COMPETENȚA EMOȚIONALĂ ȘI CONTROLUL EMOȚIONAL

CURS 11

Nu este o noutate faptul că oamenii sunt diferiți în privința inteligenței lor,însă recent s-a
ajuns la ideea că suntem deosebiți și în ceea ce privește controlul, gestionarea propriilor emoții.La
fel de importantă pentru adaptarea socială și pentru dotarea noastră psihologică,pe lângă
inteligența generală este și inteligența emoțională.Cel care a tratat pentru prima dată această
problemă a fost Daniel Goleman, publicând în1995 cartea Inteligența emoțională, primită
cumarei nteres,mai ales datorită sublinierii stringente făcută de autor în direcția nevoii de a
dezvolta o alfabetizare emoționalăși asupra consecințelor nedoriteale unei proaste funcționări
emoționale.
Autorul descrie patru dimensiuni ale inteligenței emoționale:

 autocunoașterea sau conștientizarea de sine,

 managementul emoțiilor,
 empatia – recunoașterea emoțiilor la alții,
 abilitățile sociale.

Competența emoțională ,în sens larg,se referă la abilitatea de a gestiona propriile

emoții, precum și de a recunoaște și de a se adapta la emoțiile celorlalți. Goleman identifică 8
componente ale acesteia(Saarni, 1999 apud. Schaffer, 2005, p.147):
 conștiința propriei stăr iemoționale;
 abilitatea de a discerne emoțiile altora;
 abilitatea de a utiliza vocabularul emoțiilor specific propriei culturi;
 capacitatea de implicare simpatetică în experiențele emoționale ale altora;
 abilitatea de a înțelege că stările emoționale interne nu trebuie să corespundă cu expresia
externă, nici la sine, nici la alții;
 capacitatea de adaptare la emoțiile aversive sau la cele care produc distres;
 conștiința că relațiile sunt definite în general prin felul în care emoțiile sunt comunicare și
prin reciprocitatea emoțiilor în interiorul relației;

1
  capacitatea de autoeficacitate emoțională, adică de a simți că deții controlul
asupra propriilor experiențe emoționale și de ale accepta.

Copiii învață despre emoții mai ales în contextul relațiilor interpersonale.În timpul
interacțiunilor cu adulții sau cu alți copii ,aceștia au ocazia de a vedea cum se exprimă
emoțiile,cum se face față emoțiilor,dar și cum propriile manifestări emoționale îi afectează pe
ceilalți.Toate aceste experiențe sunt importante în vederea adaptării sociale și a sănătății mentale.
Dezvoltarea competenței emoționale este strâns legată de dezvoltarea socială.A fi sau a
nu fi competent din punct de vedere emoțional depinde de societatea din care faci parte. De
exemplu, incapacitatea de suprimare a furiei este o dovadă majoră a incompetenței emoționale și
nu este tolerată de membrii societății de eschimoși Utku,în timp ce indienii Yanomano
valorizează violența mai presus de orice calitate în relațiile lor interpersonale. Dezvoltarea
emoțională se bazează pe fundamentele biologice comune. Cu toate acestea, cursul ei este
modelat de diverse experiențe sociale.Ca urmare,modul în care sunt exprimate emoțiile poate
diferi fundamental de la osocietate la alta.Fiecare societate a dezvoltat modalități aprobate social
de adaptare la emoții și o parte importantă a distinctivitățiilor este construită din setul de reguli
implicite și explicite pe care membrii acestora sunt așteptațisăle urmeze atunci când își
exprimăemoțiile.Transmiterea acestor regulila copiiesteun aspectal socializării (Schaffer, 2005).
Dezvoltareacompetenței emoționale are loc deodată cudezvoltarea biologică și socială.
Este necesară prezența unei constelații de factoripentru adobândi aceastăcompetență, unii ținând
de trăsăturile șicaracteristicile copilului aflat îndezvoltare,alții ținând de mediul încare acesta
crește.
Disponibilitateaemoționalăse referă laniveluldedisponibilitatealpărințilorlanevoile
emoționalealecopilului,darșicapacitateadea„simți”împreunăcuelo gamălargădeemoțiiși
sentimente.Disponibilitateaemoționalăeste precursorul dezvoltării unui atașament de tip
securizant.Felul în care interacționează părintele șicopilullanivel emoțional,încă din primeleluni
de viață,este un barometru eficient al dezvoltăriiemoționale și sociale ulterioare(Thompson,
Easterbrooks&Padilla-Walker, 2003).
Interacțiunile de tipulface-to-face (față în față), începând de timpuriu,relevă rolul
organizato ralemoțiilor îninteracțiunile dintre părinți șibebeluși.Aceste interacțiuni începdela

