JOCURI CARE STIMULEAZĂ CREAREA POVEŞTILOR

Povestirile copiilor reprezintǎ o altǎ modalitate de stimulare a potenţialului

creativ ; ele demonstreazǎ capacitatea copilului de a exprima într-o altǎ creaţie viziunea
şi atitudinea faţǎ de un model literar. Copilul este independent în expresie, îşi manifestǎ
nestingherit iniţiativa, spontaneitatea şi fantezia inepuizabilǎ. Atitudinea creatoare pe
care o are faţǎ de limbaj deoinde de natura mesajului pe care îl transmite şi de
posibilitǎţile sale intelectuale, lingvistice, afective. Mesajul sǎu poate fi o producţie
convergentǎ sau una divergentǎ. Dacǎ elevul foloseşte formulǎri stereotipe,
automastisme verbale, este vorba de o producţie convergentǎ. În mǎsura în care el îşi
diversificǎ modalitǎţile de exprimare sau creeazǎ fraze întinse, se poate vorbi de o
producţie convergentǎ sau una divergentǎ. Cu cât intervin constrângerile exterioare,
regulile, modelele impuse, intervenţiile apreciative ale învǎţǎtorului, cu atât creşte
ponderea producţiei convergente. Producţia divergentǎ legatǎ de libertatea,
spontaneitatea exprimǎrii poate fi stimulatǎ chiar dacǎ ea apare ca o ameninţare la
ordine şi disciplinǎ.

În poveştile create de elevii din ciclul primar se observǎ simbioza dintre artǎ şi
joc, dintre real şi imaginar. Poveştile lor sunt scurte, fǎrǎ divagaţii, fǎrǎ explicaţii
întinse, cu aparentǎ incoerenţǎ, o înlǎnţuire spontanǎ de imagini. Ei se centrezǎ pe
întâmplǎri cu animale sau cu oameni în care întrevǎd, în acelaşi timp, umorul, dar şi
conflictele, problemele ascunse direct sau indirect. Experienţa personalǎ este punctul de
plecare.

Copiii vor fi stimulaţi sǎ introducǎ personaje noi, sǎ înlǎnţuie şi sǎ complice

acţiunile, sǎ organizeze logic discursul verbal, sǎ introducǎ în aceeaşi poveste personaje
din poveşti diferite, sǎ se îndepǎrteze de subiectele ştiute, combinându-le sau
transformân-du-le. Punţile verbale, întrebǎrile şi exclamaţiile retorice ale învǎţǎtoarei,
ca rǎspuns la formulǎrile copilului, încurajǎrile verbale şi nonverbale, ascultarea activǎ,
aprecierea formulǎrilor şi soluţiilor neobişnuite, inedite, sunt menite sǎ stimuleze actul
creativ.Orice întrerupere blocheazǎ şirul combinǎrilor şi recombinǎrilor verbale şi de
imagini.

1. Jocul:,,Fabrica de poveşti ’’

Obiective: dezvoltarea flexibilitǎţii gândirii,a imaginaţiei creatoare, îmbogǎţirea şi

activarea vocabularului.
 Sarcina didacticǎ: crearea unei poveşti pornind de la cuvinte date.

Desfǎşurarea jocului: Animatorul pregǎteşte o pǎlǎrie conţinând bucǎţele de hârtie pe

care este scris câte un cuvânt ( legat, mai mult sau mai puţin, de subiectul respectiv ).

Unul dintre participanţi extrage un cuvânt la întâmplare şi începe fraza cu,,a fost
odatǎ... ’’ şi utilizeazǎ cuvântul extras. Pe rând, fiecare dintre participanţi extrage un
cuvânt şi completeazǎ povestea cu ajutorul câtorva fraze, folosind şi cuvântul extras.
Ultimul participant încheie povestea cu ,, Morala ’’ urmatǎ de o formulǎ care sǎ conţinǎ
ultimul cuvânt extras din pǎlǎrie.

