Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Sighetu-Marmației

PROIECT LA DISCIPLINA „INTEGRARE ȘI INCLUZIUNE LA

VÂRSTELE MICI”
AN II – SEMESTRUL 2
An universitar 2021 – 2022

Grupul 5 COPIL SUPRADOTAT

 Barna Melissa

 Moldovan Diana ( activitatea:2)

 Cosovan Valerica ( activitatea:1)

 Petric Elena

 Chiș Sorin (activitatea:3)

DESCRIEREA DEFICIENȚEI
Supradotarea este „o dezvoltare asincronă în care abilități cognitive avansate și o
intensitate emoțională înaltă se îmbina pentru a crea experiențe interioare și o conștiință care sunt
calitativ diferite față de normă. Aceasta asincronie crește și mai mult odată cu capacitățile
intelectuale mai mari. Unicitatea supradotaților îi face vulnerabili în mod particular și cere
modificări în educația parentală, în învățare și consiliere pentru a le oferi o dezvoltare
optimă.”  (Grupul Columbus,1991)
Oamenii supradotaţi reprezintă o categorie aparte, care se diferenţiază prin personalitate, stil
de învăţare, mod de interacţionare cu semenii de aceea sunt considerați persoane cu nevoi
speciale.
 DESCRIEREA COPILULUI:
Copilul D.R.are 10 ani, provine din mediul urban făcând parte dintr-o familie de intelectuali.
Încă din primii ani de viață a avut manifestări specifice și un ritm de învățare foarte alert față de
vârsta pe care o avea. Era mereu în căutare de activități variate pe care le rezolva cu mare
 Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Sighetu-Marmației

rapiditate. Din relatările părinților a început să vorbească foarte repede la câteva luni, iar în jurul
vârstei de 3 ani deja era familiarizat cu actul citirii reușind să descifreze povești și desprinzând
mesajul acestora.
Se evidenția printr-o memorie foarte bună – reușea să rețină numere formate din multe cifre,
reținea toate numerele de telefon. De asemenea atenția distributivă era foarte bine dezvoltată –
participa în același timp la mai multe activități rezolvându-le corect fără a fi distras de stimulii
exteriori. Puterea de concentrare este una foarte bună și de lungă durată, fără efort prea mare.
Pe de altă parte, este un copil emotiv, ușor de supărat, justițiar, care a fost chiar bătut de
cățiva colegi, până a învățat să își facă singur dreptate. Îi place foarte mult să socializeze cu
prietenii părinților, dar mai puțin cu puștii de vârsta lui. Nu este un copil retras, dar nu prea are
prieteni apropiați.
Activitățile de la grădiniță nu îi incitau interesul. Le considera plictisitoare deoarece
rezolva sarcinile în timp scurt iar perioada de așteptare a colegilor îl determina să se plictisească.
Deși aparent nu era atent la activități răspundea la toate întrebările care îi erau adresate și le
rezolva cu maximă precizie.
CARENȚA/PROBLEMA LA NIVEL:
 COMPORTAMENTAL: elevul se sirnte plictisit, singur, marginalizat nestimulat
corespunzător și că abilitățile sale nu sunt puse în valoare și încearcă să compenseze acest
sentiment cu un comportament nedorit, cum ar fi ostilitate, agresivitate.
 RELATIONAL: Comunică cu colegegii săi atât cât să realizeze un climat de desfășurare
a activităților comune.
 EMOTIONAL - nevoia de a fi pus în valoare, de integrare, de dezvoltare socială și
emoțională.
 ATITUDINAL - toleranță scăzută la frustrare
MEDIUL DE DESFĂȘIRĂRE: sala de clasă, curtea școlii
PERSOANELE IMPLICATE: învățătorul, consilierul școlar, familia.
SCOPUL : recuperarea laturilor disfuncționale în ceea ce privește dezvoltarea emoţională şi
socială în raporturile de interacţiune dintre copil şi lumea înconjurătoare prin formarea unor
atitudini pozitive faţă de oamenii şi obiectele din jur.
 Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Sighetu-Marmației

