemănată cu construirea unei case: temelia-
introducerea, zidurile, cuprinsul, acoperişul - încheierea. Se face comparaţie cu alcătuirea unui
text studiat la clasă.
44
44
Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Limba şi literatura română, Manual pentru clasa aII-a,Editura Aramis
,Bucureşti, 2004, pag.42
97
Vor intui ilustraţiile din manual, cu ajutorul întrebărilor:
➢ În ce anotimp se petrece acţiunea?
➢ Ce fac cei trei copii?( dau nume copiilor )
➢ Unde au ajuns ei?
➢ Cum îi răsplătesc gazdele pe colindători?
➢ Ce le aduce tatăl copiilor?
➢ Ce face întreaga familie?
➢ Cum îşi arată fetiţa bucuria?
Elevii descriu imaginile din manual cu ajutorul întrebărilor puse de învăţător. Introduc în
enunţurile lor expresiile date la exerciţiul 1: noapte geroasă, obraji îmbujoraţi, glasuri
cristaline, valuri de lumină.
Se grupează întrebările după cele trei părţi ale compunerii.
ORA a II-a
Elevii grupează răspunsurile după cele trei părţi ale compunerii: introducere, cuprins, încheiere.
Se elaborează oral compunerea.
6.OBŢINEREA PERFORMANŢEI: Elevii scriu compunerea pe caiet dându-i titlul, ,,De

Crăciun”
Autocontrolul
 . Planul compunerii cuprinde: introducere, cuprins şi încheiere;
 Compunerea are un titlu potrivit;
 A fost respectată tema propusă;
 Fiecare idee este scrisă cu alineat;
 Exprimarea este corectă, s-au folosit expresii frumoase;
 Ideile se înlănţuie corect;
 Compunerea prezintă originalitate;
 Nu există greşeli de ortografie şi punctuaţie;
98
 Scrisul este îngrijit.
Câţiva elevi citesc compunerea cu voce tare. Se fac corectările necesare.
7.TEMA PENTRU ACASĂ. Dau tema pentru acasă. Scrie un text alcătuit din cinci enunţuri,
în care să prezinţi obiceiuri de iarnă.
8.ÎNCHEIEREA LECŢIEI :În încheiere fac aprecieri asupra activităţii. Evidenţiez elevii care
au răspuns corect la întrebări , şi pe cei care au formulat răspunsuri originale. Sunt notate cele
mai reuşite compuneri.
Redau compunerea realizată de elevul Anton Adi care a obţinut calificativul Foarte bine.
De Crăciun
Este o noapte geroasă de decembrie.
Ana, Mihai, şi Răducu merg cu Moş Ajunul. Ajung la o casă de gospodari, unde
cântă colindul .Au mânuţele îngheţate şi obrajii îmbujoraţi. Glasurile cristaline ale copiilor
brăzdează liniştea nopţii. Valuri de lumină pătrund în sufletele lor.
Gazdele îi primesc cu mare bucurie şi îi răsplătesc cu mere, nuci şi covrigi.
A doua zi tatăl le aduce un brăduţ frumos. Părinţii şi copii împodobesc brăduţul şi

cântă cântece de sărbătoare.
În somn, ca prin magie, în visul fetiţei apare Moş Crăciun ,care aduce daruri
pentru toţi.
d) Compuneri cu început / sfârşit dat
Compunerea cu început dat/sfârşit dat îmbină creaţia proprie a elevilor cu ideile de

început sau sfârşit deja oferite. Introducerea/ încheierea este aceeaşi pentru toţi copiii,
lucrările diferă doar prin cuprins şi încheiere/ introducere, aici elevii dând frâu liber fanteziei
şi imaginaţiei lor.
99
Compunerea cu început dat:
❖ În introducerea dată se prezintă locul, timpul şi personajele povestirii;
❖ Trebuie continuat cuprinsul şi încheierea;
❖ Se alcătuieşte mai întâi un plan de idei care să sintetizeze cuprinsul şi

încheierea compunerii. Acestea sunt potrivite cu începutul dat şi cu titlul.
Compunerea cu sfârşit dat:
❖ Pornind de la încheierea dată, se alcătuieşte un plan de idei , care să cuprindă

introducerea şi cuprinsul;trebuie respectate aceleaşi reguli ale unei compuneri,
legătura dintre enunţuri, între părţile compunerii şi titlu.
În cele ce urmează,voi exemplifica o compunere cu început dat, la care elevii au găsit

final. Din câte am observat, majoritatea elevilor au găsit un final optimist,fericit întâmplării
date.
❖ Dezvoltaţi următorul text, adăugând cuvinte ori propoziţii. Creează un final
fericit şi scrie întregul text. Găseşte un titlu potrivit.
Orele s-au terminat de câteva minute. Aproape toţi elevii claselor a II-a au părăsit
curtea şcolii. Lângă poartă, cu ghiozdanul în spate, Ancuţa îl aşteaptă pe bunicul ei.
De ce întârzie oare?
Bunicul nu întârzie niciodată. Ancuţa îşi aminteşte brusc că bunicul nu s-a simţit
prea bine în această dimineaţă. Se pare că gripa îi dă târcoale. Ancuţa stă pe gânduri. Ce să
facă? Să plece singură acasă? Dar nu apucă să sfârşească bine gândul că…………………. .
Am solicitat câţiva copii să citească textul. Au identificat introducerea (locul,timpul