2.Jocul secretelor

Secretele pot determina crearea unor descrieri sau întâmplǎri care ar putea
constitui dezvǎluirea acelui secret. Copiii sunt întotdeauna fascinaţi de secrete şi cautǎ
sǎ le explice în felul lor, folosindu-şi imaginaţia.

Exemple:

 ,, Eu mǎ uit la o emisiune secretǎ la televizor. Nimeni nu ştie de ea în

afarǎ de mine ’’. Care ar fi acea emisiune ? Descrieţi-o !

 ,, Eu am o maşinuţǎ secretǎ pe care numai eu ştiu sǎ o conduc. Oare

cum aratǎ aceastǎ maşinuţǎ ’’.

 ,, Pisicuţa mea are un secret, pe care nu l-a spus nimǎnui. Oare care ar
fi acest secret ? ’’

 Realizaţi o compunere cu titlul,, Secrete ’’ pornind de la urmǎtoarea

introducere:,, În faţa casei vǎd un câine şi o pisicǎ. Se privesc unul pe
celǎlalt şi par mulţumiţi. Ca prin minune îi aud zicând:,, - Îţi voi spune
secretul meu dacǎ şi tu mi-l spui pe al tǎu ’’ …..

3. Jocul: Protagonistul sunt eu !

Obiective: dezvoltarea originalitǎţii şi a imaginaţiei creatoare, stimularea

activitǎţii de cunoaştere şi autocunoaştere, dezvolatrea capacitǎţii de analizǎ şi sintezǎ.

Sarcina didacticǎ: actualizarea conţinuturilor unor bucǎţi literare.

Desfǎşurarea jocului: Elevii vor fi îndrumaţi sǎ creeze poveşti despre copiii de

azi, despre ei inşişi, pornind de la o poveste aleasǎ de invǎţǎtor. Se va alege o întâmplare
dintr-o poveste şi li se va spune copiilor sǎ povesteascǎ întâmplǎri asemǎnǎtoare cu cea
aleasǎ, dar inspiratǎ din zilele noastre. Li se cere copiilor sǎ pǎstreze conflictul,
atitudinea faţǎ de muncǎ şi oameni, situaţiile comice şi spiritul critic. Va câştiga elevul
care va gǎsi cele mai întâmplǎrile din viaţa sa care sǎ se asemene cel mai mult cu
întâmplarea din povestea relatatǎ.

4. Jocul: Povestiri din cuvinte fantastice

Este binecunoscutǎ plǎcerea copiilor de a decupa imagini din ziare, cǎrţi, reviste
etc. Le place sǎ taie cuvintele, sǎ le dividǎ, apoi sǎ le recuneascǎ dupǎ criterii cu totul
fantaziste. Ana şi Mircea Petean au numit,, foarţisme ’’1 cuvintele create de copii prin
mixajul culorilor:

maro+galben =galbastru

frez+oranj=franj

Bestiarul fantezist populat de jivine de carton devine extraordinar prin

împerecherea noţiunilor:

gǎinǎ+inorog= gǎinoirog

cǎmilǎ+mistreţ = cǎmilostreţ

Aceastǎ plǎcere a copiilor de a inventa cuvintele a condus la realizarea unui joc

care sǎ stimuleze crearea unor cuvinte noi, care sǎ facǎ cuvintele productive în sens
fantastic:

Obiective: dezvoltarea imaginaţiei creative, stimularea anticonformismului,

explorarea posibilitǎţii cuvintelor ( copiii le conferǎ semnificaţii şi le supun flexiunii
inedite ).

Sarcina didacticǎ: compunerea unor poveşti cu cuvintele nou formate.

