Activitati terapeutice pentru dezvoltare socio-emotionala:

Art-terapie pictura, modelaj, colaj

Terapie prin joc
Tehnici de brainstorming si concentrare a atentiei
Tehnici expresiv-creative
Tehnici de autoexplorare si autoanaliza
Jocuri de exprimare senzorial-emotionala
Dansterapie si tehnici de miscare
Dramaterapie
Tehnici de mima si pantomima
Meloterapie

Obiective urmarite:

Cresterea increderii in sine si deblocarea propriilor resurse

Sporirea cooperarii cu celalat si incurajarea spiritului de echipa
Exersarea discursului in public si dezvoltarea tehnicilor de negociere
Dezvoltarea capacitatii de a reactiona adecvat la propriile emotii si ale celorlalti
Evidentierea calitatilor si realizarilor personale
Dezvoltarea perceptiei vizuale, a atentiei si a spiritului de observatie
Antrenarea potentialului creativ prin modalitati expresiv-creative
Cresterea comportamentelor asertive
Dezinhibare corporala
Intarirea organismului si educarea autocontrolului

Ce este Art Terapia

Art-terapia reprezinta folosirea terapeutica a creatiei artistice pentru imbunatatirea starii
emotionale a persoanelor care au diferite dificultati de viata sau a celor care isi doresc dezvotarea
personala.
Atelierele de art -terapie propun un loc de exprimare libera si creativa a emotiilor, ideilor,
frustrarilor, anxietatilor , in forme si culori, un suport si o insotire in evolutia ficaruia de catre un
psihoterapeut specializat care asigura un cadru protector, bazat pe incredere.
Art-terapia foloseste tehnici creative precum desenul, pictura, modelajul, teatrul, dansul, muzica
sau marionetele, pentru a ajuta fiecare persoana sa se inteleaga pe sine, sa se elibereze de
anxietatile acumulate, de tensiuni si sa faciliteze comunicarea si relationarea.
Ideea de baza in art-terapie este aceea ca procesul creativ ajuta oamenii in dezvoltarea
abilitatilor personale si interpersonale (comunicare,relationare,inteligenta emotionala), in
cresterea stimei de sine si a autoconstientizarii, in gestionarea comportamentului si reducerea
stresului, in dezvoltarea capacitatilor cognitive prin stimularea atentiei, imaginatiei si a gandirii;
toate acestea desfasurandu-se in atelierul de art-terapie sub indrumare unui psihoterapeut ce
coordoneaza intreaga activitate.
Ce nu este Art Terapia

