CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI

SOCIALĂ,,OPORTUNITATE,,IDNP1014620001405,e-mail:cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte ,,INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ .ABORDĂRI ȘI

INTERCONEXIUNI DISCIPLINARE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,FORMATOR ,expert PNUD

Pregătit pentru editare octombrie2020

DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE LA POREȘCOLARI

Autor Maria Munteanu,specialist educația prelcolară

ADNOTARE

În perioada preșcolară, există o dezvoltare intelectuală intensă și o creștere a copilului. În

acest moment s-a format inteligența sa mentală și emoțională - baza pentru o adaptare cu succes
în societate.
Problema dezvoltării inteligenței emoționale este relevantă în vârsta preșcolară, întrucât
această vârstă este o perioadă de formare a funcțiilor mentale, a formațiunilor de personalitate și
a schimbărilor calitative în dezvoltarea proceselor psihologice: cooperare, orientare către lumea
oamenilor, comunicare interpersonală și reprezentare morală.
Cuvinte cheie: vîrsta preșcolară, inteligență, inteligență emoțională, empatie,
experiențe emoționale, comunicare interpersonală, empatie, competenţa emoţională
Dezvoltarea intelectuală și emoțională deplină a unui copil este asigurată numai prin
sprijinul părinților. Ei, ca nimeni altcineva, vor putea controla, corecta și forma acele calități
personale care vor ajuta copilul să interacționeze eficient cu oamenii, să răspundă în mod adecvat
situațiilor și sarcinilor cu care se confruntă.
 Inteligența emoțională înseamnă abilitatea de a înțelege și a accepta oamenii din jurul tău,
de a-ți exprima și controla emoțiile. Adulții, de regulă, știu să-și controleze emoțiile, dar gândesc și
acționează inadecvat în momentele de stres emoțional puternic. Dacă ești un copil mic, faci asta tot
timpul.
Există poziții diferite asupra a ceea ce se înțelege prin inteligență emoțională. Rezumând
datele științifice, putem spune că inteligența emoțională se exprimă prin capacitatea de a înțelege
propria stare emoțională și starea celorlalți, precum și de a analiza ce acțiuni trebuie întreprinse într-
o anumită situație, pentru a anticipa consecințele manifestării activității personale.
O componentă importantă a manifestării inteligenței emoționale este gestionarea emoțiilor
pentru a-și armoniza relațiile cu alte persoane și a-și atinge obiectivele.
Autorul Ştefan C. definește inteligenţa emoţională ca „abilitatea de a percepe, înţelege şi
exprima emoţiile într-un mod adecvat, şi de a le gestiona astfel încât să faciliteze atingerea
scopurilor precise”.,.
Daniel Gofman, foloseşte IE ca şi prescurtare pentru inteligenţa socio-emoţională fiind pe
deplin mulţumit de căldura cu care acest termen a fost primit de cei care se ocupă de educaţie, prin
intermediul programelor de „educaţie socială şi emoţională”, zeci de mii de şcoli din întreaga lume
oferind copiilor programe de educaţie socială şi emoţională, unele state stabilind chiar standarde
stricte de învăţare la nivelul fiecărei clase de la grădiniţă până în ultimul an de liceu.
În ceea ce priveşte competenţa emoţională, aceasta a fost definită în mai multe feluri, cea
mai cunoscută definiţie fiind cea oferită de Denham S.: ,,Competenţa emoţională este abilitatea de a
înţelege, exprima şi regla emoţiile.”
Atunci cînd competenţa emoţională este optim dezvoltată, cele trei abilităţi sunt
interdependente şi acţionează corelat într-un mod integrat şi siner. „Stabilirea unor relaţii
interpersonale armonioase este influenţată atât de competenţa socială, cât şi de cea emoţională”.
Stanculescu E menționează că, caracteristicile definitorii ale competenţei emoţionale
presupun expresivitate emoţională, înţelegerea emoţiilor, capacitatea de a reacţiona adecvat faţă de
manifestările emoţionale ale celorlalţi . Cum se menţiona şi în articolul său „Socializarea emoţiilor
în copilărie” principalele mecanisme ale socializării emoţiilor sunt: modelarea, influenţele
contingente şi coaching-ul.
Inteligența emoțională se dezvoltă la ritmuri diferite. Nu există un model liniar unic prin
care ar fi posibil să se determine în ce măsură ar trebui dezvoltat la un copil până la o anumită
vârstă. Cu toate acestea, psihologii identifică puncte cheie de-a lungul drumului, de la percepția pur
senzorială la prietenie și control impulsiv.
 Viața emoțională a unui copil până la sfârșitul perioadei preșcolare suferă modificări
semnificative. În scrierile sale, L.S. Vîgotsky a remarcat că, în momentul în care începe viața
școlară, reacțiile emoționale își pierd puterea dictatorială directă asupra comportamentului
copilului. Preșcolarul învață să-și gestioneze emoțiile. Acest lucru este posibil numai dacă până la
sfârșitul perioadei preșcolare are suficientă experiență emoțională.
Abilitatea de a vă gestiona emoțiile este principala realizare a vârstei preșcolare mai mari,
deoarece viața emoțională este funcția mentală centrală a unui preșcolar și până la sfârșitul
perioadei preșcolare devine arbitrară. Incapacitatea de a înțelege propriile emoții și emoțiile altor
oameni, de a evalua corect reacțiile altora, precum și incapacitatea de a regla propriile emoții atunci
când iau decizii, duc la un comportament distructiv și la neadaptări sociale. Conform studiilor