Desfǎşurarea jocului: Învǎţǎtorul scrie pe tablǎ câteva exemple de cuvinte

compuse, numindu-le cuvinte fantastice (struţocǎmilǎ, pisicâine ) sau cuvinte obţinute
prin adǎugarea unui prefix neaşteptat ( triochi, trimbrelǎ, maxicuverturǎ,
microhipopotam, antimbrelǎ). Le cere elevilor sǎ creeze astfel de cuvinte fantastice şi sǎ
gǎseascǎ anumite utilizǎri ale obiectelor sau fiinţelor fantastice obţinute. Pentru a le
uşura sarcina învǎţǎtorul le va cere elevilor sǎ creeze mai întâi un cuvânt fantastic cu

Ana Petean, Mircea Petean, “Ocolul lumii în 50 de jocuri creative ”, Editura Dacia, Cluj-
1

Napoca, 1996, p. 109.

ajutorul unui prefix dat şi sǎ alcǎtuiascǎ apoi o poveste cu acest cuvânt. Apoi le va
spune sǎ-şi aleagǎ singuri prefixul cu ajutorul cǎruia vor forma un cuvânt care va sta la
baza poveştii. De asemenea, învǎţǎtorul poate scrie pe tablǎ douǎ liste: prima cu prefixe
şi a doua cu cuvinte. Le va cere elevilor sǎ combine câte un prefix şi câte un substantiv
prin tragere la sorţi.

Va câştiga elevul care va crea cea mai interesantǎ poveste cu ajutorul cuvântului
nou format. Dascǎlul poate complica jocul, îndemnându-i pe elevi sǎ introducǎ în
poveste mai multe cuvinte fantastice care vor conduce la mai multe pretexte pentru o
naraţiune din ce în ce mai complexǎ.

5.GREŞIND POVEŞTILE

Copiilor le place sǎ asculte aceeaşi poveste de mai multe ori. Ei au nevoie de

ordine şi siguranţǎ, de aceea, la început, nu acceptǎ nici o modificare a poveştii,
comportându-se ca nişte conservatori.
Jocul “ Greşind poveştile”s-ar putea sǎ-i irite pe copii, pentru cǎ povestea se va
modifica, se va înnoi. De exemplu, ascultând de mai multe ori povestea,, Scufiţa Roşie ’’,
copiii sunt pregǎtiţi pentru apariţia lupului, dar apariţia unor evenimente noi îi
nelinişteşte.
La un moment dat, poate când,, Scufiţa Roşie ’’ nu le mai spune nimic, un nou
punct de vedere introdus textual în poveste le va trezi din nou interesul pentru povestire
însǎşi, o va face sǎ trǎiascǎ pe un alt plan. Copiii cu adevǎrat inventivi vor crea
evenimente în care personajele sǎ înfrunte fǎrǎ fricǎ libertatea, sǎ-şi asume
responsabilitǎţi riscante, vor nǎscoci întâmplǎri care vor modifica caracterele
personajelor.
Exemplul 1:
- A fost odatǎ o fetiţǎ care se numea Scufiţa Galbenǎ.
- Nu, Roşie !
- Ah, da, Roşie. Aşadar, tatǎl ei o cheamq într-o dimineaţǎ şi-i
spune…..
- Ba nu, nu tatǎl ei, era mama ei.
- Aşa este. O cheamǎ şi-i spune: du-te la lup sǎ-i duci…
- Du-te la bunica, i-a pus, nu la lup.
Exemplul 2:
 Învǎţǎtorul,, greşeşte ’’ poveştile, încurcându-le sau aşezând eroii
în alte spaţii sau alte timpuri, sau modificând, rǎsturnând situaţia. Le cere
copiilor sǎ continue povestea în situaţia nou creatǎ: Scufita Roşie
nimereşte printre extratereştii sau Cenuşǎreasa nimereşte în povestea,,
Capra cu trei iezi ”.

Acest mod de a crea poveşti elibereazǎ copilul de fixaţii. El va încerca sǎ

dramatizeze lupul, sǎ îmblânzeascǎ balaurul, sǎ ridicularizeze vrǎjitoarea. Operaţiile de
descompunere şi recompunere în acest joc sunt simultane. Sunt, mai exact, intervenţii
operative, nu abstract logice, o hoinǎrealǎ fǎrǎ ţintǎ printre temele din basm.

