ROLUL LECTURII ȘI STRATEGII DIDACTICE

DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII

Tatiana VERDEȘ, dr. în științe filologice

Universitatea de Stat din Moldova

REZUMAT: În procesul educativ lectura este văzută ca strategie didactică de

dezvoltare a gândirii critice și de cultivare a limbii, întrucât orice activitate intelectuală se
bazează pe informații obținute apelând la citire, la elementele culturii scrise, receptarea,
interpretarea, analiza mesajului decodat, determinând judecăți și raționamente care duc la
descoperirea noilor adevăruri. În cele din urmă, lectura solicită inconștient implicarea.
Utilizând variate strategii didactice precum: harta lexicală, scrierea liberă, jocurile didactice
orale, ghidul de anticipație, lectura interpretativă, proiectul ș.a. asigurăm calitatea procesului
educativ, stimulând nu doar creativitate și gândirea critică, ci și formând personalități.

Cuvinte-cheie: lectura (incocentă, interpretativă, critică), creativitate, strategii didactice.

Ținând cont de schimbările permanente în societatea de astăzi în care nevoia de resurse

naturale devine tot mai acută, una din multiplele soluții spre care se aspiră este valorificarea
potențialului creativ al individului. Dacă celelalte resurse se mai epuizează, materia cenușie este
practic inepuizabilă, îmbrăcând forma de inteligență umană. Astfel că, una din obiectivele
primordiale ale procesului educativ este de a forma personalități umane inteligente, productive și
creatoare, ce să reziste oricăror situații dificile.
Întrucât disciplina limba și literatura română are un rol important în formarea
personalității elevilor, ne-am propus să ne axăm pe formarea competeneței de realizare creativă a
propriului potențial intelectual în procesul de lectură, interpretare și producere de text.
În pedagogie lectura este văzută ca strategie didactică de dezvoltare a gândirii critice și de
cultivare a limbii, întrucât orice activitate intelectuală se bazează pe informații obținute apelând
la citire, la elementele culturii scrise, receptarea, interpretarea, analiza mesajului decodat,
determinând judecăți și raționamente care duc la descoperirea noilor adevăruri.
Lectura este un act de mare complexitate ce presupune nu doar cititorul, textul și
contextul, dar și interacțiunea armonioasă dintre acestea.
În studiul de față, s-a pornit de la accepția lui R. Scholes (Scholes, 1985, 21-29) care
definește lectura ca proces prin care cititorul, pornind de la textul scriitorului, își creează,
formulează propriul text.
Tiparul cuprinde trei etape succesive ce corespund unor lecturi distincte:
1. lectura inocentă: „producere de text din (within) text”;
2. lectura interpretativă: „producere de text despre (upon) text”;
3. lectura critică: „producere de text împotriva (againsf) textului”;
- care ar corespunde cu etapele de studiere a unui text literar.
Ne vom referi la toate etapele de examinare a textului literar, mai multă atenție acordându-
se lecturei interpretative și strategiilor didactice utilizate la această fază, ce ar dezvolta gândirea
creativă la elevi. Menționăm și faptul că educabilitatea creativității implică receptivitate și
atitudine, astfel că, profesorul este cel care trebuie să cucerească clasa prin originalitatea orei de
română, fiind el însuși inventiv și creator de valori, elevii, la rândul său, călăuziți să facă același
lucru.
Creativitatea presupune și stimularea gândirii critice, procesul mental de analiză/evaluare a
informației. Astfel că, se declanşează procese cognitive complexe, care încep cu acumularea de
informaţii şi se termină cu luarea de decizii.
Cadrul necesar pentru dezvoltarea Creativității: timpul - avem nevoie de timp pentru a
forma abilitatea de a fi creativ, a explora idei inedite, convingeri şi experienţe anterioare şi pentru a
exprima puncte de vedere; permisivitatea - este o diferenţă între crearea oportunităţilor de
exprimare şi manifestarea indulgenţei, oferirea acestor condiţii nu înseamnă a accepta o gândire
superficială sau idei alogice; diversitatea - odată ce elevii se simt liberi a-şi expune propriul punct
de vedere şi renunţă la convingerea că există un singur răspuns corect, apare diversitatea de opinii
şi idei; implicarea activă este esenţială pentru dezvoltarea Gândirii Critice, dar și creative;
respectul.
Bineînțeles că, la alegerea strategiilor didactice utilizate în cadrul lecției se va ține cont de
contingentul instruit: clasa, nivelul de pregătire, rezultatele așteptate ș.a.
1. Orice text literar studiat are un titlu (autor), respectiv, chiar din pre-lectură putem
provoca, antrenând abilitățile creative:
Strategii didactice:
Harta lexicală. Sarcini didactice: Completați harta lexicală: sensul cuvântului, forma
inițială, definiția lexicografică, sinonime, asociație sau exemplu, sensul figurat,
antonime/paronime, contextul, enunț propriu.
- EXEMPLE: Aminitiri din copilărie. Aminitiri – amintire, s.f., aducere aminte, faptul de
a-și aminti, imagine păstrată în memorie. Sinonime: memorie, semnalare, pomenire, semn ș.a.