2
2-3lunișisecontinuă pânăla6-7luni,după care modalitățile deinteracțiune dintrepărințișicopii devin
multmai complexe și mai active, odată cu dezvoltareal ocomotorie acopilului.
Joacafață-în-față implică episoades curte, dar intense de interacțiunedintre copilși mamă,
Încare zâmbetele,vocalizele șiexpresiile faciale variatesunt motiv dedistracțiepentruambii
parteneri.Rolula cestor activități este stabilireașimenținereade„schimburi”socio-emoționalebine
coordonate,schimburicare produc plăcere ambilor parteneriimplicați.Chiardacăsincronizarea
optimădintreceidoi nu areloc întotdeauna(doarla30%dinsituații),totușiactivitățilefață-în-față oferă
copiluluioportunitateaînvățăriiunorlecții importante desprecum să repari nesincronizarea dintre
stareaemoțională proprie și cea apartenerului dejoacă.Copilulpoateînvăța regulide comunicare
emoțională încadrul interacțiunii,care esteritmulșiintensitateapropicealacestor activități,dar
șimodalitățile de atransforma stăriafectivenegativeînstărineutresauchiarpozitive. Uncopilde
5lunipoatefiajutatprinacestjoc sătreacă de la ostare plâns,laliniștire șichiar la zâmbete.
Așadar,joacafață-în-fațăoferăoportunitateaexersăriiunorformedecontrolemoțional
rudimentar(controlulactivăriiemoționale)șidearezolvaproblemeledesincronizare(Tronick,
1988apudThompson,2003).Adulțiiauîn generalroluldeinițiatoriaiacestorinteracțiuni,ținând contde
disponibilitatea copiilorde a interacționa,însășicopiiiparticipaactivprinintermediul
expresiiloremoționale vioaie,prinreacțiideapropiere sauretragere sauprindiferitelepriviriprin
careafișează interesulpentrujoacă.Astfel,emoțiile auroluldea organizaviața socială timpurie
oferind emoțiicu priviredorința deinteracțiunepentru fiecaredintreparteneri.
Înansamblu,înprimele 6lunicopilulînvațăregulideinteracțiunesocialășidovedeșteo
rudimentarăconștientizare aproprieicapacitățideadeterminarăspunsurisocio-emoționaledela
partenerul dejoacă (deobicei, mama).
Încursul primuluian deviață, copiii își dezvoltăsensibilitateafață de emoțiile, fiind atenți
laintonație, expresiifaciale și alte comportamente. Copiii încep sărealizeze cereacțieemoțională
urmează unuitonridicatalunuiadultsauce expresiefacială potobserva la opersoană carerâde
puternic. Prinintermediulcondiționării,al empatiei sau alcontagiuniiemoționale, copilulde la1 an și
jumătatereușeștesă înțeleagă emoțiile celordin jur.
O altă etapă importantă îndezvoltarea emoțională șialcompetențeiemoțională survine
odatăcuconștiințadesine,cudesprindereadeadultșirealizareacăacestaesteunagentintențional, diferit
desine și cu o starementală și emoțională aparte.Înjurul vârstei de2 ani, copilulîncepesă se
raporteze la adult,iar acestmecanismdevine esențialînreglajulemoțional.Raportareasocială