recente, succesul unei persoane depinde de IQ cu doar 20 la sută și de coeficientul de dezvoltare
emoțională cu aproape 80 la sută.
Dezvoltarea inteligenței emoționale la copii are loc în mai multe etape:Începutul
conștientizării emoționale - mai întâi a propriilor sentimente, apoi a emoțiilor pe care le
experimentează alte persoane.
După ce copilul începe să recunoască, să identifice și să perceapă emoțiile, să înțeleagă ce
este un sentiment, învață să citească expresiile faciale, limbajul și gesturile corpului, tonul vocii și
alte manifestări ale stării emoționale a altor persoane. El este deja capabil să evalueze această stare,
caracterizând o persoană ca fiind „rea”, „veselă”, „tristă”, „fericită”.
Prin descrierea sentimentelor, caracterizarea emoțiilor, copilul își extinde vocabularul
emoțional, folosindu-l pentru a-și transmite sentimentele și a caracteriza starea celorlalți.
Copilul începe să manifeste empatie - simpatie. La un moment dat, acest lucru se exprimă
printr-un sentiment de nesiguranță, anxietate datorită faptului că cineva din jurul tău este rău sau
trist. El începe să simtă simpatie pentru cei mai slabi - copii mici, animale.
Micuța persoană începe să-și controleze și să-și gestioneze emoțiile, să-și aplice abilitățile
pentru a alege o strategie de acțiuni și reacții, în funcție de sentimentele trăite. De exemplu, aceste
sentimente nu pot fi conținute dacă sunt pozitive și, dimpotrivă, nu arată întotdeauna o atitudine
negativă față de ceea ce se întâmplă.
Copilul începe să înțeleagă ce anume provoacă emoții pozitive sau negative în el și în alte
persoane.Devine conștient de relația dintre emoții și comportament. De exemplu: „Mama râde
pentru că este de bună dispoziție; tata și-a pus o cămașă nouă pentru că este fericit să o cunoască pe
bunica. "
Inteligența emoțională a preșcolarilor mai mari ar trebui să corespundă celei de-a șaptea
etape de dezvoltare.Dezvoltarea emoțională a unui copil într-un fel sau altul are loc în mod natural.
Părinții ascultă, susțin și empatizează modelând și consolidând anumite comportamente. Chiar și o
simplă discuție despre subiecte care evocă anumite emoții la un copil îl ajută să le înțeleagă, să-și
mărească vocabularul.
Cu practica, care este dobândită în familie și în comunicarea cu colegii din grădiniță, copilul
dobândește abilitățile de autoreglare emoțională - capacitatea de a-și gestiona experiența și
exprimarea emoțiilor.
Până la vîrsta de patru ani, majoritatea copiilor încep să folosească cele mai simple strategii
pentru a elimina stimulii externi. De exemplu, închid ochii când le este frică și își înfundă urechile
când aud zgomote puternice.
Inteligența emoțională a unui copil nu permite încă strategii mai sofisticate de autoreglare
emoțională. De exemplu, până la vârsta de 7 ani, mulți copii sunt deja capabili să folosească două
categorii principale de comportament emoțional care sunt frecvente la adulți: una care are ca scop
rezolvarea unei probleme și una care are drept scop să suporte emoțiile.
Adică, atunci când o persoană alege unul din două: face modificări pentru a rezolva
problema și începe să o rezolve, concentrându-se asupra problemei, identificând problema și făcând
un plan pentru rezolvarea acesteia; definiți problema ca fiind de nerezolvat și începeți să faceți față
emoțiilor în timp ce lucrați pentru a îndura și controla suferința.
Inteligența emoțională a preșcolarilor maimari nu este atât de dezvoltată, dar include deja
acceptarea, înțelegerea și capacitatea de a-și exprima și gestiona emoțiile.
Acum câteva decenii, scopul procesului educațional a fost obținerea de rezultate academice,
dezvoltarea inteligenței mentale.
Dar mai târziu a devenit clar că dezvoltarea armonioasă a personalității este imposibilă fără
dezvoltarea inteligenței emoționale.
Mai mult, evaluarea inteligenței emoționale este chiar mai ușoară decât inteligența
mentală.Autocontrolul ca una dintre componentele inteligenței emoționale este deosebit de
important pentru prezicerea realizărilor viitoare la copii. Copiii care sunt capabili să suprime
impulsurile (adesea conduși de emoții) și să evite distragerea atenției sunt foarte socializați și au
mai multe șanse să își atingă obiectivele.
Studiile efectuate de psihologii occidentali, în care grupurile experimentale de copii au fost
apoi urmăriți timp de 30 de ani, au arătat că autocontrolul garantează succesul în viață într-o măsură
mai mare decât IQ-ul ridicat, statutul socio-economic și mediul familial. Copiii care s-au
transformat în adulți cu un nivel ridicat de autocontrol au fost, de asemenea, mai sănătoși, au
câștigat mai mulți bani și au avut mai puține condamnări sau încățcări ale normelor sociale.
Concluzii
 Dezvoltarea inteligenței emoționale ar trebui să aibă loc de la vârsta preșcolară. Preșcolarul
trăiește după emoții, este ghidat de acestea atunci când alege metode de acțiune, comportament.
Emoțiile îi însoțesc sentimentele, direcționează și organizează percepția, atenția, memoria,
gândirea, trezesc imaginația, stimulează cunoașterea creativă a realității. Emoțiile joacă un rol
motivant, fiind un fel de mecanism declanșator pentru preșcolar.
La vîrsta preșcolară mai mare, emoțiile sunt asociate cu imaginația, care le permite copiilor
să își construiască propria imagine a lumii, să extindă mijloacele de proiectare externă a emoțiilor.
BIBLIOGRAFIE