Antonime: uitare... Context – amintire din copilărie, amintiri deosebite ... Enunț propriu:
Când zic Horodiște, am doar amintiri plăcute. Expresii: Aminirea precise, frumusețea
amintirilor ș.a. Rime potrivite: hotărâre, dăruire, mulțumire, împărțire ș.a.
- Propune/alcătuiește figuri de stil ce ar include cuvintele din titlu. Exemplu: Copilăria
amintirilor, dulcea copilărie, aminitire vie ș.a.
- Definește imaginea pe care o emană titlul poeziei.
- Cu ce asociați copilăria?
- Reintitulați textul ș.a.
Scrierea liberă este o tehnică elementară de declanşare a creativităţii, de formare a
abilităţii de a şi ordona gândurile şi de a-şi dirija imaginaţia. Elevului i se propune să scrie versus
un citat din literatura de specialitate, un aforism, un proverb, un enunţ etc. orice asociaţii şi
gânduri îi vin în minte, fără a se opri din scris şi fără a discuta cu cineva subiectul pe parcursul
timpului alocat. Ceea ce se produce la această etapă nu trebuie să aibă, neapărat, formă de text
definitivat. Lucrările rezultate din scrierea liberă vor servi ca suport pentru elaborarea altor
lucrări. Scrierea durează 3-5 minute, încheindu-se înainte ca elevii să poată spune că nu mai au
nici o idee. Sunt citite cele scrise şi se comentează, în plen, lanţurile asociative care s-au eşalonat
pornind de la enunţul propus. Aplicăm scrierea liberă pentru evocare în cazurile când
intenţionăm să se dea frâu liber gândirii asociative. (Steele, Meredith, Temple, 2003, 88)
 Sarcină didactică: Propune un citat, aforism, proverb despre copilărie, apoi timp de un
minut scrie orice asociație, gând ce îți vine în minte, fără a te opri de scris. Comentează lanțurile
asociative.
Ghidul de anticipație - Este o tehnică menită „să readucă în mintea elevilor cunoștințe
anterioare legate de o anumită tema, să le stârnească interesul și să îi determine să-și stabilească
scopuri pentru investigația pe care urmează să o realizeze” (Steele, Meredith, Temple, 1998b, 7).
Etape ale metodei: 1. Reactualizarea cunoștințelor și stabilirea scopurilor:
reactualizarea cunoștințelor anterioare ale elevilor în ceea ce privește tema pusă în discuție;
stabilirea scopurilor pentru investigația ce urmează a fi realizată; 2. Prezentarea termenilor-
cheie: cadrul didactic alege patru-cinci termeni-cheie, pe care îi noteaza pe tabla; 3. Gruparea
elevilor în perechi. 4. Anticiparea (identificarea relațiilor): li se solicită elevilor, timp de
cinci minute, să decidă, prin brainstorming, ce relație poate există între acești termeni și cum vor
fi puși ei în relație în textul pe care urmează să-l citească; 5. Lectura textului și controlul: în
momentul în care perechile ajung la o concluzie privind relația dintre termeni, cadrul didactic le
cere să citească textul cu atenție, pentru a putea vedea dacă termenii apar în relația anticipată de
ei. (Steele, Meredith, Temple, 1998b, 7).
Sarcini didactice: - Ce lucrări ați mai citit ce abordează tema copilăriei? Nominalizează
cinci cuvinte care ar defini copilăria. – Propune o posibilă relație între termenii propuși și textul
ce urmează să-l citești. Lectură și evaluarea textului.
Braistorming-ul – (asalt de idei, furtună în creier) are dret scop emiterea unui număr cât
mai mare de soluții, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, în vederea obținerii,
prin combinarea lor, a unei soluții complexe, creative, de rezolvare a problemei puse în discuție
(Oprea, 2007, 202) – ce-l putem utiliza pe parcursul diveritelor etape ale lecției, dar și ale
procesului lectoral. De exemplu, la lectura inocentă („producere de text din text” R. Scholes):
- Numește lexeme din text ce formează câmpul lexical al cuvântului copilărie, utilizându-
le apoi în elaborarea unui minieseu (de 3 min.) pe tema Amintiri din copilărie.
- Extrage din text diverse mijloace artistice, comentând sugestia acestora ș.a.
Clusteringul.
- Elaborează un clustering, cât mai original, pentru a prezenta momentele subiectului
(desen – artă, creație).
Metoda asocierii libere a ideilor (sinectica)1 : ce presupune următoarele etape: 1.
Prezentarea problemei și analizarea ei: - după prezentarea sinectică a problemei pentru care se
caută soluții, problema este fragmentată în unități, iar acestea sunt analizate riguros; - pe
parcursul analizei se pot sugera idei pentru găsirea soluției. 2. Excursia sinectica: - în această
etapă se urmarește detașarea de problemă prin înlăturarea ideilor preconcepute care influentează
procesul de creație; - se apelează la tehnici intuitive: analogii fanteziste care propun soluții ce se
îndepărtează de realitatea posibilă; empatie, prin care se transferă identitatea de la problemă la
individ; analogii simbolice, prin care problema este transpusă în imagini; inversie, prin care se
schimbă unghiul de abordare a problemei; - în aceasta etapă se propun soluții care la sfârșitul
activității vor fi formulate într-o formă adecvată realității; 3. Elaborarea unei soluții potrivite
4. Experimentarea modelului; 5. Aplicarea modelului.
Sarcini didactice: Prin metoda asocierii libere sinectice, propune diverse analogii
fanteziste...

