Să învăţăm normele morale!

“ Inima copilulului este un pământ ce nu poate fi lăsat

necultivat!”
John Flavel
 Este uşor de observat că, de obicei, copilul imită comportamentul
moral al unuia dintre părinţi, ori a altor persoane din anturajul imediat
pentru că: îl iubeşte, îl admiră ( e mai puternic, mai curajos…) ori pentru
că acea persoană îi satisface într-o mai mare măsură plăcerile.
Cea mai veche şi mai directă modalitate de achiziţionare a
comportamentului moral se realizează pe baza modelelor
comportamentale pe care le oferă comunitatea ( în speţă – şi în primul
rând - familia).
Încă din primele clipe ale vieţii lui, copilul vine în legătură cu
influenţele şi valorile morale pe care le promovează familia. Printre
primele cuvinte pe care le învaţă sunt: trebuie sau ar trebui încât – se
poate opune -, codul moral al copilului se construieşte de la început pe
structura a ceea ce e bine şi ceea ce e rău în înţelesul pe care familia îl
atribuie BINELUI sau RĂULUI.
Achiziţionarea comportamentului moral poate rămâne exterioară
stărilor de conştiinţă, dacă în munca educativă nu se respectă principiul
activismului în conformitate cu care copilul trebuie să devină co –
participant la procesul propriei lui formări ( morale în cazul nostru).
Câtă vreme echipa morală rămâne la nivelul prescripţiilor ( cu atât mai
mult la nivelul constrângerilor) reuşite vor fi aparente.
 Căutaţi informaţii despre personaje recunoscute la nivel mondial
pentru valorile lor extraordinare şi pentru felul în care şi-au condus
viaţa. De exemplu, aflaţi împreună mai multe despre Maica Tereza,
Dalai Lama, Nelson Mandela, Papa Ioan Paul al II-lea etc.

Biblia
 Ajută-l să identifice calităţile celor din jur şi să-si formeze câteva
idei despre cum le-ar putea dobândi şi el. De exemplu, dacă
profesorul lui preferat poate fi caracterizat prin bunătate şi
înţelegere, copilul ar putea încerca să fie mai des recunoscător
celor din jur pentru ajutorul pe care-l primeşte sau să-i surprindă pe
ceilalţi cu intenţia de a le veni în ajutor.
 Fii un exemplu pentru el atât ca profesor cât şi ca părinte!
Copilul învaţă din exemplele voastre şi din ceea ce vede şi aude în jurul lui.
   Un tată işi plimbă copilul prin parc şi observă un ambalaj pe jos, pe care îl
ridică şi îl pune in coşul de gunoi. Observând gestul tatălui său, copilul îl
întreabă cine a aruncat ambalajul. Acesta îi raspunde că nu ştie, dar cum i-a
apărut în cale, a găsit de cuviinţă să îl ridice şi să-l arunce la coş. Copilul va
reţine reacţia tatîlui şi va proceda şi el la fel.

Rău Bine
 Stabileşte care sunt principiile şi valorile morale ale familiei şi prezintă-i-le şi
copilului

Fiecare dintre noi are anumite valori care sunt bine înrădăcinate în modul de a
gândi şi reacţiona.
  Însă trebuie să existe un sistem de valori morale al familiei. Membrii familiei
trebuie sa fie în asentimentul tău atunci când te hotărăşti să îi vorbeşti copilului
despre valorile etice şi normele spirituale care vă dirijează comportamentul şi
acţiunile pe care le întreprindeţi zi de zi.
 Foloseşte-te de situaţii uzuale pentru a-l învaţa ce e moralitatea .
Din comportamentele, activităţile şi situaţiile zilnice cu care se confruntă,
copilul poate învăţa multe lecţii de moralitate.
 
Ai grijă ca din spectrul de valori morale pe care încerci să i-l insufli să nu
lipsească grija pentru semeni, respectul, spiritul civic, justiţiar etc.
 Laudă-l şi încurajează-l atunci când face o faptă morală!
Una dintre metodele de succes prin care poţi înrădăcina comportamentul moral la
copil este lauda sau încurajarea.
  Pe măsura ce înveţi copilul despre principiile morale, acesta le va şi pune în
aplicare, fie doar şi pentru că te vede pe tine punând în practică unele dintre ele.
  Este ocazia perfectă pentru a marca momentul şi a-l lauda şi complimenta cu
privire la gestul lui. În felul acesta, există toate şansele ca micuţul să repete
respectivul comportament.
 Scoate în evidenţă impactul comportamentului lui asupra altora
Unii specialişti sunt de părere că cel mai bine se consolidează comportamentul
moral al copilului atunci când i se prezintă sau accentuează felul în care modul
lui de a se purta îi afectează pe ceilalţi.
 