Art-terapia nu trebuie confundata cu Arta. In arta beneficiarul este opera de arta, in artterapie beneficiarul este omul, arta fiind un mijloc de dezvoltare pus la dispozitia lui.
In art-terapie nu se formeaza artisti, nu este nevoie de experienta sau competenta sau talent,
deoarece arta reprezinta doar o metoda prin care ne intelegem mai bine propriile trairi si conflicte
interioare.
Finalitatea Artei o reprezinta tabloul, sculptura, filmul sau dansul. Finalitatea Art-terapiei o
reprezinta dezvoltarea personala, vindecarea emotionala si transformarea individuala.
CUI SE ADRESEAZA ART-TERAPIA?
Art-terapia este un proces terapeutic benefic persoanelor de toate varstele: copii, adolescenti,
adulti si varstnici, care pot intampina dificultati fizice , emotionale, spirituale sau intelectuale.
Tuturor acestor persoane art-terapia le va oferi sprijinul de care au nevoie. Insa, exista si situatii
in care art-terapia este indicata in mod special:
Copiilor (prescolari, scolari) cu dificultati de comunicare, cu stima si respectul de sine reduse, cu
probleme de integrare si adaptare in gradinite si scoli, cu randament scolar slab, tulburari de
limbaj, hiperactivitate, timiditate, nervozitate exagerata, autism.
Adolescentilor care intampina dificultati in a depasi criza adolescentei (adaptarea la starea
adulta, exprimarea independentei, viata sexuala si experienta maritala,etc.) si parintilor acestora,
care au nevoie de suport si informatii pentru a gestiona adecvat aceasta perioada din viata
copiilor lor.
Persoanelor care doresc sa se dezvolte personal, printr-un proces de autocunoastere, comunicare
si relationare atat cu propria persoana cat si cu ceilalti oameni din mediul in care traiesc si isi
desfasoara activitatea.
Oamenilor care sufera de singuratate si izolare sociala, care se simt frustrati, nelinistiti si
nefericiti.
Celor care au dificultati de expresie si lipsa de incredere in propriile forte cu consecinte negative
in comunicarea si relationarea cu ceilalti.
Persoanelor care sufera de anxietate, stress, depresie, dificultati in a-si gestiona propriile emotii.
Persoanelor ce au nevoie de sustinere si ascultare in timpul unei perioade dificile: doliu, divort,
somaj, examen, si care isi pot pierde temporar interesul fata de sine si fata de ceilalti.
Persoanelor cu tulburari alimentare sau cu alte comportamente adictive, care isi doresc sa
descopere motivele care determina astfel de tulburari si sa gaseasca o cale potrivita pentru ei de a
renunta la acestea.
CUM SE DESFASOARA SEDINTELE DE ART-TERAPIE?
Sedintele de art-terapie sunt coordonate de un psiholog psihoterapeut, o persoana care are
abilitati de relationare interumana , abilitati de lucru cu copiii (in cazul grupurilor de copii) si
care este capabila sa asculte, sa inteleaga, sa identifice nevoile fiecaruia si sa caute o cale de a
raspunde acestor nevoi.

Sedintele de art-terapie se pot desfasura in grupuri mici de 5-7 persoane, grupuri mai mari de 810 persoane sau individual.
Durata unei sedinte variaza de la 60 la 100 de minute in functie de scopul, obiectivele,
activitatile propuse si mai ales de marimea grupului.
Sedintele de art-terapie se desfasoara intr-un mediu creat special, un spatiu in care participantii
se vor simti in siguranta si in care se pot exprima liber.
ATELIER PENTRU COPII
Prin intermediul desenului, picturii, modelajului, jocului cu marionete, dansului si muzicii, sub
indrumarea psihologului, copiii vor invata sa-si exteriorizeze sentimentele si emotiile, sa-si
exprime opinia , vor invata sa se asculte pe ei insisi si pe ceilalti, sa coopereze si sa se tolereze.
Prin atelierul de art-terapie copilul va reusi:
Sa-si dezvolte stima de sine si spontaneitatea care vor facilita integrarea emotionala si
comportamentala in grup
Sa-si formeze abilitati de comunicare si relationare, printr-un contact verbal si non verbal
adecvat cu ceilalti
Sa-si exprime sentimentele si emotiile, dorintele si nevoile, sa se descopere in fata celorlalti
atunci cand este pregatit
Sa-si dezvolte capacitati cognitive precum atentia, limbajul, gandirea, memoria, creativitatea
Sa-si reduca si sa elimine anxietatile, frustrarile, inhibitiile prin descarcarea creativa a tensiunilor
acumulate
Sa-si dezvolte toleranta la frustrari prin dezvoltarea autocontrolului
Sa-si formeze abilitati de relationare si cooperare adaptate nevoilor si cerintelor grupului
Atelierul se desfasoara pe module. Un modul dureaza trei luni(12 sedinte), o sedinta pe
saptamana a 60 de minute
La atelierul de art-terapie vor participa 5 8 copii in fiecare grup
Atelierul este conceput pe grupe de varsta: 4-7 ani ,7-10 ani, 10-14 ani
Atelier pentru parinti si copii
Apare copilul, emotii intense si mari bucurii, dar si mari indoieli, incertitudini, nelinisti si
intrebari pe tot parcursul acestui drum al unei invatari mutuale.
Atelierul pentru copii si parinti va propune sa petreceti timp impreuna cu copilul, sa intalniti alti
parinti , sa faceti schimb de experienta si sa gasim raspunsuri intrebarilor legate de relatia dintre
parinti si copii, despre rolul de parinte, despre psihologia si comportamentul copilului, despre
relatia dintre frati si multe alte dileme pe care le are fiecare parinte.

