NICHOLAS KINDERGARTEN

Drumul Valea Cricovului nr. 41 - 47

Bucuresti, Sector6
Tel/Fax:021.778.69.15
Mobil: 0728.603.603
www.nicholas.ro

Anxietate de separare manifestata prin pierderea poftei de

mancare

Teama de separare de figura principala de atasament reprezinta un

comportament firesc, comun tuturor copiilor in primii ani de viata.
Trasatura clinica esentiala a anxietatii de separare este calitatea reactiei
emotionale a copilului la separarea de figura principala de atasament
(mama sau alta persoana care ingrijeste copilul). Reactia emotionala are
intensitate si manifestari variate in functie de varsta copilului.
Diagnosticul de anxietate de separare nu se pune decat dupa varsta
de 10-13 luni si numai daca intensitatea si persistenta manifestarilor este
severa, cu o durata de cel putin 4 saptamani.
Copilul cu anxietate de separare este ingrijorat si nelinistit cand
anticipeaza despartirea, apoi urmeaza proteste prin plans, tipat, apatie.
Unii copii au un somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn, au
acuze somatice diverse, uneori foarte importante (dureri de cap, de
stomac, febra, varsaturi si scaune diareice, altii pot refuza hrana,
indiferent daca aceasta le este pe plac sau nu.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde tehnici educationale, tehnici de
psihoterapie si uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.
Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de alimentare cu implicatii
fizice si emotionale.
Persoana cu anorexie prezinta o greutate mult sub limita greutatii
standard, impunandu-si limite foarte drastice pentru cantitatea de
alimente care are voie sa o consume, deoarece prezinta o imagine
distorsionata a corpului, neputand sa-si mentina greutatea corpului in
limite normale, temandu-se de castigul in greutate.

1
 Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce la infometare,
alterarea importanta a starii de sanatate si chiar la deces.
Anorexia poate deveni o boala cronica, chiar daca este posibila
recuperarea completa cu un tratament adecvat.
Anorexia poate fi expresia unor tulburari organice sau functionale,
cele functionale avand adesea si origine psihogena.
De cele mai multe ori, parintii au o imagine gresita fata de nevoile
alimentare ale copilului, de cantitatile de alimente necesare lui, deoarece
aceste nevoi pot fi diferite de la copil la copil, uneori cu variatii insemnate
la acelasi individ de la un pranz la altul si de la o zi la alte sau in diferite
perioade.
Nu este de neglijat nici comportamentul copilului fata de alimentatie.
Pentru a recunoaste o anorexie adevarata trebuie precizat cadrul real
al aparitiei si pentru aceasta se recurge la efectuarea unei anamneze
riguroase, din care sa rezulte, pe langa datele referitoare la
comportamentul alimentar al copilului, si alte eventuale manifestari
patologice, precum si ambianta lui psiho-afectiva, care apar, vor fi
raportate la tipul lui constitutional, la starea lui de nutritie, la greutatea
si variatiile curbei ponderale.
Anorexia nervoasa trebuie diferentiata si de scaderea temporara a
poftei de mancare ce apare in cursul unor boli intercurente.
Anorexiile functionale pot sa apara de la varste foarte mici, acestea
avand o origine psihogena, ca rezultat al constrangerii copilului sa
manance, supraalimentatia lui determinand impiedicarea aparitiei senzatiei
de foame si repulsia fata de mancare.
Greselile alimentare si de ingrijire, ca si carenta sau excesul de
afectivitate pot sa se constituie inca din perioada de sugar drept factori
importanti cauzali ai unor stari conflictuale, cu implicatii nemijlocite in
declansarea unor anorexii mentale sau a unor tulburari psiho-somatice.
Pierderea poftei de mancare, ca si refuzul alimentatiei pot antrena o
stare de disperare si anxietate in familie, transmisa cu usurinta copilului,
mama recurgand la diverse mijloace de asa-zisa stimulare a interesului
pentru a se hrani.
Dupa instalarea anorexiei, copilul poate prezenta agitatie, neliniste,
anxietate, stationarea sau scaderea curbei ponderale cu risc de aparitie a

2
unor afectiuni infectioase intercurente ale aparatului digestiv si
respirator.
Primele manifestari apar brusc, prin refuzul alimentatiei la care se
adauga tulburari comportamentale de tipul unor fobii sau manifestari
isterice.
Anorexia obisnuita este adesea legata de un eveniment al vietii
copilului: aparitia dintilor, intarcarea, o boala infectioasa, nasterea unui
frate sau a unei surori, reluarea lucrului de unul din parinti, conflicte
familiale.
Copilul anorexic daca refuza sa manance la mese, rontaie totusi ceva
in timpul zilei si accepta intotdeauna sa bea.
Numai dupa un examen de specialitate, parintii pot aplica urmatoarele
sfaturi, acestea fiind adaptate mediului familial sau stadiului de
dezvoltare a copilului:
- sa-i prezinte alimentele sau tipurile de mancare,
- sa-l lase pe el sa manance singur, cu degetele, cu mainile chiar daca
se murdareste sau murdareste- copii mananca cu mai multa pofta daca o
fac singuri,
- sa admita un orar mai liber al meselor, dar sa se respecte asa zisul
ritual al mesei, iar adultul sa fie si el prezent la masa iar daca se poate sa
manance impreuna cu el;
- sa se evite atmosferele tensionante din timpul mesei pentru ca
acesta sa simta gustul alimentelor si sa devina interesat apoi de ele sub
forma aspectului, formei, gustului;
- sa se evite efectuarea altor activitati in timpul mesei;
- sa aiba o pozitie corecta la masa si confortabila, in niciun caz la TV,
pe olita, in parc, in pat, etc,
- sa fie incurajat sa manance singur chiar daca nu o face prea bine;
altele:
- scaderea temporara a concentratiei laptelui pana la revenirea
apetitului, urmata de revenirea progresiva la concentratia indicata virstei;
- limitarea timpului de administrare a biberonului la maxim un sfert
de ora, sau mai putin, daca apare refuzul din partea copilului.

3
 - renuntarea la insistenta din partea mamei sau a persoanelor care
alimenteaza copilul, evitandu-se consecintele digestive si nervoase ale
politicii de fortare.

Psiholog,

Irina RADU