6. MERCEOLOGIE FANTASTICĂ

Gianni Rodari în cartea sa ,,Cǎlǎtoriile lui Giovannino’’ dǎ viaţǎ unui personaj

care viziteazǎ, pe rând, ţara oamenilor de zahǎr, planeta de ciocolatǎ, oamenii de sǎpun,
oamenii de gheaţǎ, oamenii de gumǎ, oamenii-nori, planeta melancolicǎ, planeta-copil,
oamenii de hârtie (de dictando şi de aritmeticǎ), oamenii de tutun, ţara fǎrǎ somn,
oamenii de vânt, ţara lui ,,Ba ’’ (unde oamenii nu ştiu sǎ spunǎ ,,nu’’ sau ,,da’’ ) ţara
fǎrǎ greşealǎ etc.

În acest tip de povestiri fantezia copilului oscileazǎ între real şi imaginar, acesta
încercând sǎ remodeleze realul, sǎ-şi imagineze situaţii imposibile sau absurde. El
înstrǎineazǎ lucrurile de lumea banalului pentru a le oferi o altǎ semnificaţie sau o altǎ
întrebuinţare. În viziunea lor sticla nu se foloseşte numai la ferestre, iar zahǎrul, alb-
argintiu, nu e numai pentru dulciuri. Fiecare materie va aduce semnificaţii noi
poveştilor. Un om din sticlǎ va avea alte aventuri faţǎ de un om de fum, de marmurǎ, de
paie, de plastic, de zahǎr. Planeta de ciocolatǎ va avea cu totul alte însuşiri faţǎ de ţara
lui ,,Ba’’. Dacǎ i se dǎ copilului posibilitatea de a inventa ţǎri şi oameni, atunci analiza
merceologicǎ se va împleti cu cea fantasticǎ într-un mod surprinzǎtor. Pe mǎsurǎ ce
însǎileazǎ povestea, copiii vor exclama de uimire sau vor asista la întâmplǎri
nemaiîntâlnite. Ei nu se lasǎ de nimeni convinşi cǎ din sticlǎ e mai bine sa faci doar
ferestre, iar din ciocolatǎ, ouă de Paşte, în loc de poveşti.
 Dacǎ o astfel de povestire are ca punct de pornire omuleţi din diferite materiale
( din zahǎr, ciocolatǎ, sticlǎ etc ) şi elevilor li se va da posibilitatea sǎ-i ţinǎ în mânǎ , sǎ-i
pipǎie, atunci fantezia va curge mai lesne şi realul va fi remodelat.

7. MODERNIZAREA POVEŞTILOR

Începând din clasa a II-a, copiii învaţǎ sǎ creeze compuneri. De cele mai multe
ori îi observǎm stând şi gândindu-se minute in şir, fǎrǎ sǎ fie creativi, deşi compunerile
dupǎ cuvinte date sau cu titluri semnificative ar trebui sǎ le stimuleze dorinţa de a crea.
Învǎţǎtorul modern ar trebui sǎ fie adeptul ideii conform cǎreia jocul este cea mai bunǎ
modalitate de a te distra şi a crea în acelaşi timp.

Crearea compunerilor şi, implicit, a poveştilor ar trebui sǎ se bazeze pe o

atmosferǎ destinsǎ care sǎ-i ajute pe copii sǎ–şi descopere genialitatea. Pasiunile din
copilǎrie sunt cheia geniului nostru. În toiul jocului copiii experimenteazǎ posibilitǎţi
nelimitate.

