Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea Spiru Haret Bucureşti Facultatea de Limba şi Literatura Română Masterat: Modele de interpretare în spiritul modernităţii literare româneşti şi universale

Codul cursului:

Denumirea cursului: Introducere în tehnicile de cercetare literară Tip curs: obligatoriu Durata cursului / Nr. credite: un semestru/ 5 credite Perioada de accesare a cursului :

Prelegeri:

Seminar:

Consultaţii:

Manualul recomandat: Mihaela Şt. RĂDULESCU, Metodologia cercetării ştiinţifice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007; Elena BARBORICĂ, Liviu Onu, Mirela TEODORESCU, Introducere în filologia română (orientări în tehnica cercetării ştiinţifice), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, ediţia I, ediţia a II-a. revăzută şi adăugită,

1978.

I. Obiectivul principal al cursului:

Cursul urmăreşte să-i iniţieze pe tinerii cercetători (masteranzi) în problemele cele mai generale ale tehnicilor şi metodelor de cercetare literară modernă. În elaborarea lui, autorul a pornit de la principiul că prima condiţie care se cere unui viitor specialist (cercetător) al literaturii române este stăpânirea unei tehnici corecte de lucru. Cursanţii vor lua act de modalităţile de informare bibliografică în acest domeniu şi se vor familiariza cu metodele curente de culegere a materialului care urmează să fie studiat în scopul însuşirii tehnicii/ lor de redactare a unei lucrări ştiinţifice de anvergură, dar şi de dimensiuni mai restrânse (referat ştiinţific, recenzie, studiu aplicativ restrâns, comunicare ştiinţifică). Obiectivul prioritar al cursului. îl constituie informarea bibliografică, culegerea materialului şi redactarea lucrării, ca etape obligatorii ale oricărei cercetări ştiinţifice. În ceea ce priveşte obiectivele specifice, recognoscibile tematic în formularea Modele de interpretare în spiritul modernităţii literare româneşti şi universale, ele vor fi disjunse pe specializări (stabilindu-se, după caz, în interiorul etapelor metode şi tehnici diferite), fiecare dintre ele dezvoltând un sistem operaţional propriu, în care se regăsesc principiile generale ale cercetării. Pentru domenii şi sub-domenii vor fi prezentate cele mai importante lucrări (dicţionare, tratate, manuale), constituite în instrumente de lucru ale disciplinei respective, pe de o parte, iar pe de alta lucrările care oferă o orientare generală şi material adecvat (informaţie) în vederea însuşirii bazelor domeniului. Activitatea de curs va fi orientată şi spre rezolvarea chestiunilor legate de elaborarea şi redactarea concretă, practică, a unei lucrări (cercetări) ştiinţifice, cu respectarea tuturor normelor / cerinţelor impuse de domeniul analizat Abilităţi şi competenţe:

- Să definească exact aria de cuprinderea a cercetării iniţiate şi domeniile interferente. - Să stăpânească metodele de lucru şi instrumentele primare necesare (colecţiile bibliotecilor, bibliografii de specialitate, lucrări de sinteză).

- Să adune şi să claseze materialul ales.

- Să redacteze fişele (citate, referinţe, trimiteri).

- Să întocmească un plan logic şi foarte bine structurat al lucrării.

- Să redacteze lucrări în conformitate cu normele şi alte cerinţe ştiinţifice ale domeniului abordat.

Metode didactice utilizate:

- prelegeri, forme interactive, studii de caz, etc.

Modalităţi de evaluare a cunoştinţelor:

- evaluare pe parcurs, teste periodice, referate, studii de caz, evaluare final, în formă scrisă, orală, electronică etc.)

Modul de stabilire a notei finale: Examen. (Prezentarea unei lucrări ştiinţifice şi discuţii pe marginea ei)

Consultaţii pentru studenţi: miercuri, orele 13-14

Adrese e-mail responsabil pentru contactul cu studenţii:

Titularul cursului:

Adresa e-mail

Adresa la facultate; nr. tel.

prof. univ. dr. Chişu Lucian

lucianchisu@gmail.com

ushfj@spiruharet.ro

Interval orar consultaţii miercuri, orele 13-14

Fotografie (opţional)

II. Conţinutul tematic al cursului (programă):

(structura după caz, semestrial, eventual pe capitole şi teme): 7 teme (prelegeri)

1. Ce este filologia ? De la filologie la literatură. Raporturile dintre filologie, ca ştiinţă a

editării textelor şi creaţia literară (limba literaturii artistice). Limba literară şi alfabetele limbii române. Consecinţele lor asupra evoluţiei noastre literar-artistice, dispută continuă între canon şi modernitate. 2 Metode ale cercetării (prezentare generală). Etape istorice în cercetarea literaturii (de la

biografism, tematism, textualism, semiotică, etc.). Tehnica elaborării unei lucrări ştiinţifice privitoare la literatura română. (prezentare generală).