şi personajele) şi cuprinsul. Elevii observă că cea dea doua parte a compunerii nu este întreagă
şi de asemenea lipseşte sfârşitul. Am formulat câteva întrebări ajutătoare:
- Cine credeţi că apare pe lângă gardul şcolii?
- Unde se duc bunicul şi nepoţica?
100
Voi reda în continuare compunerea elevului Udrescu Adrian din clasa a II-a.
O întâmplare neobişnuită
Orele s-au terminat de câteva minute. Aproape toţi elevii claselor a II-a au părăsit
curtea şcolii. Lângă poartă, cu ghiozdanul în spate, Ancuţa îl aşteaptă pe bunicul ei.
De ce întârzie oare?
Bunicul nu întârzie niciodată. Ancuţa îşi aminteşte brusc că bunicul nu s-a simţit
prea bine în această dimineaţă. Se pare că gripa îi dă târcoale. Ancuţa stă pe gânduri: Ce să
facă? Să plece singură acasă? Dar nu apucă să sfârşească bine gândul că, pe lângă gardul
şcolii, îl vede pe bunicul venind. Inima îi tresaltă de bucurie.
- Ce bine îmi pare că ai venit bunicule! Mi-am făcut atâtea probleme….
Bunicul îşi îmbrăţişează cu drag nepoata şi pornesc împreună spre casă ţinându-se
de mână.
Alte titluri găsite au fost:,, Bunicul” , ,,Bunicul şi Ancuţa”.
e)Compunerile cu expresii şi cuvinte de sprijin
Elevii primesc un număr de cuvinte ca sprijin pentru elaborarea compunerii, aşezate

în ordinea în care apar în lucrare, cuvinte care sugerează o acţiune, o întâmplare cunoscută de
aceştia. Ele ar trebui să fie stabilite , astfel încât să fie folosite în toate părţile compunerii, în
caz contrar ,învăţătorul îi va avertiza pe elevi . Lecţia începe cu citirea cuvintelor scrise pe tablă
sau pe o planşă, care ar trebui să fie cunoscute de toţi elevii. Apoi fiecare caută legături logice
între ele . Se formulează propoziţii cu cuvintele date sau grupe de cuvinte , se scriu la tablă , şi
se completează cu alte structuri care întregesc desfăşurarea acţiunii. Construcţiile se ordonează
după logica de organizare a lucrării. În alte situaţii cuvintele se dau ordonate pe părţi ale
compunerii, pe care elevii le dezvoltă în ordinea cunoscută. Cu unele colective de elevi, după
citirea cuvintelor se poate trece la elaborarea, oral, a compunerii. Înainte de scriere se va stabili
titlul acesteia.45
Compunerile cu ajutorul cuvintelor de sprijin sunt mai uşor de elaborat. Într-o oră de
acest gen elevii sunt puşi în situaţia de a căuta legături logice între cuvinte. De regulă în
compuneri cuvintele date sunt folosite în ordinea dată. Dacă un cuvânt nu este înţeles se explică
şi apoi este integrat în enunţuri proprii.
45
101
La clasa a II-a am început cu exerciţii simple .
Exemplu : Alcătuiţi un text despre toamnă utilizând cuvintele:
frunze ruginii, căldură blândă , livadă bogată, mere roşii , gutui parfumate ,pere aurii.
Înainte de a trece la redactarea textului am cerut copiilor să spună tot ce gândesc atunci când
spun cuvântul toamnă.
pleacă păsările
ploi frunze ruginii
toamnă bogăţie
vânt brumă
În sprijinul copiilor am formulat câteva întrebări pentru a le ordona ideile. De asemenea i-am
sfătuit să folosească cuvintele în ordinea în care sunt scrise.
Voi prezenta o compunere redactată de elevul Olteanu Răzvan din clasa a II-a.
În livadă
Zilele dogoritoare ale verii au zburat ca gândul. Toamna zburdalnică împrăştie

frunze ruginii pe poteci. Soarele dăruieşte o căldură blândă pământului.
La sfârşitul săptămânii trecute, am fost la bunici. Ei au o livadă bogată şi mare .I-

am ajutat la culesul fructelor. Bunicii ne-au dat: mere roşii, gutui parfumate şi pere aurii.
Iubesc toamna cu frumuseţile şi bogăţiile ei.
Un alt exerciţiu a avut următoarea cerinţă: Scrieţi un scurt text intitulat ,, Prietenul
meu „ ajutându-vă de colecţiile de cuvinte de mai jos pe care să le completaţi cu alte trăsături.46
46
Carmen Iordăchescu, Să dezlegăm tainele textelor literare, Clasa a II-a, Editura Carminis, Piteşti 2004,pag.105
102
Prietenul meu este un băiat: înalt, scund, subţirel, dolofan.
El are părul: blond, şaten, negru;
şi ochii:albaştrii, căprui, negri.
Zâmbetul lui vesel îmi dă: curaj, voioşie, linişte.
Am ajutat copiii cu următoarele întrebări:
Cum se numeşte prietenul tău?
Când şi unde v-aţi cunoscut?
De ce sunteţi prieteni?
Ajutându-se de cuvintele de sprijin şi de întrebări elevii au trecut la redactarea textului.
Iată o compunere redactată de eleva Nechifor Alexandra din clasa a II-a.
Prietena mea
Prietena mea se numeşte Adina . Ne cunoaştem de la grădiniţă. Atunci aveam