3
laalții(socialreferencing)sereferălaajustareapropriilorreacțiiemoționaleînfuncțiedeexpresiile
emoționaledetectatelaceilalți(Saarni,1999).Zâmbetulreconfortantaladultuluisauprivireatăioasăsunt
indicii importante careîlvor determina pecopilfie să seapropie,fiesăseîndepărteze deun obiect sau
o persoană.
Raportarea socială la ceidinjurestefoarte importantăîndezvoltarea socio-emoțională
întrucâtdemonstreazăcămiculcopilarecapacitateadeaobțineinformațiidesprestareaafectivăa
altorașide a-șighidareacțiileîn funcțiedeacestea.
Deșila începutraportarea socialăareefecte modesteșiefemereasupracomportamentului
copilului,îndecursulprimuluiandeviață această capacitatevafi catalizatorulunoractivitățimult
maisofisticate.Copilulva ajungesăînțeleagă haloulemoționalalexperiențelor sale sociale.De
exemplu,copiiide2ani vorficapabilisăcomparepropriilepercepțiidespreosituațieanumecu cele ale
altora,raportarea socială determinândcapacitatea de a înțelege stăriemoționale
contradictoriisauconcordate. Maitârziu,raportareala ceilalțivaaveaunrolsemnificativîn
formareaconștiințeidesineșiaimaginiidespre sine.Copilulsevaautoevaluaprinraportareala ceea ce
părințiispundespre el(„Suntrău. Mama aspusașa”).Deasemenea,îșiva regla
comportamentulurmărindreacțiaadulțilorlael.Cusiguranță că nude puține oriamsurprins
privireapoznașăaunuicopilcare încearcăsăajungălaunobiectinterzis,urmărindcuatenție
adultul,parcăpentrua anticipa momentulîncare ise va spune „nuevoie!”.Nude puține ori,
identificândexpresiaaprobatoarea părinților atuncicânda realizatcevabine, copilulva simți mândrie,
îi va crește stima desine și va aveaîncredereîn forțele proprii.
Astfel,descoperindsubiectivitateacelordinjurșidezvoltându-șiinteresulpentruaînțelege
stărilementalealeacestora,copilulajungedelaînțelegereasocialălaconștiințadesine(Stipek,
1995apudThompsonetal.,2003).Dezvoltarea socială șiemoțională se condiționează reciproc,
legăturile afectivecupersoaneleapropiatereprezintă fundamentulpentru formarea atașamentului
șiaînțelegeriisociale,iar experiențelesocialetimpuriiorganizeazăși rafineazăsistemulafectival
miculuicopil(Saarni, 1998 apud Thompson et al., 2003).
Sumarizândcele discutate pânăacum,îndobândireacompetențeiemoționale se parcurg
următoarele etape, înfuncțiedenivelul de dezvoltareontogenetică(Schaffer, 2005):
Conștiințaproprieistăriemoționale–identificarea șietichetareacorectădupă 1½ani,
intensificareși îmbogățireîntre3 și 6ani;

4
 Recunoaștereaemoțiilorlaceilalți–începândcu3anipânăspresfârșitulcopilăriei:

inferențecorecte, „teorii”despre evenimentele care seasociazăcuanumitestări,trecere

gradualădelacauzeexternespreceleinterne;identificareaunorcauzedistinctepentrutrăiriledive
rselorpersonaje;predicțiiasuprareacțiiloremoționalealecelorlalți;distincția întreemoția
realăși cea aparentă.
Controlulexpresieiexterioareapropriiloremoții–regulideexprimare–perioadașcolară mică.

Odatăcecopiiiauachiziționatlimbajul,dezvoltareacompetențeiemoționalevaintra șiea într-

onouăetapă.Emoțiilepotdeveniunsubiectdereflecție,copiiidevenindcapabilisădefinească emoțiile
pe carele trăiesc,săse distanțezefață de ele,să segândească laele sausăparticipe la discuții despre
emoții(Shaffer, 2005).
Dezvoltarea limbajuluișimaialesalimbajuluiemoționalesteunfactordeterminantal
competențeiemoționale.Primelecuvintereferitoare laemoțiiaparpela2anișiacesteasunt
bucuros,supărat,furios, înfricoșat.Celemaiobișnuitetemelaaceastăvârstăsuntplăcereași durerea.În
celde-altreileaan,gradulde utilizarea termenilorreferitorilaemoțiicrește rapidîn
cantitateșidiversitate,iar la6animajoritatea copiilorsereferăînmodfrecventlacuvinte cași agitat,
trist, enervat, fericit, liniștit, dezamăgit, îngrijorat, nervos.
Întimpcelavârstelemaimici,copiiisereferă exclusivlaemoțiileproprii,dela3aniîn
sussuntcapabilisăidentificeși săvorbeascădespre emoțiilealtora,reușindsăfacăinferențecu privire
lastărileinterne.Înperioadapreșcolară,limbajulemoțiilorcâștigăacuratețe,claritateși
complexitateșiceea ce estefantastic,copiiireușesc încet-încetsă identifice cauzelepotențiale ale
sentimentelor oamenilor(Shaffer, 2005).
Studiile de specialitateaudemonstratcă frecvența mare aconversațiilor despreemoțiiîn
grădiniță/școalășiîn familie dezvoltă sensibilitatea copiilorfațădediferitelenuanțeale
expresivitățiiemoționale,abilitatea de agăsicauzele trăirilorafective șicapacitatea deadaptare
socială.