OBIECTIVE SPECIFICE:
 Dezvoltarea exprimării emoţiilor şi asumarea responsbilităţii pentru propriile trăiri
emoţionale, dezvoltarea empatiei prin recunoaşterea emoţiilor exprimete prin limbajul
nonverbal de către ceilalţi
 Aprofundarea exprimarii emotiilor si dezvoltarea empatiei prin recunoasterea emotiilor
exprimate prin limbajul nonverbal de catre ceilalti .
 dezvoltarea abilităților de comunicare și colaborare, dezvoltarea creativității si creșterea
stimei de sine
TEHNICILE Șl METODELE UTILIZATE: conversaţia, conversaţia euristică, explicaţia,
exerciţiul, muzica, problematizarea, jocul de rol, desenul, modelajul, lucru in grup, dialogul,
MATERIALE UTILIZATE: bileţele, fâşii individuale de hârtie pe care sunt trecute cuvinte
care desemnează emoţii, creioane grafice, creioane colorate, plastilină, coli A4, carton, lipici.

ACTIVITATEA: 1.,,VOCABULARUL EMOTIILOR”

OBIECTIV: Dezvoltarea exprimării emoţiilor şi asumarea responsbilităţii pentru propriile

trăiri emoţionale, dezvoltarea empatiei prin recunoaşterea emoţiilor exprimete prin limbajul
nonverbal de către ceilalţi.
METODE ȘI STRATEGII UTILIZATE:
conversaţia euristică, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, desenul, muzica,.
MATERIALE: bileţele, fâşii individuale de hârtie pe care sunt trecute cuvinte
care desemnează emoţii.
DURATA: 50 de minute
DESCRIEREA ACTIVITATȚII:
Se utilizează un set de bileţele pe care au fost notate denumirea unor emoţii (iubit, speriat,
îngrijorat, trist, răbdător, confuz, nervos, jignit, jenat, gelos, speriat, ruşinat, înspăimântat, fericit,
vinovat, rău, confortabil, schimbător, descurajat, frustrat, curajos, groaznic, sensibil, teribil,
mâhnit, neajutorat, diferit, bucuros, plin de ură, deprimat). Se împarte grupul în 4 grupe de câte
de 3 elevi. Fiecare grupă de trei alege un rol pentru fiecare elev (de sculptor, de statuie şi
 Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Sighetu-Marmației

observator). Elevul care şi-a ales rolul de sculptor alege un bileţel, elevul care şi-a ales rolul de
statuie va încerca să “modeleze” statuia în funcţie de emoţia pe care trebuie să o reprezinte,
modelându-şi expresia facială, postura. Elevul cu rolul de observator va nota toate modalităţile
prin care elevul “sculptor” încearcă să exprime emoţia. Ceilalti elevi trebuie să identifice emoţia
respectivă şi să o deseneze pe o coală de hârtie.
Discuţie:
Întrebări:
Ce credeţi că diferenţiază emoţiile care ne dau o stare pozitivă de cele care ne dau o stare
negativă. Ce putem face cu emoţiile noastre? Ce fel de emoţii ai de obicei ? Ce poţi face când ai
emoţii care îţi creează stare de discomfort?
Concluzie:
Ajutându-i pe elevi să-şi accepte diferitele tipuri de emoţii şi să înveţecum să le exprime într-o
formă care să nu-i afecteze nici pe ei nici pe ceilalţi, vor puteasă facă faţă situaţiilor concrete de
viaţă într-un mod mai sănătos pentru ei.