patru ani. Acum suntem în clasa a II-a şi suntem colege de bancă.
Este potrivită de statură şi subţirică. Are părul şaten, ochii , căprui, şi obrajii
roşii. Are un suflet foarte bun. Zâmbetul ei vesel îmi dă voioşie.
Eu ţin mult la ea şi petrecem mult timp împreună.
f) Scrierea funcţională
Biletul este o scurtă comunicare scrisă prin care se adresează cuiva o rugăminte, o
informaţie, o veste. Un bilet trebuie să conţină data, formula de adresare, conţinut, formula de
încheiere, semnătura, precizia informaţiei. Biletul se adresează, de obicei, prietenilor, rudelor,
cunoştinţelor apropiate.47
Se încadrează în stilul colocvial sau de corespondenţă.
47
Constantin Parfene, Compoziţiile în şcoală, E.D.P. Bucureşti, 1980, pag.207
103
PROIECT DE LECŢIE
DATA:
PROPUNĂTOR: prof.înv. primar OlteanuVasilica
CLASA: a II-a
DISCIPLINA: Limba română
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Familia
SUBIECTUL LECŢIEI: Scrierea funcţională - Biletul
TIPUL LECŢIEI: predare – învăţare
MOTIVAŢIA:
Prin parcurgerea etapelor acestei lecţii, elevii vor coopera în realizarea sarcinilor, găsind
cea mai potrivită metodă pentru a le arăta colegilor modul în care au rezolvat sarcinile propuse.
Acest lucru le stimulează gândirea critică şi îi îndeamnă la reflecţie.
Exerciţiile de scriere pe care le vor realiza pe parcursul orei îi vor ajuta să se exprime
mai uşor în scris şi să comunice corect şi eficient cu persoanele apropiate din jurul lor.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
a)cognitive
O1 – să identifice elementele specifice unui bilet (dată, formulă de adresare, conţinut,

semnătură);
O2 – să ordoneze logic un bilet, respectând structura acestuia;
O3 – să redacteze fără ajutor un bilet adresat unui coleg;

O4 – să extragă dintr-un text doar informaţiile esenţiale constituirii unui bilet;
b)afective
104
O1 – să manifeste toleranţă faţă de partenerii din grupă sau pereche;
O2 – să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare, ascultare, cooperare;
RESURSE:
a) procedurale: conversaţia, explicaţia, observaţia, brainstorming, ciorchinele, turul galeriei

b) materiale: fişe de lucru, fişe cu bilete, bucăţi de hârtie cu părţi din bilet, flipchart, panouri
de polistiren, buline roşii
c) organizatorice: pe grupe, individual, frontal, în pereche
BIBLIOGRAFIE:
- Curriculum Naţional – Programa şcolară pentru clasa a II-a;

- Oprea Crenguţa Lăcrămioara – „Strategii didactice interactive”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006;
- Bratu Gabriela – „Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul
primar”, Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2004
DESFĂŞURAREA LECŢIEI:
1. EVOCAREA
- brainstorming în perechi: elevii vor scrie pe o foaie tot ceea ce le trece prin minte legat
de cuvântul „comunicare”;
- după 3 minute toate informaţiile sunt adunate într-un ciorchine, la flipchart (anexa 1);
105
- ne oprim asupra cuvântului „bilet”; se anunţă tema şi obiectivele orelor de limba
română de astăzi.
2. REALIZAREA SENSULUI
Frontal:
- se discută despre informaţiile pe care copiii le deţin deja despre bilet;

- se analizează un bilet scris pe tablă (anexa 2)
- se observă părţile componente ale acestuia precum şi felul în care sunt aşezate în pagină
acestea;
- se notează pe caiet câteva noţiuni teoretice despre bilet (anexa 3);
- se atrage atenţia asupra faptului că biletul nu se adresează oricui, ci doar persoanelor
apropiate, şi nu se trimite prin poştă;
15 minute
Pe grupe:
1. – copiii sunt aşezaţi în grupe de câte 4 elevi;
– fiecare copil din grupă primeşte un plic în care sunt nişte fâşii de hârtie pe care sunt scrise
diferite părţi ale unui bilet (anexa 4);
– elevii ordonează bucăţile, respectând structura unui bilet, apoi îl transcriu pe o foaie de
mărime A6, de culoare roz;
– biletele obţinute sunt aşezate pe un panou;
[fiecare grupă va realiza până la sfârşitul orei un panou pe care vor aşeza cât mai frumos toate
biletele realizate pe parcursul activităţilor]
10 minute
2. – copiii sunt aşezaţi în grupe de câte 4 elevi;
– fiecare copil din grupă primeşte o fişă pe care este redactat un bilet lacunar (anexa 5);
– elevii completează biletul cu părţile sau informaţiile care lipsesc, apoi îl transcriu pe o
foaie de culoare verde;
10 minute
3. – fiecare elev primeşte o fişă pe care sunt scrie nişte enunţuri referitoare la bilet (anexa 6);
106
– elevii completează pe fişă cu A sau F, după cum enunţurile sunt adevărate sau nu;
5 minute
În perechi:
4. – fiecare elev lucrează cu colegul de bancă;
– perechea primeşte o fişă pe care sunt scrise amestecat părţi din două bilete distincte
(anexa 7);
– elevii separă cele două bilete, apoi fiecare îşi transcrie biletul pe o foaie galbenă;
15 minute
Frontal şi pe grupe:
5. – se prezintă la tablă un text;
– elevii observă că seamănă cu un bilet dar are mult mai multe informaţii (anexa 8);
– se citeşte textul şi se discută puţin pe baza conţinutului său;
– li se cere copiilor să scoată din textul dat informaţiile care nu sunt necesare, aşa încât să
transforme textul dat într-un bilet corect conceput;
– fiecare grupă va scrie pe o foaie portocalie biletul obţinut, care se va afişa pe panou;
15 minute
Individual:
6. – fiecare elev va redacta un bilet pentru unul dintre colegii săi de grupă;
– biletul va fi scris pe o foaie albastră, apoi se vor afişa pe panou;

