Inteligenta emotionala include autocontrolul, zelul, perseverenta si capacitatea de

automotivare. Toate aceste aptitudini le pot fi insuflate copiilor, fapt care le va acorda o
sansa mai mare, independent de potentialul intelectual primit pe linie genetica.
Cartea ne explica ceea ce inseamna si cum sa dam inteligenta emotiilor noastre.
In prima parte autorul ne informeaza cu privire la creierul uman, oferindu-ne date din
anatomie pentru a intelege felul cum functioneaza acesta. Aflam astfel ca sufletul
inteligentei emotionale consta in modul in care functioneaza nucleul amigdalian si cum
interactioneaza cu neocortexul. Hipocampul si nucleul amigdalian erau cele doua zone
cheie ale primitivului « creier al nasului » si care, pe masura ce evoluat, au dat nastere
cortexului si apoi neocortexului (creierul care gandeste). Aceste structuri periferice stau la
baza invatarii si a memoriei.
Studiul lui LeDoux a aratat ca semnalele senzoriale de la ochi sau de la ureche merg mai
intai in creier la talamus si apoi –printr-o unica sinapsa- la nucleul amigdalian; un al doilea
semnal de la talamus este indreptat spre neocortex. Astfel nucleul amigdalian incepe sa
reactioneze inaintea neocortexului. Cercetarile lui LeDoux sunt revolutionare in ceea ce
priveste intelegerea vietii emotionale, fiind primele care pun in evidenta caile neurale ale
sentimentelor. Acest circuit exprima puterea emotiei de a coplesi rationalul.
Asadar, oamenii au doua creiere, doua minti si doua feluri diferite de inteligenta: cea
rationala si cea emotionala. Intre ele exista un echilibru: sentimentele sunt esentiale pentru
gandire, iar gandirea pentru sentimente. Cand intervine pasiunea, balanta se inclina in
favoarea mintii emotionale.
In cea de-a doua parte Goleman sustine ca persoanele care se descurca mai bine din punct
de vedere emotional, care isi cunosc si isi stapanesc bine sentimentele si care deslusesc si
abordeaza eficient sentimentele celorlalti sunt in avantaj in orice domeniu al vietii. In lumea
reala nu exista o inteligenta mai importanta decat cea interpersonala. Daca nu o ai, nu vei
sti cu cine sa te casatoresti, ce job sa-ti iei etc.
In ultimii ani, numerosi psihologi considera ca inteligenta personala are la baza cinci
domenii principale :
- Cunoasterea emotiilor personale- presupune identificarea şi exprimarea lor coerentă, într-
un context dat. În orice relaţie exprimăm informaţii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori însă,
ne este greu să exprimăm clar ceea ce vrem să spunem sau simţim - nu suntem coerenţi,
iar alteori ne este greu să înţelegem ceea ce ni se spune - intenţia care se ascunde în
spatele cuvintelor. Aceste situaţii sunt generatoare de conflict. Pentru a le evita este
important să putem codifica şi decodifica mesajele transmise la nivelul verbal sau non-
verbal, astfel încât să transmitem şi să înţelegem corect sensul mesajelor.
- Gestionarea emotiilor- se referă la capacitatea noastră de a alege modalitatea prin care ne
vom exprima într-o anumită situaţie. Pentru a ne gestiona emoţiile este important să ţinem
cont de:
- Ce exprimăm-
- Cum exprimăm-
- Când exprimăm-
- Unde exprimăm-
- Cui exprimăm-
- Motivarea de sine- punerea emotiilor in serviciul unui scop ; Scopul este criteriul după care
ne gestionăm emoţiile. Este important să ţinem cont de ceea ce vrem să facem sau să
obţinem, în mod concret:
- durata în timp - când vrem să atingem scopul
- participanţi - de cine avem nevoie
- strategie - ce paşi trebuie urmaţi
- resurse - de ce avem nevoie
- Recunoasterea emotiilor in ceilalti (de ex: empatia)- conştienţă organizaţională şi o
orientare către servicii; este capacitatea de a intui sau de a recunoaşte emoţiile celorlalţi.
Empatia nu înseamnă să trăim emoţiile altor persoane, ci să le înţelegem pornind de la
experienţele noastre.
