Rolul emoţiilor in stimularea invaţarii

Emoţiile

Prin sec. al XVI-lea, unul dintre cei mai mari scriitori si un subtil cercetator al comprtamentului
uman si-a pus intrebari privind dezvoltarea si exprimarea emoţiilor umane. Unul dintre primii filosofi
care a incercat sa reprezinte omul ca fiinta rationala a dat peste fenomenul emotiei, in care „ratiunea
tinde sa-si ia zborul pe fereastra” a fost Shakespeare.
Dictionarul Oxford defineste emotiile ca fiind: „orice agitatie sau tulburare mintala,
sentimentala sau pasionala; orice stare mintala acuta sau tensionata.”
Goleman crede ca emotiile se refera la sentimentele si la gandurile pe care acestea le antreneaza,
la starile psihologice si biologice si la masura in care suntem inclinati sa actionam.
Emotiile sunt impulsuri ce te determina sa actionezi, planuri imediate de abordare a vietii,
planuri pe care le avem innascute. Cuvantul „emotie” isi are originea in verbul latinesc „motere” care
inseamna „a misca” plus prefixul „e”, adica „ a te da la o parte”, sugerand ca tendinta de a actiona este
implicita in orice emotie. Emotiile duc la fapte.
In repertoriul emotional, fiecare emotie joaca un rol unic. Emotiile pregatesc corpul pentru o
reactie diferita. Emotiile noastre au o minte proprie, una care sustine puncte de vedere independent de
mintea noastra rationala. „Este nevoie de vointa pentru ca emotia sa fie controlata de ratiune.” (Th.
Lickona).
Emotiile rezulta din procesele cerebrale si sunt necesare adaptarii si ordonarii comportamentului
uman. Emotiile sunt reactii complexe descrise prin intermediul a trei componente majore: o stare
specifica, o schimbare fiziologica si impulsul de a actiona.
Emotiile sunt importante pentru ca ele asigura:
supravietuirea- emotiile sunt un sistem intern de ghidare, ne atentioneaza atunci cand lipseste
impulsul natural;
luarea deciziilor- sentimentele si emotiile noastre constituie o sursa de informatii valoroasa,
ne ajuta sa luam hotarari;
stabilirea limitelor- in privinta persoanelor al caror comportament ne deranjeaza; asigurand
sanatatea fizica si psihica;
comunicarea- verbal si nonverbal putem sa stabilim relatii cu ceilalti si putem sa fim mai
receptivi la problemele emotionale ale celorlalti;
unitatea- sentimentele de empatie, compasiune, cooperare, iertare (de exemplu) au potentialul
de a ne uni.
In concluzie, emotiile ne armonizeaza cu mediul si cu noi insine (M. Roco).

Inteligenta emotionala
Inteligenta emotionala reprezinta capacitatea individului de a fi in stare sa se motiveze si sa
persevereze in fata frustrarilor; de a-si stapani impulsurile si de a amana satisfactiile, de a-si regla

1
starile de spirit si de a impiedica necazurile sa-i intunece gandirea, de a fi staruitor si de a spera. (D.
Goleman).
S. Heim spunea ca inteligenta emotionala inseamna sa fii constient de ceea ce simti tu si ceea ce
simt altii si sa stii ce sa faci in legatura cu aceasta; sa stii ceea ce iti este bine si ce iti face rau si cum sa
treci de la rau la bine; sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te
ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea. Tot Heim a mai enumerat si o serie de
componente ale I. E..
· constiinta de sine ( sa fii constient de propriile emotii atunci cand acestea te cuprind);
· sa fii cunoscator din punct de vedere emotional;
· capacitatea de a fii empatic in raport cu ceilalti ( de a simti compasiune, de a-i motiva, de a-i
inspira, incuraja, consola);
· capacitatea de a lua decizii intelepte( folosirea unui echilibru sanatos al cunoasterii si al ratiunii, de
a nu fi nici prea emotionali, nici prea rationali);
· capacitatea de a reusi sa-ti asumi responsabilitati pentru propriile emotii (mai ales
responsabilitatea pentru propria motivare si propria fericire).