Jocul care contribuie la modernizarea poveştilor aduce o nouǎ modalitate de a

crea compunerile dupǎ cuvinte date. Dacǎ, de exemplu, copiii primesc ca sarcinǎ sǎ
realizeze o compunere cu urmǎtoarele cuvinte: copilǎ, pǎdure, flori, lup, bunica, aceştia
se vor gândi la o anume poveste, la un anume fir narativ. Adǎugând, în continuare,
cuvâtul,,elicopter ’’, întrerupem firul narativ, cunoscut, obligând la crearea de noi
imagini şi idei. În acest fel, se testeazǎ capacitatea elevilor de a reacţiona neaşteptat la un
element nou, de a absorbi cuvântul dat în povestea cunoscutǎ, dar se şi învioreazǎ rutina
didacticǎ suprasaturatǎ de copieri, dictǎri şi transcrieri.
Talentul se atrage şi se menţine cu ajutorul acelor modalitǎţi care provoacǎ sau
care stârnesc buna-dispoziţie. Un experiment de invenţie este frumos când elevii se
distrezǎ cu el, chiar dacǎ, pentru a ajunge la acest scop, se încalcǎ regulile
experimentului însuşi.

8. POVESTEA COLECTIVĂ :

Povestea e tot atât de importantǎ pentru copil ca şi joaca: îi foloseşte ca sǎ se

angajeze, sǎ se cunoascǎ, sǎ-şi ia propria mǎsurǎ, îl ajutǎ sǎ creeze. Un prim model care
conduce la crearea poveştii colective a fost oferit de Gianni Rodari în,, Gramatica
fanteziei ”2. Acest model demonstreazǎ faptul cǎ elevii pot fi în acelaşi timp autori, actori
şi spectatori ai tuturor lucrurilor ce se întâmplǎ. Situaţia aceasta le favorizeazǎ
creativitatea clipǎ de clipǎ, în mai multe direcţii.
Materialele didactice care pot stimula crearea poveştii colective sunt vreo
cincizeci de imagini decupate din jurnale, reviste sau desenate de învǎţǎtor. Elevii vor
alcǎtui propoziţii pe baza acestor imagini, propoziţii care sunt mereu diferite , pentru cǎ
ei sunt capabili sǎ asocieze idei diferite, sǎ observe detaliile, sǎ îmbogǎţeascǎ ideile spuse
de alţii.
Un copil va alege o imagine şi o va interpreta, alcǎtuind astfel începutul poveştii.
Colegul urmǎtor va trebui sǎ continue povestirea, alegând o altǎ imagine, care conform
propriei sale fantezii, are o legǎturǎ ascunsǎ cu imaginea precedentǎ. Jocul continuǎ
astfel pânǎ la ultimul copil, cǎruia i se încredinţeazǎ misiunea de a termina povestea.
Pentru ca ideile sǎ nu se piardǎ, poate fi ales un caligraf care sǎ noteze pe o coalǎ mare
de hârtie principalele momente ale poveştii.
Rezultatul este un lung tren de imagini iar elevii vor putea recita vizual şi oral
povestirea lor colectivǎ, îmbogǎţind-o cu idei şi înţelesuri noi.