10 minute
3. REFLECŢIA (10 minute)
Turul galeriei
– se vor expune panourile realizate de elevi;
107
– fiecare copil va avea o bulină roşie pe care o va lipi pe panoul care i-a plăcut cel mai
mult; li se atrage atenţie să urmărească modul în care au fost realizate biletele, scrisul corect,
frumos, aranjarea armonioasă a biletelor pe panou
– se va observa faptul că biletele scrise pe aceleaşi culori au un conţinut asemănător,
realizându-se astfel o uşoară clasificare a lor.
ANEXA1
CĂRŢI FELICITĂRI
MESAJE SCRISĂ SCRISORI

TELEFONICE
INVITAŢII BILETE
COMUNICARE
RADIO ORALĂ TV
DIALOG TELEFON
108
ANEXA 2
8 decembrie 2012
Dragă Costel,
Nu pot veni astăzi la teatru, deoarece nu mă
simt bine.
Andrei
ANEXA 3
8.12 .2012
Biletul
Biletul cuprinde un scurt mesaj scris, adresat unei persoane apropiate.
El cuprinde: data,
formula de adresare,
conţinutul,
semnătura.
ANEXA 4
- biletele tăiate
10 martie
Dragă Anca,
Îţi mulţumesc pentru cadoul pe care mi l-ai trimis.
109
Aura
5 aprilie
Dragă Maria,
Îţi mulţumesc pentru că l-ai ajutat pe fratele meu să rezolve problema.
Ionuţ
Rodica,
Cărţile pe care mi le-ai împrumutat mi-au plăcut foarte mult. Îţi mulţumesc!
Ioana
20 martie
Gina,
Am primit astăzi buchetul de flori de la tine. Este deosebit. Îţi mulţumesc!
Mirela
ANEXA5
bilete lacunare
14
110
Dragă ,
Îmi pare rău că nu am ajuns aseară la tine, dar mama mea…………

……………………………………….
Mirela
Mioara,
Spectacolul s-a terminat foarte târziu şi nu am mai ajuns la tine. Sper să

….………………………….… Îmi pare rău!
mai
Raluca,
Îmi pare rău că ţi-am stricat jucăria. Nu am vrut. Dacă vrei îţi aduc
mâine……………………………….
20 martie
Gigel,
Te rog să mă ierţi că………… … … ………….. Îţi promit că nu mai fac aşa ceva!
111
ANEXA7
Dragă Viorel,
Mamă,
3 iunie
7 decembrie
Nu uita că mâine avem serbare la ora 16.
Nu te îngrijora.
Irina
Am plecat la teatru cu Simona.
Ne vedem acolo!
Trebuie să vii costumat.
Mă aduce tatăl ei acasă.
Geanina
Dragă Mircea,
Tată,
13 august
27 martie
Vine astăzi la noi.
112
Adu şi mingea ta cea nouă.
Carmen
Dimineaţă a sunat bunica.
Te aşteptăm pe teren.
Ajunge pe la ora 12.
Am plecat cu George să jucăm baschet.
Radu
ANEXA 8
20 mai 2009
Dragă Mariana,
Mi-am petrecut ziua de ieri la bunici, într-un sat peste Dunăre. Totul a fost frumos,
dar la întoarcere o ploaie cumplită a împiedicat circulaţia bacului. Aşa că astăzi nu am putut
ajunge la şcoală. Te rog să-mi dai temele pentru orele la care am lipsit. Nu vreau ca doamna
învăţătoare să se supere pe mine. Mulţumesc mult!
Cu drag, colega ta de bancă,
Iulia
113
ANEXA6
Biletul
□ Biletul se poate adresa oricui.
□ Biletul nu se trimite prin poştă.
□ Biletul este o formă de comunicare orală.
□ Biletul nu are semnătură.
□ Data se scrie la mijlocul foii.
□ După formula de adresare se scrie virgula.
 Tot pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv (să redacteze corect un bilet) , În lecţia
,,Cheile „după Tudor Arghezi , ora a II-a, Unul din exerciţiile aplicative cerea :
Imaginaţi-vă că sunteţi Miţu şi Baruţu.
 Scrieţi un bilet prin care cereţi scuze părinţilor pentru întâmplarea cu

dulapul răsturnat.
 Citiţi biletele în faţa colegilor, apoi afişaţi-le în faţa clasei pe un panou.
114
 Apreciaţi biletele având în vedere: aşezarea în pagină, scrierea corectă şi
caligrafică.
Elevii au redactat bilete respectând cerinţa exerciţiului.
Iată biletul redactat de elevul Corbu Andrei din clasa a II-a.
11 decembrie 2012
Dragi părinţi,
Ne cerem scuze că am umblat la dulapuri fără ştirea voastră. Vă garantăm că nu se