ACTIVITATEA: 2,,DESENUL SENTIMENTELOR”

OBIECTIV: Aprofundarea exprimarii emotiilor si dezvoltarea empatiei prin recunoasterea

emotiilor exprimate prin limbajul nonverbal de catre ceilalti .
METODE SI STRATEGII UTILIZATE: conversatia, explicatia, desenul, muzica, lucru
in grup, etc.
MATERIALE: Coli de hartie,creioane colorate, foi cu cele patru fete (vesela, trista,
speriata si furioasa), acuarele.
DURATA: 50 minute
DESCRIEREA ACTIVITATII:
Copiii sunt asezati la masa. Fiecare dintre ei primeste o coala de hartie si cate o trusa de
acuarele. S-au ales patru melodii care exprima sentimente ca: bucuria ,tristetea, furia si frica.
Copiii sunt rugati sa fie atenti si sa picteze pe coala ceea ce simt, in timp ce asculta muzica.
Fiecare melodie a durat 5-10 min. La sfarsitul exercitiului fiecare copil si-a descris desenul.
 Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Sighetu-Marmației

Utilizand aceeasi muzica copiii au fost indemnati sa danseze exprimandu-si astfel

sentimentele . Dansul a fost insotit de mimica. Acest exercitiu a produs relaxare si a ajutat pe
fiecare elev sa se regaseasca prin dans. Prin miscare si dans copilul a avut acces la lumea sa
interioara ,a descarcat stresul si anxietatile accumulate si si-a dezvoltat increderea in el.
La sfarsit si-au ales cate o fata din cele patru ca si recompense.
CONCLUZIE: Dezvoltarea capacitatii de exprimare a sentimentelor si trairilor, le v a fi de
mare ajutor pe viitor ca sa-si stapaneasca stresul. Li s-au dezvoltat abilitatile de comunicare,
orientarea spatio-temporala, creativitatea respectful si nevoile morale si stima de sine a fiecaruia.
OBSERVATII: Au fost lasati sa picteze asa cum au considerat ei. Exprimarea nonverbala
a sentimentelor a fost preferata de ei.

ACTIVITATEA: 3. „EU ȘI MONSTRUL”

OBIECTIVE: - dezvoltarea abilităților de comunicare și colaborare;

- dezvoltarea creativității;
- creșterea stimei de sine
METODE SI STRATEGII UTILIZATE: conversația, dialogul, jocul de rol, desenul,
modelajul.
MATERIALE: creioane grafice, creioane colorate, plastilină, coli A4, carton, lipici.
DURATA ACTIVITAȚII: 30 min
DESCRIEREA ACTIVITAȚII:
Pornind de la ideea că fiecare individ poate avea atât o latură frumoasă, cât și una urâtă
(un monstru), care iese la suprafață în anumite situații, elevii vor avea ocazia să-și descopere și
această față care uneori le poate crea probleme.
Elevii primesc câte o foaie de hârtie; aceștia sunt rugați să-și deseneze pe o parte a foii
autoportretul, iar pe cealaltă parte „monstrul din ei”. Pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine
sarcina de lucru, se pot adresa întrebări precum: Când apare acest monstru? De ce apare el? Cum
arată? Cum este? Ce face? Te sperie?, etc. cu ajutorul acestor întrebări, elevii vor reuși să
portretizeze monstrul din ei.
 Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Specializarea: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar
Extensia Sighetu-Marmației

După ce desenează monstrul, elevii sunt rugați să-l modeleze folosind plastilină.
Folosind monstrul din plastilină sau desenul, elevii vor purta un dialog cu acesta; în
cadrul acestui dialog, copiii au șansa de a schimba monstrul, transformarea putând fi una în bine
sau în rău, în funcție de propriile dorințe.
În continuare, elevii vor confecționa două măști: una care să reprezinte autoportretul, iar
cealaltă monstrul; după ce măștile au fost făcute, elevii sunt rugați să interacționeze cu ceilalți
colegi, folosind oricare dintre cele două măști.
OBSERVAȚII:
Unii copii ar putea avea un blocaj în momentul în care vor fi nevoiți să discute despre ei
sau despre temerile lor, astfel că modelajul îi poate ajuta să se exprime mai ușor, să treacă peste
posibilele stări de anxietate sau peste o anumită frustrare. Jocul de rol poate da posibilitatea
copiilor să se exprime mai bine, de aceea nonvverbalul și verbalul pot fi imbinate cu ușurință în
această activitate.