Institutor Pop Liana

Scoala ,,Octavian Goga’’, Cluj-Napoca

2
Gianni Rodari, “Gramatica fanteziei – introducere în arta de a crea poveşti ”, E.D.P.,
Bucureşti, 1980, p. 90.
 Multe poveşti fermecate
cu finaluri inventate
1. M-am urcat pe un limbric
Şi am dat de un pitic
Care mi-a spus să nu mai zic
Poveşti cu minciunic…
Dobrescu Mădălina
Cls. a III-a
2. Am încălecat pe o raţă bătrână,
Şi v-am spus o
Extraordinar de mare minciună
Ca să nu uitaţi o poveste bună.
Chit Cristina
Cls. a III-a
3. Şi-am încălecat pe-un furtun,
Şi-am ajuns din nou pe drum.
Şi apoi pe o cucută,
Şi-am intrat într-o nucă.
Bobiş Andrei
Cls. a II-a
4. Soarele de-abia răsare
Şi v-am spus povestea mare,
Dar pe când o să apună,
Să visaţi frumos: Noapte bună!
Rujiţa Teodora
Cls. a II-a
5. Am urcat pe o nucă
Şi-am ajuns uitucă.
Am sărit pe un chibrit,
Şi-am ajuns la infinit.
Mureşan Gabriel
Cls. a II-a
6. Şi-am mâncat ciuperci cu mere,
Şi v-am spus-o cu plăcere.
Şi-am mâncat trei nuci amare
Şi v-am spus-o foarte tare.
Căţănaş Ana
Cls. a III-a
 Ţara Deştepţilor
(gresind povestile)
Era odată o ţară cu multe clădiri proiectate de Picasso, în
care trăiau numai oameni deştepţi. Toate aceste clădiri erau
fosforeşcente, aşa că noaptea deştepţii nu aveau nevoie de
iluminare electrică pe străzi.
În această ţară oamenii aveau nume de deştepţi: Creieraşul,
Minte Iute, Isteţilă, Matescârţu, Tocilărilă, Deştepţilă Lăţi
Lungilă…Era o ţară a savanţilor. Aceştia au inventat: avionul cu
picioare de robot, troleibuzul cu reacţie, un robot care te spală pe
dinţi, ciocolata cu sare şi câte şi mai câte.
Dacă Buratino ar fi ajuns aici acum câţiva ani, nu ar mai fi
fost păcălit de vulpea Alisa şi motanul Bazilio. Necăjit şi fără cei
cinci galbeni, el s-a întâlnit pe drum cu Isteţilă şi l-a întrebat:
- Cine eşti tu?
- Eu sunt Isteţilă şi vin din Ţara Deştepţilor. Vrei să
vii şi tu cu mine acolo?
- Da, aş fi bucuros să întâlnesc oameni buni, harnici şi
deştepţi.
Buratino a ajuns în această ţară şi tare s-a mai minunat de
lucrurile care îl înconjurau. Regele Minte Ditamai şi-a dat seama
că Buratino este prostuţ şi l-a învăţat să fie deştept. Copilul a
muncit din greu şi a mers la şcoală iar din banii munciţi i-a
cumpărat tatălui său o maşinărie de cioplit lemnul pentru a nu se
mai chinui cu dalta cea veche.
Bătrânul Carlo s-a bucurat foarte mult de darul făcut de
Buratino şi i-a promis că o să-i facă şi alţi fraţi.
Prostul nu trebui certat, ci trebuie ajutat.

Baba Radu
Gavril Codruţ

Cls. a III-a A,Scoala “Octavian Goga,

Cluj-Napoca
 POVESTEA ŢǍRII DEZORDONATE
(povestire din cuvinte fantastice)
Pe un tărâm îndepărtat trăia la cârmuirea ţării un maxişoricel. Acest
maxişoricel a făcut ceva foarte, foarte rău… A înghiţit o megabalenă.
Atunci vrăjitorul roşerde, care întorcea toate lucrurile pe extrados a
aruncat un blestem asupra acelui popor şi s-a întors totul pe dos.

Toate animalele şi culorile s-au amestecat. Vulpea nu mai era vulpe ci era

vulpicâine. Ea nu mai avea blana roşcată ci verzoz deci era vulpicâinepunctverzoz.

Cămila nu mai era cămilă ci lupocămilă. Nici ea nu mai avea blana glabenă ci

albigalbenă, deci, era lupocămilăpunctalbigalbenă. Cred că intuiţi faptul că nici

conducătorul ţării nu se mai numea maxişoricel ci maxişoricelpunctgriverdroz.

De acum înainte toţi au rămas amestecaţi : o extracatastrofă.

Nu voi încheia înainte de a vă spune:
- Microlareverdere!!!
Hreniuc Alexandra , Cls. a IV-a A
Scoala “Octavian Goga”, Cluj-Napoca

Exemplu de compunere realizată prin intermdiul ,,Jocului secretelor”:

 Emisiunea secretă

Eu mă uit la o emisiune secretă la televizor. Nimeni nu ştie de ea în

afară de mine.