Controlul emoțional
Saarni(1999)subliniazăcăexistăomultitudinedeconceptualizăriatermenuluide„control
emoțional”.Înciuda acestuifapt,controlulemoționalestedefinitde celemaimulte orica fiind
capacitatea uneipersoane de a modula,controla saua reduce intensitatea șicaracteristicile

5
temporale ale uneiemoții.Înplus,reglajulemoționalpoate avea loc la nivelneurofiziologic,
hormonal, atențional saucomportamental(Thomponet al., 2003).Controlulemoțional,capacitatea
dea-țigestionamoduldemanifestareaemoțiilorșide
acceptarealor,esteocomponentăesențialăacompetențeiemoționale.Uneori,controlulemoțional este
identificatcucompetența emoțională,întrucât acestaeste multmaivizibildecâtcelelalte elemente
alecompetențeiemoționale.
În copilăriatimpurie, controlul emoțional serealizeazăpredominant prin intermediul
părinților.Aceștiaintervindirectpentrualiniști copilul, creeazăorutinăpentruasatisfacenevoile
specificecopiluluimic,inclusivceleemoționale,ghidează copilulînceeace priveșteevaluarea
afectivăauneisituațiișimodulcorespunzătordemanifestareemoțională.Deexemplu,copilulmic
cautăreacțiamameiatuncicândseîntâlneștecuunaltadult,prietenosdarnecunoscutpânăatunci.
Dacamamazâmbeșteșiîlîncurajează,micuțulsevaapropiadenoul-venit.Încazcontrar,vacăuta
siguranțaoferitădepărinte.
Cuprecădere înprimulandeviațăreglajulemoționalesteînstrânsălegătură cutipulde
atașamentpecare l-auformatcuîngrijitoriiprimari–părinții.În cazulunuiatașamentde tip
securizant,bebelușulsevaliniștidinplânsîncădelaauzulpașilormamei,știindcăaceastavaveni
să-iofere ceea cearenevoie.Copiiiîntre 1și3anicarebeneficiazădeunatașamentsecurizant
suntajutațiîncontrolulemoționaldecredințacăemoțiilepotficontrolateși„suportate”cuajutorul
părinților (Cassidy, 1994apud. Thompson et al., 2003).
Înafara ajutorul oferit depărinți, copiii își dezvoltăîncădin primiiani de viațăstrategiide
controlemoțional.La începutacestea suntrudimentare–ca șidistragerea atenției,întoarcerea
priviriide lastimululneplăcutsau căutarea mameipentruliniștire–ajungândlastrategiimai
elaborate,realizândcăemoțiilepotficontrolate evitândvoluntarsauignorândsituațiiîncărcate
emoțional,conștientizândcămesajeledeautoliniștire potfiutileînsituațiidedistres(„Numi-e
fricădeîntuneric”!)șicăobținândmaimulteinformațiidespreanumitesituațiicontrolulemoțiilor poate
deveni maifacil(de exemplu, discuții despre cesevaîntâmplacândsevamergeîn vizităla o
persoanănecunoscutăpentru copil).
Bineînțeles,controlulsaureglajulemoționalsedezvoltăînparalelcumaturizareacerebrală, care
vapermitecopiluluiîncet-încetsăîși controlezeimpulsivitateașisăîșighideze
comportamentulînfuncție de regulidinainte stabilite.Astfel,controlulemoționaldevine mai

6
eficientșimaielaboratodată cumaturizarea nervoasă șiesteinfluențatdetipultemperamentalal
copilului(Kochaska, Murray&Coy,1997 apud. Thompson et al., 2003).