va mai întâmpla.
Miţu şi Baruţu
 Alte exerciţii cereau scrierea unui bilet pornind de la imagini.
La finalul experimentului am aplicat următorul test:
Citeşte textul de mai jos pentru a răspunde cerinţelor:
A fost odată o femeie care avea doi copii. Ei au plecat în lume să-şi caute de lucru.
Băiatul a intrat învăţăcel la un ţesător de pânză, iar fata ajuta la ziditul caselor. Pe patul de
moarte, mama lor a trimis după ei.
- Eu ce să-i fac? a zis băiatul şi a rămas mai departe să ţeasă.
Fata a alergat la mama cea bolnavă, alinându-i ultimele clipe.
După moartea femeii, băiatul s-a făcut un păianjen posomorât care-şi ţese pânza pe care
oamenii i-o strică, iar fata a devenit o albină, dând oamenilor mierea ei.
(după George Coşbuc, Legenda albinei)
1.Răspunde la următoarele întrebări, pe baza textului dat:
115
a) Care este titlul şi autorul textului?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
b) Care sunt personajele textului?
_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________
c) În ce s-au transformat cei doi copii, după moartea mamei?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
____________________________________________________________
2.Desparte în silabe cuvintele: femeie, băiatul, păianjen .
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3.Înlocuieşte cuvintele subliniate din textul dat cu altele având acelaşi înţeles :
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
______________________________________________________________
4. Ordonaţi enunţurile, respectând desfăşurarea evenimentelor în text:
□ Băiatul s-a transformat într-un păianjen.
□ O femeie avea doi copii.
□ Fata s-a transformat într-o albină.
□ Fiind bolnavă femeia a chemat copiii.
5.Alcătuieşte o propoziţie în care să foloseşti cuvântul ( ortograma) s-a.
_____________________________________________________________________
____________________________________________________________________
116
6.Alcătuieşte un text de 4 rânduri în care să descrii animalul sau insecta preferată.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
Descriptori de performanţă:
ITEM CALIFICATIVE
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
117
1. -Răspuns corect şi -Răspuns parţial -Răspuns parţial
complet: răspunde corect: răspunde corect: răspunde
corect la toate cele corect la două corect la o singură
trei întrebări, fără întrebări, fără întrebare, fără

greşeli greşeli
greşeli de ortografie
de ortografie sau de de ortografie sau de
sau de punctuaţie.
punctuaţie/ punctuaţie/ răspunde
răspunde corect la corect la două
toate cele trei întrebări, cu 2-3
întrebări, cu 1-2 greşeli de ortografie
greşeli de ortografie sau de punctuaţie.
sau de punctuaţie
2. - Răspuns corect şi - Răspuns parţial - Răspuns parţial
complet: desparte corect: desparte corect: desparte
corect în silabe toate corect în silabe două corect în silabe un
cele trei cuvinte date cuvinte singur cuvânt
3. Răspuns corect şi -Răspuns parţial -Răspuns parţial
complet: scrie câte corect: scrie câte un corect: scrie un
un cuvânt cuvânt asemănător cuvânt asemănător
asemănător ca ca înţeles pentru ca înţeles pentru un
înţeles pentru toate două dintre singur cuvânt

cuvintele
cele trei cuvinte subliniat
subliniate.
subliniate.
4. Ordonează corect Ordonează corect 3 Ordonează corect 2

enunţurile. enunţuri. enunţuri
118
5. - Răspuns corect si - Răspuns parţial -Răspuns parţial
complet: scrie corect corect: scrie un corect: scrie o

ambele cuvinte. singur cuvânt structură echivalentă
corect. unui singur cuvânt
cerut.
Descriptori de performanţă:
Item
FOARTE BINE BINE SUFICIENT
119
6. Răspuns corect şi Răspuns parţial Răspuns parţial
complet: alcătuieşte corect: alcătuieşte corect: alcătuieşte
textul, folosind toate textul, folosind toate textul, folosind trei
cele patru rânduri, cele patru rânduri, cu rânduri, cu 2-3
corect şi fără greşeli 1-2 greşeli de greseli de ortografie
de ortografie sau de ortografie sau de sau de punctuaţie/
punctuaţie punctuaţie/ alcătuieste textul,
alcătuieste textul, folosind două
folosind trei rânduri, rânduri, cu 1-2
corect şi fără greseli greşeli de ortografie

sau de punctuaţie
de ortografie sau de
punctuaţie
Evaluare finală:
ITEMI CALIFICATIVUL FINAL
Rezolvă integral şi corect 6 itemi. FOARTE BINE
Rezolvă integral şi corect 4 itemi; incorect 1 item/ parţial 1 item. BINE
Rezolvă integral şi corect 3 itemi; parţial 1 item/ incorect 2 itemi SUFICIENT
În urma testului final rezultatele au fost următoarele:
Clasa experimentală
120
Foarte bine- 7elevi 50%
Bine- 5elevi 35,71%
Suficient-2 elevi 14,30 %
Insuficient-1elev 7,15%
Clasa de control
Foarte bine- 5 elevi 35,71%
Bine- 3elevi 28,57 %
Suficient- 4 elevi 21,42%
Insuficient-2elevi 14,30 %
62.5
50.
37.5 Foarte Bine

Bine
Suficient
25. Insuficient
12.5
0.
Clasa experimentală Clasa de control
Evaluare iniţială Evaluare finală
121
62.5
50.
37.5 Foarte Bine

Bine
Suficient
25. Insuficient
12.5
0.
Clasa experimentală Clasa de control Clasa experimentală Clasa de control
IV.3 Concluzii
Experimentul prezentat a reuşit să confirme ipoteza conform căreia compunerile