S-a sugerat ca mai intai „denumim” emotiile noastre in functie de cum le vedem la alte
persoane. Dar cat de precisi suntem in a observa emotiile altora? Desigur, acestea sunt experiente
emotionale care au expresii faciale universal identificabile dar ca oameni, nu intotdeauna aratam exact
expresia faciala pe care ceilalti ar astepta-o de la noi. Recunoasterea emotiilor la alti indivizi este
mijlocita de asemenea de timbrul vocii, in special de inaltimea, sincronizarea si accentuatia sunetelor.
De exemplu, cresterea inaltimii sunetului indica teama sau alarma; acesta pare sa fie un semnal, in timp
ce celelalte pot avea o baza culturala. Dovezile arata iar ca emisfera cerebrala dreapta are o implicatie
mai mare decat emisfera stanga. Datele neurologice sugereaza ca exista o adevarata fereastra de
oportunitati pentru formarea obiceiurilor emotionale a copiilor.
Cercetatorul in domeniul emotiilor de la Universitatea din Carolina de Nord, Paul Silvia,
sugereaza ca sunt patru emotii principale „ale cunoasterii” care ne sunt de mare ajutor in acest
sens: surprinderea, interesul, confuzia si mirarea.
Desi acestea difera in anumite privinte, surprinderea, interesul si confuzia au in comun faptul ca
sunt emotii care apar, de obicei, in prezenta a ceva nou. Aceste emotii functioneaza de multe ori atunci
cand vrem sa captam atentia persoanelor si sunt necesare in procesul de invatare.
Insa mirarea apare atunci cand persoanele sunt coplesite intr-un fel de o anumita maretie sau
vastitate si poate fi emotia cunoasterii care transforma in cea mai mare masura. Mirarea ii face pe
oameni sa fie absorbiti de mister si pune o presiune atat de mare pe convingeri incat, de multe ori, este
nevoie sa regandesti lucrurile pe care le credeai a fi adevarate.
Mai multe studii interesante ale emotiei de mirare au fost efectuate in ultimii ani. Acestea au
aratat ca mirarea poate fi stimulata de diferite activitati, cum ar fi sa privesti un schelet de
Tyrannosaurus Rex sau un copac falnic, sa vizionezi un filmulet cu peisaje superbe sau sa privesti cum
picaturile de apa colorata cad intr-un vas cu lapte. Iar lucruri precum conectarea personala cu
imensitatea naturii sau a Universului, operele de arta frumoase, arhitectura, povestea vietii unei
persoane virtuoase sau un loc incarcat de istorie pot avea efecte puternice pe termen lung asupra
oamenilor care traiesc aceste experiente.
Emotiile pot fi otravitoare cand pun in pericol sanatatea noastra fizica, dar echilibrul emotional
ne ajuta sa ne aparam sanatatea si binele personal. Mostenirea genetica il inzestreaza pe fiecare dintre
noi cu o serie de emotii care determina temperamentul.
Inteligenta Emotionala inseamna a fi capabili sa ne stapanim un impuls emotional, sa ghicim
sentimentele cele mai ascunse ale celuilalt, sa tratam cu cel mai mare tact o relatie sau, cum spunea

2
Aristotel, sa detii capacitatea rara: „sa te infurii pe cine trebuie, cat trebuie, cand trebuie, pentru ceea ce
trebuie si cum trebuie.”
Sunt necesare programe de educare a caracterului, de prevenire a violentei si agresivitatii, de
prevenire a consumului de droguri si de disciplina scolara. Scopul nu este doar acela de a reduce aceste
comportamente in randul elevilor, ci si de a imbunatati climatul din scoli si, in ultima instanta, de a
creste performantele academice ale elevilor.
Educatia sociala si emotionala duc la imbunatatirea capacitatii de invatare a copilului si,
concomitent, previne probleme precum violenta.

„TOATA INVATAREA ARE O BAZA EMOTIONALA” (Platon)

Competentele emotionale se pot dobandi si imbunatatii pornind de la varsta copilariei, cu

