Conceptul de personalitate

Termenul de persoana desemneaza individul uman concret.Personalitatea este o

constructie teoretica elaborata de psihologie in scopul intelegerii si explicarii-la
nivelul teoriei stiintifice-a modalitatii de fiintare si functionare ce caracterizeaza
organismul psihofiziologic pe care il denumim persoana umana.

Caracteristici ale personalitatii:

-globalitatea-personalitatea cuiva este constituita din ansamblul de caracteristici

care permite descrierea acestei persoane,identificarea lui printre ceilalti.Orice
constructie teoretica valida referitoare la personalitate trebuie sa permita,prin
operationalizarea conceptelor sale,descrierea conduitelor si aspectelor
psihofizice care fac din orice fiinta umana un exemplar unic;

-coerenta-existenta unei anumite organizari si interdependente a elementelor

componente ale personalitatii a elementelor componente ale personalitatii;

-permanenta(stabilitatea)temporala-daca personalitatea este un sistem

functional,in virtutea coerentei sale,acesta genereaza legi de organizare a caror
actiune este permanenta.Desi o persoana se transforma,se dezvolta,ea isi
pastreaza identitatea sa psihica.Fiinta umana are constiinta existentei
sale,sentimentul continuitatii si identitatii personale,in ciuda transformarilor pe
care le sufera de-a lungul intregii sale vieti.

,,Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme

psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.,,
G.Allport.

Trasatura psihica este conceptul ce evidentiaza aceste insusiri sau particularitati

relative stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic.In plan
comportamental,o trasatura este indicata de predispozitia de a raspunde in
acelasi fel la o varietate de stimuli.Trasaturile sunt ,in primul rand, notiuni
descriptive,dar ele dobandesc in practica si o valoare explicativa.

La un nivel superior de generalizare se intalnesc tipurile- formate din mai multe

ca structuri sau configuratii specifice trasaturi(intrivertit, extrovertit, ciclotimic,
etc.)
Au aparut o serie de tipologii constitutionale,bazate pe parametrii constitutiei
fizice,corporele.

-tipul picnic-statura mijlocie,exces ponderal,fata plina,maini si picioare

scurte,abdomen si torace bine dezvoltate-caruia ii sunt asociate urmatoarele
trasaturi psihice
:vioiciune,mobilitate,optimism,umor,spontaneitate,sociabilitate,dar si
superficialitate in relatiile sociale,inclinatie catre concesii si compromisuri,spirit
mai practic,etc

-tipul astenic-cu corpul slab,alungit,maini si picioare lungi si subtiri-caruia i se

asociaza un profil psihologic numit schizotomic:inclinatie spre
abstractizare,interiorizeaza,sensibilitate, meticulozitate dusa uneori pna la
pedanterie,un simt acut al onoarei,manifestari de ambitie ascunzand adesea un
complex de inferioritate etc

-tipul atletic-tipul cu o dezvoltare fizica si psihica echilibrata.

Notiunea de factor a fost introdusa in psihologie odata cu utilizarea,in

prelucrarea performantelor comportamentale,a analizei factorial.

Pentru a orienta studiul personalitatii elevului,cunoasterea si aprecierea corecta

a acestuia din perspectiva procesului instructiv-educativ,prezentam acum cele
mai importante trasaturi si calitati formale,dinamico-
energetice(temperamentul),de continut,sociomorale si axiologice (caracterul) si
aspecte instrumentale,performantiale ale personalitatii(aptitudinile).

Temperamentul
Cele mai accesibile,usor de observat si identificat trasaturi de personalitate sunt
cele temperamentale.Ele se refera la nivelul energetic al actiunii,modul de
descarcare a energiei si la dinamica actiunii. (folosim adjective
precum:energic,exploziv,rezistent,expansiv,rapid, lent,etc)

Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si

se exprima atat in particularitati ale activitatii intelectuale si afectivitatii,cat si in
comportamentul exterior(motricitate si,mai ales,vorbire).

