Desenul – punte spre inconstient

Utilizarea desenului pentru a studia si trata problemele emotionale ale

adultului si copilului a fost introdusa de C.G. Jung psihoterapeut, creatorul
psihoterapiei analitice, autorul a numeroase lucrari psihanalitice, prezentari de
cazuri.
De-a lungul practicii sale terapeutice, Jung a continuat sa deseneze si sa
ceara subiectilor sa deseneze, uneori pentru a-si exprima visele, alteori pentru
a exprima ceea ce era dificil de surprins prin descrierea in cuvinte, lumea
interioara de imagini puternic incarcata afectiv.
Pentru un psiholog/psihoterapeut, de orientare jungiana nu analiza
imaginilor in sine este importanta, ci incurajarea persoanei sa se exprime prin
aceste imagini si sa le urmeze pe masura ce acestea i se releva, se desfac din
propria interioritate.
Intr-o anumita masura, Eul se da la o parte pentru a permite imaginilor
inconstientului sa iasa la suprafata - deoarece inconstientul se exprima prin
imagini, limbajul desenului este un mod direct si autentic pentru exprimarea
problemelor de la acest nivel.
Prin tehnica desenului, ca modalitate de diagnoza sau/si terapie se face
apel la activitatea imaginativa a copilului in registrul ei constient dar si in cel al
fantazarii pasive – se exploreaza conflictele fraternale, infantile, reactiile
agresive, reactiile depresive, precum si complexul oedipian; se poate studia
maturizarea psihomotorie si intelectuala precum si caracteristicile diferentiale
dintre cele doua sexe.
Desenul ca tehnica proiectiva se adreseaza esentei creatoare a omului,
apeland la spontaneitate, provocand exprimarea sentimentelor si trairilor
afective fara a recurge la cuvinte, restrangand actiunea constrangatoare a
intentionalitatii constiente.
Proiectia este un mecanism de aparare al Eului, constand in a atribui in
mod inconstient altcuiva, si, cel mai adesea, de a percepe in lumea exterioara
propriile impulsuri, idei, intentii, conflicte interioare. Este un mecanism extrem
de raspandit si poate fi cauza unor erori de judecata.
Metoda proiectiva este tehnica de studiere a personalitatii bazata pe
notiunea de proiectie; este o modalitate predilecta de investigatie pentru copii
(mai ales cu varste de pana la 11-12 ani).

1
 Inconstientul copilului iese la suprafata, este "foarte aproape" , in vise sau
alte teste proiective, trairile lui: afecte, sentimente, emotiile se descatuseaza
de norme si cutume, dand frau liber imaginatiei si tinzand a se asterne pe
hartie, tocmai in vederea de a se descatusa de toate tensiunile acumulate in
perioada prenatala cat si postnatala.
Metoda proiectiva a desenului este facila pentru copii deoarece limbajul
lor ramane in urma dezvoltarii cognitive, ei comunica foarte usor prin desen,
exprimandu-si viata interioara - imaginile produse de copil sunt percepute ca si
cuvinte, iar desenul ca si limbaj al acestuia
Desenul este un mod de exprimare a sentimentelor, un mediu de explorare
a relatiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorintelor si implinirea de
sine.
Folosirea desenelor permite copiilor sa isi transfere anxietatile, fricile,
fanteziile si vinile asupra obiectelor desenate.
Desenul le ofera siguranta fata de propriile lor sentimente si reactii
deoarece acesta le permite sa se distanteze de evenimentele si experientele
traumatizante pe care le-au trait, dar si sa ia in considerare noi posibilitati,
imposibile in realitate, gasind solutii reale, sau ingropand „durerea sufleteasca”
si transformand forta acesteia in mod constructiv – de exemplu un copil care si-
a desenat furia ca pe ceva mare si negru si cu ajutorul imageriei dirijate, a
metaforei terapeutice, el poate sa ingroape acea furie si sa foloseasca forta
acesteia in invingerea unui obstacol la educatie fizica.
Se poate spune deci, ca prin procesul de terapie prin desen nefamiliarul
devine familial iar copiii exprima in exterior ceea ce a avut loc in interior – are
loc o curatire a sufletului de tot ceea ce inseamna frica, anxietate, depresie,
furie, gelozie, dorinte nerealizate, sentimente de abandon, ostilitate, etc.
Exprimarea prin desen activeaza potentialul de vindecare interioara, in
mod natural, blocat pana in acel moment, si da posibilitatea conflictelor sa fie
exprimate si ulterior rezolvate pe parcursul demersului terapeutic, dar in
acelasi timp creeaza o punte intre intre terapeut si copil, o cheie ce ne ajuta sa
descuiem sufletele copiilor.