conditia de a face efortul sa ii invatam pe copii. Lectiile emotionale pe care le invatam in copilarie,
acasa si la scoala, modeleaza circuitele emotionale, facandu-ne mai usor adaptabili sau inadaptabili la
fundamentele Inteligentei Emotionala. Aceasta inseamna ca adolescenta si copilaria sunt ferestre de
oportunitate pentru a forma obiceiuri emotionale esentiale care ne vor domina intreaga existenta.
Problemele copiilor pe care incercam sa-i educam si care duc la scaderea nivelurilor de
competenta emotionala pot fi:
izolarea sau problemele sociale (preferinta de a fi singuri, lipsa de energie, sentimentele de
nefericire, dependenta exagerata);
anxietatea si depresia (existenta unor temeri si ingrijorari, nevoia de a fi perfecti, sentimentul
ca nu suntem iubiti, agitatia, tristetea);
probleme de atentie si gandire (incapacitatea de a fi atenti sau calmi, visarea, incapacitatea
de a-si lua gandul de la anumite lucruri);
delincventa sau agresivitatea (mintitul, trisatul, certurile, rautatile, dorinta de a li se acorda
atentie, distrugerea, incapatanarea, vorbitul prea mult).
Pentru a evita esecul in stapanirea domeniului emotiilor, scoala trebuie sa-i invete pe copii ce
inseamna capacitatile emotionale si sociale de care au nevoie pentru a ramane pe calea cea buna in
viata. Nu trebuie sa lasam la intamplare educatia emotionala a copiilor nostri pentru a nu se ajunge la
rezultate dezastruoase. Scoala trebuie sa ofere copiilor date esentiale referitoare la Inteligenta
Emotionala. Acestia trebuie sa cunoasca si sa studieze aceste calitati umane incalculabile cum ar fi:
constiinta de sine, autocontrolul si empatia, precum si arta de a asculta, de a rezolva conflicte si de a
coopera. Trebuie sa adecvam emotiile si exprimarea lor- sa dam inteligenta emotiilor noastre.
In vreme ce Inteligenta Emotionala determina potentialul nostru de a deprinde fundamentele
stapanirii de sine, competenta noastra emotionala arata cat de mult din acest potential am acumulat sub
forme ce se pot traduce in abilitati aplicabile practice. Pentru a deveni experti intr-o anume competenta
emotionala, precum lucrul in echipa, este nevoie sa dezvoltam in substrat o abilitate din fundamentele
Inteligenta Emotionala, anume constiita sociala si administrarea relatiilor. Daca competentele
emotionale reprezinta abilitati dobandite atunci putem avea potentialul de a dobandi maiestie in aceste
competente.
Cei care au abilitati emotionale inalte au ca deviza a vietii lor: sa-si faca din ocupatie o placere
si din placere o ocupatie” (M. Roco).
Universul psihic este marcat de emotie. Asa ca, invatarea autodirijata se deruleaza pe un fond
emotional. Un context emotional optim (conceput pentru a stimula), favorizeaza procesul de invatare.
Invatarea autodirijata se fundamenteaza pe increderea in sine (variabila cu pregnant accent emotional),
pentru optimism (Goleman considera optimismul ca aptitudine esentiala pentru Inteligenta Emotionala

3
– atitudinea: „Nu voi fii in stare sa fac acest lucru!”, duce la scaderea abilitatilor.).Invatarea autodirijata
se fundamenteaza si pe curiozitate (interes fata de lume). Placerea de a invata si trairea satisfactiei
asociate sunt esentiale. Competenta de autoinstruire include factori cognitivi si emotionali. Invatarea
autodirijata produce rezultate daca individul constientizeaza si evalueaza emotiile (dorinta si vointa de
a invata singur si nu obligatia de a se instrui).
Pentru a avea sanse de succes in educatia copiilor trebuie sa urmam o regula simpla: daca
invatarea este asociata unei emotii percepute pozitiv, se va facilita succesul, la fel cum o perceptie
negativa a emotiilor atasate invatarii implica esecul si slabe rezultate. Aceasta regula se poate traduce
mai ales prin necesitatea stabilirii unui climat propice, placut si motivat pentru invatare- participativ,
deschis, creativ, democratic, flexibil. In locul predarii unui sir de date despre un anumit subiect, putem
sa implicam crearea de imagini, de povestioare, care sa implice afectiv elevii in activitate si sa
transforme informatia in fapte de viata, in cunostinte care se regasesc in experienta lor. Activitatile
practice in clasa nu reprezinta o solutie pentru implicarea copiilor in ceea ce invata, atata timp cat
aceste activitati nu sunt corelate cu emotiile si imaginatia copiilor, atat timp cat nu fascineaza.