Prima clasificare a temperamentelor ,este cea propusa de Hippocrate si

Galen.Acestia au afirmat ca in corpul omenesc amestecul ,,umorilor,,
(hormones) ce reprezinta aceste elemente(apa,aer,foc si pamant) determina
temperamentul.In functie de dominanta uneia dintre cele patru ,,umori,,
(sange,bila neagra,bila galbena,flegma) temperamentul poate fi:
sanguin,melancolic,coleric,flegmatic.

Pavlov propune o explicatie stiintifica a tipurilor de temperament in care

caracteristicile activitatii nervoase superioare si raporturile dintre ele sunt
notiunile fundamentale.

Insusirile sistemului nervos sunt:forta sau energia-dependenta de metabolismul

celulei nervoase –se exprima prin rezistenta la solicitari a sistemului
nervos;mobilitatea-dependenta de viteza cu care se consuma si regenereaza
substantele functionale constitutive ale neuronului-se manifesta prin usurinta cu
care se inlocuiesc procesele nervoase de baza(observabila);echilibrul existent
intre excitatie si inhibitie,dezechilibrul avantajand,de regula,excitatia.

Temperamentul este expresia manifestarii particulare in plan psihic si

comportamental a tipurilor de activitate nervoasa superioara,manifestare
mediata de o serie de factori socioculturali si psihologici.

Colericul este o persoana emotiva,irascibila,oscileaza intre entuziasm si

deceptie,cu tendinta de exagerare in tot ceea ce face;foarte expresiva,usor ,,de
citit,, ,gandurile si emotiile i se succed cu repeziciune.

Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmicitate si echilibru.Persoanele cu acest

temperament au in general o buna dispozitie,se adapteaza usor si
econimic.Uneori,marea lor mobilitate se apropie de nestatornicie,pericland
persistenta in actiuni si relatii.

Flegmaticul este o persoana imperturbabila ,inexpresiva si lenta, calma. Putin

comunicativa, greu adaptabila ,poate obtine performante deosebite in muncile
de lunga durata.

Pentru Le Senne,temperamentul este,,ansamblul dispozitiilor innascute care

formeaza scheletul mintal al individului,,

Heymans si Wiersma descriu opt tipuri temperamentale prin combinarea a trei

factori:emotivitatea,activitatea si ,,rasunetul,,(ecoul).Astfel,oamenii pot fi
caracterizati conform acestor dimensiuni ale caror extreme sunt: emotivitate(E)-
nemotivitate(nE);activitate(A)-inactivitate (nA);primaritate(P),tendinta de a trai
puternic prezentul,extraversiune-secundaritate(S),tendinta de a ramane sub
influenta impresiilor trecute,introversive.
Cele opt tipuri de temperamente ce rezulta din combinarea acestor dimeniuni
sunt:

-tipul pasionat(EAS) -tipul flegmatic(nEAS)

-tipul coleric(EAP) -tipul sangvinic(nEAP)

-tipul sentimental(EnAS) -tipul apatic(nEnAS)

-tipul nervos(EnAP) -tipul amorf(nEnAP)

Emotivii inactivi-adica nervosii,care reactioneaza rapid la evenimente,si

sentimentalii,care reactioneaza lent.

Emotivii activi-in categoria carora se incadreaza colericii,cu reactii

rapide,explozive,si pasionatii care au reactii lente.

Neemotivii activi-adica sangvinicii,cu reactii echilibrate,rapide,si flegmaticii,cu

multa forta,dar lenti.

Neemotivii inactivi-amorfii,care,desi cu mai putina energie,sunt bine ancorati in

prezent;si apaticii,a caror lipsa de energie este dublata de un ritm lent al
reactiilor.

Temperamentul,ca subsistem al personalitatii se refera la o serie de

particularitati si trasaturi inascute care,neimplicand responsabilitatea
individului,nu pot fi valorizate moral,dar sunt premise importante in procesul
devenirii sociomorale a fiintei umane.