3. Documentarea ştiinţifică. Arii de cuprindere: biblioteci, colecţii, bibliografii, lucrări de

sinteză, monografii, publicaţii seriale, baze de date (culegeri de studii şi articole în

domeniile limbii şi literaturii).

4. Instrumente de lucru necesare în cercetarea ştiinţifică a literaturii române moderne.

Lucrări de istorie a literaturii române (tratate, manuale, studii). Dicţionare literare şi tematice, corpus-uri de texte, culegeri, antologii, periodice de specialitate. 5.Cercetarea proprie (individuală): adunarea şi clasarea materialului, redactarea fişelor

(de referinţă bibliografică, de extras, de trimitere) Clasarea materialului în vederea diseminării informaţiei.

6. Tehnica elaborării unei lucrări ştiinţifice privitoare la limba/ literatura română. (informarea bibliografică, adunarea şi clasarea materialului, redactarea fişelor, redactarea lucrării) Redactarea lucrării: planul lucrării, subsolul/ notele de referinţă ale unei lucrări ştiinţifice, listele bibliografice şi listele de abrevieri şi (după caz) indicele de nume ori de cuvinte. 7. Tipuri de lucrări ştiinţifice: recenzii, lucrări de sinteză, lucrări de analiză, monografii, manuale, tratate în domeniile literaturii moderne şi ale canonului literar. Valorificarea prin publicare. Cercetarea modernă şi aspectele ei competitive: proiecte, granturi. Aplicaţii pentru obţinerea de fonduri

La finalul cursurilor, folosind bibliografia recomandată, masteranzilor li se vor stabili următoarele cerinţe:

1

Să definească exact aria de cuprinderea a cercetării iniţiate şi domeniile interferente

2

Să

stăpânească

metodele de lucru şi instrumentele primare necesare (colecţiile

bibliotecilor, bibliografii de specialitate, lucrări de sinteză)

3 Să adune şi să claseze materialul ales.

4 Să redacteze fişele (citate, referinţe, trimiteri)

5 Să întocmească un plan logic şi foarte bine structurat al lucrării

6 Să redacteze lucrări în conformitate cu normele şi alte cerinţe ştiinţifice ale domeniului abordat.

Metodele didactice utilizate:

Forme interactive, studii de caz, referate, etc.

Modalităţi de evaluare a cunoştinţelor:

Evaluare pe parcurs (teste periodice) şi evaluare finală, în formă scrisă, orală, electronică etc.) Teme de cercetare pentru activităţile de practică 1. Etape în evoluţia presei şi constituirea acestora în cel mai prielnic mediu al fixării limbii române literare.

2. Distincţii terminologice între limba literară şi limba literaturii artistice

3. Aspecte culturale (literare) interferente în evoluţia curentelor literare şi a limbii literare

4. Monografii ale limbajului literar artistic (pe autori sau opere)

5.Evoluţie şi canon în limbajul poetic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea-

6.Modele narative în proza scurtă românească (pe autori).

7. Forme de critică

8. Limbajul poetic şi abaterile sale (studii pe autori)

3. Bibliografie minimă obligatorie:

Elena BARBORICĂ, Liviu Onu, Mirela TEODORESCU, Introducere în filologia română orientări în tehnica cercetării ştiinţifice), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1972, ediţia I, ediţia a II-a. revăzută şi adăugită, 1978

COTEANU, I. DĂNILĂ, Introducere în lingvistica şi filologia românească. Probleme, bibliografie, Bucureşti, 1970 Mihaela Şt. RĂDULESCU, Metodologia cercetării ştiinţifice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007 Dan SIMONESCU, Bibliografia, documentarea, informatica mijloace indispensabile metodologiei şi cercetării, în „Limbă şi literatură”, XXI (1972), pp. 77-88

Tudor VIANU, Metoda de cercetare în istoria literară, în „Limbă şi literatură”, VI

4.