1
A fost creată în 1961 la Universitatea Harward de către profesorul William J. J. Gordon. Termenul de „sinectica”
provine din grecescul „synecticos”, ce sugerează asocierea unor idei fară legatură aparentă între ele.
 Cubul - un cub din hârtie pe care se vor nota cerințe, folosind fiecare dintre cele șase
suprafețe ale acestuia: Descrie!/Definește!, Compară!, Asociază!, Analizează!, Aplică! și
Argumentează pro și contra! – strategie ce poate fi utilizată la etapa lecturii interpretative, când
textul a fost deja lecturat și discutat.
Sarcini didactice: Fiecare elev/grup răspunde la o fațedă a cubului, apoi li se acordă timp
pentru elaborarea unui eseu structural, timp de 15-20 de minute, prin consecutivitatea operațiilor
de gândire.
Jocul didactic – „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la
cea de învațare” (Bache, Mateias, Popescu, Serban, 1994). Spre deosebire de alte tipuri de jocuri,
cel didactic are o structura aparte. Elementele componente ale acestuia sunt: scopul jocului,
conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului, elementele de joc.
Sarcină didactică: Alcătuiți o povestire, istorisire în baza imaginilor propuse.
Proiectul poate fi utilizat ca instrument de evaluare a procesului lectoral și se caracterizează
prin anumite particularități: se desfăşoară pe o perioadă de timp de câteva zile sau câteva
săptămâni; începe în clasă prin precizarea temei, definirea şi înţelegerea sarcinilor de lucru,
continuă în clasă şi acasă şi se încheie în clasă prin prezentarea unui raport despre rezultatul
obţinut şi expunerea produsului realizat; poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de
grup; trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de cercetare; facilitează transferul de
cunoştinţe prin conexiuni interdisciplinare. (Apăștinii, 2004)
Precizarea elementelor de conţinut ale proiectului (pentru prezentarea în scris sau orală).
- Pagina de titlu (tema, autorii/autorul, clasa, şcoala, perioada de elaborare).
- Cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor, etc.
- Argumentul.
- Dezvoltarea elementelor de conţinut (pliante, postere, diagrame, citate, desene, cântece).
- Concluzii (elemente de referinţă desprinse din studiul temei).
- Bibliografia.
- Anexa (toate materialele importante rezultate).
Sarcină didactică: Realizați un proiect cu tema: Aminitiri din copilărie – un roman
autobiografic.
AVANTAJELE STRATEGIILOR propuse sunt: stimularea creativități; dezvoltarea gândirii
critice și a capacității de argumentare; formarea și dezvoltarea capacității reflective; sporirea
încrederii în sine și a spiritului de inițiativă.

Sarcina activării şi dezvoltării potenţialului creativ se impune atât din perspectiva intereselor
individuale, cât şi din cea a intereselor sociale. În ceea ce priveşte individualitatea, creativitatea
este o sursă esenţială de satisfacţii personale; este activitatea sau produsul activităţii în care omul
îşi proiectează, îşi recunoaşte şi i se recunoaşte identitatea, fenomene prin care creaţia devine
principala modalitate de dobândire a sentimentului de autorealizare. Este suficient să ne
reprezentăm concentrarea şi dăruirea cu care un copil desenează, modelează, compune sau
experimentează atunci când are de făcut ceva nou, bucuria şi convingerea cu care îşi prezintă
lucrările „originale”, plăcerea pe care o simte când este lăudat pentru ceea ce a făcut, ca să
înţelegem satisfacţia creaţiei.
Creativitatea este sursa primară a progresului umanității.
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
Apăştinii, E. Proiectul - metodă de evaluare interdisciplinară. Apărut în: EDICT -
Revista educaţiei, nr. 7/2004. Bucureşti: Editura Agata. Disponibil online: http://www.edict.ro.
Bache H., Mateias A., Popescu E., Șerban F. Pedagogie preșcolara. Manual pentru
școlile normale. București: Editura Didactica și Pedagogica, 1994.
Oprea, C.L. Strategii didactice interactive. București: E.D.P., 2006.
Steele, J.L., Meredith, K.S., Temple, C. Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii
critice, vol. II. Cluj - Napoca: Casa de Editură şi Tipografia GLORIA, 1998 b.
Steele, J.L., Meredith, K.S., Temple, C. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gîndirii
critice. Adaptare: Cartaleanu, T., Cosovan, O. Chișinău: ProDidactica, 2003.