De fiecare dată când copilul supară un alt copil, fie că îl îmbrânceşte sau ţipă la
el, spune-i în cuvinte că modul în care s-a purtat l-a facut să plângă şi să se
întristeze.
 
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul comportamentelor pozitive. Subliniază-i
întotdeauna verbal atunci când îi face pe ceilalţi să râdă sau să se simtă bine.
 Încurajează-l să socializeze. Frecventând diverse grupuri, copilul are mai multe
şanse să întâlnească persoane care să îl inspire şi de la care să aibă de învaţat
comportamente pozitive. Înscrie-l la cursuri extraşcolare, ajută-l să îşi facă
prieteni şi încurajează participarea la diverse evenimente în cadrul cărora copilul
poate întâlni sau cunoaşte persoane care pot deveni modele morale pozitive.
Învată-l să nu idealizeze modelul moral ales. Admiraţia nerealistă faţă de o
persoană îi poate face pe copii să dezvolte nişte standarde morale foarte ridicate.
Neputinţa de a atinge aceste standarde îi poate determina să se vadă lipsiţi de
valoare, incapabili, neputinciosi sau vinovaţi. Arată-i că a greşi este inevitabil, că
toţi oamenii au eşecuri şi că nimeni nu este perfect, nici chiar persoanele pe care
le admiră cel mai mult.
 Pe de altă parte, nu uita să îi vorbeşti despre:
reuşitele şi eşecurile tale, felul în care ai reuşit să depăşesti momente dificile,
greşelile pe care le-ai făcut şi modul în care le-ai îndreptat.
Astfel, copilul va învăţa să te privească într-un mod realist, apropiindu-vă mai
mult.
Ajută-l să se apropie de persoanele de la care are de învaţat comportamente şi
valori pozitive. Acordă atenţie preocupărilor copilului şi încearcă să îl aduci în
apropierea persoanelor care l-ar putea învaţa mai multe despre ceea ce îl
interesează. De asemenea, nu ezita să îi oferi copilului ocazia de a cunoaşte
persoanele pe care tu le admiri.
Recomandă-i lecturi care pun în valoare personaje ce pot deveni modele morale.
Discutaţi împreună despre respectivele personaje, despre ce îi place la ele şi ce nu
şi despre alegerile pe care le-au făcut. Întreabă-l pe copil ce anume este demn de
admirat la aceste personaje, care sunt comportamentele pe care ar dori să le preia
şi el, ce calităţi şi-ar dori sa aibă.
Cine poate deveni un model moral?

Oricine poate fi un model moral pentru copil, atâta timp cât are un set
stabilit de valori pozitive în funcţie de care işi planuieşte acţiunile şi ia
deciziile. Persoanele care au obţinut succesul în urma unui efort îndelungat şi
al pasiunii lor pentru un anumit domeniu pot deveni, de asemenea, modele
morale pentru copil. Spre exemplu, un sportiv de renume poate fi considerat
model moral atâta timp cât se caracterizează prin spirit de competitivitate
crescut, spirit de echipă, bunăvoinţă, corectitudine în recunoaşterea faptului
că reuşita se datorează tuturor membrilor de echipă etc.
Cum îl putem ajuta pe copil să işi aleagă un model moral pozitiv?
Fiin chiar noi modele morale pentru copii. Părinţii vor fi primele modele
morale ale copiilor, fie că işi propun acest lucru, fie că nu. De aceea, este bine
să îcercăm să ne comportăm într-un mod corect, care să exprime valorile
morale în care credem.
 Un comportament al unei persoane este considerat ca fiind un comportament
prosocial când el are urmari pozitive asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din
comunitatea unde comportamentul are loc, întârind astfel legăturile sociale din
interiorul acestei comunități. Prin contrast un comportament al unei persoane
este considerat ca fiind un comportament antisocial când el are urmari negative
asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde comportamentul are
loc, întârind astfel legăturile sociale din interiorul acestei comunități.
Din perspectiva psihologiei sociale comportamentul prosocial se referă la a
acționa în virtutea valorilor promovate și acceptate de societate, acele valori
pozitive care acţionează implicit sau explicit la nivelul unui, grup, societate, etc.
comportamentul altruist, (desemnează grija dezinteresată pentru binele
semenului .Altruismul îşi are sursa în natură, dar poate rezulta şi din reflecţie)
comportamentul de ajutorare,atracția interpersonală,
prietenia şi respectul reciproc.
 Bibliografie:
www.suntparinte.ro;
www.imagini.ro;
www.google.ro

www.copilul.ro

Profesor:

Loredana- Susana Golban