7
 Înconcluzie,părințiiauunrolfundamentalînsusținerea dezvoltăriicompetenței emoționale
șisociale,ceea ce va permitecopiluluiîntimpsă-șiexprime emoțiile într-unmod constructiv și să-și
atingăscopurile sociale.
Înunelesituații,copiiivulnerabilidinpunctdevederetemperamentalșicarenubeneficiază de
unsuportadecvatdinpartea părinților vor dezvolta probleme înceea ce priveștecontrolul
emoțional,inclusivproblemeemoționaledetipultristețe,depresie,anxietate,furie(Thompson,
2002).
Într-unstudiucuprivirelastrategiiledecoping (tocope = a face față)
însituațiistresante,Saarni(1999)a intervievatoseriedecopiidecuvârstecuprinseîntre 6-8aniși10-
12ani.Separe căstrategiile celemai eficiente șimaiutilizatefolosite de copiipentrua face
fațăsituațiidificile aufost,în ordinea frecvenței,următoarele: rezolvarea de probleme(încercarea de
a schimba situația), căutarea sprijinuluidin partea părinților(pentrureconfortare sauajutor),evitarea
saudistanțarea,
internalizareașiînultimulrândcomportamentantisocial(externalizarea).Existădiferențedegen
înutilizareaacestorstrategiidecoping:feteletindsăcauteajutorulcelorlalțimaimultdecâtbăieții,
iarcopiiimicicautămaimultsuportulpărinților, distragereaatențieisaustrategiideauto-liniștire
(deexemplu, atrageaer în piept demai multeori).
Shaffer(2005),menționeazăurmătoarelestrategiidecontrolemoțional,înfuncțiede
nivelul de dezvoltare:
Redirecționarea atenției– 3 luni;
Auto-liniștire–primul an;
Căutareaadultului– adouajumătateaprimului an;
Utilizareaunui obiectcasubstitut-adouajumătateaprimului an;
Evitareafizică–începând cu al doilea an;
Jocsimbolic – 2-3 ani;
Control verbal–perioadapreșcolară;
Supresiaemoției-perioadapreșcolară;

Reflectareaemoțiilor, conceptualizarealor– perioadașcolarămică;

Distanțareacognitivă-perioadașcolarămică.

8
 Modulîncare suntexprimateemoțiilepoatediferifundamental de laosocietatelaalta.
Cumammaispus,aficompetentdinpunctdevedereemoționalîntr-osocietatenuînseamnă

9
neapărat că eșticompetent șiîntr-o alta. Fiecaresocietate adezvoltat modalități aprobate social de
adaptarelaemoțiișio parteimportantăadistinctivitățiiloresteconstruitădinsetuldereguli
impliciteșiexplicitepecare membriiacestorasuntașteptațisăleurmezeatuncicândîșiexprimă emoțiile.
Transmitereaacestor regulila copiiesteun aspect al socializării.
Regulile deexprimarese referă lanormele culturale pentrumanifestareaexternăa
emoțiilor,incluzândatâttipulemoțiilor,câtșicircumstanțele încare vorfimanifestate.Rolul
acestorreguliestedea asigurapredictibilitatea comportamentuluimembriloruneianumite societăți,
facilitând comunicareaîn cazul grupului respectiv (Saarni, 1999).
Regulile deexprimaresunt de 4 tipuri:
regulideminimizare– acele situații în careexpresia emoțională este redusă caintensitate,
raportatlasentimenteletrăite înmodreal.Deexemplu:reducereaexprimăriifurieisaua mâniei
resimțite într-o anumită situație.
regulidemaximizare–sereferămaialeslamodulîncaresuntexprimateemoțiilepozitive.

Deexemplu,în cazulprimiriiunui cadoumai puțindezirabil, expresiaemoționalăa

bucuriei,conformconveniențelor,artrebuisăprezinteaceeașiintensitatecașiîncazulunui dar
mult dorit.
regulidemascare – atunci când seconsideră că este mai potrivită o expresie neutră.
regulide substituire–atuncicândne așteptămca oemoțiesă fieînlocuită cuunatotal
opusă(Shaffer, 2005, p142).
Minimizareașimaximizareasuntregulimaiușordeachiziționatdecâtcelelaltedouătipuri
șipotfiidentificatemaitimpuriucastrategiiutilizatedecopiiîncontrolulemoțional.Uncopilde
2anicareexagereazăplânsulpentruaatrageatențiamameiesteuncopilcare stăpâneștesuficient
debine regula maximizării.
Înînsușireaacestorreguli,unrolfundamentalîlaupărinții.Copiiiînvață despreemoții
pentruprima datăînfamilie.Felulîncare ceilalțiinteracționează cuei,de la celemaimicivârste,
letransmitemesaje despre moduldeexprimarea emoțiilor,despre situațiile încareelepotfi
exteriorizate, despremodalități de adaptare emoțională.
Separe cășitipuldeatașamentprimar(definitcalegăturaemoționalăbazală)are
repercusiuniasupra modalităților de expresieșicontrolemoțional.Copiiicrescuțide părinți
sensibilișicaredezvoltăatașamentesecurizantefațădeaceștiaauoprobabilitatemaicrescutăsă

10
dezvoltestrategiidiferitedereglareemoționalădecâtcopiiicupărințimaipuținsensibili,care dezvoltă
atașamentedetip anxios.
Regulile deexprimaresunt transmisedepărinți prin trei căi majore:
Antrenamentul–instrucțiiledirectepecarepărințiiledaucopiilor:„Băiețiinuplâng!”;

„Mulțumește când primeștiun cadou!”