Bibliografie facultativă:

Barbu BERCEANU, Iulian PANAITESCU, Prezentarea lucrărilor ştiinţifice, Metodologia activităţii autorului, Bucureşti, 1968 Septimiu CHELCEA, Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor. Editura comunicare. ro, Bucureşti, 2005 Umberto ECO, Cum se face o teză de licenţă disciplinele umaniste (traducere de George Popescu), Editura Pontica, Constanţa, 2000 Nicolae EDROIU, Introducere în ştiinţele auxiliare ale istoriei, Cluj-Napoca, 1992 Adrian HUSAR, Metodologia cercetării ştiinţifice (pentru uzul studenţilor), Tg-Mureş,

2006

Ioan JINGA, Învăţarea eficientă, Editura Editis, Bucureşti, 1994 Pavel MUREŞAN, Învăţarea eficientă şi rapidă, Editura Ceres, Bucureşti, 1990 Iulian PANAITESCU, Cooperare şi competiţie în cercetarea ştiinţifică fundamentală, Editura Expert, Bucureşti, 2002 Demostene RUSSO, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, Bucureşti, 1912 Dan TUFIŞ, Florin Gh. FILIP, Limba română în Societatea Informaţională Societatea Cunoaşterii, Editura Expert, Bucureşti, 2002 Dan SIMONESCU, Metodica şi mijloacele muncii ştiinţifice în istoria literară română şi în folclor, în „Limbă şi literatură”, VI (1962), pp. 23-45

5. Prezentarea lecţiilor / capitolelor:

I. Ce este filologia ? Raporturile dintre filologie şi alte ştiinţe. De la filologie la literatură. Raporturile dintre filologie, ca ştiinţă a editării textelor şi creaţia literară (limba literaturii artistice). Limba literară şi alfabetele limbii române. Consecinţele lor asupra evoluţiei noastre literar-artistice, dispută continuă între canon şi modernitate Introducere în tema tratată: Capitolul 1. De la filologie la literatură conţine o trecere în revistă a chestiunilor legate de utilizarea limbajului (limbii literare) sub aspect grafic şi se referă la modificările pe care acesta l-a suferit de-a lungul timpului. Obiectivul lecţiei : Prezentarea componentelor Concepte cheie:

Limbă Limbă literară Alfabete Grafie şi reguli ortografice Lexic Stil

Rezumatul temei tratate:

Cuvântul filologie este un neologism, databil din secolul al XIX-lea şi având o etimologie multiplă (fr. philologie, germ. Philologie, it. filologia, engl. philology, rs filologijia) În alte limbi, termenul a fost adoptat începând cu evul mediu pe filiera limbii

latine philologia, preluat din limba greacă veche unde avea accepţiunea de „prieten, iubitor (de), cuvânt” (philein +logos). Termenul a fost utilizat în următoarele accepţiuni -pasiunea pentru cuvântul scris, pentru literatură, materializată în analiza şi comentarea textelor în clasicitatea greco-latină

- ştiinţă a studiului manifestărilor culturale ale vechilor greci şi latini în Renaştere

- studiul limbilor vii şi a literaturilor popoarelor care le vorbeau în perioada romantică -studiul ştiinţific al limbilor şi literaturilor la sfârşitul secolului al XIX-lea -cercetarea textelor scrise, datarea, localizarea, raportul cu alte versiuni, editarea textelor la începutul secolului al XX-lea -studiul ştiinţific al limbilor şi literaturilor -disciplină care se ocupă cu studiul textelor scrise într-o limbă oarecare (atât în textele vechi, cât şi în celor moderne) cu rezolvarea dificultăţilor pe care aceste texte le

ridică (interpretarea grafiei / ortografiei, stabilirea paternităţii, autenticităţii, a filiaţiei textelor, eliminarea erorilor de reproducere etc.

- critică a textelor şi tehnica ediţiilor

- normă în redactarea lucrărilor ştiinţifice

Bibliografie:

Elena BARBORICĂ, Liviu Onu, Mirela TEODORESCU, Introducere în filologia română orientări în tehnica cercetării ştiinţifice), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, ediţia

I, ediţia a II-a. revăzută şi adăugită, 1978

Demostene RUSSO, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, Bucureşti, 1912

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1)

Treceţi în revistă formele mai vechi de manifestare grafică a scrisului în limba

2)

română. Stabiliţi rolul filologiei în editarea textelor vechi.