şcolare pot contribui efectiv la formarea deprinderilor elevilor de a redacta un text literar sau
funcţional şi implicit a creativităţii, în măsura în care folosirea ei devine o preocupare continuă,
sistematică.
Rezultatele experimentului nu sunt spectaculoase , având în vedere media generală la

care s-a ridicat clasa experimentală.
Diagrama comparativă între situaţia iniţială şi finală a celor două clase comparate prin
intermediul acestui experiment pune evidenţă o creştere uşor accentuată a mediei generale de
la clasa experimentală, unde s-a lucrat cu metode interactive, şi s-a insistat asupra compunerilor,
spre deosebire de clasa de control unde s-a lucrat cu metode tradiţionale şi unde progresul este
mai lent.
La o analiză mai atentă a realităţii , rezultatele sunt totuşi încurajatoare având în

vedere că experimentul s-a efectuat la clase obişnuite cu elevi neselecţionaţi.
122
Rezultatele obţinute la probele finale confirmă stimularea creativităţii elevilor prin
lecţiile de compunere.
IV.4 ANEXE
a) Începuturile activităţii de compunere
1. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele următoare să aibă sensuri diferite: vie, broască,
toc, poartă.
2. Descoperă cuvintele cu acelaşi înţeles pentru: domol, a cuvânta, a îmbia, a fugi.
3. Stabileşte câte trei însuşiri pentru fiecare din cuvintele: mamă, copil, iepure, soare,
frunziş, căţel, ghetuţe.
4. Găseşte cuvintele cu sens opus pentru: lene, minciună, lăcomie, sărăcie tăcut, sensibil,
vesel, curajos, a plâns, a alergat, a râs, nu, aici, sub, jos.
5. Descoperă proverbele ordonând cuvintele următoare:
a) omenia, Lăcomia, strică;
b) omului, Vorba, sărăcia, multă;
123
c) nevoie, se cunoaşte, Prietenul, la.
6. Ordonând logic cuvintele următoare vei descoperi un sfat practic.
Respectă- l!
Să, zilnic, te, pe, dinţi, speli, trebuie.
7. Joc! Continuă ideea, adăugând un cuvânt potrivit:
Copilul........
cântă…….
un………
Fiecare propoziţie va avea cel puţin cinci cuvinte.
Iese din joc elevul care nu găseşte cuvântul potrivit:
8. Formulează enunţuri în care să comunici în patru cuvinte despre o vrăbiuţă.
9. Înlocuieşte cuvintele subliniate cu altele care au sens apropiat:
Gura înţeleptului adevăr grăieşte.
Foamea face bucatele mai bune.
Nu făgădui ce nu poţi împlini.
10. Găseşte cuvinte cu sens opus. Caută proverbe în legătură cu ele. Activitatea se
desfăşoară pe grupe. Fiecare grupă de elevi va primi câte unul din cuvintele următoare:
minciuna, noaptea, hărnicia.
b) Compunerile după un text literar cunoscut
1. Comentează purtarea mamei vitrege din povestea ,,Cenuşăreasa” scrisă de Fraţii

Grimm
2. Continuă tu întâmplarea prezentată mai jos:
124
Lângă o grămadă de lemne sunt doi copii. Unul vrea să se urce pe lemne.
- Nu te urca ! Vin lemnele peste tine !
- Eşti un fricos !
Lemnele s-au rostogolit şi au prins picioarele băiatului.
Stabileşte cărui proverb se potriveşte întâmplarea de mai sus;
➢ Mărul nu cade departe de pom.
➢ Unde nu e cap, vai de picioare.
➢ Lăcomia strică omenia.
3.Povestiţi fragmentul următor fără a folosi dialogul:
,, Într-o bună zi îl întrebă pe tatăl său:
- De ce nu mă mai plictisesc?
- Pentru că ţi-ai găsit cel mai bun prieten.
- Ce prieten? Plastilina?
- Munca- i-a răspuns tatăl său.”
,,Cel mai bun prieten”, de V. Sivetidis
4. Iată descrierea unui câine. Înfăţişaţi şi voi animalul vostru preferat!
Max este un căţeluş simpatic şi vioi. Pe blăniţa lui de culoarea cafelei cu lapte,
sunt două pete mari , albe. urechile nu sunt niciodată pleoştite, pentru că Max este tot
timpul atent la cei din jur, iar codiţa lui este tot timpul în mişcare.
Gata mereu de joacă, Max nu refuză niciodată o plimbare. Ochii negri cu care
te fixează par că spun: ,,Vrei să te joci cu mine? Eu sunt cuminte şi îmi plac mult
copiii!” Între timp, căpşorul drăgălaş se înclină de la stânga la dreapta.
Când oboseşte de atâta alergat, Max adoarme cu capul pe labe, iar dacă
lăbuţele îi tresar în somn, înseamnă că visează o pisică pe care trebuie neapărat să o
prindă… .
125
5. Pune în ordine următoarele enunţuri pentru a obţine un text; transcrie textul
obţinut şi pune-i titlul potrivit.
□ Vara este minunată, dar se sfârşeşte aşa de repede!
□ Spre sfârşitul vacanţei, ei fac teme şi citesc.
□ Elevii se pregătesc pentru excursii şi plimbări.
□ A sosit vacanţa de vară.
□ Unii vor merge la mare, alţii la munte.
□ Se pregătesc serios pentru şcoală.
6.Scrie şi un text pornind de la proverbul: ,,Minciuna are picioare scurte.”
7. Completează următoarele enunţuri cu cuvinte potrivite. Transcrie apoi textul obţinut

având grijă să scrii cu alineat fiecare idee nouă. Titlul textului ar putea fi:,, Din lumea
necuvântătoarelor”. Scrie-l la locul potrivit.
,,……………..este cel mai bun prieten al omului. El este inteligent şi fidel. Trăieşte
pe lângă ………omului.
……………….este jucăuşă. Ea se hrăneşte cu şoareci. Toarce şi se alintă.