Atelierul pentru parinti si copii are scopul de a crea noi legaturi intre copii si parinti, pentru a
permite fiecaruia sa evolueze in siguranta si sa invete din experienta altor parinti si a altor copii,
indrumati in acelasi timp de un psiholog specializat, cu o bogata experienta atat in lucrul cu copii
cat si cu parintii.
Atelierul va propune urmatoarele obiective:
Descoperirea si exersarea unor modalitti cat mai eficiente de interactiune si comunicare ntre
printi si copii
Cresterea stimei de sine, a independentei, expresivittii si creativitatii
Constientizarea tiparelor de comunicare si a prejudecatilor intalnite n cadrul familiei si n
special n relatia printi-copii
Diferentierea si delimitarea problemelor de cuplu si individuale ale parintilor de relatia cu copiii
Atelierul se desfasoara pe module. Un modul dureaza trei luni(12 sedinte), o sedinta pe
saptamana de 1h si 30 de minute
La atelier vor participa 5 7 parinti impreuna cu copii
Atelierul este conceput pe grupe de varsta pentru copii: 4-7 ani ,7-10 ani, 10-14 ani
Exemple:

Casa din copac (Casa copilariei este bucuria locuirii.Casa copilariei este locul
imaginatiei, locul odihnei si visarii, al plictiselii si al jocului. Casa este locul in care
pruncii se infiripa si se inaripa. Casa inseamna leagan, camin, odaie, salas, coliba,
adapost, culcus. Inlauntrul ei se afla fiinte dragi, lucruri pretioase, unghere tainice,
mirosuri si zgomote ce leaga itele zilelor si noptilor. Timpul se scurge pe pereti in pete de
lumina. Cand casa nu mai este, ramane firea altoita pe scarile unei prispe, pe geamul unei
ferestre pe care s-au turtit indelung nasucuri, pe camasa din stamba cu floricele albastre
pe care o purta bunica. Casa din copac este un vis de copil.)

LUDOTERAPIA TERAPIA PRIN JOC

"Terapeutul este cel care creeaza un mediu sigur si protejat, stabileste si mentine
stadiul de desfasurare. Nu da sfaturi si nu judeca. Urmeza copilul si ghideaza
demersul terapeutic".
Terapia prin joc este una dintre cele mai cunoscute forme de psihoterapie pentru copii
bazata pe utilizarea jocului liber, nestructurat. Jocul reprezinta tipul principal de
activitate al copiilor, prin care se pot exprima cel mai bine.

Terapia prin joc poate fi folosita in cazul urmatoarelor categorii de copii:

copii cu probleme de comunicare;
copii cu probleme de comportament;
copii cu intarzieri in dezvoltare;
copii cu probleme de adaptare sociala;
copii abuzati fizic si emotional;
copii cu performante sociale, emotionale si intelectuale scazute.

Ce este terapia prin joc? LUDOTERAPIA

Dezvoltat iniial la nceputul secolulul 20, terapia prin joc contemporan face referire la
mai multe metode de tratament, toate aplicnd beneficiile terapeutice ale jocului. Terapia prin joc
se sprijin pe premiza natural c toi copiii nva despre sine i mediul bio-social nconjurtor.
Prin intermediul terapiei prin joc, copiii nva s comunice cu ceilali, s-i exprime
sentimentele, s-i modifice comportamentele, s dezvolte abiliti de rezolvare a problemelor, s
nvee o diversitate de moduri de relaionare cu ceilali, copii sau aduli. Jocul ca metod asigur
o distanare psihologic sigur de la problemele prezente sau /i prezentate i permite exprimarea
sentimentelor i gndurilor potrivite dezvoltrii acestora.