În această emisiune este vorba despre viaţa pe planeta Pluto. Oamenii

se duc pe Pluto şi înregsitrează ce fac extratereştrii. Ei fac totul pe dos: udă
apa cu florile, prind undiţa cu peştii, citesc cărţile cu poveştile, trimit
poştaşii în scrisori…

Dar e ceva frumos la emisiunea asta: cu ajutorul ei iau numai note

bune la ştiinţe. Îi întrec pe toţi. Dacă vreţi să vă uitaţi la emisiunea mea
accesati codul www.Ale.Ghici. Dar pentru că m-am răzgândit am schimbat
codul. Secret!…De stat! Staţi! La această emisiune…..

- Shh…..Reportaj către Terra….Shhh!

Au venit să mă ia de pe Terra. Vaiii extratereştrii!

Şi-am încălecat pe-o cană,

Şi-am băgat o mare spaimă!

Hreniuc Alexandra

Cls.a IV-a A, Scoala “Octavian Goga”, Cluj-Napoca

Exemplu de poveste creată prin modalitatea ,,merceologie fantastică ’’, în urma vizitei
făcute la Fabrica de Sticlă din Gherla :

Povestea oamenilor de sticlă

,, A fost odată, numai o singură dată, pentru că pe urmă totul s-a
spart, a fost o ţară în care toţi oamenii erau de sticlă.

Casele lor erau capitonate cu muşchi moale ca puful de găină iar

mobila era din sticlă de culoarea cireşelor. Asfaltul era acoperit cu saltele,
ca nu cumva omuleţii de sticlă să alunece şi să se transforme în mii de
cioburi.

În această ţară erau interzise sporturile extreme şi muncile grele. Cea

mai plăcută meserie era cea de făuritor de lichid pentru că oamenii de sticlă
nu mâncau niciodată .Ei aveau voie să bea doar suc şi tot felul de supe.

Dar oamenii aceştia erau foarte trişti pentru că nu aveau voie să se

strângă de mână sau să danseze. Dacă vreunul dintre ei încerca să danseze ,
sigur se alegea cu vreo ciobitură şi trebuia să fie dus de urgenţă la medicul
ţării, doctorul Geam Giu.

Aceste fiinţe nu aveau voie să vorbească pentru ca nu cumva să-şi

ciobească gura. Dar să ştiţi că nici nu era nevoie, pentru că ei aveau un
creier transparent şi li se putea citi uşor gândurile. De aceea nu exista nici
un mincinos în această ţară.

Copilaşii erau ţinuţi în cuiburi de vată până la vârsta de şase ani ,

după care erau transportaţi cu ajutorul norilor la şcoală, unde învăţau cum
să se ferească pentru a nu fi accidentaţi.

Părea o ţară liniştită până în momentul în care a venit un frig cumplit

şi toate lichidele au îngheţat. Oamenii n-au mai avut ce bea şi au căzut,
transformându-se în mii de cioburi strălucitoare, pe care copiii le pot vedea
şi azi pe cer, în nopţile reci de iarnă, cu cerul senin ca sticla.’’
 (Nechifor Andreea, cls. a IV-a)

POVESTEA UNUI OM HARNIC

(poveste pe dos)

Cică era odată un om gorzav de harnic. Se spune că de harnic ce era,

după ce venea de la câmp toată mâncarea din casă şi-o mânca. Şi sătenii au
hotărât să-l pună la cură de slăbire, pentru a nu mai da pildă de hărnicie
gastronomică şi altora.
Pe drum s-au întâlnit ei cu o trăsură în care era o cucoană. Ea le-a
spus:
-Oameni buni, se vede că omul cel din car are o boală,
sărmanul!
-Ba nu, cucoană, aista e un harnic fără pereche, să-l ducem la
cură de slăbire dar nu vrea! spuse unul din săteni.
-Apoi, oameni buni, mai bine duceţi-l la moşie la mine. Am un
hambar plin cu posmagi.
-I-auzi măi ,harnicule, te prinzi să mănânci toţi posmagii ori
ba? întrebă unul din săteni.
Harnicul a întrebat-o pe cucoana care deja era nervoasă:
-Dar pot să-i mănânc pe toţi?
-Dar chiar pe toţi vrei să-i mănânci?
-Da , vreaaaau!
Atunci sătenii l-au dus pe harnic la locul cuvenit. Şi iaca aşa au scăpat
satenii de harnic şi harnicul de săteni. Iar cucoana a scăpat de posmagi.