Atât………. cât şi ………………. sunt animale domestice. ………………….le hrăneşte şi
le ocroteşte.
Poate avea mereu încredere în ele.
8. Citeşte textul:
Un cetăţean ce avea în curte un căţel pune la poartă o tăbliţă pe care era

scris:,,CÂINE RĂU”.
Dulău trece, citeşte şi intră în curte întrebând:
- Unde…e?
- Cine ? întreabă căţelul.
- Fiorosul.
- Nu e
- Cum nu e? atunci cine-i cine-i ,, câine rău”?
- Eu…Nu mănânc tot…
126
Textul este o glumă. Scrie şi tu un text care ţi-a plăcut mai mult.
c) Compunerile după materiale de sprijin
1. Scrie o compunere scurtă în care să foloseşti următoarele expresii: munţii argintii,

drumuri troienite, bulgări rotunzi, copii voinici, nasuri roşii, obraji îmbujoraţi.
2. Redactează o compunere cu titlul ,, Dorinţa unui brăduţ” folosindu-te de şirul de

ilustraţii de mai jos:
3. Imaginează-ţi că tu eşti un om de zăpadă pe care tocmai l-au ridicat copiii. Scrie o

compunere în care să povesteşti ce vezi în jurul tău în acel moment. Corectează compunerea şi
respectă următoarele cerinţe;
 Planul compunerii cuprinde: introducere, cuprins şi încheiere;
 Compunerea are un titlu potrivit;
 A fost respectată tema propusă;
 Fiecare idee este scrisă cu alineat;
 Exprimarea este corectă, s-au folosit expresii frumoase;
 Ideile se înlănţuie corect;
 Compunerea prezintă originalitate;
 Nu există greşeli de ortografie şi punctuaţie;
 Scrisul este îngrijit.
Dacă ai respectat cerinţele de mai sus, acordă pentru fiecare câte un punct ( 1punct oficiu).
Cine a obţinut punctaj maxim?
127
4. Găseşte începutul textului de mai jos. Dă-i un titlu potrivit.
……………………………………………………………………………………
Maşina a oprit brusc, scârţâind din toate frânele. Era la un metru de mine.
Am scăpat ca prin minune. Toată strada se uita mustrător la mine. Am înţeles ce lucru
grav am făcut.
5 . Găseşte începutul textului de mai jos.
Cea mai bună prietenă
……………………………………………………………………………………………
Când am văzut în ce situaţie era, m-am dus în fiecare zi la ea acasă şi am pregătit

împreună lecţiile.
După un timp, doamna învăţătoare a apreciat-o pentru progresele realizate.
Am rămas prietene foarte bune.
6. Citeşte enunţurile următoare. Adaugă alte 4-5 enunţuri pentru a obţine un text.
Găseşte-i titlul potrivit.
Alex şi George s-au împrietenit. Ei au hotărât să meargă împreună la grădina

zoologică
………………………………………………………………………………………………
7. Completează textul următor cu finalul pe care ţi-l doreşti; pune titlul potrivit.
………………………………………………
Un băiat şi o fetiţă se plimbă prin pădure. Ei rătăcesc drumul. Se înserează. Fetiţa

începe să plângă şi întreabă:
- Ce ne facem? Cum ieşim din pădure?
Băiatul este mai curajos. El spune:
- Nu te teme !Vom găsi poteca!
Lumina devine tot mai slabă. Copiilor le pare rău că n-au ascultat sfatul mamei.
Deodată……………………………………
128
d) Scrierea funcţională
1. Biletul lui Victor a fost pătat de câteva picături de ploaie. Ajută-l tu pe Cristian să-l
descifreze.
……………………,
……trecut să-ţi arăt………de fotbal pe …………….am primit-o de la

părinţii mei. ……………..grozavă!
………………………..
2. Redactează şi tu un bilet din care lipsesc câteva cuvinte şi roagă-l pe colegul tău
să-l redacteze. Descifrează şi tu un bilet alcătuit de el.
3. Scrie un bilet prietenului tău în care să foloseşti cuvintele: echipament, meci, fotbal.
BIBLIOGRAFIE
 Ancuţa,L.,Ancuţa, P.,,Jocurile de creativitate”, Editura Excelsior, 1997
 Bratu, Gabriela, ,,Aplicaţii ale metodelor de gândire critică la învăţământul primar”

Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti 2004
 Cosmovici Andrei, ,,Psihopedagogie”, Editura Polirom , Iaşi, 2005
129
 Curriculum Naţional, ,,Programa şcolară pentru învăţământul primar” 2003-2005
 Cerghit, I., ,,Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1997
 Drăgotoiu, Ion, ,,Metodica predării limbii şi literaturii române ”, E.D.P., Bucureşti 1995
 Fierăscu, Aurelia, Lapoviţă, Ana, ,,Primii trei paşi în tainele compunerii”, clasa a II-a,
Editura Ana, Bucureşti, 2000
 Golu, Pantelimon, Verza, Emil, Zlate, Mielu , Psihologia copilului”, E.D.P.R.A.,

Bucureşti,1996
 Iordăchescu, Carmen, ,,Să dezlegăm tainele textelor literare”, clasa a II-a, Editura
Carminis, Piteşti ,2004
 Nicola, Gr., ,,Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ”,

E.D.P.Bucureşti, 1981
 Nicola, Ioan, ,,Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Aramis, Bucureşti, 2003
 Nuţă, Silvia, ,,Metodica predării limbii române în clasele primare”,Editura Aramis,

Bucureşti, 2002
 Oprea, Crenguţa, Lăcrimioara, ,,Strategii didactice interactive” E.D.P.,Bucureşti, 2006
 Parfene, Constantin, ,,Compoziţiile în şcoală”, E.D.P., Bucureşti 1980
 Peneş, Marcela, Molan, Vasile, ,,Metodica desfăşurării orelor de compunere- expunere