De ce jocul?
Psihoterapeuii folosesc terapia prin joc n mod strategic mai ales pentru a-i ajuta pe copii
s exprime ceea ce i deranjeaz la un anumit moment dat al vieii lor sau n una din zonele de
funcionare cognitiv, social, afectiv. Aceast abordare se adreseaz n primul rnd celor care
nu dein limbajul verbal (deficiene dobndite sau nnscute) necesar exprimrii sentimentelor i

gndurilor. n cadrul terapiei prin joc aplicate la copii, jucriile reprezint cuvintele copilului,
n timp ce jocul reprezint limbajul acestuia.

Cine beneficiaz de terapia prin joc?

Dei terapia prin joc se adreseaz tuturor categoriilor de vrst, clienii tradiionali
statistic majoritari la nivel internaional sunt mai ales copiii cu vrste cuprinse ntre 3 i 12 ani.
n prezent, aplicabilitatea terapiei prin joc pe aceste categorii de vrst a crescut semnificativ,
att n cadrul clinic, al ong-urilor cu activiti n domeniul snttii mentale, la nivel
instituional sau n practica privat.

n ce mod va beneficia un client de terapia prin joc?

Terapia prin joc poate fi introdus ca tratament psihoterapeutic de elecie n cabinete
private, cabinete de psihoterapie i psihologie clinic din cadrul instituiilor de sntate mental,
instituii de asisten social i protecie a copilului, instituii de nvmnt (grdinie, coli,
licee), n sistemele de gzduire pe termen scurt/lung (centre de zi, centre de plasament, centre
maternale, centre specifice pentru vrstnici), n penitenciare juvenile sau pentru aduli.

Durata Terapiei prin Joc

Fiecare edin de terapie prin joc poate dura ntre 30 i 50 de minute. edinele au loc
sptmnal. Cercetrile recente arat c durata medie a terapiei prin joc este de 20 de edine
pentru adresarea problemelor celor mai frecvente prezente la copii. Aceast durat medie variaz
la nivel individual, n funcie de unicitatea fiecrui client.

Cum se poate implica familia n terapia prin joc?

Familiile joac un rol important mai ales n procesul de vindecare al copilului.
Interaciunea dintre problemele copiilor i familia sa este ntotdeauna complex. Uneori copiii
dezvolt probleme ca un mod de a semnala c este ceva n neregul n cadrul familiei. Alteori
ntreaga familie poate deveni deranjat de caracterul distructiv al problemelor copilului. n
oricare din cazuri, lucrul mpreun cu familia accelereaz procesul de vindecare.

Despre dramaterapie

Dramaterapia (sau terapia prin teatru) se ocup de aplicarea tehnicilor i proceselor

specifice teatrului n terapia grupurilor de persoane cu nevoi speciale. Drama-terapeuii lucreaz
n spitale psihiatrice, penintenciare i coli speciale, precum i n comunitate. Cu toate c , n
mod esenial, drama-terapia este o activitate de grup, ea poate fi aplicat i n cazul persoanelor

individuale.
Folosirea teatrului de papui n terapie este un mijloc de dezvoltare a exprimrii i a
comunicrii cu copiii i adulii, n cazul n care exist dificulti n exprimarea verbal direct.
Teatrul de papui este integrat, de obicei, n practica dramaterapiei i nu este considerat o
practic terapeutic de sine stttoare.
TERAOIA COGNITIV COMPORAMENTALA
Acest tip de psihoterapie este de fapt o combinatie a doua terapii: terapia cognitiva si terapia
comportamentala. Desi bazate pe principii diferite, cele doua terapii se complementeaza foarte