Referindu-se la aspecte formale ale personalitatii,temperamentele nu sunt in

relatie cu aptitudinile,fapt evidentiat si de existenta unor persoane cu
performante deosebite apartinand tuturor structurilor temperamentale.

Caracterul
-se refera la insusiri puternic ancorate in ereditatea individului

Caracterul vizeaza suprastructura socio-morala a personalitatii,calitatea de

fiinta sociala a omului.

Etimologic,termenul caracter ,care provine din greaca veche,inseamna

tipar,pecete,si,cu referire la om,sisteme de trasaturi,stil de viata.
Pentru a cunoaste caracterul cuiva trebuie sa ne intrebam in legatura cu
motivele,cu valorile ce fundamenteaza comportamentele manifestate.

Caracterul este acea structura care exprima ierarhia motivelor esentiale ale unei
persoane,dar si posibilitatea de a traduce in fapt hotararile luate in conformitate
cu ele.

Caracterul este un subsistem relational-valoric si de autoreglaj al personalitatii

si se exprima,in principal,printr-un ansamblu de atitudini-valori.

Atitudinea exprima o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale

realitatii si implica reactii afective,comportamentale si cognitive.

In structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de

atitudini:atitudinea fata de sine insusi(modestie, orgoliu, demnitate, dar si
sentimente de inferioritate, culpabilitate, etc.),atitudinea fata de ceilalti,fata de
societate(altruism,umanism,patriotism,atitudini politice, etc.) si atitudinea fata
de munca.

Trasaturile de personaliate pot fi considerate,intr-o anumita masura expresia

atitudinilor pe care persoana le are fata de ea insasi.

Dominanta:evalueaza factorii aptitudinali specifici

liderului,dominanta,tenacitatea si initiativa sociala.

Acceptare de sine:se refera la factori precum simtul valorii personale,acceptarea

de sine,capacitatea de a gandi si de a actiona independent.

Independenta:evalueaza libertatea deciziei si capacitatea de a actiona in functie

de propriile dorinte.

Empatie:capacitatea de a sesiza cu cea mai mare exactitate posibila cadrul de

referinta intern si componentele emotionale ale unei alte persoane si de a le
intelege ca si cum ar fi ea insasi aceasta persoana.

Responsabilitate:identifica persoanele cu un caracter onest,responsabile si

constiincioase.

Socializare:indica nivelul de maturitate si spiritul de echitate sociala la care a

ajuns individul.

Autocontrol:evalueaza gradul si suficienta dominarii de sine si absenta

impulsivitatii si egocentrismului.
Toleranta:identifica persoanele ce au convingeri si atitudini sociale care nu sunt
bazate pe prejudecati,receptive si tolerante.

Realizare de sine prin conformism:identifica factorii de interes si motivationali

care faciliteaza realizarea de sine in conditiile in care conformismul este un
comportament pozitiv.

Realizare de sine prin independenta:identifica factorii de interes si

motivationali care faciliteaza realizarea de sine in conditiile in care autonomia si
independenta sunt comportamente pozitive.

Adolescenta este perioada in care incep sa se cristalizeze principalele trasaturi

de caracter.

Modificarea comportamentului prin sistemul de intariri si pedepse

Baza teoretica a modificarii comportamentului prin sistemul de intariri si
pedepse o constituie mecanismul conditionarii operante studiat de unii
reprezentanti de seama ai scolii comportamentiste.

Acele comportamente urmate de consecinte pozitive vor avea tendinta de a fi

repetate,iar comportamentle urmate de consecinte negative se vor manifesta cu
o frecventa mai mica.

Intarirea pozitiva descrie situatia in care comportamentul se manifesta cu

frecventa mai mare pentru ca este urmat de consecinte pozitive(lauda).Intarirea
negativa descrie situatia in care frecventa unui comportament creste din cauza
ca el este urmat de omisiunea unui eveniment aversiv anticipat(anxietatea).

Termenul intarire se refera intotdeauna la situatiile in care comportamentul

creste in frecventa sau intensitate.

Pedeapsa descrie situatia in care comportamentul descreste in frecventa pentru

ca este urmat de un eveniment aversiv.