ZUDOR LARISA,
CLS. A III-A A
 DANSUL LITERELOR
Într-o zi regele literelor a găsit în poştă o invitaţie la un bal. El le-a
spus literelor:
-Plutonliter vom merge împreună la un bal! Dacă nu îndrăzniţi să
vă purtaţi ca nişte literate veţi fi aruncate din propoziţii!
ŢARA LUI BA
Literele au luat poziia de drepţi ca stâlpii la auzul
strigătelor regelui lor, A . (poveste colectivă)
A fost odată o ţară în care oamenii ştiau să răsoundă la întrebări doar cu
Literele au cuvântul
mers,,nu’’.laŢara erabalcondusă care
de regelede
BA Şicare mai
se numea Nuna.
caraghioase.şi-a pus o pelerină
În ţara aceasta şi senu prefăcea
elevii că e şeful
scriau, nu citeau.Regele nu avea grijă de supuşii săi.Nimeni
bătând din gură. Mămicile
OŞi-a nupus
nu muncea. Nici nişte haine de rockeriţă niciodată.Nimeni
un brutar nu făcea pâine.Soarele nu răsărea şi nu se distra.
făceau de mâncare. Maşini nu existau. Locuinţe nu erau. Nimeni nu cânta.
zăngănea de zor laFetiţele
chitară. Chiar
nu se pieptănau şi unIbăiat
şi nici celnutimid sărea
mjuca fotbal. Florilede
nu-şi luau lumina de la soare şi
se uscau. Nu existau surâsuri pe feţele oamenilor. Oamenii nu mureau şi nu îmbătrâneau.
colo, colo ţanţoş. NimeniNici
nu dormea.măcar acum tocilarul şi
morocănosul de M nu Văzând era fericit
aceste lucrurişi Nuna
refuza să laimpartă
s-a gândit o soluţie ca să-i scape pe oameni de
lepra ,,nuului’’.Ea ştia că asupra oamenilor a căzut un blestem făcut de atotputernicul Ba.
zâmbete.
L-a chemat pe Ba şi i-a psus:
Unele litere îl bârfeau şi-Tu
spuneau
munceşti? că are o mutrişoară de viperă rea. K era
tot timpul cu mâinile-n sus
-Nu! de fericire pentru că în sfârşit era şi el apreciat

de cucoana Z. T cu boneţica
-Tu iubeşti?pe cap făcea pe bucătarul. O sclifosită de

literă l-a întrebat: -Nu!

- Ce găteşti, şefule?
-Ţie îţi plac dulciurile?

- O delicatese nemaipomenită. Eu cel

Regele Ba a început să tremure şi cu puţin nua am
sufletul a gură spus: cuvinte pentru

minunăţia asta! -Da!

Blestemul s-a rupt şi de atunci ,,da’’ a devenit cel mai
îndrăgit
- Cum cuvânt din acea ţară. Toţi oamenii i-au mulţumit
se numeşte?
reginei pentru
- Tocăniţă acest,,da’’
de silabe care
cu sos de a schimbat ţara lor urâtă şi
vocale.
plictisitoare.cls.a III-a A
C cel durduliu dansa cu prietena sa J firavă
ca o trestie.î şi-a pus o costugalben cu bulinute
roşii şi o pălărie de vietnamez pe cap şi ţopăia
de zor pe lângă un tortul ornat cu delicateţe de
singura literă dotată cu braţe miss F.

Deodată cineva a stins lumina. Literele au încremenit.

Ceasul a sunat . Este miezul nopţii. Literele au adormit
obosite. De mâine iar trebuie să-şi caute locul în propoziţii.