bine, astfel incat astazi arareori mai poate fi intalnit un terapeut care sa practice terapie cognitiva
pura sau terapie comportamentala pura. Totusi, in continuare, din motive de claritate a expunerii,
cele doua terapii vor fi prezentate separat. Nu uitati, la final, sa cititi o analiza a avantajelor si
dezavantajelor terapiei cognitiv-comportamentale, asa cum le vad eu.
Terapia cognitiva. Folosita in mod traditional pentru tratamentul depresiei si al anxietatii,
terapia cognitiva a devenit tot mai folosita si in alte probleme. Practic, acest tip de tratament
psihologic este o combinatie de psihoterapie si educatie, folosindu-se adesea teme pentru acasa.
In general, este o terapie de scurta durata, atunci cand se adreseaza unor simptome discrete cum
ar fi depresie, anxietate, fobii, stari conversive (fosta isterie), obsesii si compulsii; dar poate fi si
de durata ceva mai mare atunci cand este folosita cu pacienti cu dificultati caracteriale (tulburari
de personalitate), in special cu cei din grupul borderline (cu instabilitate emotionala,
automutilari, tentative de suicid etc). Foarte populara in ultimii ani in Statele Unite este terapia
dialectica comportamentala a conceputa de Marsha Linehan, o combinatie de terapie cognitica
si comportamentala special adaptata pentru lucrul cu pacientii borderline.
Terapia cognitiva lucreaza la un nivel constient si de aceea necesita o alianta terapeutica stransa
intre terapeut si pacient, numita uneori relatie colaborativa. Transferul (important in psihoterapia
psihanalitica si psihanaliza, vezi acolo pentru detalii) nu are nici o importanta in acest tip de
terapie, iar terapeutul joaca un rol activ (pune intrebari, ofera sugestii, educa pacientul, da teme
pentru acasa etc.), fiind in permanenta centrat pe niste obiective. Premiza acestui tip de terapie
este aceea ca sentimentele, emotiile si comportamentele cuiva sunt influentate de modul de a
gandi al acestuia, in momentul prezent. De aceea, terapia cognitiva este putin sau deloc interesata
de trecutul clientului. Mai degraba, ceea ce intereseaza este modalitatea de a gandi in prezent,
pentru ca daca cineva ar reusi sa isi schimbe modul de a gadi, va reusi sa isi schimbe si modul in
care simte si se comporta. Si exact asta este ceea ce incearca terapia cognitiva sa realizeze, o
schimbare a modului de a gandi, nu numai pe durata terapiei dar si dupa terminarea acesteia.
Sedintele initiale sunt folosite pentru colectarea de informatii despre istoria personala a clientului
si stabilirea unui contract verbal privind durata terapiei. Apoi, pacientul trebuie invatat modelul
cognitiv i se explica, folosind numeroase exemple furnizate chiar de client, cum ii sunt
influentate starile emotionale de modul de a gandi. Terapia este astfel condusa incat sa ii ofere
pacientului structura si ajutorul necesar pentru a intelege acest model.
Terapia cognitiva se concentreaza asupra gandurilor automate si a schemelor. Gandurile
automate sunt acelea care apar imediat ce apare un anumit stimul (de exemplu, suna telefonul si
primul gand este S-a intamplat ceva grav!). Ele sunt specifice si concrete, considerate
plauzibile si sunt specifice unei anumite persoane. Schemele sunt niste complexe sau unitati de
ganduri si credinte pe baza carora un individ isi planifica si isi conduce viata. Gandurile
automate sunt derivate din scheme si sunt mai usor de identificat intr-o perioada scurta de timp.