3)

Explicaţi sintagma „suflet românesc în veşminte slavone”

II: Metode ale cercetării. Etape istorice în cercetarea literaturii (de la biografism, tematism, semiotică, textualism etc.).

Introducere în tema tratată: Capitolul Metode ale cercetării, conţine o prezentare de natură teoretică a acestor concepte de lucru. Obiectivul lecţiei: Prezentarea rezumativă a metodelor de lucru istorico-literare şi de cercetare utilizate în valorificarea ideatică şi artistică a unei text în conformitate cu manualele de specialitate (de teorie literară) Concepte cheie:

Istorism şi biografism, generativism Comparatism şi tematism, temă Studiul expresiei (formalism, structuralism, textualism) Semiotică

Rezumatul temei tratate: Cercetarea literară apelează la informaţii de natură diversă. Cele despre autori se circumscriu biografismului (relatare în scris în care se expune viaţa unei persoane). Formele mai vechi ale biografiilor se numeau prosopografii (gr.). De asemenea, aspecte biografice erau consemnate şi în scrierile intitulate panegirice, în care erau recapitulate meritele din viaţă ale celui dispărut. Toate acestea se încadrează în etape foarte îndepărtate, încât termenul de istorism (cu sensul de preocupare pentru trecut) le asimilează în conţinutul referenţial. Cele mai vechi cercetări literare monografice, referitoare la viaţa şi opera unui autor, au impus o metodă de acest tip, depăşită actualmente de generativism, termen preluat din lucrările de lingvistică, unde se referă la regulile de formare a frazelor corecte într-o limbă. Ca şi în lingvistică, între biografia şi opera autorului par a se genera o serie legături care pot fi avea comportamentul unor reguli. Din domeniul literaturilor popoarelor, intens studiat în secolul trecut şi aproape abandonat în contemporaneitate din cauza tendinţei de a se utiliza una-două limbi internaţionale cu valoare de limbi universale, se detaşează noţiunea de comparatism (metodă de cercetare bazată pe identificarea şi compararea motivelor comune din culturi diferite) căreia i se adaugă termenul tematism (sau tematologie) , ramură a literaturii comparate care studiază circulaţia temelor în literatura diferitelor popoare. Temă, reprezintă ideea principală (fundamentală) care este dezvoltată într-o scriere literară (şi nu numai). O componentă importantă a cercetării literare este cea dedicată formei textului. Clasificată pe genuri din punctul de vedere al teoriei literaturii, forma poate fi analizată şi sub aspectul expresiei (moment în care autorul este scos în paranteză), textul fiind unicul producător de informaţie. Pentru buna stăpânire a chestiunilor expresei, cercetătorii au folosit, în timp, diferite metode, toate pornind de la organizarea textului într-un conţinut artistic. Mai întâi au fost delimitate orizonturile stilistice care au generat, din perspectivă estetică, serii de figuri de stil. Ca limbaj autonom, aparţinând tot orizonturilor stilisticii, s-a iniţiat studiul expresei ca formă, un rol decisiv având Cercul lingvistic de la Praga (direcţia structuralistă) şi ulterior Grupul µ (Belgia) pentru direcţia textualistă. Alte cercetări s-au oprit asupra semnificaţiei textelor şi structurilor simbolice de care se încarcă acestea, Unul dintre primii reprezentanţi ai semioticii literare a fost Umberto Eco. Aceste tipuri de cercetări s-au aflat în evoluţie, decurgând unele din altele, dar au funcţionat şi concomitent, cercetarea literară fiind permanent plurivalentă.

Bibliografie:

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1)

Prezentaţi originea (etimologia) cuvântului stil şi arătaţi ce accepţiuni primeşte

2)

acest cuvânt în dicţionarele contemporane. Faceţi o prezentare a principalelor curente din cercetarea literară insistând asupra

3)

rolului jucat de iniţiatorii acestora. Daţi exemple de teme şi motive ale comparatismului literar.