în ciclul primar”,E. D. P., Bucureşti,1983
 Peneş, Marcela, ,,Bucuria de a scrie compuneri”, Editura Aramis, Bucureşti,2008
 Petrache, Maria, Sofian, Steliana, Toma, Cecilia, Vlad Elena, Caiet de vacanţă-limba
română, clasa a II-a, Editura Carminis, Piteşti, 2003
 Piţilă, Tudora, Mihăilescu, Cleopatra, Limba şi literature română, clasa a II-a, Editura
Aramis, 2004
 Popescu, Gabriela, ,,Psihologia creativităţii”, Editura Fundaţia România de Mâine,

Bucureşti ,2007
 Popescu – Neveanu, Paul, ,,Dicţionar de psihologie”, Editura Albatros, 1978
 Roco, Mihaiela, ,,Creativitatea individual şi de grup”, Editura Academiei ,1979
 Roşca, Alexandru, ,, Creativitatea generală şi specifică”, Editura Academiei,1981
130
 Stoica, Ana, ,,Creativitatea elevilor”, E.D.P. Bucureşti,1983
 Şerdean, Ion, ,, Metodica predării limbii române la clasele I-IV”, Editura Corint
,Bucureşti, 2008
 Site-ul www.didactic.ro
131

1551423 (1).docx

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1551423 (1).docx

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

I. Creativitatea – dimensiune fundamentală a personalităţii umane

I.1. Conceptul de ,,creativitate

I.2. Creativitatea ca produs

I.3. Produsul creativităţii

I.5. Nivelurile creativităţii

I.6. Factorii creativităţii

I.7. Stimularea creativităţii în procesul de învăţământ

II.Compunerea şcolară – formă specifică de stimulare a creativităţii

II.1Compunerea – definiţie, particularităţi didactice

II.2 Clasificarea compunerilor

II.3Obiectivele lecţiilor de compunere în învăţământul primar

III.Metode şi tehnici care stimulează creativitatea în procesul de

III.1. Jocul didactic – formă şi mijloc complex al dezvoltării creativităţii

III.2.Analiza şi restructurarea textelor de limba română- indicatori în stimularea

III.3.Tradiţional şi modern în strategiile de stimulare şi dezvoltare a creativităţii

IV. Cercetarea – Stimularea creativităţii şcolarului mic prin lecţiile de

IV.1. Metodologia cercetării

IV.2 a) Începuturile activităţii de compunere

b) Compuneri pe baza unui text literar cunoscut

c) Compuneri după ilustraţii, tablou, şir de imagini

d) Compuneri cu început / sfârşit dat

e) Compuneri cu expresii şi cuvinte de sprijin

Şcoala prin multitudinea obiectelor de studiu oferă multiple şi eficiente

Creativitatea trebuie să fie un atribut definitoriu al omului modern. Trăind într-o

În şcolile româneşti, potenţialul elevilor trebuie dezvoltat în două sensuri: acumularea

Practica şcolară a demonstrat că eficienţa lecţiilor de limba şi literatura română este

Pentru abordarea metodologică a compunerii am ţinut seama că lecţiile de limba şi

Am ales tema ,, STIMULAREA CREATIVITĂŢII ŞCOLARULUI MIC PRIN

 avem nevoie de copii care gândesc şi au capacitatea de a prelucra informaţia

 se impune trecerea de la stocarea informaţiei la o prelucrare logică, astfel încât

 este necesară stimularea creativităţii , a imaginaţiei şi a gândirii flexibile

 se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic ,de

FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂŢII UMANE

I.1. Conceptul de „creativitate”

Creativitatea reprezintă factorul esenţial al progresului şi cheia rezolvării problemelor

Definirea creativităţii este dificilă datorită complexităţii fenomenului creaţiei şi a

Abia în anul 1950 se încep investigaţiile sistematice asupra conceptului de

Problema creativităţii a fost abordată prin studii de „selecţia capacităţilor”, „selecţia

Este greu de formulat o definiţie unanim recunoscută. Astfel Popescu-Neveanu e de

I.2. Creativitatea ca produs

O direcţie de abordare a creativităţii este cea din perspectivă procesuală. Procesul de

Prepararea este etapa în care se conturează problema, se adună informaţiile în

Inspiraţia este momentul în care se consideră că procesul de creaţie ajunge la punctul

I.3. Produsul creativităţii

Originalitatea trebuie să îndeplinească următoarele dimensiuni: noutate,

I.4. Personalitatea creatoare

Ultima direcţie în abordarea şi analiza fenomenului creaţiei este personalitatea

Caracteristicile personalităţii creatoare sun următoarele: capacitatea de a gândi

Dacă o persoană are potenţial creativ nu însemnă că trebuie să se manifeste creativ,

Memoria are rolul de a stoca în intelect informaţii. Acestea sunt sistematizate şi

Ca formaţiune complexă de personalitate, creativitatea este privată atât în ipostaza de

I.5. Nivelurile creativităţii

Nivelul creativităţii expresive se referă la potenţialul creativ, fără a se lua în

Creativitatea productivă presupune angrenarea tuturor proceselor intelectuale şi

Creativitatea mai este clasificată în individuală şi de grup. Sistemul creativităţii

I.6. Factorii creativităţii

Dintre factorii intelectuali implicaţi în actul creator, inteligenţa şi imaginaţia creatoare

Gândirea reprezintă procesul psihic prin care se realizează reflectarea , redarea

Inteligenţa creatoare este forma superioară de organizare a comportamentului

Sensibilitatea faţă de probleme este punctul de plecare al creaţiei, manifestându-se în

Funcţia psihică esenţială procesului de creaţie este imaginaţia. Însuşirile ei definesc

Imaginaţia reprezintă procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare

Fluenţa sau fluiditatea se referă la bogăţia şi uşurinţa cu care se realizează între