- Manevrearea relatiilor- Arta inteligenţei emoţionale se rezumă în cadrul acestei
componente. Astfel, avem posibilitatea de a ne crea propriile relaţii folosind elementele
menţionate până acum: ne fixăm scopurile, ne canalizam energia şi emoţiile în funcţie de
scop (folosind empatia ca instrument), ne exprimam şi identificăm emoţiile într-un mod
coerent. Vom fi conştienţi de responsabilitatea noastră şi a celorlalţi în relaţiile
interpersonale. Acest lucru ne va ajuta să reducem conflictele şi să comunicăm eficient.
Indemnul lui Socrate, « Cunoaste-te pe tine insuti » reprezinta constientizarea propriilor
emotii atunci cand ele apar. Pentru unii, constientizarea emotiilor e coplesitoare, in timp ce
pentru altii abia daca exista. In general, femeile traiesc atat emotiile pozitive cat si pe cele
negative mai intens decat barbatii. Constientizarea de sine devine piatra de temelie a
stratului urmator de inteligenta emotionala : capacitatea de a scapa de o proasta
dispozitie.Oamenii au mai multe moduri de a-si stapani emotiile :
- Autoconstientizarea-inteligenta ii ajuta sa-si stapaneasca emotiile;
- Inchiderea in sine-au impresia ca un detin controlul asupra vietii lor emotionale, ca au
scapat emotiile de sub control.
- Acceptarea-persoanele au tendinta sa accepte cu usurinta dispozitiile prin care trec, fara a
incerca sa le schimbe.
Logica mintii emotionale este asociativa; ea presupune elementele care simbolizeaza
realitatea, sau declanseaza o amintire care sa corespunda acestei realitati. De aceea
zambetele, metaforele si imaginile se adreseaza direct mintii emotionale, ca si artele
plastice, romanele, filmul, poezia, muzica teatrul, opera.
Exista mai multe feluri in care mintea emotionala este precum cea a unui copil. Cu cat este
mai mult asa, cu atat emotiile devin mai puternice. O cale ar fi gandirea transanta, in care
fiecare lucru este alb sau negru, fara umbre de gri: o persoana ingrozita sa nu faca o gafa,
va gandi imediat:”
Intotdeauna spun ce nu trebuie.” Un alt semn al acestui mod copilaresc este gandirea
personalizata prin care evenimentele sunt percepute prin prisma inclinatiei de a fi centrate
pe propria persoana, ca de exemplu soferul care, dupa un accident explica faptul
ca:”Stalpul de telefon, pur si simplu a intrat in mine.” Acest mod copilaresc se autoconfirma,
ignorand amintirile care ar putea sa submineze anumite convingeri si rezumandu-se doar la
cele care le intaresc.
Din carte aflam ca IQ si inteligenta emotionala nu sunt competente contradictorii, ci mai
degraba separate. Spre deosebire de testele IQ familiare nu exista deocamdata niciun test
care sa stabileasca scorul inteligentei emotionale.
Tipul pur de IQ mare (lasarea deoparte a inteligentei emotionale) este o caricatura a
intelectualului care se poate adapta la nivel mintal, dar este incapabil sa se adapteze la
lumea personala. Prin contrast, cei care au o inteligenta emotionala ridicata, sunt echilibrati
din punct de vedere social, simpatici si veseli, nu cad prada temerilor si ingrijorarilor care
sa-i macine.
Cercetătorii au demonstrat că elevii care au un sistem emoţional stabil la vârsta de 4 ani au
rezultate mult mai bune la diversele examinări de admitere la facultate. Capacitatea de a
recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari la şcoală, în muncă şi în
relatiile interumane.
Temperamentul nu este un destin. Adolescenta si copilaria sunt ferestre de oportunitate
pentru a forma obiceiurile emotionale esentiale care ne vor domina existenta. Lucrul cel mai
tulburator din intreaga carte il reprezinta tendinta mondiala a generatiei de copii de a avea
mai multe probleme emotionale decat in trecut: sunt mai sunt singuri si mai deprimati, mai
furiosi si mai nestapaniti, mai emotivi si mai inclinati sa se ingrijoreze din orice, mai impulsivi
si mai agresivi.
S-a constatat că persoanele care au un cotient intelectual (QI – indice al nivelului de
dezvoltare al inteligenţei, stabilit prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică) înalt
sau o inteligenţă academică foarte bine dezvoltată se descurcă mult mai puţin în viaţa de zi
cu zi, în timp ce altă categorie de subiecţi, deşi au un QI mai redus în comparaţie cu primii,
au rezultate deosebite în practică.