Cunoasterea rezultatelor.Daca rezultatele intermediare sunt comunicate elevilor,

acestea se constituie in factori recompensativ ce fixeaza conduita de succes.

Fixarea obiectivelor.Evaluarile intermediare prin raportarea la obiectivele fixate

ulterior ,vor intari corespunzator comportamentul elevilor.
Utilitatea recompenselor si pedepselor.Recompensa duce la motivatie
pozitiva,iar pedeapsa duce la motivatie negativa.

Recompsensa si pedeapsa pot fi aplicate in maniere diferite si in grade diverse.

Aptitudinile

Capacitatea psihica exprima posibilitatea individului de a efectua cu succes o

anumita activitate aici si acum.

Aptitudinea se leaga de potentialitate,de posibilitatea ca,in conditiile in care ar

avea asigurate conditii optime,un anumit individ sa ajunga la dobandirea unei
capacitati ridicate intr-un domeniu.

Aptitudinile reprezinta insusiri ale persoanei care,in ansamblul lor,explica

diferentele constatate intre oameni in privinta posibilitatii de a-si insusi anumite
cunostinte,priceperi si deprinderi.

Clasificarea aptitudinilor:

1. aptitudini simple(care favorizeaza realizarea a numeroase activitati):

-aptitudini generale(prezente in aproape toate domeniile)

-aptitudini de grup(care permit realizarea cu succes a unui grup de activitati)

-aptitudini specifice(caracteristicile unui domeniu restrans de activitate)

2. aptitudini complexe sunt acele aptitudini care permit realizarea unei activitati
mai ample,de tip profesional(aptitudin tehnica,aptitudine muzicala)

Aptitudinile generale:inteligenta

Inteligenta generala este o aptitudine generala care contribuie la formarea

capacitatilor si la adaptarea cognitiva a individului in situatii noi.

Aptitudinile de grup si aptitudinile complexe

1.Factorul verbal(V)-se refera la capacitatea individului de a intelege rapid

sensul cuvintelor,al frazelor;

2.Factorul de fluiditate verbala(W)-se refera la capacitatea individului de a

intelege expresia,de a se exprima corect;
3.Factorul numeric(N)

4.Factorul perceptiv(P)-se refera la capacitatile neurosenzoriale ale individului

si exprima posibilitatea de a percepe obiectele in mod rapid si detaliat;

5.Factorul de reprezentare spatiala(S)-se refera la posibilitatea individului de a-

si imagina obiecte in coordonate bi- sau tridimensionale,de a opera deplasari si
transformari ale acestora,in plan mintal;

6.Factorul de dexteritate manuala(M)-aptitudinea de a utiliza obiecte,de a

manui diverse instrumente sau unelte.

Aptitudinile complexe:

1.Aptitudinile tehnice-se refera la posibilitatea de a utiliza

instrumentele,masinile si aparatele,de a le intelege modul de alcatuire si de a le
construi.

2.Aptitudinile stiintifice-reprezinta o categorie mai complexa de aptitudini ,data

fiind complexitatea si varietatea stiintelor.

3.Aptitudini artistice-reprezinta unul dintre cele mai interesante aspecte ale

teoriilor aptitudinilor.Mozzart,la 5 ani,era deja cunoscut si admirat,dar de obicei
inclinatia spre o anumita arta se remarca la varsta adulta.

Copii dotati intelectual-IQ 130;copii supradotati IQ 140;genii 170IQ

Rolul expectantelor in dezvoltarea personalitatii

Expectanta este probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita ori explicita
privind aparitia unui rezultat,voluntar sau nu,ca urmare a unui anumit
comportament;ea are o importanta deosebita in organizarea campului cognitiv al
persoanei,in procesul de structurare a situatiei in care se gaseste si in alegerea
comportamentului ce va fi actualizat din repertoriul comportamentelor sale
potentiale.

Expectantele sunt rezultatul unor procese de conditionare sau a unei invatari

bazate pe observatie.