1. Cristea, S. , Dictionar de termeni pedagogici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucuresţi; 1998

2. Denham, S., A. , Emotional Development in Young Children. Front Cover. Guilford Press; 1998.
Drăgan, I., Nicola, I. , Cercetarea psihopedagogică, Ed. Tipomur, Târgu-Mureş; 1993
3. Dunn, J., Brown, J., & Beardsall, L., Family talk about feeling states and children's later
understanding of others' emotions. Developmental Psychology; 1999
4. Glava, A., Glava, C. Introducere în pedagogia preşcolară, Cluj-Napoca, Editura Dacia,2002,p.
23,p.46;
5. Goleman, D. ,Inteligenţa emoţională, ediţia a III-a, Editura Curtea Veche, Bucureşt,2008,p.10;
6. Howes, c., Hamilton, C., E., Philipsen, L., C. Year, Stability and Continuity of Child-Caregiver and
Child-Peer Relationships, Volume 69, Number 21998,p.78;
7. . Maccoby, E., articol The Two Sexes: Growing Apart, Coming Together,1998,p.65;;
8. Saarni, C. The Development of Emotional Competence. New York: Guilford Press,1999,p.86;
9. .Ştefan C.A., Kallay, E., Ghid practic pentru educatori, Editura ASCR, ClujNapoca,2007,p.12,p. 97-
98;
10. Stănculescu, E., Psychological correlates of social skills. Revista de Psihologie a Academiei
Romane, vol.54; 2008
Surse în limba rusă
11. Ежкова Н.С. Дошкольное образование и мир детских эмоций: теоретико - методические
основы взаимовлияния [Текст] / Н.С.Ежкова. - Тула: Изд - во ЦПУ им. Л.Н.Толстого, 2014. -
159 с.
12. Мухина В. С. Возрастная психология: феноменология развития, детство, отрочество: учебник
для студентов вузов [Текст] / В. С. Мухина. — 4 - е изд., стереотип. — Москва : Академия,
1999. — 456 с.
13. Нгуен М. А. Развитие эмоционального интеллекта [Текст] / М.А.Нгуен. // Ребенок в детском
саду. — 2007. — № 5. — С. 80—87.
14. Орме Г.Эмоциональное мышление как инструмент достижения успеха [Текст] / Г. Орме. -
Москва : КСП+, 2003. — 272 с.
15. Хухлаева О. В. Тропинка к своему Я: как сохранить психологическое здоровье дошкольников
[Текст] / О. В. Хухлаева. Москва: Генезис, 2004. - 175 с.