De aceea, terapia cognitiva de scurta durata se concentreaza mai mult asupra gandurilor
automate, iar cea de lunga durata asupra schemelor.
Identificarea gandurilor automate se face atat in timpul sedintelor de psihoterapie, cat si intre
sedinte, prin intermediul unor jurnale pe care pacientul este sfatuit sa le tina. Odata identificate
aceste ganduri automate, terapeutul si pacientul incep sa caute erorile din acestea. Erorile de
gandire pot fi clasificate in trei erori majore si patru distorsiuni specifice. Erorile majore sunt:
polarizarea, personalizarea su suprageneralizarea. Distorsiunile specifice sunt abstractizarea
selectiva, diminuarea, inferenta arbitrara si catastrofizarea. Polarizarea se refera la tendinta de a
vedea toate lucrurile ca fiind ori bune, ori rele. Personalizarea tendinta de a vedea totul in jur
ca avand legatura cu persoana noastra. Suprageneralizarea tragerea unor concluzii
exagerate. Abstractizarea selectiva concentrarea pe un detaliu si ignorarea
contextului.Diminuarea incapacitatea de a accepta laudele celorlalti. Inferenta arbitrara a
sari direct la concluzii, fara a lua in calcul toate datele. Catastrofizarea a te gandi la ce e mai
rau, a exagera impactul negativ al unei situatii.
Odata identificate aceste erori de gandire, terapia cognitiva incearca sa le darame si practic sa
impiedice clientul sa mai aiba ganduri automate. Pentru a realiza acest lucru, terapeutul este cat
se poate de activ, ofera analogii, da exemple din propria-i experienta, foloseste umorul. Uneori,
terapeutul propune pacientului tot felul de experimente menite a testa validitatea gandurilor
automate.
Ultima etapa a terapiei este aceea de a genera modalitati alternative de a gandi. De exemplu, daca
un pacient face adesea eroarea de gandire numita personalizare, alternativa o reprezinta
modalitatea de gandire numita decentrare, adica perceprea evenimentelor ca neavand nici o
legatura cu persoana pacientului. La final, pacientul este invatat sa continue si dupa terminarea
terapiei identificarea si corectarea gandurilor automate. Se face o evaluare finala si eventual se
mai stabilesc una-doua sedinte de control la intervale mai mari de timp.
Terapia comportamentala. Acest tip de terapie pleaca de la premiza ca cele mai multe tulburari
psihologice isi datoreaza existenta unei invatari gresite. Fie persoanele persoanele implicate nu
au dobandit abilitatile si comportamentele necesare pentru a face fata problemelor vietii, fie au
dobandit niste abilitati si comportamente inadecvate.
Terapia comportamentala se bazeaza pe mai multe principii ale psihologiei clasice:
1. Conditionarea clasica. Este procesul prin care un organism invata ca aparitia unui stimul (de
exemplu, un clopotel) este urmata de aparitia altuia (de exemplu, mancarea). In consecinta,
reactii care sunt indeobste asociate cu cel de-al doilea stimul (salivatie la vederea mancarii) devin
asociate cu primul stimul (salivatie la auzirea unui clopotel experimentele lui Pavlov).
Comportamentalistii cred ca multe fobii sunt dobandite astfel. Fobia este o reactie de teama