Strategii de învățare a emoțiilor

Dacă importanța inteligenței emoționale este recunoscută la scară largă, strategiile concrete prin
care copiii pot învăța la școală să-și gestioneze emoțiile favorabil sunt intens dezbătute.
Una dintre aceste metode, folosită în peste 1000 de școli din SUA, se numește RULER și își propune 5
țeluri de bază:
Recunoașterea emoțiilor proprii și a celor din jur;
Înțelegerea cauzelor și consecințelor emoțiilor;
Identificarea experiențelor emoționale printr-un vocabular corect și divers;
Exprimarea emoțiilor în mod constructiv;
Reglarea emoțiilor într-un mod care permite dezvoltarea și evoluția.
Concret, copiii sunt învățați să se concentreze pe substratul unei emoții, fără să se piardă în
încercarea de a o defini. Când o emoție te copleșește, înțelegerea fondului său te ajută de fapt să o
identifici și să o definești.
Astfel, în timp ce furia nu este resimțită la fel de toți oamenii, fondul său rămâne mereu același
– nedreptatea sau o așteptare neîndeplinită. Fondul frustrării este obstacolul care intervine pe parcursul
atingerii unui scop. Odată sesizat substratul unei emoții, șansele unei reacții raționale corecte sunt
infinit mai mari.
Părinții pot completa eforturile profesorilor de dezvoltare a intelegenței emoționale a copiilor,
printr-o simplă întrebare adresată acestora la revenirea de la școală –„Care au fost cele mai frumoase
momente de azi și de ce?”.
O componentă importantă a misiunii profesorilor este să obțină implicarea intelectuală și
emoțională a copiilor, expunandu-iunei palete mari de posibilităţi de învăţare şi experienţe în cadrul
unui mediu pedagogic primitor.
Este necesar ca invatatorul sa se străduiasca să le ofere elevilor toate pârghiile pentru a
deprinde:
încredere în forțele proprii;
bucurie de a trăi;
relații echilibrate și armonioase cu cei din jur;
interacțiune pozitivă cu colegii și ceilalți adulți;
o viziune coerentă și optimistă asupra viitorului și a propriei persoane;

4
 Tehnici care îi ajută pe copii să își controleze emoțiile
Copiii au nevoie să fie ajutați în a învăța cum sa își controleze emoțiile, întrucât această
capacitate pe care adulții o dețin (mai mult sau mai puțin) se dobândește în timp, nefiind o abilitate
înnăscută. Roata tehnicilor de control emoţional este un exemplu de metodă utilă prin care cei mici pot
fi ajutați să își gestioneze eficient reacțiile emoționale.
Crizele nervoase sau așa-zisele tantrumuri apar deseori în lipsa unor acțiuni concrete, ce pot fi adoptate
cu ușurință de un adult. Ele sunt menite să ajute un copil să aibă reacții rationale, și nu emoționale,în
anumite circumstanțe problematice.
Roata tehnicilor de control emotional
Propusă de SuntParinte.ro, această tehnică este menită să-i ajute pe copii să se calmeze atunci
când resimt emoții negative puternice, precum furia, dezămăgirea sau tristețea. Roata tehnicilor de
control emotional presupune adoptarea următorilor pași simpli:
 Invatatorul discută cu copilul despre lucrurile care îl liniștesc atunci când este furios, supărat
sau dezamăgit.
 Invatatorul realizează, împreună cu copilul, o listă cu lucrurile ce readuc echilibrul emoțional al
celui mic (exemple: iau o pauză și mă plimb, respir adânc și expir de 10 ori, desenez, număr,
ascult o anumită melodie, mă joc etc.).
 Odată listate metodele personale de calmare, ele se notează în interiorul unui cerc împărțit în
mai multe “felii”.
 Copilul este încurajat să personalizeze roata cu diverse desene, pe care să le privească atunci
când simte nevoia să se calmeze.
 Roata personalizată poate fi lipită pe o bucată de carton decupată și prinsă în mijloc cu o
piuneză atașată unui panou. Desenați o săgeată lângă roată, astfel încât aceasta să indice, la
rotire, o anumită „felie” ce desemnează o tehnică de calmare. În acest mod, copilul poate să
folosească, pe rând, câte o metodă de a-și recăpăta echilibrul emoțional.