III. Documentarea ştiinţifică. Arii de cuprindere. Tehnica elaborării unei lucrări ştiinţifice privitoare la literatura română. (informarea bibliografică, adunarea şi clasarea materialului, redactarea fişelor, redactarea lucrării)

Introducere în tema tratată: Capitolul Documentarea ştiinţifică. Arii de cuprindere conţine o prezentare a etapelor documentării în vederea alcătuirii unei lucrări ştiinţifice. Obiectivul lecţiei: Realizarea legăturilor logice ale parcursului intitulat Etapele alcătuirii unei lucrări ştiinţifice Concepte cheie:

Tema lucrării

Planul lucrării

Rezumatul temei tratate:

Bibliografie:

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1)

Prezentaţi etapele parcurse de un cercetător în scopul stabilirii temei şi titlului

2)

unei lucrări ştiinţifice Stabiliţi modalitatea de reprezentare a aparatului critic şi bibliografiei unei lucrări ştiinţifice.

IV. Instrumente de lucru necesare în cercetarea ştiinţifică a literaturii române moderne: lucrări de istorie a literaturii române (tratate, manuale, studii). Dicţionare literare şi tematice, corpus-uri de texte, culegeri, antologii, periodice de specialitate

Introducere în tema tratată: Capitolul Instrumente de lucru necesare în cercetarea ştiinţifică conţine o prezentare a Obiectivul lecţiei : Prezentarea elementelor definitorii ale

Concepte cheie:

Comparaţie statistică Rezumatul temei tratate:

Bibliografie:

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1)

V Cercetarea proprie (individuală): adunarea şi clasarea materialului, redactarea

fişelor (de referinţă bibliografică, de extras, de trimitere) Clasarea materialului în vederea diseminării informaţiei Introducere în tema tratată: Capitolul Cercetarea proprie se referă la Obiectivul lecţiei : Prezentarea

1. Informarea bibliografică. Mijloace de informare bibliografică

2. Adunarea şi clasarea materialului. Redactarea fişelor

4.

Lectura eficientă. Exerciţii de lectură rapidă

5. Tehnici de memorare

6. Internetul – sursă de informare culturală şi ştiinţifică

7. Abstragerea ideilor principale. Tehnica notiţelor. Audierea cursurilor

8. Rezumatul şi conspectul

9. Redactarea lucrării

Concepte cheie:

Rezumatul temei tratate:

Bibliografie:

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

VI Redactarea lucrării: planul lucrării, subsolul/ notele de referinţă ale unei lucrări ştiinţifice, listele bibliografice şi listele de abrevieri şi (după caz) indicele de nume ori de cuvinte.

Introducere în tema tratată: Capitolul Redactarea lucrării conţine elementele Obiectivul lecţiei : Prezentarea Concepte cheie:

Rezumatul temei tratate:

Bibliografie:

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1)

VII. Tipuri de lucrări ştiinţifice: recenzii, lucrări de sinteză, lucrări de analiză, monografii, manuale, tratate în domeniile literaturii moderne şi ale canonului literar. Valorificarea prin publicare. Cercetarea modernă şi aspectele ei competitive: proiecte, granturi. Aplicaţii pentru obţinerea de fonduri

Introducere în tema tratată: Capitolul Tipuri de lucrări ştiinţifice conţine referinţe asupra dimensiunilor şi complexităţii unei lucrări ştiinţifice în funcţie de tipul abordării subiectului Obiectivul lecţiei : Prezentarea şi ierarhizarea tipurilor de lucrări ştiinţifice. Concepte cheie:

Articol Studiu Monografie Sinteză Culegere de documente Regeste şi rezumate de documente

Antologii de texte Lucrări metodico ştiinţifice (licenţă, disertaţie, grad didactic, doctorat)

Rezumatul temei tratate:

Bibliografie:

Lista subiectelor pentru pregătirea în vederea evaluării finale:

1) Enumeraţi caracteristicile unei culegeri de documente. 2) Prezentaţi conţinutul pe scurt al capitolului Lucrări metodico-ştiinţifice. 3) Stabiliţi cel puţin două trăsături comune ale Antologiei de texte şi Regestelor (culegerilor de documente)

6. Teme de cercetare pentru activităţile practice

1. Etape în evoluţia presei şi constituirea acestora în cel mai prielnic mediu al fixării limbii române literare.

2. Distincţii terminologice între limba literară şi limba literaturii artistice

3. Aspecte culturale (literare) interferente în evoluţia curentelor literare şi a limbii literare

4. Monografii ale limbajului literar artistic (pe autori sau opere)

5.Evoluţie şi canon în limbajul poetic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea- 6.Modele narative în proza scurtă românească (pe autori).

7. Forme de critică

8. Limbajul poetic şi abaterile sale (studii pe autori)