Modelarea–învățarea prinobservare,prinimitație acomportamentuluipărinților saua
adulțilorapropiați. Felulîncare adulțiiîșiarată emoțiileesteosursăimportantăde informație și
copiii vor extrageo seriederegulinescrise.
Învățareacontingențelor–se referă laextragerea regulilordeexprimare emoționalăca
urmareainteracțiuniiconstante dintrepărinteși copil, caurmareadialogurilor emoționale
(Shaffer, 2005, p.144).

Deceatâtdemultăpreocuparepentrucompetențaemoționalășipedezvoltareaacesteia?
Înprimulrând,pentrucăea este strânslegată de competența socială,maiales pentru că abilitatea de a
face față emoțiilorpropriișialecelorlalțiestecentralăpentruinteracțiunile sociale.Estecu
atâtmaievidentcucâtne referimlagrupurile decopii,unde popularitatea șiprieteniadepindîn mare
măsură desuccesulcu care uncopilpoatesă facă legătura dintre emoțiile saleșialealtora.
Studiilecentratepeaceastăproblemăauajunsla câtevaconcluziiimportante,prezentateîncelece
urmează(Schaffer, 2005,p.148):
copiiicareaudezvoltato modalitateconstructivădea-șigestionaexperiențeleemoționale au în
general mai mult succes cu alți copii;
copiiicarereușescsăsemnalizezecuclaritatestărileloremoționalecelorlalți suntmai plăcuți de
ceilalți copii;
acuratețeamaimare înalegereamesajeloremoționale potrivite atrage dupăsine popularitatea
în grupul decovârstnici;
copiii careseexprimă mai pozitiv au relațiimai bune cu alți copii;
copiiicareinterpreteazăcuacuratețemesajele emoționale alecelorlalțiaicelemaimari
scorurila aprobarea socială;
copiiicarepotsăseadaptezefurieiînmanieră non-agresivăsuntmaiplăcuți,aumaimult succes ca
lideri și în general sunt mai competențidin punct de vederesocial.

11
 Toate aceste sunt argumente înfavoarea identificăriiproblemelor emoționale la preșcolari
șișcolari,darșiadezvoltăriișiimplementăriideprogramedetrainingcaresădezvoltecompetența
emoțională.

Perspectiva rațională asupra emoțiilor

AlbertEllis,fondatorul terapieiraționalemotiv-comportamentaleasubliniatdeacum jumătate
de secolcă labaza emoțiilorșicomportamentelornoastre se aflăgândurile noastre.Cu alte
cuvinte,unmoddezadaptativde gândire atrage după sine emoțiidisfuncționaleși
comportamentelafel.
Dintreprincipiileterapieisale,unadintrecelemaiutilizateînprezentîntratareatulburărilor
afective, prezentăm câtevarelevante pentru problematicaîn cauză(Trip, 2007):
SIMȚIMCEEA CE GÂNDIM!
Emoțiileși comportamenteleumanesuntrezultatulmodului în care persoanelegândesccu
privirela sine, alțiiși lume.
Cognițiaeste cel mai important determinant al emoției umane; nu evenimentelesau
celelaltepersoaneneinduc emoțiile și comportamentele aferente.
Distincțiaîntreemoțiilenegativefuncționaleșidisfuncționaleconstăîn:frecvență,durată și
intensitate.
Gândireadisfuncționalăeste determinantulmajoral distresuluiemoțional.
Cel mai bun mod deadepăși distresul este deaschimbamoduldegândire.
Există2 categorii majorede cogniții: raționaleși iraționale.
Schimbarea cognițiilor iraționale nu seproduceînmod necesar ușor.
Pornindde la terapiapropusă deEllisa luatnaștere educația raționalemotiv-
comportamentală.Aceastăformădeeducație(REBE)postuleazăfaptulcăesteposibilși dezirabil să
învățămcopiiicumsă se ajute pe eiînșișisă facă fațăviețiimaieficient,prinactivități desfășurate la
nivelulclasei/grupei.REBEdezvoltă elevilorunvocabularalemoțiilor,îiajută să
identificeintensitateaemoțiilor,săînțeleagăcălabazalorstaugândurileșisăschimbe starea emoțională
prinschimbarea lanivelcognitiv.Suntelemente carear trebuiintegrateîncadrul activităților didactice
atâtdenivel preșcolar, dar și școlar.

12
13