5
 Gândăcelul „nu ma bâzâi”

Gândăcelul „nu mă bâzâi” poate deveni prietenul necuvântător al celor mici, care le reaminteşte
mereu ce să spună atunci când cineva îi deranjează.
Deseori, nici adulţii nu găsesc formulele potrivite pentru a-şi exprima nemulţumirile faţă de
altcineva, astfel încât să aplaneze un conflict şi să nu ajungă să se manifeste violent verbal sau fizic. Iar
dacă cei mari nu stăpânesc această artă, nu putem pretinde copiilor să o facă de la sine.
Desenati pe un carton mare de hârtie pe gândăcelul „nu mă bâzâi” şi notaţi în jurul acestuia
următoarele frazele magice:
 Te rog, nu mai face acest lucru….
 Mă supără când faci acest lucru…..
 Nu îmi place deloc
 Mă înfurie gestul tau de a …..
 M-am supărat pentru că ……, hai sa discutăm despre asta.
Sau

6
  Pot să ies puţin din cameră să mă calmez şi apoi vorbim.
 Pot sa inspir adânc şi să expir de 10 ori până mă liniştesc.
 Pot să scriu despre asta în jurnalul meu să înţeleg de ce m-am supărat.
 Pot să discut cu cineva de încredere despre ce m-a supărat.

Soluţii rapide de calmare

Sigur că roata tehnicilor de control emoţional sau gândăcelul nu vor fi mereu la îndemână când
copilul îşi pierde cumpătul. Din fericire, există şi soluţii rapide de calmare, la care puteţi apela în orice
circumstanţă vă aflaţi.
Ele nu doar că opresc izbucnirile de moment, ci reprezintă şi căi excelente prin care copiii îşi
antrenează cu consecvenţă autocontrolul, astfel încât să deprindă aceste mecanisme de a-şi stăpâni cu
brio emoţiile pe tot parcursul vieţii.
Vizualizarea unor locuri liniştite. Rugaţi copilul să închidă ochii şi să-şi imagineze un loc
frumos, paşnic, în care se aud doar zgomote plăcute. Apoi îndrumaţi-l să vă descrie cum arată acel
spaţiu, cum miroase şi cum se simte în acest tărâm imaginar.
Cântatul cu voce tare. Acest act fizic conduce la eliberarea de endorfine, hormonii
responsabili cu instalarea stării de bine la nivelul întregului organism.
Pictatul. Această activitate distrage copilul de la factorii care l-au afectat din punct de vedere
emoţional. În plus, studiile de specialitate au descoperit că artele vizuale îmbunătăţesc capacitatea de
adaptare la stres, mai ales la vârste fragede.
Săriturile de coardă. Setaţi cronometrul la 2 minute, pune puţină muzică şi sariti împreună
provocarea de a sări coarda până la semnalul sonor.
Concursul de sărituri. Când copiii devin excesiv de anxiosi sau nervosi, organizaţi pe loc un
concursul de „cine sare mai sus, cel mai rapid, cel mai mult sau cel mai lent”. Eliberarea tensiunii şi
factorul distractiv din această activitate ajută la atenuarea trăirilor emoţionale negative.
Copiii care isi pot controla sentimentele/emotiile si au rabdare suficienta (testul „acadelelor”-
W. Mische) se dovedesc a fi capabili nu numai din punct de vedere emotional, ci si mai competenti la
scoala si-n viata de toate zilele. Daca copiii sunt educati sa-si stapaneasca mania- prin controlarea
sentimentelor, prin constientizarea senzatiilor fizice, vor invata si sa se controleze.
Dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru succesul lor in viata si nu doar pentru
rezultate scolare.
In concluzie, daca ii ajutam pe copii sa isi imbunatateasca constiinta de sine si increderea in
sine, sa isi controleze emotiile si impulsurile suparatoare si sa-si dezvolte empatia, rasplata lor nu va
consta doar intr-un comportament inbunatatit, ci si in performane academice masurabile.
Daca Inteligenta Emotionala ar fii la fel de raspandita ca si I.Q.-ul si la fel de inradacinata in
societate ca aceasta drept masura a calitatii umane, atunci familiile noastre, scolile, slujbele si
comunitatile in care traim vor fi toate mai umane si mai stimulatoare.

Goleman, D., 2005, „Inteligenta emotionala”, Ed. Curtea Veche, Bucuresti.

Hayward, S., 1999, „Biopsihologie”, Ed. Tehnica, Bucuresti.
Roco, M., 2004, „Creativitate si inteligenta emotionala”, Ed. Polirom. Bucuresti.

Școala Gimnazială „Înv. Dinu Nicolae” Dumbrava

Structura Școala Primară Zănoaga
Întocmit: Înv. State Mihaela

7
.