declasanta de un obiect inofensiv (stimulul conditionat), dar care a fost asociat in trecut cu ceva
periculos (stimul neconditionat). Acel ceva periculos nu mai exista, dar a ramas obiectul asociat
care declanseaza teama (fobia). Corectarea acestei temeri se face prin extinctie, adica prin
expunerea repetata la obiectul sau situatia asociata (expunerea la stimulul conditionat). De
exemplu, daca unui pacient ii este teama de apa, i se cere in mod repetat sa isi imagineze ca intra
in apa si ca aluneca sub suprafata apei. Treptat, acest stimul isi pierde puterea de a evoca teama.
Expunerea la stimulul conditionat se poate face treptat sau dintr-o data, ultima metoda numinduse terapie prin implozie (un pacient caruia ii este frica de inaltimi, va fi dus de catre terapeut pe
un bloc sau pe un pod suspendat unde, dupa ce initial ii va fi foarte frica, se va obisnui incetincet cu inaltimea).
O varianta mai usor de suportat a expunerii treptate la stimulul conditionat estedesensibilizarea
sistematica. Mai intai pacientul invata diverse tehnici de relaxare. Apoi se face o lista a
situatiilor care il sperie, de la cel mai putin la cel mai mult. De exemplu, teama de paianjeni. Cel
mai putin sperie gandul la un paianjen. Apoi poza unui paianjen. Ceva mai mult sperie un
paianjen vazut la televizor. Si mai mult sperie un paianjen viu inchis intr-un borcan. Cel mai mult
sperie un paianjen viu tinut in palma. Terapeutul cere apoi clientului sa se gandeasca la un
paianjen si in acelasi timp sa aplice tehnicile de relaxare invatate mai devreme. Dupa ce
pacientul s-a relaxat, i se cere apoi sa priveasca poza unui paianjen si din nou sa se relaxeze. Si
tot asa. In cele din urma, pacientul va reusi sa fie relaxat in timp ce tine un paianjen in palma
practic e vindecat de fobia sa de paianjeni.
O alta tehnica bazata pe conditionarea clasica este terapia aversiva in care are loc asocierea
unor stimuli neplacuti cu stimulii placuti dar nocivi. De exemplu, unui barbat care doreste sa se
lase de fumat i se cere ca de fiecare data cand doreste sa aprinda o tigara sa isi provoace mai intai
o oarecare durere sau sa dea mai intai cu aspiratorul prin toata casa. Dupa un timp, dorinta de a
fuma se va asocia cu durerea sau oboseala si, in consecinta, va scadea in timp.
2. Conditionarea operanta. Se refera la faptul ca, in general, comportamentul nostru este
influentat de consecintele acestuia: daca un anumit comportament are niste consecinte placute
sau benefice pentru noi, vom avea tendinta de a repeta acel comportament. Daca are consecinte
negative, neplacute, frecventa comportamentului respectiv va scadea. Tehnicile comportamentale
bazate pe operarea conditionata identifica mai intai comportamentele nedezirabile sau
problematice ale unui individ, cauta apoi sa inteleaga care sunt consecintele pozitive care intretin
aceste comportamente si, in final, incearca sa schimbe ceva astfel incat sa nu mai apara acele
consecinte care intaresc comportamentul nedorit. De exemplu, o mama se plange ca nu se
intelege deloc cu copilul ei de 4 ani. Ori de cate ori acesta doreste ceva, face un scandal teribil,
striga, sparge, se agita foarte mult. Intrebata ce face in asemenea situatii, mama a spus ca
incearca sa nu faca pe plac copilului dar ca, in cele din urma, aproape intotdeauna cedeaza
nervos si ii face pe plac copilului. In acest caz, mama trebuie sa inteleaga ca acest comportament

nedorit al copilului este consecinta faptului ca mama il incurajeaza, intrucat copilul a invatat ca
de fiecare data cand face scandal, in cele din urma primeste ceea ce doreste (consecinta benefica
ce incurajeaza comportamentul nedorit). Asftel de tehnici se pot folosi insa si in terapia cu adulti,
prin intelegerea modului in care comportamentele nedorite sunt incurajate de consecinte
favorabile, adesea inaparente.
O alta metoda bazata pe conditionarea operanta este recompensarea. Aceasta se foloseste mai
ales in spitalele de psihiatrie cu pacientii gravi bolnavi, a caror comportament poate fi influentat
daca li se ofera ceva ce ei isi doresc ori de cate ori se comporta asa cum trebuie.
Terapia cognitiv-comportamentala este indicata in :

tulburarile fobice

tulburarile obsesive

atacuri de panica si anxietate

depresii

tulburarile psihosomatice si somatoforme

afectiuni psihiatrice cronice

probleme de cuplu marital

Care sunt cele mai frecvente tehnici cognitiv-comportamentale?

Tehnicile verbale de restructurare cognitiva
Experimentele comportamentale
Tehnicile de expunere
Tehnicile de management al contingentelor
Procedurile de inoculare a stresului- stress inculation trainig
Procedura rezolvarii de probleme
Antrenamentul asertiv